EDUCAREA CAPACITATII CREATOARE SI INVATAREA CREATIVA

Activitatea de invatare desfasurata in scoala sub conducerea cadrelor didactice ca si cea efectuata in mod independent de catre elevi are ca obiectiv principal insusirea activa a cunostintelor, formarea deprinderilor si priceperilor, asimilarea experientei sociale ce duce la de zvoltarea personalitatii prin dobandirea de noi capacitati de a actiona si de modificare adoptiva, progresiva a comportamentului la noile cerinte ale vietii si activitatii.

Procesul de insusire a cunostintelor, deformare a priceperilor si deprinderilor in perioada micii scolaritati devine o forma speciala de activitate a copilului distrugandu-se dintre toate celelalte forme ale activitatii sale. Aceasta forma complexa de activitate este invatarea, indeplinita prin contributia directa a gandirii proces psihic specific fiintei umane.In procesul instructiv-educativ este necesara schimbarea pozitiei fata de copil; acesta nu mai trebuie tratat ca in psihologia clasica infantila; copilul ainregistrat in structura dezvoltarii sale salturi calitative demne de luat in considerare cand abordam nivelul de cunoastere cu care se opereaza in invatare in general si in invatarea scolara in particular.

Se poate invata cu totul altfel decat numai prin memorare-reproducere. Cu cat se va aborda mai de timpuriu o metodologie activa o invatare prin efort propriu, prin explorarea alternativelor, cu atat se vor obtine rezultate surprinzatoare in dezvoltarea capacitatilor intelectuale creatoare la elevii nostri.

Invatarea este considerata ca o stare aptitudinala foarte complexa in care sunt implicate capacitatile cognitive de la cele mai simple cum ar fi senzatiile si perceptiile pana la cele mai complexe, cum ar fi gandirea activa, algoritmica si probabilistica, inteligenta precum si o serie de procese noncognitive, ca stare atitudinala si motivationala, efectiva si volitionala a persoanei care invata ceva.

Ca forme ale invatarii amintim: invatarea de tip scolar, invatarea prin receptare-reproducere, invatarea prin descoperire si invatarea creativa cu referiri laultimele doua forme.

Invatarea prin descoperire este o forma de invatare complexa, deoarece pune in stare activa toate instrumentele intelectuale, de la cele mai simple pana la cele mai complexe, de la operatiile gandirii cele mai simple cum ar fi cea de compunere pana la formele sale cele mai subtile cum ar fi flexibitatea, fluiditatea, gandirea simbolica etc.

"Invatarea prin descoperire se refera la o situatie in care materialul de invatat nu este prezentat intr-o forma finala celui ce invata (asa cum se petrece cu invatarea prin repetare), ci reclama o activitate mintala (rearanjare, reorganizare, sau transformare a materialului dat) anterioara incorporarii rezultatului final in structura cognitiva." [2]

Pe plan mintal are loc o miscare succesiva si chiar sincromica a fortelor intelectuale rezultand o invatare constienta, care presupune cunoasterea de catre invatator a structurilor cognitive specifice fiecarui elev in parte, pentru a doza invatarea prin descoperire in functie de cerinta generala de formare si dezvoltare a tuturor elevilor la parametri ceruti de viata si societate, dar si tinand seama de particularitatile psihice ale fiecarui elev in parte sau a celor trei sau patru grupe de dezvoltare intelectuala specifica clasei de elevi cu care se lucreaza.

Invatarea prin descoperire este in esenta rezolvarea unei probleme, pornind de la anumite criterii sau directii de cercetare si cum creativitatea si rezolvarea de probleme sunt notiuni congruente, invatarea prin descoperire este calea nemijlocita care duce la formarea comportamentului creator care la randul sau "este conceput ca o forma extrema a rezolvarii de probleme, in cadrul caruia cel ce invata foloseste cunostinte care nu i-au fost transmise ca relevante pentru problema de rezolvat si care presupun strategii care nu i-au fost enuntate formal." [2]

Invatarea creativa este o invatare prin descoperire, care duce la constituirea unei personalitati cu comportament creativ. Omul trebuie sa foloseasca in rezolvarea problemelor un echipament intelectual si afectiv-volitional, care sa depaseasca modalitatile de echilibrare ale organismului prin raspuns la stimuli la nivel dominant senzorio-perceptiv. El trebuie sa foloseasca traiectorii reflexive aparent desprinse de situational. O maxima latina afirma cu mii de ani in urma ca "mo doctus in reincerta cernitur"(omul intelept il cunosti in situatii incerte). El trebuie sa exploreze alternativele operational mintale. Omul creator este omul pentru care fapta, nu vorba este maxima diriguitoare in viata. Desi constructor de idei, el nu ramane suspendat in sistemul sau ideativ, ci il foloseste pentru a formula decizii si a rezolva problemele vietii prin actiune, conforn sistemului decizional elaborat mintal. Pentru formarea acestui om creator este nevoie de un nou mod de invatare si anume invatarea creativa.

Invatarea creativa pune accent pe invatarea prin cercetare-descoperire, prin invatarea prin efort propriu independent sau dirijat, de echipamentul intelectual operatoriu, pe gandire si imaginatie creatoare, fara a exclude insa preocuparile pentru educarea memoriei, imbogatirea blocului memorial si dezvoltarea capacitatilor memoriale cu asociativitate fluida, deoarece, fara aceste instrumente intelectuale gandirea si imaginatia creatoare nu ar dispune de material de prelucrare, cunoscut fiind faptul ca "din nimic nu poate fi creat nimic"("nil posse creari de nilo", Lucretiu).

Prin invatare creativa nu urmarim sa facem din fiecare copil normal un Blasse Pascal, care pana la 11-12 ani a descoperit independent prima parte a geometriei lui Euclid inclusiv si teorema a 32-a dar putem si trebuie sa facem din fiecare copil un participant activ independent sau in grup la redescoperirea adevarurilor despre lucruri si fenomene, atunci cand i se indica directile de cercetare sau i se dau notele definitorii sa-si puna intrebari similare cu cele pe care si le pune cercetatorul stiintific cum ar fi: cine , ce, unde, pri ce mijloace, in ce scop, cum, cand, deoarece ele intretin interesul pentru cunoastere si corespund spiritului de curiozitate al copilului.

Invatarea creativa, fiind un complex aptitudinal, se distribuie in mod diferentiat de la copil la copil, de la o grupa de varsta la alta, pe o gama larga de variabile.

Ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca nu exista copil dezvoltat normal intelectual sa nu fie inzestrat cu aceste capacitati intr-o masura mai mare sau mai mica si ca aceste capacitati sa nu poata fi restructurate functional sau optimizate pe calea unei influente educationale corespunzatoare.

In invatarea creativa nu poate fi contestat rolul inteligentei, mai ales pentru faptul ca invatarea creativa are ca trasatura caracteristica testarea alternativelor si ipotezelor ca baza a rezolvarii de probleme si a crearii de probleme.

Asemenea performante scolare nu sunt posibile fara formarea si dezvoltarea factorilor intelectuali si nonintelectuali, incepand cu:

-dezvoltarea spiritului de observatie si in mod progresiv pana la cele mai complexe capacitati aptitudinale ale gandirii si imaginatiei creatoare;

-dezvoltarea atitudinilor de ordin caracterial pana la setul directional al personalitati creatoare (corelatia-interese, atitudini si aptitudini creatoare);

-restructurari radicale in metodologia invatarii;

-crearea unei atmosfere permisive in clasa, care sa ii elibereze pe copii de tensiuni, teama, frica de pedeapsa sau admonestare, o atmosfera interrelationala de inalt spirit de sociabilitate, care favorizeaza comunicarea, consultarea, conlucrarea in activitatea de invatare. Intr-o asemenea atmosfera, de comunicare libera de tensiune, activa si favorabila colaborarii in munca, chiar si copiii cu tendinte spre pasivitate, neobisnuiti cu efortul intelectual, intratreptat in procesul muncii intelectuale si prin gustul rezolvarii problemelor scolare, isi elibereaza, de asemenea treptat, energiile latente psihice, prin dorinte de autoafirmare. Aceasta inseamna formarea omului creator, prin atmosfera stimulatoare a clasei sau a grupului social.

Noile teorii ale invatarii se sprijina pe gasirea unor cai active, care sa puna in stare de functionalitate intensionala energia uriasa de care dispune creierul uman.

In procesul de invatamant cu cat mai de timpuriu solicitam un mai mare efort intelectual de la copii-prin depasireadominatiei cadrului reproductiv al cunostintelor si cresterea treptata a operativitatii mintale cu atat avem o sansa mai mare in reusita dezvoltarii personalitatii creatoare, si invers, deoarece un elev care are opt sau zece ani a invatat prin reproducere si va trece cu greu peste acest model intelectual foarte puternic consolidat in constructia personalitatii sale. Va opune chiar rezistenta la "invatare prin cercetare-descoperire", care cere alte structuri si actiuni mintale cu totul mai complexe decat cele reproductive.

Invatarea creativa se realizeaza in cadrul lectiilor desfasurate orgazitional dupa sistemul clasic existent. Ar fi ideala o structurare a grupelor dupa criteriul varstelor intelectuale, mergand pana la determinarea planurilor, a orarelor si studiilor specifice fiecarui elev in parte in functie de particularitatile psiho-aptitudinale ale acestora.

Optimizarea ei este in functie de maiestria invatatorului sau a profesorului de a imbina munca didactica frontala cu cea individuala si cu cea organizata pe microgrupuri in functie de obiectivele generale si specifice ale fiecarei lectii in parte.

Trebuie respectate insa cateva reguli in cadrul grupurilor, si anume:

-marirea microgrupurilor, pentru circulatia labila a informatiilor si usurarea comunicarii, sa fie maximum patru elevi (doua banci de elevi, prima cu a doua, a treia cu a patra etc.) sau sase elevi(cand elevi lucreaza la mese de catre trei elevi, se reunesc elevii de la doua mese);

-microgrupurile sa fie organizate pe baza preferintelor exprimate sociometric si liderul grupului sa fie acceptat unanim de membrii grupului;

-sa prezinte omogenitate atitudinala (dorinta de a invata si a descoperi) si eterogenitate aptitudinala;

-problemele date spre rezolvare in grup sanu se rezume la aplicarea unor reguli invatate sau a unor deprinderi stereotipizate. Asemenea probleme duc la instalarea unei atitudini conformiste in grup, factor ce franeaza procesul creator;

-cele mai indicate probleme pentru dezvoltarea capacitatilor creatoare sunt cele ce se rezolva prin cercetare-descoperire, cele ce solicita intens imaginatia, inventivitatea, originalitatea, celecare incita la participare reflexiva.

Elevii, deprinsi de timpuriu sa invete in grup, motiveaza superioritatea acesteia fata de invatare individuala astfel: "rezultatele invatarii in grup sunt superioare invatarii individuale", in grup te confrunti cu altii si-ti dai seama ce stii si ce nu stii", "am observat ca invat mai bine si mai repede in grup","in grup invingi greutatile mai usor","in grup devi mai activ si nu poti da inapoi chiar daca ai dori".[26]

Aceste aprecieri demonstreaza necesitatea deprinderilor elevilor de a invata in grup si cu atat mai mult aceasta devine o obligativitate in invatarea creativa, cand sarcinile cer diversitate imagistica si de gandire:

-activitatea independenta este calea cea mai eficienta in formarea deprinderii elevilor de a rezista la efortul intelectual;

-efortul intelectual trebuie sa fie calculat si distribuit de educator conform curbei gaussiene atat in cadrul fiecarei ore de curs cat si in functie de locul ce-l ocupa ora in programul scolar;

-copilul trebuie dirijat in gasirea solutiei sau solutiilor cerute de problema scolara solicitata sau sa fie ajutat in procesul de demarare a operativitatii sale mintale, nu prin a-i da solutia de-a gata, ci numai prin a i-o sugera la timp si de cate ori e nevoie;

-munca invatatorului in acest sens este mult mai grea si mai plina de raspundere. El trebuie sa inteleaga ca idea gandita de el ca raspuns la o intrebare poate sa capete alte modalitati de formulare in constiinta copiilor. El trebuie sa aprobe pe cele care exprima adevarul, sa incurajeze pe cel care se apropie de adevar, sa stimuleze pe timizi si retinuti, ca forme ale "intaririi" conditionat operante. De asemenea sa atraga atentia asupra superficialitatii, fara insa a jigni sau admonesta, ci indemnandu-i la mai mult efort, la dorinta de a fi mai staruitor; in schimb, trbuie incurajata spontaneitatea cu licairi de fantezie efervescenta. Sa creeze o atmosfera calma, calda, efectiva care descatuseaza spiritele copiilor, si creaza un climat de securitate psihica o pregatire afectiva pentru invatare, care trebuie sa faca chiar din gradinite. Altfel spus sa se evite aparitia factorilor de blocaj a procesului creator (tensiuni, teama, frica, imitare, conformism).