Daca Pamantul s-ar invarti in jurul propriei sale axe in mod perpendicular fata de planul orbitei sale ar fi luminat de Soare in acelasi fel pe tot parcursul anului si nu ar mai exista anotimpurile . Dar inclinarea axei sale face ca Pamantul sa fie mai mult sau mai putin expus razelor Soarelui, in functie de perioada anului . Astfel in timpul miscarii sale in jurul Soarelui, Pamantul trece prin 4 pozitii deosebite , opuse doua cate doua , echinoctiile si solstitiile , care , in zonele temperate impart anul in 4 anotimpuri . La echinoctii ( pe 20 sau 21 martie si 22 sau 23 septembrie ) , linia care separa emisfera terestra luminata de Soare de emisfera cufundata in noapte trece pe la poli . La toate latitudinile conditiile de a primi lumina Soarelui sunt aceleasi : ziua si noaptea sunt peste tot egale . La solstitii ( pe 21 sau 22 iunie si 22 sau 23 decembrie ) linia care separa emisfera Pamantului luminata de Soare de emisfera aflata in intunericul noptii trece prin cercul polar ( 66 grade 34 minute latitudine nordica sau sudica ) si are o inclinatie mai mare fata de poli : atunci , diferensa de durata dintre zi si noapte este maxima . Unul dnitre poli este luminat de Soare si emisfera terestra corespunzatoare inregistreaza zilele cele mai lungi ; in cealalta este noapte si emisfera inregistreaza noptile cele mai lungi . Echinoctiul din martie marcheaza inceputul primaverii in emisfera nordica si al toamnei in emisfera sudica ; echinoctiul din septembrie marcheaza inceputul toamnei in emisfera nordica si al primaverii in cea sudica . Solstitiul din iunie marcheaza inceputul verii in emisfera nordica si al iernii in emisfera sudica ; solstitiul din decembrie marcheaza inceputul iernii in emisfera nordica si al verii in cea sudica .