o2q10qr
La inceputul secolului al 20-Iea mecanica clasica a lui Newton s-a dovedit
a fi neputincioasa sa explice unele descoperiri. Inca Lomonosov presupunea
ca ca toate corpurile sunt compuse din atomi. Dar atoniii sunt prea mici, nu-i
poti vedea. Faptul acesta i-a facut pe unii oameni destiinta sa se indoiasca
de existenta lor. Ce-i drept, existenta atomilor o confirma miscarea brouniana,
descoperita in 1827 de botanistul englez R. Braun.
Einstein a pus capat acestor indoeli. EI a demonstrat, ca miscarea brouniana
se supune unor legi stricte care veneau nu numai sa confirme existenta reala
a atomilor, ci sa faca posibila si determinarea marimii lor.
Despre aceasta si era vorba in primul sau articol.
O alta piedica, de care se lovisera fizicienii, consta in caracterul dual al
naturii luminii (corpuscular si oscilational).
In cadrul experientelor lumina se manifesta in mod diferit: de obicei, sub forma
de unde, insa in anumite cazuri comportaria ei poate fi explicata doar
inchipuindu-ne din particule minuscule - cuante sau fotoni. Einstein a lamurit
in ce mod cuantele de lumina, cazand pe suprafata unui corp, o fac sa emita
alte particule -electroni. Articolul in care el scria despre lucrul acesta avea
doar citeva pagini, insa el a sugerat oamenilor de stiinta si inginerilor cai
pentru crearea multor minuni ale tehnicii: de la cinematograful sonor si televiziune
pina la neobisnuitele surse de lumina, denumite lazere. Mai tirziu, pentru acest
articol i-a fost decernat Premiul Nobel.
Dar cel mai mare renume i l-a adus al treilea articoI. De pe timpul lui Galilei
si Newton invatatii stiau ca o piatra aruncata inainte dintr-un carucior in
miscare zboara mai repede decit o piatra aruncata inapoi, fiindca in primul
caz viteza caruciorului se adauga la viteza pietrii, iar in al doilea - se scade
din aceasta. Toate corpurile de pe pamint se supuneau acestei legi atit de simple.
Experientele, pe care le faceau savantii pentru a masura viteza luminii, punea
de fiecare data in fata lor noi intrebari. Teoria lui Einstein denumita de el
mai tirziu teoria relativitatii, a raspuns la multe intrebari, ce pareau de
pina atunci de nerezoIvat. Viteza luminii e in totdeauna una si aceasi fiind
egala cu 300 mii km pe secunda. Daca viteza vreunui corp atinge viteza luminii,
atunci miscarea lui nu se mai supune Iegilor lui Newton ci Iegilor descoperite
de Einstein. Teoria relativitatii nu e usor de inteles. Insa pentru orice fizician
din zilele noastre ea e tot atit de necesaraca si tabla inmultirii pentru un
elev.
Al patrulea articol al lui Einstein nu avea decit trei pagini, dar ele au deschis
omenirii calea spre folosirea energiei atomice.