In sectiunea precedenta, deoarece obiectul era luminat din "toate partile", in discutia privind aspectul aparent (perceput de observator) al obiectului nu avea de ce sa intervina vreo referire la pozitia surselor.
In cele ce urmeaza, deoarece ne propunem sa discutam modul in care este perceput un obiect luminat de o singura sursa, va trebui sa luam in considerare trei elemente de baza: obiectul luminat, sursa de lumina si observatorul. Evident, ne preocupa obiectele si sursele cosmice de lumina; de aceea, vom considera doar cazul cel mai frecvent in astronomie - al obiectelor sferice - si vom presupune, in general, ca dimensiunile sursei sunt neglijabile, deci ca ea este "punctuala".
Existenta unei singure surse de lumina face ca, in general, o parte a limbului relativ la un observator dat sa se afle in umbra proprie a corpului. in aceasta situatie, observatorul va putea percepe doar o parte a suprafetei obiectului, cuprinsa intre limbul luminat si terminator.
Introducere in geometria terminatorului aparent
Figura 1.24 stim, din subcapitolele precedente, ca atat conturul cat si terminatorul unui obiect sferic sunt niste cercuri de pe suprafata obiectului; daca, in plus, distantele sursa-obiect si obiect-observator sunt foarte mari in raport cu raza obiectului, putem considera, pentru simplificarea prezentarii, ca cercurile respective sunt cercuri "mari" ale sferei, deci au razele egale cu raza sferei, iar planele lor trec prin centrul acesteia.
S-a mai demonstrat ca planul terminatorului este perpendicular pe directia sursa-obiect, iar planul conturului (limbului) este perpendicular pe directia observator-obiect.
Prin urmare, limbul astrului se afla in planul vederii; terminatorul real, al carui plan difera de planul vederii (fig. 1.24), este orientat spre sursa, nu spre observator.
Figura 1.25
Vederea observatorului proiecteaza, dupa cum stim, totul, pe planul (fundalul) vederii; prin urmare, ea proiecteaza terminatorul real al obiectului pe planul limbului, percepand obiectul ca fiind delimitat, intr-o parte, de limbul "luminat", iar in cealalta parte de proiectia terminatorului real pe planul vederii, care este terminatorul aparent. Figura 1.25 prezinta aspectul aparent al obiectului aflat in "configuratia" din figura precedenta, 1.24. Evident, recunoastem "secera Lunii"; dar nu numai Luna poate prezenta un astfel de aspect, ci si planetele (daca sunt privite printr-o luneta sau printr-un telescop). Pentru a putea defini corect aspectul observat al obiectului sferic luminat de o singura sursa, va trebui sa studiem geometria terminatorului aparent.
Acesta rezulta din proiectia (centrala) a terminatorului real (circular) pe planul vederii; deoarece distanta observator-obiect este, in astronomie, mult mai mare decat raza obiectului, putem simplifica situatia - fara alterari sensibile - considerand ca proiectia centrala este "practic" una ortogonala. Analiza noastra se va desfasura in continuare, deci, considerand ca terminatorul aparent este proiectia ortogonala a terminatorului real pe planul limbului (adica pe planul vederii).