b5r24ru

Varietatea formelor de energie a dus la definirea mai multor unitati de masura pentru energie; pentru fiecare forma de energie a parut sa fie mai potrivita o anumita unitate de masura, legata de efectul cel mai direct masurabil al energiei respective. De exemplu, pentru energia calorica (termica) s-a definit o unitate de masura legata de specificul fenomenelor termice:
CALORIA este, prin definitie, cantitatea de energie care produce cresterea temperaturii unui gram de apa cu un grad Celsius.
Definitia de mai sus sugereaza, de fapt, ca energia termica absorbita sau cedata de o cantitate de apa este proportionala cu masa apei, precum si cu variatia (cresterea sau scaderea) temperaturii. Intr-adevar, experientele de laborator arata ca aceste proportionalitati sunt reale, in limite de precizie satisfacatoare.
Daca notam cu m masa apei si cu Dt variatia de temperatura - care poate fi pozitiva (la incalzire) sau negativa (la racire) - cantitatea de energie absorbita (sau cedata) de masa de apa, exprimata in calorii, va fi
(1.7)
Principiul conservarii energiei, aplicat la diversele cazuri concrete de transformare a energiei dintr-o forma in alta, ne da posibilitatea de a stabili relatiile dintre diversele unitati de masura specifice. Pe baza acestor relatii, toate cantitatile de energie pot fi exprimate intr-o aceeasi unitate - aleasa prin conventie - pentru a putea compara direct energiile respective.

Am reamintit aici definitia caloriei deoarece dorim sa ne ocupam in continuare de cea mai cunoscuta sursa primara de lumina, Soarele; dupa cum stim inca din copilarie, "Soarele ne da lumina si caldura". De fapt, energia termica acumulata de corpurile expuse la Soare rezulta tocmai din transformarea in caldura a energiei radiante provenite de la Soare. Aplicand in acest caz principiul conservarii energiei putem masura - indirect - energia adusa pe Pamant de lumina solara; pentru aceasta, vom masura cantitatea de energie termica acumulata de un corp negru prin expunerea sa la Soare.