g7h16hg
I. Istoria universului solar

Soarele s-a format dintr-un imens nor de praf si pulbere provenit din urma exploziei unei stele mari din apropiere. Acest nor a inceput sa se prabuseasca sub propria sa greutate si sa se invarteasca in loc. Cu timpul s-a format un disc mai dens si mai cald la interior, materia a devenit suficient de calda si de densa incat noua stea sa capete lumina si caldura proprie. In urmatorii 100 de milioane de ani particule solide din imensul nor de praf si gaz, s-au aglomerat si-au format planetele. Cele din apropierea Soarelui s-au format din aglomerarea unor blocuri de roca, ca Mercur , venus, Pamant si marte. Jupiter, saturn, uranus si neptun, aflate in regiunile exterioare s-au format din roci amestecate cu gheata care au atras mai apoi mari cantitati din gazul emanat de norul din care proveneau.

II. Soarele

Ca majoritatea stelelor Soarele este format in general din Hidrogen -; 71% Hidrogen, 27% Heliu si 2% alte elemente. In centrul Soarelui temperatura este de aproape 16.000.000 Kº si densitatea de 150 de ori mai mare decat cea a apei. In aceste conditii nucleii atomilor individuali de hidrogen interactioneaza; in acest proces doi nuclei a doi atomi de hidrogen se combina formand un atom cu nucleu de heliu, energia eliberata sub forma de radiatii gamma. Aceasta energie este echivalenta cu cea eliberata de explozia a 100 de miliarde de bombe cu hidrogen pe secunda (constanta solara: 1,94 cal/cm2/min).
Soarele este format dintr-o parte centrala si atmosfera solara. El executa o miscare de rotatie in jurul propriei axe la Ecuator in 27 de zile si spre poli in 31 de zile.
In interiorul Soarelui temperaturile pot ajunge pana la 14 milioane de grade, iar presiunea este de 100 de milioane de ori mai mare decat cea din centrul Pamantului. Aici in fiecare minut, 400 de milioane de tone de hidrogen se transforama in heliu.

Atmosfera solara este compusa din:
Fotosfera se gaseste la baza atmosferei si are temperaturi de aproape 6000ºC. intreaga lumina a Soarelui provine de la acest invelis de grosime mai mica de 300 km. Vazuta de la distanta ea se prezinta ca o retea de “granule” (bule de gaz de marimi foarte mari ce apar, se modifica si dispar in aproiximativ 10 minute) aflate in permanenta miscare.
La suprafata fotosferei se pot observa pete mai intunecate numite pete solare care apar odata la 11 ani si au o durata de cateva saptamani sau uneori chiar luni. Aceste pete pot masura pana la 2000 de km, au o temperatura de 4500ºC si contin campuri magnetice cu o putere de nu mai putin de 2500 de gauss. In comparatie cu Pamantul al carui camp magnetic are o putere de un gauss. Petele solare tind sa ocupe aceleasi latitudini in fiecare emisfera. Aceasta latitudine variaza de la 45º la 5º in timpul ciclului solar de 11 ani.
Cromosfera si coroana solara sunt invelisurile exterioare ale Soarelui. Cromosfera are o grosime de 5.000 de km, temperatura sa crescand odata cu altitudinea ajungand pana la 20.000ºC. Coroana in schimb nu are o forma bine delimitata, este foarte rarefiata si cu o temperatura ce depaseste un milion de grade. Exista unele regiuni ale cromosferei care devin deodata foarte stralucitoare, numite eruptii solare, urmate de jeturi imense de gaz, protuberante, ce se ridica in cromosfera si coroana. Ele au aspectul unor filamente intunecate.