i2r2rd
UNIVERSUL
• Stelele
Desi exista o parere generala ca astronomii se uita la stele, s-ar putea spune
ca stelele singulare nu prezinta prea mare interes pentru astronomii amatori.
Exista cateva exceptii notabile de la aceasta, si am putea preciza doua:
• Steiele Variabile, stele a caror stralucire nu este constanta in timp
• Constelatiile, observarea constelatiilor fiind cel mai aproape de lucrul
pe care oamenii il inteleg prin "uitat la stele".
• Stele duble sau multiple
Pasul urmator dupa o stea singulara este un sistem dublu sau multiplu, mai multe
stele care orbiteaza in jurul celeilalte, acestea sunt duble fizice, sau care
apar aproape una de alta pe cer, aliniate din pura intamplare, asa zisele duble
optice. Componentele sistemelor duble au de multe ori culori diferite, spre
deliciul observatorilor vizuali. Distantele aparente (unghiul intre directiile
in care vedem cele doau stele) intre componentele sistemelor duble sau multiple
variaza de la cateva zeci de " pana la mai putin de 0.5". Pentru ca
vorbim de astrofotografie, e bine de stiut ca putini amatori fotografiaza
variabile la momentul actual, desi fotometria fotografica (estimarea stralucirii
folosind imagini pe film sau placa fotorgafica) este un subiect destul
de interesant. Nici stelele duble nu sunt un subiect prea fotograflat, atat
din cauza separarii mici intre componente, cat si din cauza ca arata mult mai
bine prin telescop decat pe fotografie.
• Roiurile stelare
Sunt aglomerari de stele, nascute cam in acelasi timp, si din acelasi nor
de H = nebuloasa . Roiurile sunt impartite in roiuri deschise si roiuri globulare.
Roiurile deschise sunt alcatuite dintr-un numar destul de mic de stele, de la
cateva zeci la cateva sute. Stelele alcatuind roiurile deschise sunt relativ
tinere, unele roiuri deschise avand varste de cateva zeci de milioane de ani
(Soarele are 5 miliarde de ani in spate). Roiurile deschise "salasuiesc"
in planul galactic, deci din punctul de vedera al observatorilorterestrii, vom vedea multe roiuri deschise in directia Caii
Lactee. De aceea, roiurile deschise se mai numesc si galactice. Roiurile deschise
de dimensiuni aparente mai mari ( M6 si M7, M35, IC4665, IC4756, M45-Pleiadele,
M44- Racul,
Roiul Dublu din Perseu) sunt un subiect favorit pentru astrofotografia prin
teleobiective mai lungi sau mai scurte (135mm-350mm). Pentru a rezolva fotografic
un roi globular, ca si pentru roiurile deschise mai compacte, este necesar un
instrument cu focala de peste 600-700mm, instrument care devine dificil de ghidat.
Roiuri globulare sunt asociatii de pana la 100 milioane de stele, impachetate
destul de strans intr-un "glob" de forma mai mult sau mai mult sau
mai putin sterica. Roiurile globulare, deci si stelele componente, sunt foarte
batrane, 8-9 miliarde de ani. Practic, roiurile globulare contin cele mai batrane
stele din univers. Globularele din galaxia noastra nu sunt asociate cu planul
gaiactic, ci sunt distribuite intr-un "halou" in jurul galaxiei. Prin telescoape mai mici, roiurile globulare apar ca globuri difuze, nerezolvate.
Un telescop de lOOrnm diametru incepe sa rezolve roiurile mai putin dense (ca
M22 sau M4) iar unul de 150mm rezolva de la 30 de roiuri in sus. Vizual, un
roi globular apare ca un "glob de stele", de unde si numele.
• Nebuloasele galactice
In pricipiu, toate nebuloasele galactice sunt alcatuite din acelasi material:
98% (volum) hidrogen, restul de 2% fiind alcatuit din urme de alte elemente
in stare gazoasa (O, C, S) si silicati in forma de praf interstelar - nisip
interstelar.
Doua sunt mecanismele care fac nebuloasele sa straluceasca si astfel le putem
imparti in doua clase:
Nebuloasele de emisie sunt "leagane de stele". Radiatia UV intensa
provenita de la stelele abia nascute din nebuloasa excita atomii din materialul
nebuloasei, pentru ca acestea sa reemita radiatie vizibila in linii de etnisie
atomice caracteristice . Pentru ca nebuloasele sunt alcatuite mai mult din H,
liniile de emisie ale HII (hidrogen ionizat) sunt predominante, linia cea mai
intensa fiind de obicei H alfa, 656nm; rosu inchis, prima linie din seria Balmer.
De aceea, nebuloasele de emisie au culoarea rosie in fotografii. E mult H ionizat
pe acolo. Suficient de surprinzator, urmatoarele linii ca intensitate sunt doua
linii ale OIII (oxigen dublu ionizat), 496nm si 501nm, aflate in "portiunea"
verde a spectrului vizibil. Pentru a excita oxigenul in stadiul de OHI (deci
pentru ai smulge nu unul, ci doi electroni) temperatura gazului trebuie sa fie
destul de mare si de aceea numai anumite parti ale unei nebuloase de emisie
emit in aceste lungimi de unda.
O alta linie de emisie destul de intensa in nebuloase este H beta, 486nm, albastru-cyan.
Nebuloasele de emisie sunt de multe ori asociate cu roiuri deschise, lucru deloc
surprinzator, acolo se nasc stele! Exemple din aceasta categorie intra M8 -Lagoon
sau NGC2237 - Rossete. Alte nebuloase sunt excitate doar de cateva stele, in
acest caz intrand M42 -Nebuloasa din Orion, excitata de cele patru stele din
"Trapez", o grupare de stele in centrul nebuloasei, M8 - Trifid si
NGC 1499 -California. Culorile Nebuloaselor - Vizual si Fotografic
Un lucru foarte interesant, sesizat de toti observatorii vizuali, este ca daca
privim prin telescop la nebuloasa M42- marea nebuolasa din Orion, nebulozitatea
pare a avea o culoare albastru-cyan, sau poate verzuie. Nu este o iluzie, vedem
emisia H beta si OIII. Acest lucru pare ciudat la prima vedere, la urma urmei,
H alfa -rosie- ar trebni sa fie cea mai intensa linie de emisie. Este adevarat,
dar ochiul utnan adaptat la intuneric este aproape orb la culoarea rosie, pe
cand culoarea verde si albastra sunt bine sesizate. Pe de alta parle, fl/mele
foto sunt destul de sensibile la culoarea rosie, dar relativ oarbe injurul lungimii
de unda a dnbletului Olll, opura intamplare. Aslfel, M42 apare rosie infotografii
si albastruie prin telescop.
Nebuloasele de reflexie
Dupa cum le spune si numele, aceste obiecte sunt vizibile pentru ca reflecta
lumina stelara. Pentru ca lumina de culoare albastra este difuzata mai tare
decat cea de culoare rosie (acelasi fenomen care explica de ce cerul zilei este
albastru), nebuloasele de reflexie sunt albastre la culoare. Intensitatea luminii
reflectate este destul de slaba dar telescoapele mari pot strange suficienta
lumina pentru ca culoarea albastuie sa devina vizibila.
De multe ori, nebuloasele de reflexie sunt asociate cu nebuloase de emisie,
cum e cazul in M8 -Trifid. Dar in alte cazuri, nebuloasele de reflexie apar
departe de nebuloase de emisie, cum este cazul lui M78 - o nebuloasa de reflexie
stralucitoare aflata in constelatia Orion, sau IC2118 -Witch Head (nebuloasa
cap de vrajitoare, au americanii astia o imaginatie...), care reflecta lumina
stelei Rigel -beta Orionis. Poate cea mai cunoscuta nebuloasa de reflexie este
nebuloasa Merope, o bucata din complexul nebular ce inconjoara o parte din stelele
roiului deschis M45 -Pleiadele.
Conform Sky and Telescope, nebulozitatea ce inconjoara Pleiadele nu este parte
din nebuloasa originara, ci doar un nor interstelar care s-a nimerit sa treaca
prin regiune si sa reflecte lumina stelelor roiului.
Nebuloasele Obscure sunt un alt treilea tip de nebuloase, deloc exotice, dar
care se nici nu emit, nici nu reflecta lumina, din simplul motiv ca sunt prea
departe de o stea capabila sa le faca sa emita sau a carei iumina sa o reflecte.
Ele sunt vizibile doar ca "umbre" peste nebuloase de emisie sau peste
fondul stelar al Caii Lactee. O nebuloasa obscura mai vestita este B33 -Nebuloasa Cap de Cal. B33 este vizibila ca o umbra
peste nebuloasa IC343 -;Flame Nebula, nebuloasa de emisie aflata langa
si excitata de steaua Zeta Orionis, cea mai estica stea din cele trei stele
ce alcatuiesc Braul lui Orion. De mentionat ca pentru a "vedea" o
nebuloasa obscura, observatorul trebuie mai intai poata vedea nebuloasa de emisie peste care nebuloasa obscura se interpune Un
fapt putin stiut, care din pacate arata cat de poluat luminos este cerul oraselor,
este ca Calea Lactee este plina de nebuloase obscure, vizibile, in conditii
excelente si dintr-un loc fara poluare luminoasa, cu ochiul liber sau cu binoclul
ca "umbre" peste fondul stelar. Data viitoare cand va aflati la munte
cu binoclul, priviti in jurul roiului deschis Ml 1, acolo se afla doua sau trei
nebuloase obscure usor de sesizat.
• Galaxiiie
Galaxiile sunt ansamble de multe sute de milioane de stele, gaz si praf interstelar,
toate formand tinute laolalta de gravitatia reciproca. O alta componenta a galaxiiior
este "materia intunecata", o componenta invizibila a universului,
pusa in evidenta prin mai multe metode. Ceea ce sete important este ca aceasta
"materie intunecata" este pusa in evidenta doar prin efectul gravitational
pe care il are asupra obiectelor dintr-o galaxie sau asupra altor galaxii invecinate.
Cu alte cuvinte, nu simtim decat gravitatia produsa de aceasta compnenta misterioasa
a univesului. Se considera ca 90% din masa universului este stocata in "materia
intunecata".
Galaxiile fonneaza adevarate "insuie in univers" si au diverse marimi
si morfologii. Primul obiect in aceasta categorie este chiar galaxia noastra,
Calea Lactee, o galaxie spiraia. vizibila ca un brau luminos ce traverseaza
cerul in lunile de vara, iarna si toamna. Calea Lactee nu este vizibila decat
din locuri unde stralucirea cerului datorata poluarii luminoase este relativ
mica. De asemenea, nu va uitati dupa Calea Lactee daca cerul este foarte cetos
sau daca Luna este pe cer si este intr-o faza intre Patrare. Din propria experienta
a webmasterului, chiar si pe un cer perfect si negru, Calea Lactee dispare cand
Luna se afla pe cer si faza este mai mare de 50%.
Galaxiile externe galaxiei noastre sunt vizibile ca mici pete difuze, aratand
putine detalii, chiar privite prin telescop. Din punct de vedere morfologic,
galaxiile au fost impartite in: Eliptice, galaxii de forma elipsoidala -(aprox.
de forma unei mingii de rugby),contin numai stele si foarte putin praf si H.
Pentru ca dupa cum am vazut mai sus, stelele se formeaza din H, inseamna ca
galaxiile eliptice nu mai formeaza stele noi.
Spirale, galaxii care arata o structura spirala (brate spirale) in jurul nucleului
central. O galaxie spirala are o forma "turtita", bratele spirale
fiind cuprinse intr-un disk foarte turtit, planul galactic. In mijlocul
acestei "farfurii", se afla un "glob" = bulge = nucleul,
alcatuit din stele mai batrane decat stelele din disc. Aceste galaxii contin
o cantitate mare de H si praf interstelar, mai toata in planul disculului galactic,
si formeaza stele noi la diverse rate. Calea Lactee este o galaxie spirala,
dupa cum este si M31 - Galaxia din Andromeda, cea mai apropiata galaxie mare
de CaleaLactee.
Neregulate, care, dupa cum le arata si numele, nu au o forma defmita. Galaxiile
neregulate sunt in general putin masive si contin o cantitate limitata de H
si praf, deci formeaza ceva stele. Norii lui Magelan, galaxii satelit ale Caii
Lactee, vizibile din Emisfera Sudica, sunt galaxii neregulate. Din punctul de
vedere al unui observator vizual, s-ar putea spune ca cele mai spectaculoase
galaxii sunt cele spirale. M51 -galaxie in Canes Venatici, este un exemplu superb
de galaxie spirala vazuta "face on"- adica privind de deasupra unuia
din "polii" galaxiei. Un telescop de 150-170mm diametru sau o luneta
de 120mm diametru pe un cer transparent si negru ar trebui sa fie suficient
pentru a arata structura spirala a acestei galaxii. Privita printr-un telescop
si mai mare, galaxia arata magnific. Revenind la M31, desi este aproape de Calea
Lactee si stralucitoare (este vizibila bine cu ochiul liber chiar daca cerul
e mai putin decat perfect), imaginea galaxiei arata frustrant de putine detalii
chiar printr-un telescop bun si mare si pe un cer excelent.
Cometele sunt de fapt membri ai Sistemului Solar. In momentul cand orbita lor
le aduce aproape de Soare, materialul inghetat de pe suprafata cometelor sublimeaza
si astfel ele dezvolta o "coada" vizibila din cauza ca reflecta lumina
solara. Cometele, mai ales cele stralucitoare, sunt aparitii rare. Cometa Hale-Bopp
(descoperita in vara lui 1995 si vizibila la latitudini temperate nordice pana
in primavara lui 1997) si cometa Hyakutake ( descoperita in iarna lui 1996 si
vizibila doar pentru cateva luni in acea primavara), au fost cele mai recente
comete mai stralucitoare, vizibile , e un fel de a zice, imaginea lor era jalnica,
cu ochiul liber chiar si din Bucuresti. Asteroizii sunt corpuri ceresti cu dimensiuni
de la cateva sute de km la cateva sute de metri, a caror orbita in jurul Soarelui
este cuprinsa in general intre orbita lui Marte si cea a lui Jupiter (centura
de asteroizi). Exista si exceptii notabile, asteroizi cu orbite foarte excentrice
care ajung pana in Sistemul Solar interior, adica pana pe langa Pamant si Venus.
Se considera ca un asteroid de acest tip a pus capat erei dinozaurilor in Cretacic,
cand asteroidul respectiv a iovit Pamantul in locul unde acum se afla Golful
Mexic.
Cel mai "popular" asteroid de acest soi este Eros, vizitat de curand
de sonda spatiala NEAR. Pe data de 12 ianuarie 2001 (cu doua zile inainte de
Valentine's Day, americanii sunt nebuni, nebuni...), NEAR a fost coborat incet
pana aprope de suprafata lui EROS si apoi lasat sa "cada". Spre surpriza
echipei care controla sonda spatiala, NEAR a supravietuit si transmite fericit
de pe suprafat lui Eros, cei drept nu imagini, ci date de la magnetometrul aflat
la bord.
Asteroizii sunt vizibili prin telescop ca obiecte cu aspect stelar, care se
misca relativ cu stelele vecine, miscarea fiind usor vizibila de la noapte la
noapte si pusa usor in evidenta de fotografii sau desene succesive ale aceleiasi
zone.