Omul, ca orice fiinta vie, nu se afla in afara legilor care guverneaza
viata pe planeta noastra, ci s-a format si dezvoltat in interactiune cu
mediul natu-ral. Acesta a influentat dintotdeauna dezvoltarea societatii, dar
gradul in care a exercitat aceasta influenta a fost diferit re la o epoca
istorica la alta. v5i11il
Mediul natural in care omul isi desfasoara activitatea este format
din mai multe sisteme ecologice. Un ecosistem, in general reprezinta relatia
dintre lumea organismelor vii si mediul lor de viata, sau cum se mai spune,
unitatea dintre biocenoza si biotip(exemplu: un lac, o padure, etc. formeaza
in parte un ecosis-tem ). Un grup de oameni pe un spatiu determinat si
mediul ambiant respectiv alcatuiesc impreuna un ecosistem urban . Ansamblul
ecosistemelor planetei, intre care exista relatii complexe de interconditionare,constituie
ecosfera. Intrucat omul este singura fiinta vie care poate depune
o activitate constienta, ecosistemul uman joaca rolul principal in cadrul
ecosferei.
Biotopul urban reprezinta rezultatul actiunii modelatoare a omului asupra mediului
“fizic”, actiune desfasurata intr-un lung proces istoric,
spre folosul sau. Ca si in cazul ecosistemelor naturale, si in acest
caz se poate vorbi de factorii stationari ai biotopului urban, dar in
elementele de biotop urban se pot include factorii indusi de catre societatea
umana (factori ce se exprima prin elemente antropogenice )
Factorii stationari sunt cei geografici, geologici si pedologici. Acestia reprezinta
elemente fixe care determina evolutia unei asezari umane. Intr-o di-ferita
masura, acesti factori (in special cei pedologici) sunt supusi actiunii
antropice si modificati.
Elemente antropice ale biotopului
Elemente generate de structurile urbane. Asezarea umana reprezinta prin manifestarea
sa spatial-functionala o entitate complet diferita din punct de vedere al biotopului,
fata de ecosistemele naturale ; zone functionale urbane, pu-ternic antropizate,
in special cele industriale, comerciale, si de afaceri, si in diverse
masuri cele rezidentiale, invatamant sau de agrement, prezinta modifi-cari
spatiale specifice ale biotopului initial, orientat spre indeplinirea
scopurilor pentru care au fost realizate. Rezulta astfel modificari le tuturor
factorilor de mediu (apa, aer, sol), precum si schimbari semnificative ale microclimatului.
Poluarea este rezultatul direct sau indirect al activitatilor umane ce se des-fasoara
pe teritoriul orasului .Fara indoiala ca la originea poluarii sta productia
de materiale nespecifice mediului. Nu spectrul de materiale create de om este
cauza reala, ci modul de gospodarire a acestora care, pe langa faptul
ca incorpo-reaza resurse neregenerabile si epuizabile, dupa utilizare
sunt deversate in mediul natural, fara sa se cunoasca efectele de lunga
durata asupra acestuia.
Factorii de poluare urbana sunt cei care se incadreaza in factorii
general valabil de poluare a mediului inconjurator si se refera la:
1. Lipsa unei organizari si dezvoltari economice pe criterii ecologice, cu alte
cuvinte, lipsa unei baze de dezvoltare durabila
2. Cresterea demografica exploziva care implica aglomerarea oraselor, ex-tinderea
suprafetelor ocupate de orase si cresterea necesitatii de tot felul, constituie
principala presiune exercitata din partea centrelor urbane asupra mediului.
3. Dezvoltarea tehnicii fara sa tina seama de principiile ecologice.
4. Crearea de bunuri materiale care incorporeaza resurse neregenerabile
(sau greu regenerabile) si epuizabile.
5. Lipsa unei constiinte ecologice cu privire la posibilitatile mediului inconjurator
constituie acel factor de comportament care concura in egala masura cu
alti factori,la degradarea mediului.
6. Cresterea necesarului de apa in viitor.
Crearea marilor aglomerari urbane provoaca dezechilibre care pot sa se transforme
in catastrofe (exemplu: la Milano in ultimii 20 de ani, nivelul
apei subterane a scazut cu 20 m, la Bologna, panza freatica in 1945
se gasea la 12m, astazi se afla la 35m adancime. Se pune problema nu numai
a lipsei posibile de apa in urmatoarele decenii, ci si a posibilitatii
ca prin tasarea pamantului sa se produca alunecari masive de teren si
distrugerea unor suprafete intinse de con-structii .
Varietatea poluarii ca si a cazurilor care o produc,conduce la schimbari specifice,
uneori ireversibile, ale calitatilor factorilor de mediu.
Echilibru dintre comunitatea biotica si mediul fizic este decisiv pentru comunitate.
Intreaga miscare a societatii este indisolubil legata de dezvoltarea istorica
a productiei, de munca. Fiind un proces intre om si natura, in cursul
caruia omul efectueaza, reglementeaza si, prin actiunea sa, controleaza schimbul
de materie dintre el si natura, munca presupune atat unitate cat
si contradictia dintre om si natura. In procesul muncii, producand
cele necesare existentei, oamenii pe de o parte extrag din mediul natural resursele
regenerabile, iar pe de alta parte arunca in mediul natural reziduuri
si deseurile activitatii productive si ale gospodariei fiecarei familii. Drept
urmare, intre mediul natural si cel creat de om se desfasoara o dubla
contradictie: o Contradictia dintre dimensiunile necesitatilor mediului creat de om si volumul
de resurse oferit de natura o Contradictia dintre mediul creat de om si mediul natural,sub aspectul dezechilibrelor
pe care omul le poate provoca in natura si al efectului acestora asupra
omului.
Biocenozele urbane, a doua parte componenta a ecosistemului urban este caracterizat
prin evolutia speciei dominante,in teritoriul urban pe care o repre-zinta
omul si antropocenoza care constituie cenoza principala in orase.
In ceea ce priveste celelalte specii din teritoriul urban, se pot face
urmatoarele consideratii:fondul de specii din care este alcatuita biocenoza
corespunde conditiilor de existenta din biotop.
Antropocenoza. Sistemul populatiei umane prezinta caracteristici distincte in
raport cu celelalte cenoze, in primul rand generate de gradul inalt
de structu-rare social-economica, care ii permite pe de o parte manipularea
unor mari cantitati de materie si energie, iar pe de alta parte o puternica
actiune modelatoa-re asupra mediului. Puternica mobilitate in teritoriu,
precum si viteza sporita de circulatie a informatiei constituie alte elemente
definitorii ale antropocenozei, care ii permite modificarea relativ rapida
a mediului inconjurator pentru propriile nevoi. Datorita faptului ca omul
ajunge sa-si creeze si sa utilizeze unel-tele care ii sporesc continuu
forta si raza lui de actiune, el dispune treptat de o capacitate tot mai mare
de a adapta si transforma obiectele si fortele naturii, de a produce in
natura modificari mai mici sau mai profunde. Insa atat timp cat
mijloacele de care a dispus omul au fost modeste, schimbarile declansate de
el in mediu natural au fost lente si ele permiteau sa se readapteze,modificarile
produse nu se caracterizau printr-o amploare si gravitate deosebita. In
conditiile contemporane cand acestea ii confera omului o uriasa
forta transformatoare,el genereaza la randu-i modificari de o amploare,profunzime
si rapiditate exceptio-nale. Crescand ca numar si dezvoltandu-se
istoric (astfel in sec.16-lea pe Pamant traiau 450 milioane de oameni,in1900
s-au ajuns la 1,5 miliarde de persoane, iar in 1950 la peste 2 miliarde,astazi
populatia planetei creste intr-un ritm fara precedent ajungand la
5,8 miliarde de indivizi si cifra va ajunge 7,6 miliarde intr-un sfert
de veac, stabilindu-se probabil in jurul a 10 miliarde spre anul 2050)
societatea umana a sporit mereu gama resurselor folosite, ca si proportiile
exploatarii resurselor oferite de natura. In aceasta privinta este ilustrativ
faptul ca in sec. al 17-lea erau utilizate doar 29 elemente chimice, in
secolul al 19-lea se foloseau deja 62, pentru ca astazi sa fie utilizate toate
elementele cunoscute a exista pe Terra.
In acest context general,patru resurse -; pamantul,apa,aerul
si energia -; raman cu totul fundamentate si permanent necesare,
conditionand insasi existenta umana. Este firesc, deci, ca tocmai
starea acestor resurse si modul lor de utilizare sa constituie,in primul
rand, o preocupare majora pentru umanitate.
Diferente ale ecosistemelor urbane fata de cele natural.
1. Biodiversitatea. Concentrarile din ce in ce mai mari ale populatiei
umane au la baza pe langa motivatii economice si altele de natura sociala
si psihologica; daca initial, omul a trait intr-un mediu cu biodiversitate
ridicata, ulterior, o parte a speciilor considerate agresive sau nefolositoare
pentru scopurile sale au fost inlaturate, ceea ce a atras dupa sine si
eliminare multor altor specii aflate in stranse legaturi ecologice
cu primele, iar pe de alta, modificarea extrema a bioto-pului urban (culminand
cu realizarea unor “deserturi naturale”), a condus la randul
ei la eliminarea dramatica a majoritatii covarsitoare a formelor de viata
initiale di teritoriul respectiv,prin antropizarea factorilor specifici de mediu.
2. Eterogenitate si omogenitate in procesele de antropizare a teritoriului
urban. Orasul trebuie inteles ca un teritoriu ce prezinta o eterogenitate
ridicata, atat din punct de vedere socio-profesional, economic cat
si in ceea ce priveste mediul fizic,rezultat al activitatilor de constructii.
Varietatii factorilor de mediu, omul ia opus o varietate de actiuni modelatoare,
care au condus la o mare diversitate de configuratii spatiale si functionale.
Acestora trebuie sa li se adauge varietatea modelelor socio-culturale, care
au generat dezvoltari specifice, identi-ficabile chiar pe teritoriu aceleiasi
asezari umane.
3. Omul ca diferenta specifica a ecosistemului urban. Diferenta esentiala a
ecosistemelor urbane fata de cele naturale o constituie prezenta omului ca specie
dominanta,supus in primul rand legitatilor socio-economice si nu
celor biologice. Aceasta face ca, pe langa elementele structurale caracteristice
ecosistemelor naturale, biotopul si biocenoza, ecosistemul urban sa includa
structural si functional,ca o parte distincta si de cea mai mare importanta,sistemul
socio-economic.
4. Unele caracteristici ale dinamicii ecosistemului urban. Ecosistemul natural
este de cele mai multe ori un sistem complet,adica independent in ceea
ce priveste resursele si functionarea sa (fiind dependent doar de energia solara
care este introdusa in sistem de catre producatorii primari). In
cadrul acestuia se intalnesc specii de vietuitoare cu roluri ecologice
distincte. Marea masa (ca numar) a componentelor o constituie plantele verzi,adica
tocmai acelea care transforma energia solara in energie biochimica.
Spre deosebire de acestea, ecosistemul urban este un sistem incomplet, in
sensul ca simplificarea biodiversitatii naturale nu poate asigura specializarea
componentelor sale. Consumatorii nu se pot organiza in cadrul unor lanturi
trofice complete. Acesta are drept consecinta simplificarea sau ruperea circuitelor
biogeochimice. Circuitul materiei este afectat ii sensul ca dinamica circuitelor
naturale materiale si energetice este perturbata, ajungandu-se la o linearizare
a acestora. Din toate aceste puncte de vedere, ecosistemele urbane pot fi caracterizate
ca fiind tinere. Functionarea ecosistemului urban devine dependenta de fluxurile
de energie si materiale introduse de catre om, care sunt luate din “zestrea”
capitalului natural, intr-un ritm care depaseste capacitatea de refacere
a acestuia.
Una din cele mai importante trasaturi definitorii ale ecosistemului urban o
constituie circuitele energetice; acestea sunt puternic perturbate de activitatile
omului,aportul energetic al acestuia fiind determinat pentru mentinerea sistemului
socio-uman, dar si a unor asociatii de plante si animale din teritoriul orasului.
Hrana introdusa de om in oras este produsa in ecoagrosisteme. Cantitatea
de energie introdusa de catre om in ecosistemul urban prin diferite cai
(ingrasaminte,pesticide,dar mai ales energia de intrare din ariile industriale
si de locuit)depaseste cu mult energia solara introdusa in sistem de catre
producatorii primari si are drept consecinta puternica antropizare a teritoriului
urban. Depen-denta ecosistemului urban fata de resurse externe materiale si
energetice duce la un mare grad de vulnerabilitate in cazul unei perturbari
majore. Cea mai mare parte a ecosistemelor din teritoriile oraselor sunt create
de om, pentru a indeplini functiuni precise.
Biodiversitatea in teritoriile urbane. Structura heterogena a orasului
genereaza un mozaic de biotopuri. Acestea constituie sediul unor biocenoze ale
caror specii asociate au cerinte ecologice dintre cele mai diverse; astfel este
posibil ca numarul de specii,ca si numarul de indivizi ai unor specii ce traiesc
in ariile urbane sa fie mult mai mare decat in ecosistemele
originare. Periurbanul (zona de periferie a oraselor) in special constituie
un teritoriu unde se poate identifica o mare biodiversitate. Contrar asteptarilor,
orasul si ariile urbane poate constitui sediul unei importante varietati de
habitate specifice. Populatia umana prezinta un inalt grad de diversitate
culturala si social-economica,apreciata ca fiind mai mare in cadrul aglomeratii
urbane si al ariilor metropolitane. Heterogenitatea acesteia este determinata
de structura complexa a activitatilor care se desfasoara in orase.
Concluzii . Urbanizarea reprezinta una din marile probleme ale omenirii. Complexitatea
problemelor legate de managementul ariilor urbane este amplifi- cata de necesitatea
stringenta a tranzitiei socio-economice catre o dezvoltare durabila. Fenomenele
negative din orase au un caracter global si sunt in directa conexiune
cu celelalte probleme ale umanitatii, in special cu cresterea demogra-fiica.
In plus, problemele legate de marile concentrari de energie si materiale
din orase necesita restructurarea asezarilor umane la nivel micro si macro,
prin transformari si conversii ale zonelor functionale urbane, printr-un atent
manage-ment al ritmului inlocuirii structurilor spatiale si tehnice si
prin promovarea diversitatii sub toate aspectele sale: sociala,urbanistica,
functionala,tehnologica, culturala si politica.