Florile … ne inconjoara in orice situatie ne-am afla: botez, nunta, inmormantare.
Ele reprezinta de multe ori “pata de culoare" ce da farmec lumii
in care traim, caci inflorirea fragililor dar gingasilor toporasi, primavara,
este asteptata de toata lumea ca un mare eveniment, iar toamna cu greu ne despartim
de frumoasele si “zburlitele” crizanteme, care uneori rezista in
fata frigului pana in noiembrie. m5r14rq
Florile … frumusetea, originalitatea formelor si culorilor lor nu dispar
decat odata cu ele : toate calitatile pe care natura li le atribuie din
cand in cand nereprezentand altceva decat mijloace sofisticate
de asigurare a continuitatii speciei. Floare, sediul organelor sexuale masculine
si feminine, trebuie sa parcurga doua etape foarte importante si indispensabile,
polenizarea si fecundarea, pentru realizarea acestui obiectiv.
In general plantele superioare au flori hermafrodite incare sunt prezente simultan
atat organele sexuale feminine cat si cele masculine. Doar in cateva cazuri
cele doua sexe sunt separate: la plantele dioice (de exemplu: salcia, pomisorul
-;ghimpos, dafinul) florile masculine si feminine sunt purtate de plante
diferite; la plantele monoice (prumd si dovleac) aceeasi planta poarta separat
,atat florile feminine cat si cele masculine.
Toate componentele florilor sunt in realitate frunze modificate, in diferite
moduri, cu scopul de a realiza diferite functii.
In continuarea tijei (pedunculului) florale poate observa o parte ingrosata
numita receptacul pe care se inserea diferite componente ale florii. Periantul
reprezinta , este format din caliciu si corola, el acoperind organele reproducatoare.
Caliciul este format in exclusiitate din frunzulite verzi, numite sepale, care
au rolul de a proteja structurile interne ale florii, in special cand
aceasta este boboc. Atunci cand sepalele interne ale florii sunt unite,
de exemplu la garoafa, caliciul este gamosepal, in schimb cand ele sunt
distantate, de exemplu la trandafir, caliciul este dialisepal. Caliciul este
de cele mai multe ori persistent, in anumite cazuri avand chiar tendinta
de a evolua in timp, demonstrand astfel functia sa protectiva.
Corola, al doilea element constitutiv al periantului, este formata din petale
care sunt in general viu colorate si parfumate. Ele trebuie sa fie atractive
pentru insecte in scopul de a favoriza polenizare si implicit reproducerea.
Culorile petalelor sunt determinate de trei grupe de pigmenti -; aflati
singuri sau in combinatie- care genereaza un adevarat curcubeu in petalele florilor:
anthocyanine care creaza umbre de violet, albastru sau rosu, betalaine care
formeaza un rosu intens si carotenoide care genreaza tente de galben sau portocaliu.
Chiar si culoarea petalelor se poate modifica in diverse moduri. De exemplu
o petala ce are o textura neteda este luminoasa, stralucitoare, in timp ce o
petala cu asperitati apare catifelata. Unele flori, folosind diversi pigmenti,
produc lumina ultravioleta pentru a atrage insecte sensibile la aceasta. Insa
de cele mai multe ori, pentru a-si atrage polenizatorii plantele creaza nectarul.
Acesta este creat de glande speciale aflate la baza petalelor.Unele flori secreta
cantitati impresionante de nectar, pentru a atrage polenizatori mai mari, cum
ar fi lilieci vegetarieni. Alte flori insa, ale caror polenizare depinde numai
de vant sau apa produc putin nectar sau chiar de loc. Totodata , unele
specii prezinta intre petale, glande minuscule, care produc uleiuri volatile
ce sa vaporizeaza instantaneu, si care dau florilor mirosul caracteristic.
Atunci cand petalele sunt unite intr-o oarecare masura atunci corola este
gamopetala, iar cand ele sunt separate corola este dialipetala. In cazul
in care nu exista o distinctie evidenta intre caliciu si corola (cazul lalelei
), periantul poarta numele de perigon, iar frunzulitele florale se numesc tepale.
Androceul, aparatul reproducator masculin, , este constituit dintr-un numar
de stamine formate dintr-un peduncl steril, subtire si alungit, numit filament,
care sustine in varful sau partea fertila denumita antera. Aceasta este
o dilatatie care contine sacii polenici la nivelul carora ia nastere polenul,
elementul fecundant masculin, colorat in general in gaben sau portocaliu. Atata
timp cat floarea este imatura, filamentele sunt mici, servind numai la
transportul substantelor nutritive ce vor forma ulterior polenul. Pe masura
ce floarea se dezvolta, deschizandu-se , filamentele se lungesc, pentru
a mentine cat mai sus anterele, favorizand astfel fecundatia.
Gineceul, aparatul reproducator feminin, este constituir din unul sau mai multe
pistile. Fiecare dintre acestea este format in partea inferioara dintr-un segmant
dilatat numit ovar, care contine unul sau mai multe ovule. Partea filamentoasa
situata deasupra ovarului este stilul, extremitatea superioara a acestuia numindu-se
stigmat, fiind destinat captarii si mentinerii granulelor de polen. In functie
de fiecare specie in parte, ovarul contine unul sau mai multe ovule, fiecare
dintre ele continand celula-ou. Dupa fertilizare , ovulele se dezvolta
, transformandu-se in seminte, in timp ce ovarul devine fructul. Daca
floarea contine un singur ovul (carpela), fructul va contine o singura samanta,
cum de exemplu este piersica. La rosii, in schimb floarea contine numeroase
ovule, si deci multe seminte.
Plantele pot avea o floare izolatasituata in varful tulpinii, dar frecvent
prezinta mai multe flori grupate, formand o inflorescenta.
Tipuri de inflorescenta:
- inflorescente formate din flori pedunculate : ciorchine (glicina), stiulete
(liliacul), umbrela (morcovul), corimb (parul);
- inflorescente formate din flori sesile , fara peduncul: spic (graul),
ament (alunul), capitul (margareta).
Uneori florile sunt grupate intr-un "cluster", formand o inflorescenta,
inflorirea desfasurandu-se de la florile cele mai apropiate de baza coditei
inspre varf. Atata timp cat lumina, apa, temperatura si substantele
nutritive sunt in cantitatile propice dezvoltarii in varful peduncului apar
noi pedicele cu boboci de flori in varf.
Ca tot ce traieste pe lume orice planta are un ciclu de viata , care incepe
atunci cand semanta germineaza, progreseaza cu cresterea radacinilor,
a tulpinei si in final a frunzelor, care o vor ajuta ulterior sa supravietuiasca
prin sinteza substantelor organice necesare din seva bruta si energia solara.
Etapele urmatoare sunt evident formarea polenului si procesul de polenizare,
pentru ca mai apoi sa se poata forma fructul si samanta care va duce mai
departe informatia genetica ce caracterizeaza acea planta. Acest ciclu de viata
al plantei poate fi de un an, in cazul plantelor anuale, de doi ani, in cazul
celor bienale si de mai multi ani in cazul celor perene. Unele plante perene
infloresc in fiecare an in timp ce altele dupa ce ani de zile s-au dezvoltat
in doua sau trei saptamani infloresc, dand nastere la interminabile rauri
de flori pentru ca mai apoi sa se usuce si in final sa moara.
Oricare le-ar fi insa ciclu se viata florile au nevoie de cel putin doua sau
trei saptamai inainte de a putea inflori, timp in care acumuleaza energia necesara
acestui proces. In perioada de inflorire planta trece prin cel mai "delicat"
stagiu din intreaga ei existenta, acest fapt explica si de ce unele plante cun
ar fi florile Poinettia infloresc iarna, cand noptile sunt lungi, in timp
ce spanacul infloreste in noptile scute de primavara si vara. Si temperatua
si intensitatea luminii influenteaza momentul in care floarea va inflori, in
desert, de exemplu o ploaie venita dupa multe saptamani de seceta "hotaraste"
florile sa infloreasca.
Evolutia florilor
Plantele ce infloresc se considera ca au o vechime de 135 de milioane de ani,
ele reprezentand rezultatul transformarilor ce au afectat gimnospermele.
Dupa indelungi cercetari oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca primele
flori semanau cu magnoliile de astazi sau cu "liliacul de apa", celor
doua tipuri de plante lipsindu-le unele structuri specializate intalnite
la plantele aza zise "moderne".
Insa sin 1990 cercetatorii au comparat ADN-ul diverselor flori si au determinat
astfel relatiile dintre acestea din punct de vedere a evolutiei. Astfel a fost
descoperita o mica planta cu flori de culoare crem din specia Amborella care
se pare ca este ulrima "ruda" supravietuitoare a primei plante cu
flori (in insula Noua Caledonie, Pacificul de Sud). Evolutia plantelor a schimbat
radical fata Pamantului. Caci o planeta ale carei ape sunt colorate de verdele
monocromatic al algelor si a carei scoarta este impanzita de flori viu
colorate in rosu, protocaliu, violet, albastru, galben, este o planeta vie.
Plantele cu flori s-au inmultit repede, in mare masura deoarece fructele lor
le-au imprastiat in mod eficient semintele, azi fiind cunosute aproximativ 240
000 de specii.
Florile, ca si alte specii de amfibieni, reptile, insecte, pasari, mamifere
sunt supuse disparitiei, ajutata de acei oameni care nu numai ca nu previn extinctia
in mod firesc a plantelor, dar o provoaca. Caci in cautare de locuri "bune"
pentru constructia de locuinte sau pentru amplasarea unei fabrici, ei dau tocmai
peste putinele locuri neafectate de poluare. Ei patrund in mijlocul naturii
si o infesteaza cu poluanti de toate genurile: chimici, fonici, distrug stratul
protector de ozon.
Si daca ne gandim bine fara plante oamenii nici n-ar exista, caci fosilele
lor reprezinta principalii carburanti folositi, radacinile plantelor fixeaza
solul, in tulpinile lor isi gasesc adapost mici vietuitoare, frunzele lor sunt
"laboratorul" de preparare a oxigenului, florile plantelor ne incanta
privirea, iar unele din fructele lor reprezinta baza alimentatiei umane... si
totusi oamenii le distrug cu atata ignoranta...