Desi sunt cele apropiate rude ale omului, primatele se folosesc mult mai putin
decat ne-am astepta de semnalele sonore. Se poate spune ca maimutele sunt mai
mult mimi decat vorbitori, din cauza laringelui lor nepotrivit pentru sunete
nearticulate. m1i14ii
In 1966, studiindu-se peste 100 de specii de maimute, s-a facut inventarul semnalelor
sonore scoase de acestea. Unele sunt comune la mai toate speciile(latraturi,
mormaituri, strigate, chemari, etc.), altele sunt ordinului, familiei sau genului.
La maimute comunicarea prin gesturi inlocuieste lipsa limbajului articulat.
Variata si expresiva gama de gesturi si mimici le ajuta sa se inteleaga
asa cum se inteleg intre ei surdo-mutii.
Printre speciile care au fost mai bine studiate in ultima suta de ani merita
amintite urmatoarele specii: babuinii, macacii, cimpanzeii, urangutanii si gorilele.
Aceste fiinte sociale traiesc in teren deschis, in cete formate din 10 pana
la 100 de indivizi, stapanind fieacare un teritoriu de la 50-300 de hectare.
Observatorii au remarcat un mare numar de posturi sau de grimase, insotite sau
nu de sunete, care actioneaza in mod evident ca semnale sociale.
Aceste gesturi si grimase se datoresc mobilitatii fizice extraordinare a maimutelor,
ca si a puternicii dezvoltarii a muschilor expresiei faciale. Sutele de gesturi
si posturi care au fost semnalate de numerosii cercetatori ai acestui grup de
animale, care ne urmeaza pe scara zoologica pot fi asezate in teri mari categorii:
a) Gesturi si posturi care exprima relatiile din interiorul colectivitatii; b) Care insotesc dorinta de apropiere si colaborare; c) Care preced agresivitatea in cazul incalcarii teritoriale sau
atacului altor specii.
In sanul colectivitatilor de maimute exista un sistem de ranguri destul de
bine diferentiat: exista un mascul dominant si masculi subordonati; la fel si
in grupul femelelor se instaureaza o anumita ierarhie. La unele specii
de maimute, conducatorul, adica masculul dominant, nu e nici cel mai batran
si nici cel mai intelept, ci cel mai artagos si mai agresiv. La gorile dominanta
este o prerogativa a masculilor mai batrani care pot fi recunoscuti usor dupa
blana cenusie pe spinare, de unde le vine numele de “spinari argintii”
dat de triburile africane. Conducatorii intervin in galceve si in certuri,
despart pe cei incaierati, folosesc un cod destul de agresiv de gesturi pentru
a indica actiunile colectivitatii(“pornim in cautare de hrana”,”ne
odihnim”,”nu faceti zgomot” etc.). la randul lor femelele
cat si masculii de ordin inferior nu iau parte la deciziile colectivitati, ci
reactioneaza doar la comenziile generale care privesc imprastierea, adunarea
si apararea colectivitatii.
La hamandrili, maimute din familia pavianilor, care seamana la forma capului
si la latrat cu un caine(de aceea li se spune si maimuta cinocefale), biologul
sovietic P. Pajaritkaia a remarcat chiar o forma de ritual al comportamentului
de supunere: “Intalnind pe conducator sau pe un personaj de rang superior
hamadrili executa cateva genuflexiuni si scot niste sunete asemanatoare unui
oftat In colectivitate, de asemenea, hamadrili stiu sainteleaga si din priviri
sau din gesturi . Privirile conducatorului cetei sunt la fel de eficace semnalele
sonore. Ele actioneaa chiar de la o distanta respectabila. Secretul rezida in
culoarea alba a pleoapelor. Cand isi ridica spancenele, semn de suparare, pleoapele
se inchid si culoarea lor alba devine vizibila de departe ”.
Printre cele mai tipice gesturi de apropiere si prietenie notam imbratisarea
si tesalatul. Pentru a se saluta cimpanzeii se imbratiseaza ca aomenii. Tesalatul
este insa cel mai tipic semnal al unei bune convietuiri. Zilnic maimutele isi
pierd 1-3 ore cu acest ritual. La babuini, de pilda, parul este “pieptanat
cu carare”, diversel particule fiind luate de pe supafata pielii si inghitite.
Masculii dominanti sunt tesalati mai mult decat ceilalti, dar toti membrii unei
cete au parte de aceasta ingrijire. Femelele se tesala mai mult intre ele si-si
tesala si puii.
Posturile agresive, de inspaimantare a dusmanilor sau rivalilor sunt foarte
variate la maimute. Cimpanzeii si urangutanii bat cu furie cu talpile si-si
arata dintii, macacii zgaltaie cu putere ramura unui copac, hamadrilii isi zbarlesc
mantia lovind apasat cu laba in pamant. Insa cea mai inspaimantatoare manifestare
simiesca, poate cea mai impresionanta dintre cele care caracterizeaza regnul
animal o intalnim la gorile, atunci cand sunt iritate: atunci cand vad un mascul
stra\ain sau un om gorila se ridica in doua picioare si incepe sa bata cu pumnii
in piept, in ritm de aproximativ 10 lovituri pe secunda si cu o asemenea forta
incat ai senzatia ropotului unei imense tobe. In acelasi timp ea scoate un muget
inspaimantator.
In cazul intalnirii cu o gorila, cunoasterea “ritualului “de pace
si de supunere e singura cale a omului de a scapa nevatamat. P. Schaller, un
bun cunoscator al vietii gorilelor, a folosit intr-o intalnire intamplatoare
in padurile africane cu un mascul tanar dar agresiv, gestul de beligeranta al
speciei: clatinatul capului si evitarea privirii furioase a maimutei. Intr-o
comunicare facuta in anul 1962 la Universitatea din California el descrie acest
uluitor “numar in doi” care a durat 10 minute dupa care gorila s-a
indepartat linistita.
S-a incercat sa se umanizeze anumite specii de mainute pana a ajunge chiar sa
foloseasca limbajul omenesc. In 1952 doi cercetatori americani au reusit sa
faca un pui de cimpanzeu -;Viki- sa articuleze cu greu patru cuvinte dar
pronuntia era destul de departe de adevar.
Incapacitatei maimutelor de a articula sunete se datoreaza faptului ca laringele
este situat prea aproape de valul palatin.
A fost incercata insusirea de catre maimuta a limbajului semnelor si cel mai
mare succes l-a avut un pui de cimpanzeu care a reusit sa memoreze in decurs
de 4 ani 132 de semne prin care putea comunica cu experimentatorii.
Oricum, chiar daca am reusi sa facem un animal sa-si insuseasca un lat limbaj
el il va putea folosi doar cu cel care l-a invatat si nu va intra niciodata
in zestre lor ereditara.