Sistemul nervos ne controleaza activitatea de la o miscare la alta ,totul, fara
exceptie. Sistemul nervos este cea mai complexa si cea mai importanta retea de
control si de distributie a informatiilor. p3j4jl
Fara sistem nervos nu exista auz si vedere. Nu este durere si bucurie, dar nu
sunt nici miscari coordonate, ar fi de neinchipuit reglarea unor functii
fiziologice ca digestia sau respiratia fara sa mai vorbim despre importanta memoriei
si a luarii de decizii, despre sentimente, afectivitate, gandire si vorbire.
Partile sistemului nervos:
Elementele de baza sunt celulele nervoase, numite neuroni, in numar de
mai multe milioane, care impanzesc tot organismul uman asemanator
unor conductori dintr-un aparat electric complicat. Rolul lor este de a primi
informatii dintr-un anumit punct al organismului si de a transfera aceste informatii
altor celule nervoase care sa declanseze o anumita reactie, de exemplu contractia
anumitor grupuri musculare.
Celulele nervoase sunt sensibile la stimulii exteriori: leziuni mecanice, infectii,
presiune, modificarea chimica a mediului inconjurator sau lipsa de oxigen,
toti acesti factori le pot deteriora. Deteriorarea celulei nervoase poate avea
consecinte grave, deoarece celulele distruse nu se refac niciodata. Sis- temul
nervos are doua parti importante, cu efecte reciproce: sistemul nervos central
, care cuprinde creierul si maduva spinarii si sistemul nervos periferic, ce
cuprinde totul in afara de tesutul nervos din sistemul central.
Sistemul periferic are doua componente importante: sistemul nervos somatic si
cel vegetativ.
O sarcina importanta a sistemului nervos somatic este adunarea informatiilor
de la organele de simt si transmiterea lor la sistemul nervos central, a doua
sarcina este transmiterea impulsurilor primite de la siatemul nervos central
la muschii scheletici, producand astfel miscarile comandate.
Constient sau inconstient:
Sistemul nervos vegetativ coordoneaza functionarea organelor interioare si a
glandelor cum ar fi inima, stomacul, rinichii si pancreasul. Sistemul nervos
somatic are are doua componente importante: sistemul senzorial si cel motor.
Informatiile venite din mediul exterior sunt culese de organele de simt. Durerea,
impulsurile tactile, temperatura pielii sunt receptionate prin celule receptoare.
Din acesti receptori impulsurile rezultate in urma excitatiei ajung prin
fibrele nervoase senzitive in sistemul nervos central. Informatiile despre
mediul exterior sunt adunate si transmise prin siruri de semnale, compuse din
milioanele de impulsuri pe minut, spre sistemul nervos central.
In timp ce nervii senzitivi transporta in sistemul nervos central
impulsurile venite din organele de simt, nervii motori transmit comenzile sistemului
nervos central spre muschi si in organele motoare.
Cea mai mare parte din drumul strabatut de impulsuri se face prin nervii senzitivi
si cei motori, dar nici nervii senzitivi si nici cei motori nu sunt formati
numai din fibre nervoase. Fiecare celula nervoasa are si un corp celular din
care pornesc numeroase prelungiri. Fibrele motorii si senzitive ale sistemului
nervos periferic sunt formate din cele mai lungi prelungiri ale celulelor. Celulele
fibrelor senzitive sunt in imediata apropriere a creierului si a maduvei
spinarii, in timp ce celulele fibrelor motoare se gasesc chiar si in
maduva spinarii.
Manuchiul de fibre motorii si senzitive ce inpanzesc un organ sau
teritoriu bine determinat alcatuiesc nervii. Diferitele organe si diferitele
zone sunt „deservite” de nervi diferiti. Din sistemul nervos central
pornesc in total 43 de perechi de nervi: 12 perechi de nervi cranieni
din creier si 31 de perechi de nervi din partile laterale ale maduvei spinarii.
Nervii cranieni inerveaza in primul rand oraganele de simt si muschii
capului, unul dintre ei fiind foarte important, nervul vag, care ajunge si la
apara-tul digestiv , la inima si la branhii. Nervii cranieni, de exemplu nervul
optic, sunt formati din fibre senzitive.
Deci sistemul nervos periferic transmite informatiile de la organele de simt
la sistemul nervos central, si comenzi ale acestuia spre muschii si glande.
In analiza impulsurilor organelor de simt, respectiv in initierea
impulsurilor motorii nu are nici un rol, acestea fiind sarcina sistemului nervos
central.
Sistemul nervos central:
Creierul si maduva spinarii formeaza „procesorul central” al sistemului
nervos. Acesta primeste din organele de simt si din receptori impulsurile sosite
prin nervii senzitivi, le filtreaza si le analizeaza , apoi prin nervii motori
transmite concluzii, obligand muschii si glandele sa reactioneze corespunzator
la impulsurile primite. In sarcinile indeplinite de maduva spinarii
situatia este simpla, creierul fiind acela care face analiza complexa, proces
la care participa mii de celule nervoase diferite.
Maduva spinarii:
Maduva spinarii are o lungime de aproximativ 40 de cm, de forma cilindrica,
este format din tesut nervos si ocupa interiorul coloanei vertebrale, de la
partea inferioara a creierului pana la partea inferioara a spatelui. Ca
organ independent are de indeplinit doua sarcini de baza.
In primul rand realizeaza legatura in dublu sens dintre creier
si sistemul nervos periferic cu ajutorul acelor celule nervoase senzitive si
motorii ale caror fibre parasesc anumite zone ale creierului sub forma de manuchiuri
lungi, care parcurg un drum mai lung sau mai scurt in maduva spinarii,
iar la capatul lor cel mai indepartat de creier intra in legatura
cu celulele sau fibrele senzitive si motorii ale sistemului nervos periferic.
Prin golul dintre doua celule, prin asa numita sinapsa, impulsurile trec cu
ajutorul unor substante chimice, denumite mediatori chimici. In al doilea
rand, rolul maduvei este sustinerea unor reflexe
Reactiile fulgeratoareale sporti-vilor de performanta dovedesc capacitatea fantastica
a sistemului nervos.
simple prin acele celule nervoase care parcurg un drum scurt in sus sau
in jos in maduva, si de asemnea inter-neuronii care realizeaza o
legatura apropriata intre celulele nervoase, senzitive si motorii. De
exemplu, daca din intamplare mana noastra atinge plita incinsa,
receptorii sensibilitatii dureroase prin fibrele senzitive transmit informatia
in maduva spinarii. O parte din aceasta informatie este transmisa prin
inter-neuronii corespunzatori la nervul care coordoneaza miscarea mainii
si a bratului si in mod „automat” retragem mana. Cealalta
parte a informatiilor primite din receptorii durerii prin intermediul inter-neuronilor
ajung la nervii care regleaza miscarile gatului, declansand miscarea
automata a capului in directia locului unde s-a declansat durerea. In
sfarsit informatia ajunge in creier unde se constientizeaza sensibilitatea
termica si dureroasa.
Creierul:
Are trei parti principale: trunchiul cerebral, aflat in prelungirea maduvei
spinarii pe care se afla cele doua emisfere crebrale, creierul mare(cerebrum),
locul gandirii constiente iar sub cele doua emisfere, in spate,
se gaseste a treia parte, creierul mic(cerebellum).
Desi multi nervi senzitivi se termina la nivelul creierului si multi nervi motori
pornesc, de aici, totusi majoritatea celulelor din creier, sunt inter-neuroni
cu rol in filtarea, analizarea si depozitarea informatiilor. Un rol important
al creierului este pastrarea informatiilor sosite de la organele de simt. Creierul
poate readuce mai tarziu aceste informatii pentru a fi folosite in
luarea de decizii. De exemplu durerea resimtita la atingerea plitei incinse
intra in memorie este readusa ori de cate ori ne gandim sa
atingem sau sa nu atingem plita.
Limbajul si luarea de decizii:
Activitatile constiente ale creierului au loc la nivelul scoartei cerebrale,
stratul exterior al creierului. Anumite parti ale scoartei cerebrale iau parte
la transformarea in simturi a informatiilor transmise de organele de simt,
altele coordoneaza vorbirea, iar altele au un rol in coordonarea miscarilor
prin centrel motoare.
Scoarta cerebrala cuprinde pe langa centrele motoare, senzoriale, centrul
limbajului, alte zone legate intre ele prin milioanele de celule nervoase,
zone care sunt in stransa legatura cu gandirea, cu simturile
si cu luarea de decizii. Creierul mic se afla in imediata apropriere a
emisferelor cerebrale, este cuplat de trunchiul cerebral si in primul
rand are rol in coordonarea miscarilor.
Trunchiul cerebral prin diferitele structuri are multe roluri fiziologice: „centrele”
reglarii activitatii plamanilor, inimii si reglarea nervoasa a vaselor
sanguine. Anumite parti ale trunchiului cerebral functioneaza ca niste statii
de transmitere a diferitelor impulsuri soste din maduva spinarii si creier.
Una din partile cele mai mici ale trunchiului cerebral este hipotalamusul, care
este centrul hormonal si al reglarii termice.
Celulele nervoase:
Au rol atat de important in functionarea intregului sistem
nervos, incat necesita sa ne ocupam mai indeaproape de aceste
celule.
Tesutul nu este compus numai din celule nervoase, ci si din celule gliale care
apara, hranesc si sprijina celula nervoasa. Celulele nervoase se pot inmulti
si pentru a avea o viata lunga, au mare nevoie de aceste „celule de ajutor”.
Daca o celula nervoasa este distrusa prin lezare sau boala, nu va fi inlocuita
niciodata de o alta celula nervoasa.
Celulele nervoase sunt foarte diferite, dar structura lor de baza este identica:au
un nucleu aflat in centrul corpului celulei, de unde, ca niste radacini
subtiri, pornesc in numar mare niste fibre subtiri, numite dendrite. In
afara lor din corpul celulei se intinde o prelungire mai mare, numita
axon, care la capatul opus fata de corpul celular, se imparte in
multa ramuri si fiecare ramura se termina intr-o „maciuca”
terminala.
Transmiterea impulsurilor cu ajutorul mediatorilor chimici:
Fiecare maciuca terminala se apropie de dendrita altei celule nervoase, dar
nu o atinge in totalitate, formand sinapsa. Cu ajutorul unor substante
chimice de transmitere, neuro-transmitatori, impulsurile trec dintr-o parte
a sinapsei in alta. Cand excitatia atinge maciuca terminala din
axon, in anumite conditii poate sari sinapsa si isi continua drumul
dendritele celulei nervoase vecine.
Pentru sustinerea activitatii sistemului nervos central este nevoie de mult
oxigen si substante nutritive, adica de o bogata circulatie sanguina. In
afara de asta creierul si maduva spinarii sunt aparate si prin anatomia lor:
creierul aparat de craniu, maduva spinarii de coloana vertebrala. In al
doilea rand, atat creierul car si maduva spinarii sunt aparate
de trei straturi de pielita fibroasa numite meninge. Cavitatile interioare ale
creierului si ale maduvei spinarii sunt umplute cu nu lichid denumit lichidul
cefalorahidian, care are un rol de a amortiza traumatismele provocate din exterior.