DESPRE CANCER h4i12ip
Nu exista o definitie simpla si exacta a cancerului. Etimologia cuvantului provine
din limba greaca KARKINOS, ceea ce inseamna crustaceu. In general termenul de
cancer se refera la un grup de afectiuni caracterizate prin cresterea anormala
si necontrolata a unei sau unui grup de celule, care invadeaza tesuturile inconjuratoare
si care se pot imprastia (metastaza) la distanta de tesutul sau organul in
care s-au format.
Pentru medic cuvantul cancer inseamna evolutia unei tumori care distruge local
si la distanta organele sanatoase ale individului atins de aceasta boala. Pentru
histolog sau anatomopatolog, cancerul reprezinta tesut de neoformatie care infiltreaza
structurile sanatoase din care s-a dezvoltat. Pentru biolog inseamna o modificare
a sistemelor de reglare a cresterii si diferentierii celulelor normale care devine
periculoasa pentru restul celulelor.
Cancerul este rezultatul multiplicarii dezordonate a celulelor. Putem intelege
acest lucru, cercetand procesele care au loc in celulele sanatoase.
Corpul uman este alcatuit din diferite tesuturi fiecare din ele fiind formate
din milioane de celule. Acestea sunt dispuse intr-o maniera ordonata, fiecare
tesut in parte avand propria sa structura si arhitectura celulara.
Ele se supun unor reguli generale care permit functionarea normala a intregului,
adica a organismului.
FACTORII CE PROVOACA CANCERUL
o Tutun 30% o Infectii 10% o Alimentatie nesanatoasa 33% o Factori legati de sanatatea reproducerii 7% o Profesie 4% o Lumina solara si radiatiile ionizante 3% o Poluare 2% o Produsi industriali 1% o Medicamente si proceduri medicale 1% o Aditivi alimentari 1% o Alcool 2% o Factori necunoscuti 6%
DIVIZIUNEA CELULARA
In unele tesuturi, celulele se pierd in mod constant din cauza
uzurii generale, fiind inlocuite printr-un proces de diviziune celulara.
In tesuturile normale,diviziunea si moartea celulara sunt controlate prin
mecanisme specifice.
Celulele canceroase se divid intr-un mod necontrolat, numarul lor crescand
pana cand formeaza o tumora ce devine vizibila clinic. Pe langa
inmultirea extrem de rapida, celule canceroase sunt incapabile sa se organizeze
intr-un mod adecvat, iar masa de tesut care ia nastere nu are caracteristicile
unui tesut normal.
BENIGN SAU MALIGN
Nu toate tumorile sunt cancerose. Desi celulele unei tumori se inmultesc
intr-un mod necontrolat, ele pot fi benigne sau maligne. Cele benigne
pot avea aproape aspectul unui tesut normal, atunci cand sunt privite
la microscop. Acestea cresc si comprima sau deplaseaza tesuturile invecinate,
dar nu le invadeaza. Tumorile benigne de marimi mai reduse nu dau simptomatologie
si pot fi neglijate; cele mai mari se indeparteaza, de preferat dupa ce
diagnosticul de benignitate a fost stabilit.
Celulele tumorii maligne (celulele canceroase) se inmultesc in interiorul
unui tesut sanatos,invadand tesuturile din vecinatate si de la distanta.
Aceste celule se raspandesc in intreg organismul gazda, cauzand
in final moartea.
Cuvantul "malign" inseamna "rau"; in contrast
cu "benign" care inseamna "inofensiv". Ambele descriu
aparitia si evolutia celor doua tipuri de tumori in lipsa tratamentului.
Celulele canceroase iau nastere din celulele sanatoase ale organismului, o singura
celula canceroasa fiind uneori suficienta pentru dezvoltarea unei tumori. Cu
toate acestea, transformarea unei celule sanatoase intr-una canceroasa
se realizeaza treptat, cuprinzand mai multe etape de-a lungul mai multor
ani de zile. Cu trecerea fiecarei etape celula se modifica si devine din ce
in ce mai putin receptiva la mecanismele normale de control al organismului.
Cancerele sunt clasificate in functie de celula de origine. Cele care
provin din celule epiteliale, cum ar fi pielea si intestinele, sunt denumite
carcinoame; cele care provin din structurile de sustinere, spre exemplu cartilaj,
oase si muschi, poarta numele de sarcoame.
Carcinoamele sunt mult mai des intalnite decat sarcoamele,
probabil datorita faptului ca celulele epiteliale se divid mai des.
Capacitatea celulelor canceroase de a se raspandi in interiorul
organismului este cea care cauzeaza gravitatea acestei boli. Din fericire, etapele
in care are loc procesul de raspandire sunt ordonate, cancerul extinzandu-se
initial in tesuturile din apropiere. Acest lucru produce leziuni locale
care, cu trecerea timpului, cauzeaza simptome.
CUM SE EXTINDE CANCERUL?
In etapa urmatoare, celulele incep sa se desprinda de tumora mama,
strabat membranele conjunctive, apoi peretii vaselor limfatice sau sangvine
patrunzand in circulatia limfatica celulele canceroase ajung initial
in ganglionii limfatici, structuri cu rol imun. Sunt invadati initial
ganglionii regionali, adica cei mai apropiati de tumora. O mare parte din celule
sunt omorate la acest nivel; aceasta reprezinta etapa de invazie locoregionala
a cancerului. Cu timpul, celulele imune de la nivelul ganglionilor nu mai fac
fata afluxului de celule canceroase care continua sa se inmulteasca.
Celulele canceroase vor depasi si aceasta bariera si vor ajunge prin intermediul
limfei in circulatia sanguina; o alta modalitate de a ajunge in
sange este prin strabaterea peretilor vasculari inca de la inceput,
la nivelul tumorii primare.
Dupa ce ajung in circulatia sangvina, celulele canceroase se vor opri
in diferite organe, acolo unde conditiile favorizeaza dezvoltarea ulterioara:
plaman, oase, creier, ficat,etc. In aceste organe o parte din celule vor
muri, dar altele vor supravietui si se vor inmulti in continuare;
aceasta reprezinta etapa metastatica, de boala generalizata.
In fiecare etapa vor supravietui cele mai agresive si mai rezistente celule,
astfel ca sansele de vindecare sau de raspuns la tratament scad o data cu avansarea
bolii.
CAUZE
Datorita medicinii moderne, oamenii au o viata mai lunga si, intr-o anumita
masura, aceasta justifica cresterea numarului de bolnavi de cancer.
Desigur, unele forme de cancer sunt strans legate de modul de viata. Cancerul
datorat fumatului este mai rar in tarile din lumea a III-a, insa
este din ce in ce mai raspandit in tarile in care industria
este dezvoltata, unde din ce in ce mai multi oameni fumeaza.
Cele mai frecvente forme de cancer la adult ataca plamanii, tubul digestiv
si organele genitale. In ciuda medicinii moderne, cancerul este a doua
cauza de deces in majoritatea tarilor, inclusiv in Romania.
Cancerul poate fi intalnt si la copii sau adolescenti. Cele mai frecvent forme
de caner intalnite la acestea sunt: leucemiile, limfoamele, tumorile
renale si cerebrale. Din fericire acestea sunt rare, iar tratamentul destinat
lor a fost imbunatatit foarte mult in ultimii ani, crescand ratele
de supravietuire si chiar de vindecare.
Cauza principala a cancerului este inca neclara.
Factorii de mediu, cum ar fi poluarea chimica si expunerea la radiatii, cauzeaza
unele forme de cancer;un mare numar de experimente ce au identificat substantele
chimice provocatoare de cancer (substante carcinogene) au fost efectuate pe
animale. Cea mai cunoscuta substanta cancerigena este fumul provenit din tutun.
Radiatiile ionizante, de asemenea, afecteaza materialul genetic al celulelor,
astfel radiatiile create in urma exploziei bombei atomice in Japonia,
in 1945, a cauzat multe forme de cancer, unele declansandu-se abia
dupa 10-20 de ani de la expunerea la acestea. Exista insa si alti factori
care provoaca boala. De exemplu, unele cazuri de cancer pot fi produse de virusi
care afecteaza structura genetica a celulelor.
In unele cazuri sistemul imunitar este de vina. S-ar parea ca celulele
canceroase sunt produse constant in interiorul organismului, insa
acestea sunt distruse de obicei de catre sistemul imunitar. Din unele motive,
acest sistem poate sa nu functioneze uneori cum ar trebui, permitand inmultirea
celulelor canceroase. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca dietele bogate in
fructe si legume pot proteja organismul impotriva cancerului. Se pare
ca o dieta adecvata intareste sistemul imunitar care distruge rapid celulele.
DIAGNOSTICUL
Nu in toate cazurile cancerul este fatal. Tratamentul pentru cancer a
fost imbunatatit enorm in ultima vreme si mii de oameni sunt vindecati
in fiecare an. Totusi un cancer mai putin extins este mult mai usor de
tratat, decat unul avansat sau metastazat. In concluzie, diagnosticarea
timpurie este vitala, fiind dependenta de prezentarea la medic odata cu aparitia
primelor simptome sau semne de boala.
Diagnosticul de cancer trebuie confirmat. Suspiciunea de cancer o ridica anamneza,
examenul clinic, examene imagistice si de laborator. Examinarea clinica completa,
acorda o mare atentie verificarii ganglionilor limfatici periferici dar mai
ales a celor regionali tumorii. Confirmarea si certitudinea diagnosticului de
cancer este data de examenul anatomopatologic. Aceasta procedura poate fi efectuata
fie prin biopsie, fie prin examinare citologica, ceea ce inseamna ca o parte
a tumorii se examineaza la microscop.
BIOPSIA SI EXAMENELE DE LABORATOR
Biopsia consta in extragerea, de catre un chirurg, a unei bucati mici
din tumora, care este apoi trimisa spre examinare la un anatomopatolog. Acesta
va cerceta daca tesutul este sau nu canceros. Examinarea citologica implica
analiza unor produse cum ar fi: sputa, mucusul din cervixul uterin, lichidul
pleural sau de ascita, sau aspiratul din tumora ( punctie cu examen citologic
)pentru a vedea daca acesta prezinta celule canceroase.
Analizele de sange sunt facute pentru verificarea functionarii organelor
vitale.
Examenele radiologice cerceteaza posibilitatea raspandirii celulelor intr-o
anumita regiune a corpului (plamani, oase, tub digestiv, rinichi) adica
prezenta sau nu a metastazelor.
Scintigrafia presupune injectarea unei cantitati mici de substanta radioactiva
care va fi captata mai intens in organul sau zona afectata de cancer.
Terapii / Tratamente
Tratamentul bolii canceroase este multimodal si include de obicei mai multe
metode terapeutice in functie de stadiul clinic al bolii.
Modalitatile de tratament sunt:
· chirurgie,
· chimioterapie,
· radioterapie,
· hormonoterapie,
· terapia biologica
· in studiu terapia genica.
Aceste metode terapeutice se pot asocia intre ele pentru a obtine cel
mai bun raspuns terapeutic posibil.
Scopul tratamentului oncologic specific poate fi vindecarea (curabilitatea),
stabilizarea bolii, prelungirea supravietuirii, prelungirea intervalului liber
de boala sau paliatia (reducerea simptomatologiei cu imbunatatirea calitatii
vietii).
Conduita terapeutica se stabileste in cadrul comisiei de decizie terapeutica
alcatuita din chirurg oncolog, chimioterapeut, radioterapeut, anatomopatolog
si psiholog. Alegerea unui anumit tip de tratament se face functie de localizarea
bolii, stadiu clinic, factorii de prognostic, starea clinica a pacientului,
varsta, prezenta altor boli asociate si de optiunea pacientului. Pacientul
trebuie sa primeasca toate informatiile despre tratament, atat in ceea
ce priveste beneficiile acestuia, reactiilor secundare si nu in ultimul
rand riscurilor pe care si le asuma in cazul in care refuza
tratamentul propus.
Tratamentul oncologic include terapie locala si sistemica.
· Tratamentul local actioneaza asupra tumorii primare.
Terapia locala presupune: chirurgie, radioterapie, chimioterapie si imunoterapie
intracavitare ( ex. intravezicala ) sau intraarteriale ( ex.in artera hepatica
pentru metastazele hepatice ).
· Tratamentul sistemic actioneaza asupra tumorii primare si asupra celulelor
diseminate (migrate) din tumora primara in alte tesuturi/organe ale organismului.
Terapia sistemica poate fi: chimioterapie, hormonoterapie sau imunoterapie.
Chirurgia
Chirurgia poate fi: o curativa (indepartarea tumorii primare si obtinerea vindecarii), o paliativa - de ameliorare a simptomelor (cu scop de imbunatatire a calitatii
vietii si in unele cazuri de prelungire a supravietuirii), o de urgenta ( ex. ocluzii intestinale, decompresii, hemoragii) sau de reconstructie,
dupa interventii mutilante (ex. postmastectomie).
Efecte secundare ale chirurgiei produc infirmitati (amputatii de membre, nas,
urechi, mastectomie sau extirparea sanului, enucleere sau extirparea unui
ochi, cicatrici cheloide), limfedem (al bratului postmastectomie, al membrului
inferior dupa excizia ganglionilor pelvini), sindrom dureros abdominal (cauzat
de aderente sau bride aparute dupa interventii chirurgicale pe abdomen).
Chimioterapia
Reprezinta modalitatea de tratament ce utilizeaza medicamente citotoxice (citostatice)
pentru distrugerea celulelor maligne. Se administreaza pe cale intravenoasa
(cel mai frecvent), orala, intracavitara, intraarteriala intratumorala sau intramusculara.
Chimioterapia poate fi: o curativa (reprezentand principala modalitate de tratament), o neoadjuvanta sau preoperatorie (cu scopul de reducere a tumorii primare, imbunatatirea
controlului loco-regional al bolii si scaderea riscului de diseminare la distanta
a bolii ), o adjuvanta sau postoperatorie (pentru reducerea riscului de recidiva locala
sau la distanta, la pacientii cu factori de prognostic nefavorabil) o paliativa (in scop de imbunatatire a calitatii vietii = reducerea
simptomatologiei ).
Chimioterapia se administreaza de obicei in cure/serii de 1 zi, 2 zile,
3 zile sau 5 zile (exista si serii mai complexe), fiecare perioada de tratament
fiind urmata de o perioada de refacere (3-4 saptamani). Se pot utiliza
unul sau mai multe citostatice, functie de localizare, forma histopatologica,
stadiul clinic, bolile asociate si optiunea medicului curant.
Efectele secundare ale citostaticelor sunt multiple, cu grade variate de severitate,
temporare sau permanente. Ele depind de citostatic, de doza administrata si
de durata tratamentului. Cele mai frecvente reactii adverse sunt: astenie fizica,
lipsa poftei de mancare, alopecie (caderea parului), greata si varsaturi,
risc crescut de infectii (prin scaderea numarului de leucocite), sangerari
diverse (prin scaderea numarului de trombocite), tulburari ale tranzitului intestinal
(diaree sau constipatie), anemie, mucozita, reactii alergice. Majoritatea efectelor
secundare pot fi ameliorate prin tratamente specifice si de obicei dispar dupa
terminarea chimioterapiei.
Radioterapia
Reprezinta modalitatea de tratament ce utilizeaza radiatii ionizante. Utilizarea
radiatiilor ionizante in tratamentul cancerului se bazeaza pe posibilitatea
de a obtine distrugerea celulelor tumorale, fara a determina alterari grave
si ireversibile asupra tesuturilor sanatoase din jurul tumorii.
Tehnicile de radioterapie sunt: o iradiere externa, o brahiterapie sau curieterapie ( prin plasarea unor surse radioactive in tesutul
tumoral ) o radioterapie metabolica (cu izotopi).
Radioterapia poate fi: o curativa, o neoadjuvanta = preoperatorie (cu scopul de reducere a tumorii primare, imbunatatirea
controlului loco-regional al bolii), o adjuvanta = postoperatorie (sterilizarea patului tumoral cu reducerea riscului
de recidiva locala sau la distanta, la pacientii cu factori de prognostic nefavorabil)
o paliativa (antalgica, decompresiva, hemostatica).
Efectele secundare ale radioterapiei depind de localizarea tumorii, tipul de
iradiere, volumul tumoral, factorul timp, varsta, starea clinica a pacientului,
bolile asociate. Pot fi acute (apar in timpul iradierii) sau tardive (apar
dupa 6 luni de la terminarea radioterapiei). Complicatii acute: stare de rau
de raze - in primele zile de radioterapie (astenie, anorexie, greata,
cefalee), eritem cutanat (roseata pielii), mucita, greata si varsaturi, diaree,
dureri abdominale, caderea parului, astenie fizica si paloare (datorita anemiei),
risc crescut de infectii (prin scaderea numarului de leucocite), sangerari
diverse (prin scaderea numarului de trombocite). Efectele secundare tardive:
fibroza, dermatita, ulceratii, fistule, insuficiente de organe (plamani
- fibroza, maduva osoasa - aplazie, rinichi - nefrita, inima - pericardita,
ficat - hepatita, mielita radica). O categorie particulara de efecte secundare
sunt cele mutagene si cancerigene. Radioterapia este incriminata in
aparitia unor cancere secundare ce apar la ani de zile de la iradiere (leucemii,
mielodisplazii, limfoame, sarcoame).
Hormonoterapia
Hormonoterapia este o modalitate de tratament oncologic utilizata in cancerele
hormonodependente (acele tumori ce provin din tesuturi a caror crestere este
controlata de hormoni).
Terapiile hormonale pot fi supresive (suprima sursele de hormoni din organism)
- chirurgical, medicamentos sau radiologic si/ sau aditive (blocheaza actiunea
hormonilor din organism).
Cancerul mamar reprezinta localizarea in care terapia hormonala este cel
mai frecvent utilizata si studiata, atat ca tratament adjuvant la pacientele
cu factori de prognostic nefavorabili cat si in stadiul metastatic
cu rol de paliatie. La barbat cancerul de prostata este de asemenea hormonodependent.
Tratamentul hormonal determina in general diminuarea simptomelor (paliatie)
cu imbunatatirea calitatii vietii si influenteaza in mica masura
cresterea supravietuirii.
Efectele secundare ale hormonoterapiei sunt foarte variate functie de medicamentul
utilizat, sunt relativ frecvente, dar in marea majoritate a cazurilor
severitatea este minima, neafectand major calitatea vietii.
Terapia biologica
Terapiile biologice cuprind acele tratamente antitumorale ce utilizeaza actiunea
mecanismelor naturale de aparare ale organismului impotriva tumorii si/sau
substante implicate in diferentierea, proliferarea si activitatea celulelor
imune.
Considerata a IV-a modalitate majora de tratament in cancer, terapia biologica
a evoluat continuu in ultimii ani odata cu intelegerea mai profunda
a mecanismelor de producere si evolutie a cancerului.
Cea mai utilizata este imunoterapia cu Interferoni sau Interleukine.
Mai recent, au intrat in practica curenta factorii de crestere hematopoietici,
anticorpii monoclonali si agenti antiangiogenetici.