Acum 50 de ani in cateva pesteri din desertul Iudeii nu departe de þarmul de nord-vest al Marii Moarte au fost descoperite intamplator stravechi manuscrise religioase, texte in parte cu caracter canonic dar si apocrife, cunoscute astazi sub denumirea de Manuscrisele de la Marea Moarta. Aceasta descoperire a fost considerata cea mai importanta de acest fel, de la descoperirea in 1844 si in 1859 a tezaurului de manuscrise aflate in manastirea Sfanta Ecaterina de pe Muntele Sinai. o5g10gd
Descoperirea primelor manuscrise in desertul Iudeii a fost pur intamlatoare. In primavara anului 1947 sau poate chiar 1945, nu se stie cu precizie nici data nici imprejurarile cand a avut loc aceasta descoperire epocala, beduinii din desertul Iudeii pasteau caprele si oile in regiunea Wadi Qurman. Un tanar beduin, Mohamed eb-Dib (Mohamed Lupul) cautand o capra ratacita de restul turmei a descoperit intr-una din multele pesteri raspandite in zona, niste suluri din piele scrise in ebraica si care mai tarziu s-au dovedit a avea o vechime de peste 2000 de ani.
De la descoperirea lor de catre pastorii beduini manuscrisele au avut parte de o viaþa, am putea spune plina de aventuri, trecand de la un proprietar la altul, devenind obiecte de tranzacþie comerciala sau lasate in aºteptare pentru descifrare sau comercializare.
Evenimentele legate de aceste manuscrise se desfaºoara in jurul a trei instituþii situate in oraºul Ierusalim: manastirea siro-iacobita de rit monofizic ( biserica siro-iacobita este o ramura a creºtinismului care nu recunoaºte dogma oficiala creºtina despre dubla natura,umana ºi divina, a lui Iisus, ci numai pe cea divina), ªcoala americana de studii orientale ºi Universitatea din Ierusalim.
Astfel in 1947 caþiva pastori din tribul taamnirilor veniþi la Bethleem pentru a-ºi vinde produsele ºi a-ºi cumpara marfurile necesare au oferit spre vanzare, unui anticar, cateva manuscrise pe pergamnet, pentru o suma modesta. Acesta a refuzat ºi atunci beduinii s-au adresat unui negustor care avea ºi un atelier de cizmarie, pentu cumpararea bucaþilor de piele. Acest negustor, Halila Iskander, cunoscut ºi sub numele de Kando, fiind membru al comunitaºii siro-creºtine a realizat ca se afla in faþa unor maanuscrise vechi ºi il inºtinþeaza pe mitropolitul bisericii, Mar Atanasie, care era ºi stareþul manastirii Sfantul Marcu. Acesta nu cunoºtea limba manuscriselor dar ºi-a dat seama cu sunt foarte valoroase pentru ca ele proveneau din regiune Qurman, regiune nelocuita de secole, fapt ce oferea garanþia vechimii lor. Stareþul a vrut sa ia legatura cu beduinii dar taamirii plecasera.
Un timp nu s-a mai auzit nimic despre aceste manuscrise, dar Kando, negustorul a carui pravalie era cautata de beduini, a fost inºtiinþat sa-i anunþe pe pastori ca stareþul era interesat de cumararea bucaþilor de piele.
Astfel s-a reuºit cumpararea unora dintre aceste manuscrise, unele de catre stareþul Atanasie iar altele, mai puþine de catre profesorul Sukenik de la Universitatea din Ierusalim., in total ºapte suluri.
Doua dintre suluri cuprindeau fragmenete ale aceluiaºi manuscris aºa-numitul Statut al comunitaþii iar printre celelalte se afla textul complet al Carþii prorocului Isaia. De pe un sul prost conservat oamneii de ºtiinþa au descifrat numle Lamateh ºi l-au intitulat Apocalipsul lui Lamateh, ca mai apoi dupa ce a fost desfaºurat ºi restaurat sa primeasca numele de Apocriful Genezei caci conþinea povestea inflorita a CarþiiFacerii din Biblie.
Profesorul Sukenik este cel dintai care a publicat descrierea primelor manuscrise, in 1948 sub titlul Sulurile tainuite. Prima ediþie integrala a textelor celor ºapte suluri a aparut mult mai tarziu, dupa moartea profesorului Sukenik, sub indrumarea elevilor ºi colaboratorilor sai care i-au continuat munca, in special a fiul sau Ygal Yadin. Au aparut intai descrierea primelor ºase suluri in ebraica ºi mai apoi al ºaptelea in engleza, acestea fiind o mica parte a textelor cunoscute sub numele de „Manuscrisele de la Marea Moarta“.
In decursul timpului stareþul manastirii Sfantul Marcu, Atanasie, inþelegand valoarea adevarata a manuscriselor a continuat cercetarea peºterilor din deºet cu ajutorul oamenilor manastirii ºi deºi a declarat ca nu a mai gasit nimic, este posibil sa fi gasit totuºi fragmentele ce lipseau din manuscrisele achiziþionate, precum ºi alte materiale, pe care mai tarziu le-a oferit spre veerificarea competena specialiºtilor, pentru a se convinge inca o data de autenticitatea lor, dar declarand ca aceste manuscrise au fost gasie in incinta manastirii. Era poate o masura d eprotecþie, pentru ca acestea sa nu intre in posesia statului pe teritoriul caruia fusesera gasite.
Nu se ºtie insa cate manuscrise s-au pierdut in perioada lunga a cautarilor de catre pastorii seminomazi care nu ºtiau sa le manuiasca pentru a le proteja ºi a nu le deteriora ºi pentru care ele reprezentau doar o sursa de venit.
O buna bucata de vreme aceste cautari de noi manuscrise ºi descifrari ale manuscriselor deja cunoscute au trenat deºi in zona se gaseau multe instituþii ºtiinþifice specializate in filologie clasica ºi studii biblice. O explicaþie ar fi framantarile politice ce aveau loc in zona ºi apariþia celor doua state noi, Iordania ºi Israel care au imparþit in doua oraºul Ierusalim ºi astfle instituþiile s-au trezit desparþite unele de altele, comunicarea fiind ingreunata de problemele politice.
In anii care au urmat de la descoperirea primelor manuscrise au fost cercetate in jur de 300 de peºteri, naturale sau sapate de mana omului; multe dintre acestea erau goale. In circa 30 de peºteri s-au gasit resturi de cultura materiala de interes minor pentru ºtiinþa dar in alte 11 peºteri din regiunea Qumran ºi de la Wabi Murabb’at ca ºi in ruinele manastirii Sfantul Sava s-au gasit depozite de manuscrie de valoare, achiziþionate fie de la beduini, fie de la negustori care le cumparasera de la pastorii taamiri.
In total au fost descoperite asemenea mansucrise (precum ºi monezi ºi alte obiecte ) in jur de 40 000 fragmente reprezentand vestigiile a aproximativ 600 de carþi, scrise in piele (pergamnet), papirus ºi tablete de cupru in opt limbi ºi dialecte, texte cuprinzand o perioada de un mileniu( secolul al III-lea i.e.n. -; secolul al VII-lea e.n.).
Cele ºapte mansucrise din prima peºtera (achizionate in mare parte de stareþul Atanasie ºi pe de alta parte de profesorul Sukenik) sunt insa printre cele mai importante.
La studierea manuscrisselor descoperite in deºertul Iudeii au participat paleografi, arheologi, filologi istorici, cercetarori ai artei antice, etc.
Compararea acestor manuscrise cu altele gasite cam in aceaºi regiune, cu caractere asemanatoare, la fel de vechi, precum ºi cu alte documente decoperite de-a lungul secolelor poate conduce la concluzia ca manusscrisele ascunse in imprejurimile Masii Moarte de comunitatea din Qurman au fost scoase la diferitt date, inºiruite de-a lungul secolelor. Se poate insa ca nu fiecare descoperirre sa fi fost consemnata in scris ºi nu toate au ajuns pana in zilele noastre. Printre manuscrisele asemanatoare putem da exemplu manuscrisele descoperiet in 217 in apropiere de Ierihon, de catre Origene, teolog vestit al creºtinismului primitv, manuscrise conþinand o versiune greaca a CarþiiPasalmilor alaturi de alte carþi in greaca ºi ebraica, intr-un vas de argila ºi scrisoarea mitropolitului nestorian la Seleuciei, Timotheos , miytropolitului Sergios al Elamului in care arata o intamplare asemanatoare cu cea din Qurman : decoperirea intr-o peºtera, langa Ierihon, de catre niºte vanatori, a unor carþi, printre care peste 200 de psalmi ai lui David, unele versete ale Bibliei ºi citate din Noul Testamnet.
Deci se pot trage doua concluzii din descoperirile facute. Una ar fi existenþa unei „secte a peºterilor“ in regiune Marii Moarte, dovezi in acest sens intinzandu-se pe doua milenii, ea fiind atestata in timpul domniei imparatului Augustus (anul 31 i.e.n -; 14 e.n) apoi descoperirea lui Origene din anul 217 a manuscriselor din peºterile de langa Ierihon, iar in anul 800 mitropolitul Timothes relateaza despre descoperirea unor manuscrise intr-o incapere sapata in stanca ºi in fine descoperirea tot in vase de lut a manuscriselor din peºterile din regiunea Qurman, nu departe de Ierihon, a celebrelor Manuscrise de la Marea Moarta.
Alta concluzie este legatura care ar exista intre comunitatea din Qurman ºi secta karaimilor. Aceasta ipoteza pare a fi confirmata de un manuscris din Qurmna care este o versiune mai veche a unui manuscris al karaimilor gasit int-o sinagoga din Cairo. Exista asemanari evidente intre ideologiile comunitaþii din Qurman ºi secta iudaica a karaimilor-;care iºi spuneau Fii Bibliei-;, care a aparut in secolul al VIII-lea in Asia Mica, raspandindu-se apoi in Egipt, Spania, Crimeea, Caucaz, Lituania.
Numele de Qurman nu figureaza in Biblie ºi nici in vechea toponimie a Palestinei. Unii cercetatori sunt de parere ca acesta este traducerea araba a denumirii ebraice Gomora.
Cand au fost folosite prima oara peºterile din regiune nu se ºtie. Este sigur ca ele au fost abandonate in anul 70 in timpul rascoalei impotriva stapanirii romane. In Iordania pe o terasa de marmura de langa Marea Moarta s-au descoperit ruinele unei cladiri mari, cu multe incaperi, cu construcþii anexe, cisterne, apeducte, precum ºi incaperi de copiat manuscrise. Numele arab al locului este Khirbet Qurman adica ruinele Qurman. S-au descoperit aici 1100 de amfore, in apropiere un cimitir cu 1000 de morminte, monede din perioada primilor procuratori ai lui Augustus ºi pana la izbucnirea rascoalei din anul 67. Se pune intrebarea cine erau locuitorii aºezarii din regiunea Qurman. Probabil ca aceºtia nu locuiau tot timpul in peºteri ci numai in vremuri vitrege ºi tot acolo iºi ascundeau ºi manuscrisele in vase de lut. La mica distanþa de vechile cladiri s-a descoperit o peºtera artificiala in care se aflau mii de fragmnete de manuscrise in ebraica ºi arameica, provenind de la 400 de carþi, biblioteca a comunitaþii din Qurman. Autenticitatea acestor texte nu pooate fi pusa la indoiala deoarece falsificarea lor ar fi imposibila iar testele cu carbon 14 au dovedit vechimea lor.
Cel mai important manuscris il constituie Statutul comunitaþii (iniþial primise alt nume: Manual de disciplina). Fragmente ale aceluiaºi text, mai mult sau mai puþin ingrijite, au fost descopreite in mai multe peºteri ceea ce dovedeºte ca reglementa viaþa cominitaþii ºi ca era socotit deosebit de important daca la ivirea unei primejdii fiecare cauta sa-ºi puna la adapost propiul exemplar.
Stautul vorbeºte desprre un intemeietor, obiect al veneraþie membrilor comunitaþii, caruia i se spune „invaþator al dreptaþii“ sau „unicul Legiuitor“. Membrii comunitaþii practicau unele ritualuri care se reintalnesc mai tarziu la creºtini, precum botezul ºi masa sfanta. Cecetatorii au observat imediat asemanarea cu unele paragrafe din manuscrisul descoperit la Cairo denumit Documentul de la Damasc, document in care se vorbeºte de asemenea despre „Invaþatorul dreptaþii“.
Polemicile, discuþiile, interpretarile, studiul manuscriselor de la Marea Moarta au continuat ani ºi ani de-a randul.
Problema cea mai aprig discutata a fost legatura dintre comunitatea din Qurman (pe care unii o considera ca ar fi esenieni, alþii doar o ramura a esenienilor ) ºi creºtinismul primitiv. Aceasta deoarece exista o serie de analogii, asemanari dintre parcaticile acestei comunitaþi ºi creºtinismul primitiv. Asemanarile dintre „Invaþatorul dreptaþii “ care a murit pentru ideile sale cu cel puþin 100 de ani inaintea lui Christos a suscitat dicuþii care poate mai continua. Oricum manuscrisele de la Marea Moarta au declanºat adevarate revoluþii in studierea Bibliei ºi a Noului Testament.
Astfel descoperirea intamplatoare a pastorului nomad a dus la discuþii patimaºe legate de controversatele probleme din istoria religiilor: problema originii ºi a izvoarelor creºtinismului.
In cadrul acestor discuþii la care participa filologi, paleografi, arheologi, teologi istorici, publiciºti de cele mai diferite nuanþe, ºi pe masura descifrarii ºi studierii textelor, a acumularii de material faptic s-au conturat trei direcþii: cei care peldeaza in favoarea legaturii indusolubile intre manuscrisele de la Qurman ºi literatura Nouliu Testament, clericii ºi teologii ortodocºi care vad in interpretarea conþinutului manuscriselor o subminare a tezei fundamnetale a religiei creºtine privind esenþa divina a lui Christos ºi unicitatea „revelaþie “sale ºi a treia categorie adepþii aºa numitei orientari „liberale“ sau „istorice“ care se situeaza intre celelalte doua. „ Creºtinismul nu s-a nascut din vid “ este premisa de la care pornesc aceºtia din urma. Orientarea acestora este limpede: ideologia creºtina nu este originala, cum nu sunt originale nici organizarea sociala ºi ritualurile comunitaþii creºtine primitive. Caracterul specific al creºtinismului este dat de esenþa divina a intemeietorului sau ºi fapta sa expiatoare.
Informaþiile furnizate de Manuscrisele de la Marea Moarta ilustreaza nu numai mediul istoric concret ºi atmosfera spirituala in care a luat naºtere primele comunitaþi creºtine, dar aduc ºi unele date noi cum ar fi cea a „Invaþatorului dreptaþii“ care nu este menþionat in vreun alt izvor cunoscut. De asemenea aceste manuscrise pun la dispoziþia cercetatorilor izvoare autentice pentru studierea miºcarilor social politice ºi ideologice din Siria ºi Palestina prcum ºi despre Iudeea.
Diferite ºtiinþe ºi discipline ( filologia, lingvistica, paleografia -;grafia ºi tehnica scrisului, lexicul, sintaxa limbii vorbite in acea epoca, istoria ºi evoluþi aalfabetului-;, istoria dreptului -;practica juridica in Palestina, dreptul babilonian, dreptul egiptean-;, geografia ºi toponimia ) gasesc in textele manuscriselor de la Marea Moarta teren de cerceatre.
Dintre cele 40 000 de fragmente de manuscrise descoperite in regiuena Marii Moarte s-a publicat destul de puþin. Mare parte a manuscriselor se afla poate inca in curs de descifrare ºi editare ºi nu este exclus sa apara noi date despre primele comunitaþi creºtine.
Manuscrisele de la Marea Moarta iºi merita pe deplin aprecierea de cea mai importanta descoperire arheologica din perioada postbelica.