CAMUFLAJUL

Tot ce intra in arsenalul tehnic al armatelor moderne in ce priveste camuflajul, si anume fumul de protectie, invelirea cu prelate homocrome, sau vopsirea utilajului in culori asemanatoare mediului, acoperirea armelor ostasilor in deplasare cu ramuri, frunze, capite de fum, ca sa sustraga atentia observatorilor terestri si aerieni, pare a nu fi strain lumii animale. r7u2uk
In adancurile submarine cefalopodele ocupa un loc aparte, datorita legendelor ce s-au starnit in jurul lor si a unor particularitati anatomice care au atras atentia omului din cele mai vechi timpuri. Printre cele mai vestite cefalopode mentionam caracatita (Octopus vulgaris), calmarul (Loligo vulgaris) si sepia (Sepia vulgaris), asemanatoare prin cele 8 sau 10 brate lungi, lungi de 10-14 m, la exemplarele gigantice, inzestrate cu un rand sau doua de ventuze.
Caracatitele gigantice si sepiile uriase de genul Architheuthis au starnit din cele mai vechi timpuri fantezia omului de stiinta si a literatiilor. Naturalistul roman Pliniu cel Batran vorbeste despre un cefalopod al carui cap avea marimea unui butoi de 15 amfore (500 l), iar cronicile norvegiene din secolul al XVII-lea citeaza o sepie care, apropiindu-se de tarm, in apropierea localitatii Alsahong, a trebuit sa piara acolo, dupa ce cu bratele ei a dezradacinat cativa copaci de pe mal.
Unul dintre cele mai mari brate a fost gasit pe tarmul peninsulei Florida. El se pastreaza si astazi conservat in muzeul din Miami si care are 23 m lungime. Ascuse in crapaturile stancilor sau in adaposturi sub forma unui dig circular pe care si le construiesc singure, cefalopodele pandesc linistite sosirea prazii, rotindu-si ochii bulbucati. Desi sunt inzestrate cu dimensiuni si arme redutabile, totusi aceste animale isi au dusmanii lor. Impotriva lor folosesc nu bratele incarcate cu ventuze, cum ne-am astepta, ci un mijloc cu nult mai subtil.
Corpul este inzestrat cu o glanda voluminoasa al care-I rezervor se deschide in rect. Glanda cuprinde o substanta de culoare castanie-inchisa, cunoscuta sub numele de sepia. In caz de primejdie, gratie contractiilor musculare, cerneala este imprastiata in mediul inconjurator. La adapostul acestei perdele de camuflaj, cefalopodul se face nevazut inainte ca apa sa se limpezeasca. Datorita tocmai acestei proprietati de a pastra cerneala vine numele de calmar, dat uneia din cele mai cunoscute cefalopode (calmaio, in italiana, inseamna calimara).
Cercetatorul roman M. Bacescu, in Chemarea Apelor, relateaza faptul ca o specie de sepie (Ommastrephes pteropus), cand e urmarita, arunca cerneala in asa fel incat, coaguland in contact cu apa, formeaza un soi de cilindri de lungimea si diametrul corpului indivizilor din cardul urmarit, fara a se imprastia imediat in apa. Apare deci un numar de umbre de sepii -;un soi de “fantome” ale acestora- care se clatina incet in apa, inselandu-l pe urmaritor exact in clipa necesara ca sa se indeparteze de locul primejdios. Tr. Lare, in The Kingdom of the Octopus, aminteste si de alte specii care arunca umbre atat de inselatoare, incat urmaritori, “ciupindu-le”, se trezesc intro “balta” de cerneala ce-I invaluie intr-un nor intunecat.
Sepiile folosesc perdele de fum pentru a se proteja. Crabii, in schimb, folosesc tactica soldatilor care, pentru a inainta fara sa atraga atentia dusmanului, isi acopera castile si umerii de ramuri, spice, frunze, pentru a fi luati drept tufe. De pilda, crabul Dromis vulgaris prinde spongieri necomestibili din genul Suberites, pe care, cu ajutorul apendicelor, si-i infinge direct in tepi critinosi de pe spate. Oxirhinchus, Hyas si alte specii de crabi cara pe corpul lor alge, polipi, spongieri si briozore, crusta lor fiind o adevarata gradina marina. Originalul acoperamant viu le mascheaza perfect fata de dusmani.
Clasic in aceasta privinta ramane crabul numit paianjenul-de-mare (Maja verrucosa), a carui arta de a “butasi” algele pe care si le cultiva pe spate i-a uimit pe toti cercetatorii.
S-a dovedit experimental ca adaptarea la culoarea mediului inconjurator nu este instinctiva la crabi; ei au capacitatea de a distinge culorile. Brehm mentioneaza in acest sens o experinta convingatoare. Un numar de crabi au fost varati intr-un acvariu alb in care se gasea fluturasi de hartie alba sau rosie. Unii dintre si-au infift pe spinare bucati rosii altii bucati albe. Apoi ei au fost stamutati intr-un acvariu vopsit jumatate in alb, jumatate in rosu. Spre marea surpriza a cercetasilor, crabii au ales compartimentul alb sau rosu al acvariului dupa culoarea hartiutelor cu care isi camuflasera spatele.
Camuflajul pe pamant-un fel de a-si trage tarana peste cap-; este practicat de unele crustacee si arthopode. Langustina (Nephropa) isi acopera corpul cu malul nisipos al marii, iar larva plosnitei Reduvius personatus se ascunde in intregime in graunte de praf, astfel ca apare ca o gramajoara umblatoare de pulbere, din care ies numai antenele. Din aceasta cauza, este denumita plosnita de praf.
Un alt excelent sistem de camuflaj- imbracarea intr-o bogata spuma translucida- il practica larvele cicadelor din genurile Aphrophora si Philaenus. In clipa cand incep sa se dezvolte pe lujerul unei plante, larvele se inconjoara cu un invelis spumos, denumit popular “stipitul- cucului”. Larva asezata cu capul in jos, secreta di anus un lichid care saponifica ceara secretata din segmentele 7 si 8 ale abdomenului si totodata dizolva sapunul. Apoi prin orificiile respiratorii, sufla aer in solutia de sapun si cu aceasta spuma larva se camufleaza perfect de urmaritorii sai obisnuiti: pasari, soparle, sau insecte carnivore.
Trecand pe langa micile formati spumoase ca o improscatura de saliva, agatate pe tulpinitele si ramurile plantelor ierbacee din fanate, cu greu ne-am inchipui ca ele servesc drept ascunzis natural unor marunte fapturi fara aparare.
Un alt caz de camuflaj natural, la care animalul insa nu are nici un rol, il reprezinta lenesul (Bradypus tridactylis), un animal arboricol din padurile tropicale ale Americii Centrale si de Sud.In timpul zilei, el doarme chircit intre ramuri. In timpul nopti, lenesul o porneste in cautare de frunze si muguri, catatandu-se incet de pe o creanga pe alta si parcurgand, atarnat in jos, distante foarte mici. Din cauza vietii sedentare si aumiditatii ridicate a padurilor tropicale unde vietuieste, blana lenesului, inzestrata cu par lung si aspru, se acopera cu alge protococale, care-i dau culoarea verde asemanatoare mediului arboricol pe care nu-l paraseste niciodata.