b5j13ju
Avand dimensiuni foarte diferite , de la animale planctonice microscopice pana la crabul-paianjen urias din Japonia, toate crustaceele au un element comun: un schelet extern articulat si dur care sustine corpul animalului si il protejeaza.

Crustaceele reprezina una din grupele de animale care si-au dezvoltat un schelet articulat complex, asemanator unei carapace. Aceasta sustine muschii si organele interne ale animalului si il protejeaza de dusmani. Toate aceste animale sunt cunoscute sub denumirea genetica de artropode, ceea ce inseamna “picioare articulate”. Aceasta pentru a le deosebi, in mod evident, de molustele cu cochilie, ca de exemplu scoicile si midiile, care sunt invelite intr-o crusta tare si avand articulatiile mobile.
Cel mai cunoscut grup de artropode il reprezinta insectele dar mai sunt multe alte creaturi, cum ar fi paianjenii, scorpionii, centipedele si miriapodele, care au aceeasi structura a scheletului. Unele dintre aceste animale sunt asemanatoare crustaceelor. Ele si-au dezvoltat corpul de artropoda deoarece aceata reprezenta cea mai buna solutie pentru a le sustine si totodata de a le proteja tesuturile delicate.
Scheletul extern numit si exoschelet, este de fapt tegumentul ingrosat si durificat numit cuticul. Compozitia acestuia variaza in functie de tipul animalului, dar in randul insectelor el este de obicei din chitina, un material cornos, flexibil, asemanator celulozei. In multe cazuri la crustaceele mari , marine, cum ar fi crabii , homarii, cuticulul este impregnat cu calciu, astfel incat carapacea devine mult mai dura. Animalul este astfel protejat de multe pericole si el poate sa creasca pana la dimensiuni mari fara sa se prabuseasca sub propria lui greutate.

Procesul de crestere este plin de dificultati si pericole. La animalele cu schelet intern oasele cresc, pur si simplu, in acelasi timp cu muschii si organele care le inconjoara. Exoscheletul cornos sau calcaros al unui artropod nu poate insa sa creasca in acelasi fel. Daca muschii si organele interne ale animalului continua sa se dezvolte excesiv, presiunea interna va creste pana cand cuticulul va crapa.

Fenomenul nu se petrece la intamplare. Sub armura curenta, animalul mai are una, pentru inlocuire, care se afla intr-un anumit stadiu de dezvoltare. Cand exoscheletul este pregatit pentru a fi schimbat, si animalul incepe sa simta stansoarea crusta este fortata sa cada, chiar de presiunea aerului sau a apei, pentru a scoate la iveala cuticulul aflat sub ea. In timpul cat aceasta este inca moale, animalul il umple cu aer sau apa, pentru ca atunci cand crusta va fi dura, sa-i permita animalului sa creasca. In aceasta perioada animalul simte nevoia sa se ascunda simtindu-se vulnerabil.