Clasa: Mammalia q1z12ze
Ordin: Proboscidea
Familia: Elephantidae
Gen/Specie: Elephas maximu -; Elefantul Asiatic Loxodonta africana -;
Elefantul African
De-a lungul istoriei, oamenii au pretuit elefanti pentru dimensiunile si puterea
lor. Pe campul de lupta au zdrobit si ingrozit inamicii.
Au fost dresati sa care provizii grele de-a lungul junglei si sa
tarasca busteni din padurile unde odinioara au trait.
Timp indelungat elefantii au fost admirati si onorati, iar in Thailanda,
India si in alte tari din Sud-Estul Asiei elefantii frumos decorati
joaca inca un rol important in ceremoniile religioase
traditionale. Conform traditiei Buddhiste, Buddha a ales forma unui elefant
alb ca una dintre multele sale incarnari pamantene.
In ultimii 40 de milioane de ani, mai mult de 600 de specii de elefanti
au populat Pamantul. Azi numai doua mai sunt in viata.
Fluctuatiile climei de-a lungul mileniilor si schimbarile rezultate in
vegetatie au cauzat extinctia a multe specii de elefanti dar impactul omului
a avut si el un rol important.
EVOLUTIE
Cei mai batrani stramosi ai elefantilor moderni au evoluat
acum 65 de milioane de ani in regiunea cunoscuta acum ca Egipt.
Numiti Moeritherium, aceste animale traiau in mlastini iar marimea
lor era cuprinsa intre cea a unui porc si cea a unei vaci. Posedau
doua perechi de dinti in fata, usor alungiti care aveau
sa devina in cele din urma colti. Trei grupuri de
animale asemenea elefantilor descind din Moeritherium, Deinotherioidea, Mastodontoidea,
si Elephantoidea. Deinotherioidea a evoluat in urma cu circa 54-38
de milioane de ani si traia in anumite parti ale Asiei,
Europei si Africii. Avea trompa si doi colti intorsi inapoi,
posibil pentru scoaterea mancarii de pe marginea si din fundul
mlastinilor. Ultimul membru al acestui grup a murit cu circa 10 mii de ani in
urma.
Primul membru al grupului Mastodontoidea a evoluat acum circa 38 de milioane
de ani. Aceste animale aveau trompe asemenea elefantilor si, in functie
de familie, doi sau patru colti - cei superiori erau verticali sau indoiti
in sus. Perechea de jos, cand exista, era indoita inainte
si avea uneori forma unor unor lopeti, se pare pentru dezgroparea plantelor
si bulbilor. Mastodontul, cel mai popular membru al acestui grup, a evoluat
acum circa 15 milioane de ani, si s-a raspandit in Europa,
Asia, Africa si America de Nord. Descendentii sai au trait in
lumea rece a ultimii Mari Glaciatiuni (2,5 milioane -; 8000 de ani in
urma), cand ghetarii grosi acopereau parti ale Americii
de Nord si ale Europei. Mastodontul avea doi colti curbati in sus si era
acoperit cu o blana groasa de par mitos. In urma
cu circa 10 mii de ani, primii oameni au inceput sa vaneze
mastodontii, contribuind la extinctia lor.
Grupul Elephantoidea, care a evoluat in urma cu circa 8-10 milioane
de ani, include Mamutul si Stegolophodon. Mamutul a trait de asemenea
in timpul Erei Glaciare si era acoperit cu o blana groasa,
lanoasa. Spre deosebire de coltii curbati inainte ai mastodontului,
cei ai mamutului erau indoiti inapoi. Avea o cocoasa proeminenta.
Rataceau prin America de Nord, Africa , Europa si Asia, unde au
fost vanati de oamenii primitivi, si au murit cu circa 8000 de ani in
urma. Stegolophodonul a evoluat cam in aceeasi perioada
cu mamutul si popula Europa, Asia, Africa. Coltii sai si alte caracteristici
erau intermediare intre mamut si elefantul modern. Stegolophodonii sunt
elefantii africani si asiatici de astazi.
Raspandire si habitat
Fosile ale stramosilor elefantilor indica ca au trait
odata pe fiecare continent in afara Australiei si Antarcticii,
dar habitatul de azi e limitat la Africa si parti ale Asiei de Sud-Est.
Elefantii ocupa o varietate de medii-campii, mlastini, paduri,
deserturi si munti. Sunt ierbivori si au nevoie de cantitati importante
de hrana si apa de baut pentru a-si mentine marimea
impozanta. Chiar si turme mici de cativa exemplare pot consuma
rapid resursele de mancare si apa ale unei zone. Ei migreaza
sezonier intr-o bucla mare, cautand resurse proaspete
in arealul lor, care se poate extinde pana la 1500 de kmp.
In cautarea sa de hrana, un elefant poate calatori
pana la 5-10 mii de km anual, cel mai lung record de migratie al
unui mamifer.
Descriere fizica
Cele doua specii ale familiei Elephantoidea se pot diferentia prin marimea
urechilor. O privire mai amanuntita dezvaluie alte deosebiri.
Elefantul asiatic, de exemplu, are 4 degete la fiecare picior posterior in
timp ce cel african are doar 3.
Ei difera in marime, culoare si alte caracteristici fizice.
Elefantul african poate fi deosebit prin dimensiunile sale mult mai mari si
urechile care ii acopera umerii. Masculii pot atinge 4m inaltime
si circa 7 tone. Femelele sunt mai mici- circa 2,8m- si cantaresc
mult mai putin- circa 3,6t. Elefantul african are culoarea gri-deschis, desi
poate parea gri-inchis, rosu sau maro, dupa noroiul in
care se scalda. Are o frunte joasa si plata si un spate
usor inclinat. Urechile sunt in forma de evantai si au cam
1,5m lungime si 1,2m latime. Atat masculii cat si femelele
au colti lungi si curbati.
Elefantii asiatici sunt mai mici si mai indesati decat rudele africane,
cu urechi ce nu le ating umerii. Masculul mediu are 3m inaltime
si 2,3 tone. Femela atinge 2,4m si circa 3 tone. Au pielea de culoare gri-inchis
si fruntea rotunda, cu spatele arcuit. Marimea urechilor e in
medie de 0,75m lungime si 0,6m latime. Coltii femelelor pot fi absenti
sau nedezvoltati.
In ciuda greutatii mari, elefantul merge aproape fara
zgomot, cu gratie de exceptie, picioarele lui groase mentinand inaintarea
cu pasi mari, usori, ritmici. O perna groasa de tesut flexibil
creste la baza fiecarui picior absorbind socul greutatii. Degetele
asigura mentinerea echilibrului in mers. Se deplaseaza cu
o viteza medie de 6 km/h si pot atinge 40 km/h. Nu pot galopa sau sari
peste santuri dar intra cu placere in rauri si lacuri, unde apa ii
mentine si le permite sa inoate distante lungi fara
sa oboseasca.
Nasul si buza superioara ale unui elefant sunt unite intr-o trompa
lunga si flexibila cu circa 150,000 de muschi. Trompa versatila
actioneaza ca o mana pentru apucarea boschetilor si a altor
tipuri de hrana si introducerea in gura; un brat pentru
ruperea crengilor copacilor; un tub de alimentare cu aer cand trupul e
scufundat. Elefantii isi folosesc de asemenea trompa pentru aspirarea
apei si scuiparea ei in gura pentru baut sau peste cap pentru
spalare. Narile din varf permit elefantului sa capteze
mirosuri. Dupa cercetarea aerului aceasta este introdusa in
gura, unde organe speciale detecteaza mirosul. Elefantul african
are doua buze mici, flexibile la capatul trompei pentru apucarea
obiectelor mici; cel asiatic nu are decat una folosita pentru acelasi
scop.
Coltii elefantilor, incisivii prelungiti, sunt cei mai mari si mai grei dinti
ai unui animal in viata. Coltii sunt folositi pentru saparea
dupa radacini si apa, curatarea scoartei
copacilor dupa hrana, lupta in sezonul imperecherilor
sau pentru alungarea pradatorilor. La pui, primii incisivi sunt
inlocuiti la circa 6-12 luni de la nastere, iar al doilea rand,
din care se vor dezvolta coltii, creste cu circa 17cm/an, de-a lungul vietii.
Cresterea lor e determinata de gene si de alimentatie; in timp,
tocirea si ruperea le micsoreaza lungimea. Un colt de mascul african
cantareste 20-45 kg si are intre1,8 si 2,4 metri. Coltii
masculului adult asiatic au circa 1,5m si 30 kg.
Elefantii au in total 4 dinti, toti molari, cu margini ascutite pentru
mestecarea frunzelor, tulpinilor si radacinilor. Un singur dinte
poate cantari mai mult de 5 kg la o lungime de 30cm.
Elefantii nu au glande sudoripare, urechile actionand ca radiatoare
pentru eliberarea caldurii . Prin agitarea lor, fiecare vas de sange
din urechea mare intra in contact cu aerul, fapt ce raceste
sangele inainte ca ecesta sa circule din nou in tot
corpul. Acest mecanism explica de ce elefantul african care a evoluat in climat cald are urechi mult mai mari fata
de cel asiatic. Coada elefantului nu are par, ci doar o perie mica
in varf pentru alungarea mustelor; poate cantari pana
la 10 kg.
Vederea e proasta. Ochii sunt mici, in comparatie cu capul mare
care se misca foarte putin lateral. Celelalte simturi -;auz, miros,
gust, pipait- sunt ascutite. Cel mai sensibil organ este trompa, care
detecteaza adesea mancare si pericol pe pamant si
in aer. Elefantii pot mirosi apa de la distante mari si pot auzi sunete
de la mai mault de o mila.
Dieta
Elefantii mananca o varietate de plante (circa 80 de specii).
Folosesc trompa pentru smulgerea smocurilor de iarba si pentru ruperea
ramurilor si frunzelor din tufisuri si copaci. Un mascul african flamand
poate dobori un copac pentru a manca tot ce este comestibil din
el. Elefantul asiatic mananca mai mult ierburi. Sistemul
digestiv e mai putin eficient decat al altor ierbivore. Mancarea
trece repede prin sistem inainte ca substantele nutritive sa fie
absorbite, animalul eliminand aproape jumatate din masa vegetala
ingerata. Astfel el trebuie sa consume imense cantitati
de hrana pentru a-si mentine sanatatea. In salbaticie
petrece aproape trei sferturi din zi mancand. Un elefant adult are
nevoie de 75-150 kg de hrana pe zi.
Reproducerea
Animale sociale, elefantii se aduna in turme mici pentru a se apara
de pradatori. Fiecare familie e condusa de o femela
dominanta sau matriarha. Cand sunt amenintati, membrii turmei
inconjura puii pentru a-i apara iar matriarha infrunta
pericolul sau grupul se retrage loalalta.
Maturitatea sexuala a masculilor incepe la 11-12 ani, dar in
sezonul imperecherilor cei mai batrani ii alunga
pe cei tineri; masculul nu se imperecheaza pana la
30 de ani. Cand are circa 20-25 de ani, glandele mari de pe lateralele
capului incep sa se mareasca si secreta un
lichid bogat in testosteron. Comportamentul devine nervos si adesea agresiv
fata de alti masculi si oameni. Acest moment are loc anual in viata
masculului, durand zile si chiar luni dupa varsta
si starea de sanatate a animalului. Cercetatorii cred ca
fenomenul are legatura cu ierarhizarea sociala, aflata
in stransa legatura cu intaietatea
la imperechere.
Femelele incep imperecherea de la 9 ani si intra in
calduri la fiecare 16 saptamani. In timpul
sarcinii imperecherea inceteaza. Dupa nastere ciclul
reincepe. Femelele nasc un singur pui odata, la 20-22 de luni dupa
concepere, cea mai lunga perioada de gestatie cunoscuta
la animale. Un nou nascut are circa un metru inaltime si
120 kg. La inceput e neajutorat si nu-si poate controla muschii. Dupa
1-2 ore poate sta in picioare si suge lapte din glandele mamare ale mamei,
aflate intre picioarele anterioare. In 3-8 saptamani
incepe sa se hraneasca singur; in 6 luni invata
sa bea cu trompa. La 9 luni petrece jumatate din timp consumand
hrana vegetala. Este intarcat la circa 3-4 ani, la
nasterea altui pui. In captivitate femelele nasc pana la
60 de ani, la intervale de 4 ani.
Una sau mai multe ,,matusi” pot ingriji puiul in timp
ce mama e in cautare de mancare. Mai multe ,,matusi”
inseamna mai multe sanse de supravietuire a puiului. La 10 ani
acesta cantareste intre 900 si 1300 de kg. Va castiga
mare parte a inaltimii intre 20 si 25 de ani continuand
sa creasca pentru tot restul vietii.
Comportament
Elefantii au un comportament social complex, traind in familii
unite, matriarhale, conduse de femelele cele mai batrane. Familiile
sunt compuse din surori, verisoare, matusi, nepoate si tinerii urmasi;
pot avea intre 2 si 29 de indivizi. Pot ramane impreuna
pentru toata viata. Daca o familie devine prea mare, cateva
femele pleaca pentru a forma o noua cireada. Membrii familiei
se scalda, cauta mancare si calatoresc ca
un grup. Ei stau la mai putin de 46 de metri de matriarha, chemandu-se
intre ei. Daca sunt separati chiar si pentru cateva ore,
reintalnirea e marcata printr-un complex ceremonial de primire
(alergare, rotire, defecare, urinare, lovirea coltilor, frecarea trupului cu
capul, strigate). Familia apara pe cei tineri, bolnavi,
batrani, raniti. Cand matriarha moare, cea mai batrana
femela ii ia locul la conducere.
Masculii tineri se departeaza de familie pe la 6 ani si petrec
timpul in compania altor tineri masculi. Cand devin maturi sexual
parasesc familia definitiv sau sunt alungati de femelele batrane.
Pot hoinari singuri sau se pot alatura altor masculi in
turme, ramanand aproape dar independenti de turmele femelelor.
Se lupta uneori, rareori mortal, pentru a determina seful grupului.
In timpul migratiilor sezoniere, multe familii pot calatorii
laolalta ca o singura turma condusa de cea mai batrana
femela. Daca un pradator ameninta, se grupeaza,
cu matriarha in frunte si tinerii elefanti in spatele celor adulti.
Cand pericolul se apropie , matriarha poate ataca sau conduce marsul intregii
turme pentru infrangerea inamicului.
Elefantii comunica prin atingere, sunete, miros sau limbaj corporal.
Atingerea e facuta in principal cu trompa si poate varia
de la mangaierea calda a unei mame pana la lovitura
disciplinara a matriarhei aplicata unui mascul mai tanar.
Impingerea, lovitura cu piciorul si frecarea unul de altul sunt moduri
de comunicare. Elafantii striga sufland din trompa pentru
avertizare sau pentru intampinarea altor elefanti. Aceste animale
produc si mormaituri pe frecvente joase care pot calatori
pe distante mari. Cercetarile recente arata ca ei comunica
si prin infrasunete neauzite de urechea umana.
Comunicarea include si secretia de diferiti feromoni in urina sau
excremente. In plus informatia e transmisa de diferite pozitii
ale corpului. Elefantul african isi intinde urechile si le agita
in timp ce-si arcuieste trompa langa corp -; semnal
de atac.
S-a scris mult despre viata emotionala a elefantului. Sunt loiali, afectuosi,
punandu-si viata in pericol pentru altii. Celebreaza nasterea
elefantilor tineri si jelesc sau chiar lacrimeaza la moartea unui
membru al familiei. In captivitate se pot atasa de un anumit om, refuzand
sa coopereze cu vata trucuri sau sarcini. Un elefant tanar isi reaminteste
diferite drumuri catre mancare sau apa. Comportamentul jucaus,
observat la primate, considerat ca dovada de inteligenta, e tipic
elefantilor tineri, care irosesc multa energie in jocuri ce-i obisnuiesc
cu deprinderile sociale specifice vietii in familie.
Elefantii si oamenii
De peste 2000 de ani, elefantii asiatici au fost capturati si antrenati. Elefantii
africani au fost folositi de generalul cartaginean Hannibal pentru a cara
provizii peste Alpi in timpul marsului sau de cucerire a Romei
in secolul III. In secolul XVI erau condusi pe campul de lupta,
iar in al doilea Razboi Mondial (1939-1945) au fost folositi pentru
tragerea echipamentului militar pe pante abrupte si noroioase. In Asia
de Sud-Est si in India elefantul asiatic continua sa-si
castige existenta. Aproximativ 13-16 mii de exemplare -; 25% din
populatia salbatica a elefantului asiatic -; au fost capturate
si dresate pentru diferite munci. Cararea bustenilor, a pasagerilor si
a bagajelor, ajutor in capturarea elefantilor salbatici sunt munci
in care acestia sunt folositi pentru puterea si inteligenta lor.
Invatarea sarcinilor in particular cere un nivel ridicat
de maiestrie. Dresarea elefantilor pentru industria lemnului poate dura
3-5 ani. Dupa aceea elefantii sunt antrenati individual inca
10 ani, dupa care sunt trimisi in padure. Absolventii scolii
de dresaj lucreaza 30 de ani dupa care ies la pensie pe la 50
de ani. Dresorul elefantului, numit oozie sau mahout isi castiga
existenta cerand bani pentru folosirea animalului sau. Omul imbatraneste
adesea impreuna cu elevul sau, timp in care se creeaza
intre cei doi o stransa legatura de prietenie
si respect.
Situatia
Elefantul african si cel asiatic sunt specii pe cale de disparitie. O varietate
de elemente au contribuit la declinul lor. Au fost macelariti
in secolele trecute numai pentru fildesul coltilor; razboaiele,
taierea padurilor pentru obtinerea de teren arabil, braconajul.
La inceputul anilor 1900 populatia de elefanti salbatici era de
circa 10 milioane; pana in 1979 vanatoarea si
distrugerea habitatului au redus-o la 1,3 milioane. Pana in
1989 s-au redus cu 600 de mii, iar la sfarsitul secolului nu mai erau
decat 640 de mii.
In multe zone elefantii nu mai cresc decat in rezervatii naturale
izolate si prea mici pentru dezvoltarea unei turme. Se incearca
programe de inmultire in captivitate pentru prevenirea extinctiei.
Transportarea lor din salbaticie in gradinile zoologice
e ilegala, iar daca procesul de inmultire nu are parte de
succes se estimeaza ca populatia de elefanti captivi va muri pana
in 2030.