Prin ochi primim cele mai multe informatii despre lumea exterioara. Dupa calculele
unui cercetator 80% din amintirile pe care le pastram sunt inregistrate prin
vedere.
Ochiul are rolul de a ne furniza informatii -; sub forma unor imagini
colorate -; despre adancimea, distanta si miscarea obiectelor. Miscandu-l
in sus, in jos si lateral, vedem cea mai mare parte a mediului care ne inconjoara. t3o24os
Daca ne uitam la un aparat de fotografiat, vom putea intelege mai bine cum functioneaza
ochiul nostru. Portiunea anterioara a ochiului functioneaza ca o lentila optica,
la fel ca lentila de sticla a aparatului foto. Lentila optica este un corp cu
una sau doua suprafete curbe formate dintr-un material transparent. Lumina patrunsa
printr-un asemenea corp se refracta.
Portiunea intunecata din centrul ochiului, pupila, regleaza cantitatea de lumina
primita. Cand lumina este slaba, pupila va fi mai mare, daca se micsoreaza,
va lasa o cantitate redusa de lumina, la fel ca in cazul diafragmei din spatele
lentilei aparatului de fotografiat. Stratul din profunzimea globului ocular,
retina corespunde filmului fotografic.
Cum functioneaza ochiul?
Ochiul nostru este mult mai complex decat aparatul foto. Cu ajutorul aparatelor
foto nu putem decat sa fixam imaginile din lumea exterioara pe un film fotografic,
in timp ce animalele si oamenii pot interpreta informatia aparuta pe retina
si pot actiona potrivit informatiei primite.
Acest lucru este posibil datorita faptului ca prin intermediul nervului optic
are legatura cu creierul. Nervul optic se ataseaza de globul ocular la portiunea
posterioara a acestuia printr-un mic pedicul. Informatia optica interceptata
de retina este transmisa prin nervul optic la creier. Informatiile se transmit
sub forma unor impulsuri electrice in creier, care le si decoleaza.
Cei doi ochi privesc din unghiuri putin diferite obiectele din lumea exterioara,
de aceea si informatiile trimise la creier sunt oarecum diferite. Creierul nostru
insa „invata” inca din primele zile sa asambleze cele doua imagini,
de aceea nu vedem obiectele in dublu exemplar. Punand cap la cap cele doua imagini,
creierul deduce situarean obiectelor in spatiu si distanta la care se afla -;
aceasta face posibila vederea tridimensionala (vederea in spatiu).
Creierul transforma imaginea vazuta din pozitie intoarsa in pozitie dreapta.
Lumina este refractata in cristalin si va proiecta pe retina o imagine inversata.
Deoarece nu putem privi lumea toata viata stand in cap, creierul „citeste”
imaginea si o reintoarce imediat in pozitia dreapta. Pentru a invata acest lucru
e nevoie de ceva timp, de aceea bebelusii vad la inceput lumea intoarsa cu capul
in jos.
De ce se modifica marimea pupilei?
Pupila este deschiderea aflata in centrul stratului care da culoare ochiului:
irisul. Cantitatea de lumina care patrunde prin pupila este reglata de iris.
Pupila se va micsora, lasand doar o cantitate redusa de lumina pe suprafata
retinei. La lumina crepusculara, irisul se relaxeaza, pupila se dilata si lasa
sa patrunda mai multa lumina in ochi. Pupila se poate dilata si sub influienta
unor emotii puternice (iubire, teama).
Componentele ochiului
Ochiul uman este asemanator cu o bila. In fata in mijloc exista un strat transparent,
putin proeminent, corneea. Aceasta este legata de stratul care formeaza albul
ochiului si acopera de jur imprejur globul ocular -; sclerotica. Marginile
scleroticii sunt prevazute cu o retea bogata de vase sangvine.
Corneea este primul mediu de refractie a luminii -; lentila optica -;
prin care trece lumina. Pozitia si forma ei nu poate fi modificata, si ca urmare,
nici distanta focala.
Sub cornee se afla irisul. Aceasta da culoarea ochiului -; de cele mai
multe ori caprui, albastru sau verde. Irisul este de fapt un disc musculos,
cu o gaura in centru: pupila. Lumina patrunde in interiorul ochiului prin pupila.
Umoarea apoasa dintre cornee si iris ajuta la mentinerea curateniei corneei
si indepartarea germenilor.
Adaptare cristalinului
Imediat dupa iris urmeaza cristalinul, cel de-al doilea mediu de refractie,
care insa este mobil si elastic. El este fixat de procesele ciliare. Forma cristalinului
poate fi modificata cu ajutorul muschilor din corpii cilinari. Cand privim un
obiect indepartat, acesti muschi se relacseaza, cristalinul se lateste si se
aplatizeaza. Daca privim un obiect apropiat, cristalinul devine convex.
Spatiul de dupa cristalin, camera posterioara, este umplut de o substanta gelatinoasa
-; umoarea vitroasa. Lumina care este refractata de cornee si cristalin
trebuie sa strabata si corpul vitros, dupa care atinge retina, care tapeteaza
fundul ochiului.
Conuri si bastonase
Retina contine aproximativ 130 milioane de celule fotosensibile -; conuri
si bastonase. Bastonasele sunt foarte sensibile la lumina, dar cu exceptia culorilor
albastru si verde, nu pot diferentia culorile. Conurile pot deosebi culorile
si maresc claritatea imaginii, dar sunt nefunctionale in conditii de lumina
slaba. Aceasta este explicatia faptului ca in conditii de lumina crepusculara
nu vedem clar si culorile „dispar”, totul apare in nuante de albastru
sau verde. In asemenea situatii nu functioneaza decat bastonasele. Francezii
numesc acea perioada a zilei „l’heure bleu”, adica ora albastra.
Orbit de lumina
In lumina foarte puternica functioneaza doar conurile. Cand lumina scade in
intensitate, bastonasele se reactiveaza, dar procesul necesita un oarecum timp.
Cand intri din strada intr-o camera mai slab iluminata, ochiul tau trebuie sa
se adapteze la lumina slaba, iar cand iesi din nou la soare, esti „orbit”
cateva secunde.
Orbirea determinata de anumite afectiuni ale retinei provine din deteriorarea
bastonaselor si conurilor, care cedeaza dupa un anumit timp. Cercetatorii incearca
sa stimuleze conurile si bastonasele afectate, cu ajutorul unor electrozi. O
alta posibilitate este implantul de conuri si bastonase prelevate din tesuturi
embrionare, restabilind astfel functia retiniana.
Conurile sunt aglomerate in portiunea posterioara a retinei, in locul numit
pata galbena. Majoritatea bastonaselor sunt situate in afara petei galbene,
alaturi de cateva conuri mai putin numeroase.
Aproape de pata galbena, tot pe retina, se afla locul de intersectie a nervului
optic. In acest loc nu exista celule fotosensibile, fasciculele luminoase care
ajung aici nefiind interceptate. Punctul respectiv se numeste pata oarba si
exista la ambii ochi.
Mobilitatea ochilor
Imaginea care se proiecteaza in portiunea centrala a retinei apare cea mai clara
de aceea este important ca globii oculari sa fie mobili, putand orienta privirea
spre obiectulurmarit. Datorita celor sase muschi care se insera pe sclera, globul
ocular are o mobilitate foarte mare.
Ochiul este protejat din toate partile. Este adapostit in orbita formata din
oase, tapetata cu tesut adipos. In timpul lovirilor, a diferitelor accidente,
orbita este mai frecvent afectata decat ochiul in sine. Fata anterioara a ochiului
si portiunea interna a pleoapelor este acoperita de un strat transparent -;
conjunctiva -; aceasta protejeaza si curata, practic „scalda in lacrimi”
toata suprafata anterioara a ochiului. Lacrima este produsa de glandele lacrimale
situate in coltul extern al orbitei oculare, si este condusa prin canalul lacrimal
din coltul intern al ochiului, in cavitatea nazala. Daca intra praf, sau mizerie
in ochi, glandelelacrimale incep sa produca mai multa lacrima.
Conjunctivitatea palpebrala, curata ochiul cu ocazia fiecarei clipiri. Pleoapele
protejeaza ochiul de lumina prea puternica, sau de diferite particule purtate
de vant, care ar putea intra in ochi. Genele au su ele un rol protector impotriva
particulelor straine. Nici macar sprancenele nu sunt doar simplepodoabe: ele
protejeaza ochiul de picaturile de transpiratie care se scurg de pe frunte.
Miopie, hipermetropie
Cele mai frecvente defecte de vedere sunt miopia, respectiv hipermetropia. Miopii
nu pot vedea clar obiectele situate la distanta, in timp ce hipermetropii formeaza
o imagine neclara despre obiectele apropiate. Aceste defecte sunt aproape fara
exceptie consecinta modificarii formei globului ocular. Pentru o vedere perfecta,
globul ocular trebuie sa fie sferic. Globul ocular al miopilor este insa alungit
pe plan orizontal, iar cel al hipermetropilor, scurtat. Cu ochelari sau lentile
de contact, ambele defecte de vedere pot fi corectate. Mai nou, cercetatorii
incearca sa corecteze miopia prin aplatizarea corneei.
Aceasta interventie, numita „keratonomie radicala” costa din efectuarea
unor incizii in forma unor incizii in forma unor spite de roata. Imediat ce
aceste incizii se vindeca, corneea va fi mai plata. Operatia se poate efectua
si cu laser. Datele despre gravitatea miopiei ssunt introduse intr-un calculator,
care va calcula cantitatea de cornee care trebuie excizatapentru a remedia miopia.
Astigmia
Modificarea formei globului ocular mai poate determina un alt defect de vedere:
astigmia. Aceasta afectiune insoteste de obicei miopia sau hipermetropia. Incubarea
corneei sanatoase este uniforma, la fel ca a unei mingi de fotbal. La unii insa
curbarea corneei seamana mai mult cu o minge de rugby si are drept consecinta
o dificultate in a focaliza obiectele.
Ochii sasii nu privesc in aceasi directie: de multe ori ambii ochi privesc spre
interior sau spre exterior, dar sunt cazuri cand suntorientati in sus sau in
jos. De cele mai multe ori cauza consta in faptul ca unul dintre muschii oculomotori
este flasc.
In copilarie cele mai frecvente tulburari de vedere sunt determinate de strabisn
sau diferite accidente. La varsta mai inaintata pot aparea si alte afectiuni
oculare, cum ar fi glaucomul sau cataracta.
Glaucom, cataracta
Cauza glaucomului este cresterea cantitatii apoase care se acumuleaza intre
iris si cornee, ceea ce exercita o presiune mare si o durere accentuata. Vederea
poate deveni tulbure, boala ducand la orbire, daca nu se trateaza. In unele
cazuri se o mica incizie cu laser pe cornee, pentru a scadea presiunea in camera
anterioara ochiului.
Cataracta este opacifierea cristalinului. Bolnavul are impresia ca priveste
lumea printr-un geam, care ingheata treptat. Cataracta se dizolva in timp si
nu este insotita de durere. Operatia consta in indepartarea cristalinului opacifiat
cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete, si inlocuirea acestuia cu unul artificial,
din material plastic.