Drogul e o substanta sau un amestec de substante naturale sau sintetice, avand
actiune psihotropa (asemeni unui sedativ sau stimulent) asupra sistemului nervos
central, intensificand unele procese (apar halucinatii auditive sau vizuale)
si eliminandu-le pe altele (durerea fizica, moralitatea). r6n13nu
De-a lungul timpului, prin intermediul drogurilor, omul a incercat sa
trateze raul, sa fuga de preocupatii, de tristete, sa se rupa de cotidian, sa
aiba o perceptie mistica si sa aiba experienta sacrului, experienta creata de
el insusi cu ajutorul drogului. Din cele mai vechi timpuri oamenii au
selectat plante, produse minerale care sa aiba fie o actiune placuta, euforizanta,
fie sa inlature durerea, fie sa-l sustraga pe individ de la realitate,
fie erau utilizate in cadrul unor ceremonii sau ritualuri, fie, in
sfarsit, utilizate in scopuri terapeutice. Cert este ca toate drogurile
au la inceput un efect pozitiv “benefic” (“necesar”
in situatia data) pentru individ, placut, de stimulare a placerii, curiozitatii,
voluptatii, de indepartare a durerii, insomniei, fricii, foamei, oboselii,
epuizarii.
Referitor la notiunea de “drog” la noi in tara, termenul a
fost preluat din literatura internationala in special anglo-saxona in
care termenul de “drug” semnifica medicament, dar are si conotatia
de produs care duce la toxicomanie, sens pe care-l are si in limba romana.
Majoritatea drogurilor sunt de origine vegetala si sunt cunoscute din antichitate
: opium (extras din mac -; Papaver somniferum), hasis, marijuana (din Canabis
indica), mescalina, psilocibina etc. Pornind de la extrase din aceste plante,
prin semisinteza sau direct prin sinteza s-a ajuns la produsi noi, mult mai
activi, care la inceput au avut un efect benefic in anestezie si
dezvoltarea rapida a chirurgiei. Unele droguri deosebit de active au fost de
la bun inceput sintetizate in laborator (cum ar fi LSD-ul)
Multe din substantele considerate droguri sunt medicamente care sunt distribuite
cu destula rezerva, fiind necesare retete, dar in general sunt destul
de accesibile ; dependenta de acestea se intalneste mai ales la
intelectuali (farmacofilie).
Consumul regulat de droguri si intoxicatia cronica voluntara cu acestea, determina
farmacodependenta (toxicomanie).
Pentru a caracteriza toxicomania, prezentam mai jos cateva referiri la
reactiile fata de substantele toxice :
· reactiile adverse sunt efecte nocive, nedorite, care apar dupa administrarea
de substante in doze normale in scop terapeutic ; tot aici sunt
incluse si reactiile alergice
· intoleranta consta in aceea ca simptomele apar dupa prima administrare
a medicamentului
· reactiile toxice sunt acele tulburari care se datoresc efectelor directe
ale administrarii unui toxic
· reactiile de rezistenta se caracterizeaza prin scaderea efectelor dupa
administrari repetate. Dintre acestea cele mai importante sunt :
- toleranta -; caracterizata prin obtinerea de efecte tot mai mici dupa
administrari repetate de toxic ; oprirea administrarii toxicului duce la sindromul
de abstinenta
- dependenta -; urmeaza tolerantei si consta intr-o stare de intoxicatie
cronica caracterizata de necesitatea constrangatoare de folosire a toxicului.
Exista patru trasaturi ce contureaza dependenta :
§ dependenta psihica
§ toleranta
§ dependenta fizica, necesitatea de a continua folosirea toxicului pentru
a evita tulburarile grave uneori care urmeaza intreruperii administrarii
(sindromul de abstinenta)
§ psihotoxicitatea
Majoritatea covarsitoare a toxicelor ce determina dependenta sunt psihotrope,
respectiv au o actiune asupra sistemului nervos central (in faza initiala
o senzatie foarte placuta)
Drogarea este definita ca o stare de intoxicatie periodica sau cronica, daunatoare
individului si societatii, generata de consumarea repetata a unui drog natural
sau sintetic si care se caracterizeaza prin :
- o dorinta invincibila sau o necesitate obligatorie de drogare si de procurare
a drogului prin orice mijloace.
- o tendinta de a mari dozele
- o dependenta de ordin psihic si uneori fizic fata de efectele drogului cu
aparitia sindromului de abstinenta la suprimarea drogului.
Sindromul de abstinenta se manifesta dupa oprirea administrarii drogului la
cateva ore si este o expresie a dependentei fizice, prin simptome si semne
care pot fi chiar periculoase pentru viata pacientului. Multe dintre ele sunt
inverse fata de reactia la drogul respectiv si este mai grav pentru toxicele
cu efect intens si de scurta durata cum este heroina. Sindromul de abstinenta
poate duce la moarte.
Incercam sa trecem in revista pe scurt principalele grupe de droguri
:
A. Euforicele -; dupa cum le spune si numele, produc o stare de euforie,
beatitudine ; sunt reprezentate in primul rand de opium, derivatii
lui si de cocaina.
Opiul si celelalte substante inrudite numite opioide se obtin din capsulele
verzi dintr-o varianta de mac. Tot de aici se obtin si mprfina, codeina, tebaina
si papaverina. In zonele unde consumul de opium este cunoscut de mult
timp, el se fumeaza (de la 10 pipe pe zi pana la 80-100 in cazul
unui mare fumator). Datorita faptului ca sub influienta opiului perceptiile
sunt exacerbate, inclusiv vederea, locurile in care se fumeaza sunt foarte
linistite, fara zgomote si intunecoase. Unele forme prelucrate de opium
sunt : elixirum paregoricum, Laudanum, chandoo. Efectele opiului in afara de
cele metionate sunt neplacute : voma mai ales la miscare, ameteala, durere de
cap ; acestea sunt insa repede depasite si mascate de cele de euforie,
activitate cerebrala accelerata, exaltarea imaginatiei, ideatiei ; consumatorul
are o stare de liniste, cu vise contemplative. Consumul repetat, cresterea dozelor,
duc la degradare psihica (lipsa de vointa, indiferenta) si fizica (slabire in
greutate, privire fixa, paliditate, pierderea totala a poftei de mancare).
Cel mai importat constituent al opiului este morfina (principal alcaloid). Dozele
terapeutice provoaca la persoanele sanatoase somnolenta, scaderea performantelor
cerebrale, indiferenta, diminuarea miscarilor, uscaciunea gurii, senzatie de
caldura. Administrata la bolnavi cu dureri intentse morfina are un efect analgezic
(inlatura durerea) intens si electiv. Administrarea la toxicomani se face
intravenos, intramuscular si se ajunge la aceleasi trairi ca si la opiomani.
Dupa scurt timp apare si toxicomania, dar individul e constient de dependenta
sa, incearca sa scape, dar de cele mai multe ori nu reuseste.
Un alt preparat renumit al opiului este heroina, care cauzeaza o dependenta
foarte rapida. Actiunea ei euforica e mai scurta deca a morfinei.
Cocaina este un alcaloid obtinut din frunzele de Erytroxylon coca, un arbust
originar din Peru. Folosita ca si drog, cocaina este prizata pe nas, datorita
proprietatii ei de a trece usor de bariera mucoaselor si datorita bogatei vascularizatii
la acest nivel ; datorita acestei vascularizatii se produc leziuni ale septului
nazal care pot ajunge pana la necroza si perforatie. In prezent,
din cocaina s-a produs un derivat, “kack”, caruia I se atribuie
un efect si mai puternic. Prizarea de cocaina determina o stare de euforie,
de bine, cu disparitia senzatiei de foame si oboseala (cultura de coca a fost
stimulata de conquistadorii spanioli pentru ca permitea indigenilor sa munceasca
pana la epuizare fara hrana) ; se adauga o senzatie de vioiciune, de vigoare,
indrazneala, cu senzatia de usurinta in gandire. In
acest timp individul prezinta o stare de hiperactivitate si hiperexcitabilitate
genitala. In faza de toxicomanie apare delirul, halucinatiile, tulburarile
motorii. In final se ajunge la decadere fizica si morala, dupa 5-10 ani
de folosire a drogului.
B. Toxice care provoaca starea de betie
Pe langa etanol (alcoolul propriu zis), exista o gama intreaga de
produsi care duc la o stare de betie, multi dintre ei solventi organici. Benzenul
de exemplu provoaca o stare de betie caracterizata prin excitatie, agitatie,
apoi ameteli, mers nesigur, pierderea autocontrolului. Acesta impreuna
cu alti solventi (cloroform, eter, cloral, derivati organoclorurati) participa
ca agenti etiologici in toxicomania numita “gluare” (glue=lipici)
care s-a raspandit rapid la noi in tara in ultimul timp, prin
inhalarea unor solutii de cleiurisintetice si paste de lipit din pungi de plastic
ermetic aplicate pe orificiile respiratorii (la noi produsul numit ”aurolac”).
Pretul accesibil, usurinta procurarii a facut ca acest mod de drogare sa se
raspandeasca foarte rapid, la varste incredibil de tinere; si in
acest caz se manifesta necesitatea imperioasa de drog si tendinta de crestere
a dozelor.
C. Pshihodislepticele
Numite si halucinogene, acestea produc viziuni despre a caror realitate consumatorul
este convins.
Si aceste droguri sunt de origine vegetala, fiind de asemenea cunoscute din
cele mai vechi timpuri de amerindieni. Dintre acestea mentionam: mescalina (extrasa
din cactusul Peyotl), psilocibina (extrasa din ciuperca Conocybe si Psilocybe)
ambele cultivate in special in Mexic, din fericire, nu foarte raspandite.
O raspandire rapida si un consum relativ mare l-a avut un derivat de acid
lisergic descoperit sintetizat intamplator de firma de medicamente
Sandoz, numit LSD-25; consumul lui e in scadere azi, lucru important,
el fiind numit “bomba atomica a drogurilor”. Doza activa a acestuia
este de sute de ori mai mica decat a altor droguri; LSD este cel mai puternic
halucinogen, se administreaza pe cale bucala sau intravenos. Dupa administrare
se constata o depersonalizare (individul este o alta persoana, din afara prorpiului
corp, senzatie traita ca realitate), tulburari vizuale traite ca reale: lume
grotesc colorata in culori de verde si albastru, diformitati; episodul
este urmat de un somn cu amnezie (uitarea faptelor reale).
Halucinogenul cel mai raspandit si cel mai vechi -; cel mai ieftin
de altfel -; este canepa indiana (Canabis indica). Exista azi zeci
de milioane de consumatori pe toate continentele. Daca opiul apartine Orientului
Indepartat, in special China, canabisul este pentru Orientul Mijlociu
si apropiat ceea ce alcoolul este pentru Europa. Lumea musulmana a venit de
mult timp in contact cu aceasta planta, pe care a integrat-o in
civilizatia sa. Produsul care se fumeaza se numeste marijuana, daca este mancat
se numeste hasis (numele de “hasasin” vine de la luptatorii din
Liban, sec. XIII, care sub influienta drogului savarseau acte de o mare
cruzime). Acest drog da o stare de betie, cu euforie, drogatul rade sau
zambeste, cu supraactivitate motrica, in care judecata nu este afectata,
dar controlul faptelor sale este mult mai redus. Hasisul folosit timp indelungat
duce la degradare fizica si psihica.
D. Alte medicamente
Sunt doua clase total opuse de medicamente : excitantele sistemului nervos centra,
respectiv deprimantele lui, adica barbituricele. Acestea au o stransa
legatura intre ele, constituindu-se intr-un cerc vicios : primele
se iau pentru a sta treaz si a avea performante fizice si psihice, celelalte
pentru a putea dormi dupa aceea ; pentru a-si reveni a doua zi se iau primele,
etc.
Stimulante ale sistemului nervos central sunt si cofeina, teofilina si teobromina,
care se gasesc in plante de cafea (coffea arabica) ceai (Camellia thea)
si Teobroma cacao. Dependenta de acestea e limitata (nu pune probleme individuale
sau sociale).
Stimulantele sitemului nervos central sunt reprezentate in special de
amfetamine, cu efect intens, senzatie de minte proaspata, buna dispozitie, concentrare
marita, inlaturarea senzatiei de oboseala, nevoia de somn e indepartata,
imbunatateste activitatea sportivilor (este o substanta dopanta). La acestea
se adauga inca unul, foarte marcant : efectul anorexigen (pierderea poftei
de mancare). La noi in tara s-au scos din uz.
La polul opus se situeaza barbituricele deja amintite, care pot da dependenta
la persoanele sensibile dupa numai 10-12 zile de tratament.
Tratamentul toxicomaniilor este indelungat si grevat de esecuri ; el se
adreseaza organismului ca fiinta biologica si omului ca fiinta superioara si
sociala ; reinsertia este foarte dificila.
In Romania problema drogurilor este de o amploare mai scazuta decat
in alte tari ale lumii, dar in crestere, ceeae ce se datoreaza deschiderii
spre Europa, tara noastra fiind considerata o punte de legatura intre
pietele mondiale ale lumii.
In paralel cu dezvoltarea rutelor de tranzitare a drogurilor, in
Romania a inceput sa se consolideze si o piata a drogurilor, acestea
incepand sa se vanda la nivelul dozelor in locuintele
dealeri-lor, in discoteci, baruri, scoli si pe strada. S-a observat ca
in mediile universitare se consuma mai mult opiaceele, cocaina si droguri
sintetice, in mediul liceal consumatorii prefera cu precadere cannabisul.
Pe de alta parte, categoria de varsta predispusa la consumul de droguri
este intre 16 si 28 de ani. In foarte multe cazuri se sare direct
de la droguri usoare (cannabis si marijuana) la heroina si asta datorita preturilor
promotionale practicate de dealeri sau chiar datorita ofertelor gratuite. Un
alt fapt ingrijorator este aparitia in Romania a unor cantitati
din ce in ce mai mari de droguri sintetice, sub forma comprimatelor de
amfetamina, LSD si ecstasy a caror provenienta este Europa Occidentala.
Drogul reprezinta o problema sociala, generand saracie, hotie, prostitutie,
santaj, coruptie, crima, terorism.
Decizia de a consuma sau nu droguri ii apartine fiecaruia, insa
inainte de a lua prima doza individul trebuie sa fie constient de riscurile
la care se supune pe termen lung.