Morfologia si anatomia fruntelor

Aspecte legate de abscisia frunzelor

Frunza este un organ vegetativ monosimetric, cu structura dorsiventrala, cu o crestere rapida si limitata, cu durata de viata scurta, care indeplineste functia principala de fotosinteza alaturi de transpiratie si respiratie. m9h21hy
Frunza mai poate indeplini si alte functii, cum ar fi: de protectie, de absorbtie, inmagazinare de substante organice de rezerva, de nutritie carnivora, inmultire vegetativa etc.

O frunza completa este formata din trei parti:
- limb;
- petiol;
- teaca.

Limbul sau lamina

Este partea cea mai importanta a frunzei si poate fi simpla sau compusa.

Frunzele simple sunt caracteristice monocotiledonatelor si multor dicotiledonate, iar cele compuse sunt frecvente la unele dicotiledonate.

Cunoasterea morfologica a frunzelor are importanta deosebita pentru identificarea si clasificarea plantelor.

Totalitatea fasciculelor conductoare care strabat limbul si modul in care acestea se dispun formeaza nervatiunea limbului.

La diferite categorii de plante deosebim frunze cu o singura nervura si frunze cu mai multe nervuri principale.

La frunzele cu o singura nervura principala cunoscuta sub numele de uninerva, aceasta poate fi neramificata (molid) sau se poate ramifica astfel ca de nervura principala se desprind nervuri laterale mai subtiri, rezultand nervatiunea penata.

Frunzele cu mai multe nervuri au nervatiunea palmata, nervurile se ramifica la varful petiolului si patrund in limb sub diferite unghiuri.

Forma limbului

Forma limbului deriva din trei forme; eliptica, ovala, circulara. Forma eliptica se intalneste la fag, cu diametrul transversal mai scurt decat cel longitudinal. Forma ovala intalnita la cires reprezinta diametre inegale, dar intretaierea lor se face in treimea inferioara a limbului. Forma circulara, intalnita la plopul tremurator, are diametre egale si intretaierea lor se face la mijlocul limbului.

Dintre celelalte forme derivate pot fi mentionate: cordiforma, reniforma, lanceolata, triunghiulara, sagitata, deltoida, aciculara, filiforma, fistuloasa.

Baza limbului

Poate fi rotunda -; la par, cordata -; la liliac, sagitata -; sageata apei, asimetric -; la ulm, dilatata -; la susai, auriculata -; la tutun.

Varful limbului

Poate fi acut, respectiv lent ascutit - ca la salcie; acuminat, adica brusc ascutit - ca la lalea, rotund - la vasc; emarginat, cu un sinus apical - la brad; obcordat, asemanator cu o inima avand baza in sus -; ca la macrisul iepurelui.

Marginea limbului

Poate fi intrega -; la liliac, cu incizii mici; dintata, respectiv cu dintii indreptati spre varful limbului -; ca la tei, ulm sau crenata, adica cu dintii rotunjiti si perpendiculari pe marginea limbului - ca la plopul tremurator; cu incizii mari, lobata, adica inciziile nu ating ½ din jumatatea limbului, bilobata, ca la Ginkgo biloba, penat -; lobata ca la stejar, palmat -; lobata ca la artar, vita de vie, fidata -; ½ din jumatatea limbului, palmat-fidata -; ca la ricin, partita -; depaseste ½ din jumatatea limbului, penat-sectata -; ca la odolean, palmat-sectata -; ca la canepa..

Petiolul

Serveste la circulatia sevei brute spre limb si a celei elaborate spre tulpina, la orientarea limbului in pozitia favorabila in raport cu lumina.

Petiolul are si rol mecanic, de sustinere a limbului cand acesta este lovit de stropii de ploaie, de gheata sau cand este batut de vant.

Frunzele compuse sunt formate din mai multe foliole, petiolate dispuse pe un rahis comun. Acestea sunt reprezentate de frunze penat -; compuse sau palmat -; compuse.

Frunzele penat -; compuse pot fi imparipenat compuse, cand se termina cu o foliola, ca la trandafiri, frasin si paripenate cand se termina cu o pereche de foliole, ca la Cedrela sinensis.

Frunzele palmat compuse pot avea trei foliole, ca la trifoi, salcamul galben sau mai multe foliole sesile, ca la castan.

Tipuri de frunze sub raportul ontogenetic si functional:
- cotiledoane -; primele frunze
- catafile -; frunze inferioare -; organe de aparare
- nomofile -; frunze mijlocii -; complet formate rol principal in procesele de fotosinteza, respiratie, transpiratie
- hipsofile -; frunze superioare -; organe de protectie

Anexele frunzei sunt:
- stipele
- ohrea
- lingua
- urechiusile

Anatomia frunzei

Frunzele prezinta doua epiderme diferit structurate si mezofilul diferentiat in parenchim palisadic spre fata superioara si parenchim lacunos spre fata inferioara.

Epiderma prezinta celule cu peretii exteriori cutinizati, certificati sau mineralizati.

In epiderma sunt prezent peri protectori si peri secretori. Perii protectori pot fi lungi, rigizi, scurti si rigizi, moi si numerosi.

Mezofilul este in totalitate sau in cea mai mare parte asimilator, celule care contin cloroplaste.

Mezofilul poate fi: omogen, bifacial si ecvifacial.

Mezofilul bifacial este caracteristic dicotiledonatelor si este diferentiat in parenchim palisadic si parenchim lacunos.

Mezofilul ecvifacial este caracteristic frunzelor care au ambele fete egale colorate deoarece au tesut palisadic sub ambele epiderne. La mijloc, intre cele doua tesuturi polisadice, se gasete mezofilul asimilator cu celule izodiametrice.

Mezofilul omogen este caracteristic gramineelor si ferigilor dar se intalneste si la alte familii de plante.

El este alcatuit din celule variate ca forma, alungite, elipsoidale, cu spatii intercelulare.

Tesutul conductor esste reprezentat prin nervuri care corespund unuia sau mai multor fascicule conductoare. Acestea sunt formate din fascicule libero -; lemnoase la care liberul se afla spre epiderma inferioara si lemnul este epiderma superioara.

Structura petiolului este data de epiderma, tesut mecanic subepidermic, parenchim asimilator si tesut conductor distribuit in fascicule.

Abscisia frunzelor.

Caderea (abscisia) frunzelor se datoreste formarii unui strat de celule separatoare speciale, Aceasta alcatuieste o lama transversala ingusta, care cuprinde tesuturile de la baza petiolului. La caderea frunzelor lamela mijlocie a acestor celule se gelifica; frunza nu se mai gasete in legatura cu tulpina decat prin fasciculele conducatoare si cade la cea mai mica adiere de vant. La palmieri frunzele nu cad toate odata ci se dezagrega progresiv, lasand resturi ale petiolului lor pe tulpina; la aceste plante nu are loc formarea uei paturi separatoare de celule speciale.

Importanta economica a frunzelor

In functie de specii de plante, frunzele pot fi folosite:
- in hrana omului,
- in medicina,
- in vopsirea fibrelor textile
- in scop ornamental
- in scop furajer