Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
 
despre:
 
Educatie pentru sanatate
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 


Functiile de nutritie x9h20hj
Alimentele si importanta lor pentru organism

Digestia reprezinta totalitatea transformarilor suferite de hrana. Sistemul digestiv este format din: tub digestiv( cavitate bucala, faringe, esofag, stomac, intestin subtire/gros); glande anexe( glande salivare, ficatul, pancreasul); cavitatea bucala( limba, dintii, peretele superior- bolta palatina si omusor, peretele inferior- limba si papilele gustative, peretii laterali-obrajii, mucoasa bucala ce este umezita de saliva produsa de glandele salivare).
Atat pe maxilar cat si pe mandibula se gasesc dintii infipti in alveolele dentare care sunt organe vii si dure. Adultii au 32 de dinti: incisivi, canini, premolari si molari cu formula dentara(i. 2/2, c. 1/1, Pm. 2/2, m. 3/3). Copiii au 20 de dinti, dentitia se numeste de lapte, nu au premolari si formula dentara este: i. 2/2, c. 1/1, m. 3/3.
Un dinte este format din: coroana( smalt, dentina); radacina( vase de sange, pulpa dentara).
Faringele este locul de intalnire al caii digestive cu calea respiratorie. Intrarea in faringe este strajuita de amigdale, organe de aparare impotriva bacteriilor si virusilor ajunse aici prin hrana sau prin aerul inspirat. Esofagul strabate cutia toracica si muschiul diafragm deschizandu-se in stomac prin orificiul cardia. Mucoasa esofagului are numeroase cute care-i permit acestuia sa se dilate in timpul trecerii lobului alimentar. Musculatura faringelui si a esofagului participa la inghitirea hranei. Stomacul este segmentul cel mai dilatat al sistemului digestiv situat in stanga cavitatii abdominale, sub muschiul diafragm. Se deschide in duoden prin orificiul pilor. Mucoasa stomacala are numeroase cute si glande care o protejeaza. Musculatura se afla dispusa in 3 benzi( longitudinal, circular si oblic). Hrana este amestecata cu sucul gastric si impinsa in duoden prin orificiul pilor. Intestinul subtire este cel mai lung segment al tubului digestiv, are 4-6 m. Si este format din: duoden( partea fixa a intestinului care formeaza numeroase bucle sau anse intestinale. Intestinul subtire prezinta o mucoasa formata dintr-un singur strat de celule si prezinta cute circulare si milioane de vilozitati intestinale care maresc mult suprafata de prelucrare a hranei si absorbtia. Digestia se termina in intestinul subtire. Intestinul gros- are o lungime de 1,5 m. si prezinta la inceput apendicele, se termina cu orificiul anal. Mucoasa prezinta pliuri si glande care produc mucus.
Rolul mucusului este acela de a ajuta la formarea materiilor fecale. Glandele anexe isi varsa produsii de secretie prin canale speciale in segmente ale tubului digestiv.
1. Glandele salivare produc saliva si prin canale speciale o elimina in cavitatea bucala;
2. Ficatul este cea mai voluminoasa glanda din corp, situat in dreapta cavitatii abdominale, sub muschiul diafragm;
3. Pancreasul se afla in spatele stomacului si secreta sucul pancreatic. Atat bila secretata de ficat cat si sucul pancreatic se varsa in duoden. Tubul digestiv este captusit de o mucoasa care are urmatoarele roluri: secreta sucurile digestive; participa la absorbtia substantelor nutritive rezultate in urma digestiei.
Hrana ingerata pe masura ce strabate tubul digestiv este supusa unui ansamblu de transformari: mecanice, fizice si chimice care reprezinta digestia. Alimentele sunt mai intai transformate mecanic si fizic pentru a usura prelucrarea lor chimica desfasurata sub actiunea unor substante din sucurile digestive numite enzime. Digestia incepe in cavitatea bucala cu: transformarile mecanice(masticatie), transformari chimice(se realizeaza sub actiunea enzimelor. In saliva exista enzima care descompune amidonul in produsi glucidici mai simpli, cu gust dulce. Rezultatul digestiei din cavitatea bucala este bolul alimentar care in timpul deglutitiei strabate faringele- laringele se inchide imediat cu un capacel care se numeste epiglota- esofagul si ajunge in stomac prin orificiul cardia. Digestia gastrica- hrana este depozitata temporal si prin amestecarea cu sucul gastric ce formeaza o masa patoasa numita ahim-gastric. Acidul clorhidric impiedica alterarea alimentelor si activeaza enzimele gastrice. Mucusul protejeaza mucoasa stomacala de aciditatile gastrice si chiar de atacul enzimelor proprii. Hrana ajunsa in stomac este transferata chimic de doua categorii de enzime, astfel proteinele sub actiunea proteczei sunt transformate in proteine mai simple; lipidele sub actiunea lipazei sunt transformate in lipide mai simple. Digestia intestinala este rezultatul actiunii bilei si sucului pancreatic ajunse in duoden prin canale speciale; sucului intestinal produs de glandele mucoasei intestinale. Bila contine apa si pigmentii biliari care-i dau culoarea verde. Pe langa acestia mai contine niste saruri biliare care emulsioneaza grasimile facandu-le mai usor de atacat de catre lipazele enzime. Bila nu contine enzime. Rezultatul digestiei intestinale este obtinerea produsilor finali ai digestiei: nutrimentele. Resturile nedigerate sunt preluate de intestinul gros si supuse unor transformari la care participa si bacteriile prezente aici. Acestea au urmatoarele roluri: sintetizeaza vitaminele din grupele B si R; fermenteaza resturile; realizeaza procesul de putrefactie; materiile fecale vor fi eliminate in procesul de defecatie.
Organismul are nevoie de substante care sa-i asigure cresterea, sa-i permita repararea uzurilor si sa-i furnizeze energia necesara activitatilor fizice si psihice. Aceste substante si le procura din alimente.
Produsele alimentare fiind diferite, este necesara cunoasterea continutului lor. Deosebit de important este sa stim si modul in care alimentele trebuie preparate, manipulate si pastrate.
Alimentele contin: apa, substante organice care ard si saruri minerale(cenusa).
Unele componente alimentare, ca, de exemplu, apa, unele saruri minerale si vitaminele sunt utilizate de organism fara a fi prelucrate, iar alte componente sunt transformate in organism intr-o serie de produsi mai simpli, din care acesta sintetizeaza substantele proprii organismului. Astfel sunt proteinele, grasimile(lipidele) si zaharurile(glucidele).
Factorii nutritivi satisfac in mod diferit necesitatile organismului. Unii sunt folositi, in special, ca material de constructie, deci au un rol plastic; altii furnizeaza energia necesara organismului-au rol energetic, iar altii inlesnesc desfasurarea anumitor activitati-rol catalizator(vitamine, hormoni, enzime).De aceea putem grupa necesitatile alimentare ale organismului in necesitati plastice si necesitati energetice.
Ca substante alimentare cu rol plastic mentionam, in primul rand, proteinele.
Proteinele se gasesc atat in produse alimentare de origine animala cat si vegetala. Carnea, ouale, pestele, mezelurile, branzeturile etc. sunt bogate in proteine. Leguminoasele uscate(mazarea, fasolea, lintea), cartofii, painea etc. contin proteine vegetale.
Alimentatia normala trebuie sa urmareasca asigurarea substantelor plastice necesare organismului, printr-un aport echilibrat de proteine animale si vegetale.
Intre substantele organice, mentionam glucidele, pe care le gasim in paine, cartofi, paste fainoase, dulceata etc. Aceste substante se oxideaza la nivelul celulelor si tesuturilor, eliberand energia care este necesara desfasurarii normale a tuturor activitatilor din organism.
Tot substante alimentare energetice sunt si lipidele care, alaturi de glucide, furnizeaza o mare parte din energia necesara organismului.
Alimentatia normala trebuie sa satisfaca nevoile energetice ale organismului, cuprinzand produse care contin glucide si lipide.
In alimentatia omului, o importanta deosebita prezinta apa si sarurile minerale.
Apa este unul din componentii citoplasmei celulare, in care sunt dizolvate diferitele substante. Pe langa aceasta, apa constituie lichidul circulant in organism(sub forma de sange, limfa), realizand schimburile nutritive. Apa indeplineste si alt rol, de uniformizare a temperaturii corpului. Deci, apa nu poate lipsi din alimentatie, este indispensabila vietii.
Sarurile minerale mai importante sunt cele de sodiu, calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu si altele. Sarurile de calciu si de fosfor sunt indispensabile dezvoltarii oaselor si dintilor si le gasim in lapte, branzeturi, legume uscate. De asemenea, fierul este un element indispensabil in alimentatie, deoarece, dupa cum vom vedea, intra in alcatuirea globulelor rosii. Carnea, legumele si fructele sunt principalele surse alimentare de fier.
Importanta pentru o alimentatie normala prezinta si vitaminele: A, B, C, D, etc. Vitaminele A si D sunt necesare in special copiilor si tinerilor aflati in faza de crestere; celelalte vitamine -B si C- sunt necesare bunei functionari a organismului la orice varsta.
Vitamina A se gaseste intr-o serie de produse animale: galbenus de ou, branzeturi, ficat, unt etc. Legumele verzi contin o substanta denumita caroten(prezenta mai ales in radacina morcovului), care poate fi transformata in vitamina A de catre organism. Insuficienta vitaminei A produce tulburari de vedere, uscarea si ingrosarea pielii si a mucoaselor.
Vitamina D(vitamina antirahitica) se gaseste in cantitate mica in produsele alimentare. Ouale, untul, branzeturile, untura de peste contin vitamina D. Se prepara pe cale industriala, putand fi administrata sub forma de picaturi uleioase, drajeuri sau injectii.
Lipsa vitaminei D din alimentatie produce rahitismul, o boala a oaselor prezenta la unii copii.
Vitaminele B(B1,B2,B6,B12 si altele)sunt indispensabile cresterii, multiplicarii si functionarii normale a celulelor. Le gasim mai ales in carne, produse lactate, paine neagra, fasole uscata, legume si fructe. Lipsa lor produce boli cum sunt: beri-beri, anemia.
Vitamina C (vitamina antiscorbutica) o gasim mai ales in legume si fructe proaspete: ardei si ceapa verde, salata, sfecla, varza, rosii, macese, mere, lamai, portocale etc.
Spre deosebire de celelalte vitamine, care sunt rezistente la caldura, vitamina C se distruge prin fierbere; de aceea se recomanda ca fructele si legumele sa se consume in special crude.
Carenta din alimentatie a vitaminei C produce scorbutul, o boala care apare la navigatorii hraniti numai cu conserve, la copiii alimentati numai cu lapte fiert, ca si la persoanele care nu consuma alimente crude si proaspete. Boala se manifesta prin umflarea si sangerarea gingiilor, clatinarea si caderea dintilor, aparitia de pete hemoragice sub piele. Ea se vindeca prin administrarea vitaminei C in tablete si injectii, consumarea fructelor si a sucurilor de fructe proaspete etc.

Elemente de igiena a aparatului digestiv

Igiena aparatului digestiv stabileste conditiile prin care organele digestive isi mentin starea de sanatate necesara desfasurarii optime a functiei de prelucrare si absorbite a alimentelor. Acestea se refera la factorul alimentar, introdus in organism si supus proceselor digestive si la factorii de risc care pot imbolnavi organele digestive, compromitandu-le functia.
Norme de igiena alimentara. Stim ca nevoile de substante plastice si energetice, de lichide, saruri minerale si vitamine ale organismului sunt foarte variate si trebuie satisfacute cat mai corespunzator diferitelor situatii in care ne aflam: de crestere, activitate scolara sau productiva, sportiva, repaus etc.
Produsele alimentare sunt si ele foarte diferite si pot satisface toate nevoile variate ale organismului, dar trebuie sa le cunoastem continutul si modul de preparare si intrebuintare corespunzator acestor trebuinte. Pentru aceasta este necesar sa alcatuim un meniu zilnic si saptamanal in care sa prevedem felurile de mancare in care sa se gateasca, in mod proportionat si echilibrat, toti factorii nutritivi.
Retineti si respectati urmatoarele reguli de igiena alimentara:
-Pastrati alimentele alterabile la rece; feriti-le de contaminare prin praf, insecte, rozatoare.
-Consumati, in mod regulat, fructe si legume crude, dupa o atenta spalare prealabila.
-Consumati hrana proaspata si corect preparat pentru ca alimentele sa nu-si piarda calitatile nutritive.
-Mancati la ore regulate, in cantitati necesare, pentru a da posibilitatea organelor digestive sa lucreze ritmic si sa se odihneasca.
-Mestecati bine si incet alimentele inainte de a le inghiti, ‚tinand corpul drept; nu va aplecati deasupra farfuriei.
-Utilizati corect apa potabila, band numai la sfarsitul meselor, pentru a nu dilua sucurile gastrice.
-Mentineti la masa o buna stare de dispozitie. Evitati situatiile care va pot perturba apetitul si atentia de la mancare: starea de oboseala, discutiile in timpul mesei, lectura, auditiile radio-tv etc.
-Respectati cele trei mese principale ale fiecarei mese, precum si orele la care le serviti;
MESE ALIMENTE CANTITATE (GRAME)
Mic dejun Cafea cu lapte 200g.
2 felii de paine cu unt
Dejun + cina Salata verde 100g.
Carne, fructe 150 g. cartofi 200g. branza 50g. paine 300g.
- in afara meselor, dezobisnuiti-va sa gustati diverse alimente sau sa mestecati guma, evitand astfel pierderea poftei de mancare;
-in alcatuirea meniului tineti cont de cantitatea alimentelor si evitati mancarurile prea condimentate;
-mancarea trebuie sa fie corect pregatita, frumos prezentata, sa aiba gust si miros placut;
Cunoasterea factorilor de risc va va ajuta, de asemenea, sa va protejati sanatatea sistemului digestiv.
FACTORI DE RISC

MECANICI FIZICI CHIMICI BIOLOGICI
- obiecte ascutite o data cu alimentele - temperatura prea ridicata sau prea scazuta a alimentelor consumate - substante chimice, acizi si baze puternice inghitite accidental -microbi care patrund in corp pe cale digestiva
-muscarea limbii sau obrajilor in timpul masticatiei - temperatura scazuta a apei cand dupa masa faceti baie - legume, fructe tratate cu insecticide; - viermi paraziti
- obiecte de imbracaminte prea stramte - substante toxice din ciupercile otravite
- spargerea unor obiecte dure cu ajutorul dintilor - consumul de alcool, cafeina, nicotina

- ranirea limbii, a obrajilor -arsuri ale mucoasei bucale, faringele - arsuri ale tubului digestiv - febra tifoida
- carii dentare - spargerea smaltului dintilor -intoxicatii -dizenteria
-ranirea stomacului, a intestinului subtire -Incetinirea digestiei -ulcer gastric, duodenal -hepatita virala
-ulcer gastric, duodenal - cancer la nivelul diferitelor organe digestive - holera
-cancer la nivelul diferitelor organe digestive; moartea -moartea - oreionul (umflarea glandelor salivare, boala cu poarta de intrare respiratorie a virusului)

EFECTELE ACTIUNII FACTORILOR

Boli digestive. Prevenirea si combaterea lor. La nivelul cavitatii bucale sunt destul de raspandite cariile dentare, care se formeaza sub actiunea diferitilor microbi, si progreseaza in interiorul dintilor, distrugandu-i uneori cu totul. Acestea sunt adevarate focare de infectie, provocand inflamatii, amigdalite, abcese locale sau infectarea la distanta a unor organe importante ca inima, ficatul, rinichii, etc. Problema cariilor dentare se poate evita respectand regulile de igiena dentara, acordand o atentie deosebita spalarii dintilor: spalarea dintilor din fata de jos in sus; spalarea laterala a dintilor de sus in jos; spalarea fetei masticatoare a maselelor. Iata de ce este importanta profilaxia cariilor dentare prin spalarea regulata a dintilor. Tot ca o regula de igiena se recomanda si evitarea spargerii intre dinti a unor obiecte tari care pot distruge smaltul dentar, permitand infectarea si formarea cariilor dintilor.
Pentru a evita actiunea diversilor factori de risc asupra corpului omenesc pe langa respectarea regulilor de igiena se impune luarea unor masuri de prevenire a imbolnavirii: cumpararea alimentelor doar din magazine specializate, unde se respecta in mod obligatoriu regulile de igiena; verificarea termenului de garantie inscris pe fiecare produs alimentar preambalat pe care il cumparati; pastrarea, prepararea si consumarea alimentelor in conditii stricte de igiena; igiena perfecta a mainilor in momentul servirii mesei, precum si a cavitatii bucale dupa fiecare masa.
Intre bolile care afecteaza celelalte nivele ale aparatului digestiv mentionam parazitozele intestinale(oxiuriaza, ascaridioza, teniaza etc.), infectiile digestive nespecifice(gastrita, enterocolita, apendicita) si bolile infectioase transmisibile specifice(febra tifoida, dizenteria, hepatita epidemica, poliomelita si toxiinfectiile alimentare), produse de agenti patogeni(bacterii patogene, virusuri etc.).
Prevenirea imbolnavirilor digestive se face prin masuri igienice de evitare a contactului cu sursele de infectie sau infestatie, care sunt destul de numeroase si complicate, vaccinare preventiva(in febra tifoida, poliomelita, hepatita epidemica etc.).
Tratarea acestor boli se face de catre medic, in unele fiind obligatorie internarea la spital(bolile infectioase transmisibile).
Consumu7l de ciuperci neavizat din punct de vedere sanitar a avut drept consecinta, in ultimii ani, numeroase imbolnaviri. Astfel de accidente sunt datorate faptului ca unele din substantele produse de acestea sunt otravitoare pentru om. Trecand, prin absorbtie intestinala, in sange substantele toxice sunt transportate in tot corpul si blocheaza functionare sistemului nervos. Dintre organismele microscopice capabile sa produca boli ale sistemului digestiv mentionam bacteria holerei si amiba dezenteriei. Zilnic, organismul uman are nevoie de toate substantele anorganice si organice din care este alcatuit, precum si de o anumita cantitate de energie rezultata din arderea nutrimentelor. Aceste nevoi sunt variabile si depind de varsta fiecarui individ; de exemplu, in greutate de 70 kg., lucrand iarna pe un santier, va avea nevoie de o cantitate de alimente net superioara unei femei, in greutate de 55kg., care lucreaza intr-un birou. Nevoile cantitative se masoara in kilocalorii sau in kilojouli. Nutrimentele furnizeaza prin ardere urmatoarea energie: 4,1 kcal (17 kj.) se obtin dintr-un gram de glucide sau dintr-un gram de proteine; 9,3 kcal(37 kj.) se obtin dintr-un gram de lipide
ATENTIE!: pentru a ne orienta mai usor in alegerea diverselor produse este bine sa examinam cu atentie datele inscrise pe ambalajele acestora cu privire la continutul si valoarea lor energetica.
STIATI CA?
- in timpul vietii sale, pentru a se hrani, omul consuma un timp egal cu
4 ani;
- zilnic, se consuma circa 2000g. Alimente, din care, dupa prelucrare a lor in tubul digestiv, se elimina 200-400 grame excremente;
- propunandu-si sa determine populatia sa foloseasca o alimentatie echilibrata, o organizatie franceza de educatie pentru sanatate a editat un afis pe care este plasata o floare, fiecare petala a florii avand o culoare diferita in care era expusa cate o categorie de alimente (lactate, fructe, legume, mezeluri);
„La fiecare pranz, cel putin un aliment de pe fiecare culoare”; sunt sfatuiti cei ce privesc afisul.
REGIMUL ALIMENTAR SI IMPLICATIILE SALE
Sa te hranesti cu alimente care sa cuprinda toate substantele organice si anorganice de care are nevoie organismul, este o necesitate. O ratie alimentara echilibrata consta in asigurarea unei juste acoperiri a nevoilor organismului ( echilibru cantitativ). Daca nevoile cantitative nu se respecta si se consuma prea mult, se ajunge la obezitate. Din pacate se intampla si invers: pentru o mare parte a populatiei globului, deficienta in proteine si insuficienta caloriilor duce la degenerescenta si la disparitia prematura a celor in suferinta. Aceasta situatie este, de fapt, rezultatul subnutritiei populatiei, al alimentatiei cantitative insuficiente. In prezent, in lume, un om din opt sufera de foame.
Prin malnutritie se intelege o alimentare calitativa deficitara: de pilda, unul din doi locuitori ai planetei are foame de proteine. La copii, adolescenti si femeile gravide, efectele malnutritiei sunt destul de grave. Dezvoltarea fizica si mintala a copilului vor fi afectate daca, in timpul sarcinii, mama este insuficient hranita si ingrijita. Chiar daca, dupa ce naste, i se ofera o hrana echilibrata, urmarile pot fi usor de recunoscut: slabe, imbatranite prematur, aceste fiinte umane nu vor avea niciodata putere de munca, iar speranta lor de viata va fi mica. Dupa cum se vede, hranirea nu este numai un act fiziologic, ci si un act social. Tocmai de aceea, un regim alimentar echilibrat, cantitativ si calitativ, se impune cu necesitate, in perioada de crestere a organismului, cu atat mai mult cu cat de dezvoltarea normala a fiecarui individ depinde, in cele din urma, starea de sanatate a intregii societati si implicit viitorul acesteia. Sigur ca nu intotdeauna individul dispune de conditii optime pentru realizarea unui astfel de deziderat. Ceea ce depinde, insa, in exclusivitate, de propria sa vointa este formarea unui comportament alimentar corect si a unui regim de viata rational.

RESPIRATIA SI ORGANELE SISTEMULUI RESPIRATOR

Omul poate trai 5 saptamani fara hrana, 5 zile fara apa, dar nu poate rezista nici macar 5 minute fara aer. Creierul si inima nu pot rezista fara oxigen. Viata si sanatatea noastra depind in primul rand de aportul respirator, de calitatea aerului respirat cat si de prevenirea actiunii factorilor de risc si a efectelor acestora: mecanici( obiecte introduse pe caile respiratorii, particule de praf din atmosfera; asfixie, hemoragie, intoxicatie, silicoza); fizici( temperatura aerului prea scazuta sau prea ridicata; amigdalita, laringita); chimici( vaporii toxici emanati in atmosfera de mijloacele de transport, nicotina, acidul clorhidric, gudroanele din fumul de tigara; intoxicatie, asfixie, bronsita, cancer); biologici( microbi, ciuperci microscopice; gripa, amigdalita, laringita, bronsita, pneumonie, tuberculoza).
Asadar, oxigenul din aer este gazul care intretine arderea ( in soba), dar tot sub actiunea lui au loc oxidarile ( arderi fara flacara, lente) substantelor energetice din celule.
Oxigenul este luat din aerul care intra in plamani, de unde, prin intermediul sangelui, ajunge la celule. Dioxidul de carbon rezultat din oxidarile celulare ajunge la plamani, tot prin intermediul sangelui, de unde este eliminat. Important este ca prin aceste oxidari se elibereaza energia necesara desfasurarii proceselor vitale.
Organele care servesc la introducerea oxigenului si eliminarea dioxidului de carbon formeaza aparatul respirator.

ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este alcatuit din: caile aeriene(respiratorii)-organe specializate prin care aerul intra si iese din organism si plamanii- organe la nivelul carora are loc schimbul de gaze.
Caile aeriene sunt conducte prin care se asigura patrunderea aerului incarcat cu oxigen in plamani si eliminarea aerului incarcat cu dioxid de carbon in mediul exterior.
-Fosele nazale sunt doua canale care se gasesc la nivelul nasului. Ele comunica cu exteriorul prin nari, iar cu faringele prin doua orificii numite coane.
Interiorul foselor nazale este captusit cu o mucoasa mereu umeda.
Aceasta, fiind puternic vascularizata, contribuie la incalzirea aerului inspirat.
Ati observat ca in aer exista praf si alte impuritati care sunt retinute de mucusul secretat de unele celule ale mucoasei. Acelasi rol il indeplinesc si perisorii, mai numerosi spre nari.
Faringele este un organ in care se incruciseaza calea aerului cu calea alimentelor. Mucoasa faringelui produce excrescente sau vegetatii numite polipi care ingreuneaza circulatia aerului dinspre fosele nazale spre faringe.
Laringele, portiunea urmatoare, este in acelasi timp si organul vorbirii. Are peretii formati din mai multe cartilaje mobile; cel din fata prezinta o proeminenta -<<marul lui Adam>>.Mucoasa care captuseste laringele formeaza doua perechi de pliuri (cute) ,numite coarde vocale. Intre ele se gaseste un orificiu-glota. Rol in producerea sunetelor au numai coardele vocale inferioare. Intrarea in laringe este strajuita de un capacel cartilaginos-epiglota care, in timpul inghitirii, impiedica patrunderea bolului alimentar in calea respiratorie.
Traheea, un tub de 11-12 centimetri, coboara vertical prin fata esofagului. Este formata din 15-20 inele cartilaginoase, de forma unei potcoave incomplete spre esofag. Aceasta portiune este completata cu un tesut moale, datorita caruia esofagul are posibilitatea sa se dilate atunci cand prin el trec bolurile alimentare spre stomac. Cand incercam sa inghitim un bol voluminos, simtim ca ne sufocam (esofagul apasa asupra traheei). Interiorul traheei este captusit de o mucoasa, care are celule ciliate si celule care secreta un lichid mucos(desavarsesc purificarea si umezirea aerului).Cilii, miscandu-se intotdeauna, de jos in sus, antreneaza impuritatile spre laringe, de unde apoi sunt eliminate.
Bronhiile; la partea inferioara, traheea se ramifica in doua ramuri-bronhiile principale, fiecare intrand in cate un plaman. Bronhia dreapta da trei ramuri, iar cea stanga, doua ramuri (bronhiile secundare). Structura bronhiilor este asemanatoare cu a traheei , inelele cartilaginoase sunt insa complete.
Plamanii, in numar de doi, sunt asezati in cutia toracica, cuprinzand intre ei inima. Sunt organe moi, de culoare roz si aspect buretos.
Plamanul drept este format din trei lobi, iar plamanul stang din doi lobi. Fiecare lob este format din lobuli. El primeste cate o bronhie secundara care se ramifica, formand un adevarat arbore bronhic. Ultimele ramificatii-
Bronhiolele-sunt lipsite complet de un schelet cartilaginos. Cate o asemenea bronhiola intra in fiecare lobul, dand nastere acinilor pulmonari, ai caror pereti prezinta alveole pulmonare.
Alveolele pulmonare au pereti subtiri, asezati pe o membrana foarte fina ce contine o bogata retea elastica. Aceasta structura a alveolelor permite destinderea plamanilor. Numarul alveolelor pulmonare este foarte mare(150-200 milioane in cei doi plamani), asa incat realizeaza o suprafata enorma (pana la 200 metri patrati). Alveolele pulmonare sunt inconjurate de o bogata retea de capilare provenite din artera pulmonara. Sangele oxigenat iese din plamani prin venele pulmonare (cate doua pentru fiecare plaman).
Plamanii sunt inveliti in doua foite, pleure. Foita interna adera pe suprafata plamanului, iar cea externa este lipita de fata interna a cutiei toracice. Intre ele exista o pelicula de lichid.
Lobulul pulmonar: are forma piramidala si este alcatuit din acini pulmonari; in ei patrund ultimele si cele mai mici ramificatii ale arborelui bronsic, adica bronhiolele respiratorii. Acinul pulmonar are forma unui ciorchine in care fiecare bobita reprezinta o alveola pulmonara. Alveolele pulmonare sunt inconjurate de vase de sange la nivelul lor jucandu-se schimbul de gaze. Plamanii sunt acoperiti de pleura formata dintr-o foita interna si una externa.

RESPIRATIA LA NIVELUL PLAMANILOR SI TESUTURILOR

Caile respiratorii si plamanii servesc la realizarea schimbului de gaze dintre organism si mediul inconjurator, schimb numit respiratie. Respiratia cuprinde de fapt doua etape: a. respiratia pulmonara (externa)-schimb de gaze la nivelul plamanului; b. respiratia celulara(interna)- schimb de gaze la nivelul tesuturilor si celulelor.
Prin marirea si micsorarea volumului cutiei toracice, se realizeaza intrarea si iesirea aerului din plamani.
Prin contractia unor muschi numiti respiratori (muschii intercostali) coastele se ridica, iar sternul este impins inainte si, ca urmare cutia toracica se largeste. In acelasi timp, diafragma, prin contractie, din bombata spre torace, devine plata.
Datorita faptului ca cele doua pleure nu se separa, plamanul-organ ce dispune de elasticitate-urmeaza toracele, marindu-si volumul. Prin marirea volumului plamanului scade presiunea aerului din interior si, ca urmare, aceasta patrunde in plaman. Aceasta este inspiratia.
Urmeaza relaxarea muschilor respiratori si, deci, revenirea cutiei toracice la pozitia initiala, apasand asupra plamanului. Ca urmare, o parte din aerul din plamani este eliminat. Aceasta este expiratia.
Inspiratia si expiratia sunt miscari ritmice, pe care le facem de 16-18 ori pe minut. Ritmul miscarilor respiratorii este mai mare la copil decat la omul adult. De asemenea ritmul creste in timpul activitatii si scade in timpul somnului.
In afara de inspiratia si expiratia normala, putem efectua, dupa vointa, inspiratii si expiratii profunde, fortate, in care caz intra in joc si alti muschi.
Volumele de aer pe care le introducem si le dam afara din plaman in timpul inspiratiilor si expiratiilor normale si ale celor profunde sunt:
-(0,5l)-aerul introdus in inspiratie sau eliminat in expiratia normala;
-(1,5l)-aerul introdus in inspiratie fortata;
-(1,5l)-aerul eliminat prin expiratie fortata;
-aerul care nu poate fi eliminat niciodata. Insumand aceste volume obtinem capacitatea totala a plamanilor. Aceasta poate fi masurata cu aparate numite spirometre.
La nivelul plamanului se face un schimb permanent de gaze: dioxidul de carbon din sange trec in alveolele pulmonare(de unde va fi eliminat), iar oxigenul din alveole trece in sange. Acest lucru este posibil intrucat atat peretele alveolelor cat si al capilarelor este foarte subtire, iar suprafata de schimb este foarte mare.
Sangele care vine la plaman are culoarea rosie-inchisa ( contine mult dioxid de carbon), iar sangele care pleaca de la plaman are culoarea rosie-deschisa( este bogat in oxigen).
Respiratia celulara. In celule, oxihemoglobina(compus instabil) se desface. Oxigenul rezultat participa la o serie de procese care au drept rezultat eliberarea energiei continuta in substantele supuse oxidarii. Dioxidul de carbon ce rezulta in urma acestor procese este preluat de sange. O parte este sub forma de carbohemoglobina, iar in alta parte, dizolvat in plasma, ajunge la inima, apoi la plamani, de unde va fi eliminat. Asadar, la nivelul celulelor are loc un schimb de gaze (invers ca la nivelul alveolelor) si anume: oxigenul trece in celule, iar dioxidul de carbon trece in sange.

Retineti!
-Aprovizionarea celulelor cu oxigen (plamani- inima-celule) si eliminarea dioxidului de carbon (celule- inima- plamani) se fac prin intermediul sangelui.

ELEMENTE DE IGIENA A APARATULUI RESPIRATOR
Aparatul respirator trebuie tinut in perfecta stare de sanatate si antrenat sa-si realizeze cat mai eficient functia. In acest sens trebuie respectate normele igienice privind calitatile aerului respirator.
Igiena aerului si a respiratiei. Pentru ca sa fie respirabil, aerul trebuie sa aiba o anumita temperatura( optim intre 18 si 20 grade C.), umiditate si puritate. In acest sens natura a inzestrat organismul cu anumite functii care ajuta la imbunatatirea calitatii aerului. Dupa cum stiti, cavitatea nazala este astfel alcatuita incat incalzeste, umezeste si curata aerul inspirat.
Insa acest lucru nu este intotdeauna suficient. De aceea trebuie avut in vedere ca in incaperile in care se locuieste sau se lucreaza sa existe in permanenta aer proaspat si curat, cu un anumit grad de temperatura si umiditate, ceea ce se realizeaza prin masuri simple de ventilatie.
Viata in aer curat, oxigenat, asigura cantitatea de oxigen necesara arderilor din organism, deci mentinerea si intarirea sanatatii. Ea previne oboseala si contactarea diferitelor boli.
Aerul degradat, poluat , lipsit de cantitatea normala de oxigen, poate cauza imbolnavirea organismului, in general, si a aparatului respirator, in mod special.
Deosebit de daunator este fumatul. Tutunul contine, dupa cum se stie, o substanta toxica foarte daunatoare, nicotina. Aceasta, absorbindu-se in organism, din fumul de tigara, ataca in special sistemul nervos. Alte substante inhalate cu fumul in plamani( oxidul de carbon, acidul cianhidric etc.) au un anumit rol in producerea cancerului pulmonar, boala grava, care este mai frecventa la fumatori decat la nefumatori.
Igiena respiratiei se refera la cateva reguli cu privire la desfasurarea procesului respirator si la ingrijirea ce trebuie acordata aparatului respirator pentru a fi in perfecta stare de functionare.

O prima si importanta regula in acest sens este aceea ca respiratia normala trebuie sa se faca prin nas, si nu prin gura.
De aceea, nasul trebuie mentinut in perfecta stare de curatenie. Eliminarea corecta a secretiilor nazale se face mai intai printr-o nara, apoi prin cealalta. Suflatul cu putere si prin ambele nari favorizeaza impingerea secretiei nazale spre urechi, care se pot astfel infecta.
Tot de igiena respiratiei tine si practicarea sistematica a exercitiilor fizice si a sportului, a gimnasticii respiratorii, a drumetiilor si plimbarilor etc. Masurile vizeaza, in primul rand, persoanele care, prin ocupatia lor zilnica, sedentara, respira superficial si stau mult timp in incaperi inchise, cu aer viciat. Scolarii se pot gasi si ei in asemena stare, la scoala sau acasa.
Prevenirea bolilor aparatului respirator. La nivelul organelor aparatului respirator se pot instala diferiti agenti patogeni, producand o serie de imbolnaviri care tulbura functia respiratorie si pun in pericol sanatatea intregului organism. Intre acestea, cele mai obisnuite sunt: guturaiul, amigdalita, laringita, bronsita, pneumonia, tusea, convulsia, rujeola, tuberculoza pulmonara etc.
Toate aceste imbolnaviri sunt infectioase, transmitandu-se de la bolnav la omul sanatos prin asa numita „ ploaie de picaturi”.
Prevenirea este eficienta cand se respecta normele de izolare si evitare a surselor de infectie, se tine batista la nas si la gura in caz de tuse sau stranut, sau se face vaccinarea antituberculoasa.
In cazul recunoasterii efectelor factorilor de risc asupra sistemului respirator, apar diverse boli ce afecteaza starea intregului organism. Amigdalele aflate la baza limbii se pot infecta adesea. Boala poate dauna maxilarelor si chiar inimii. E de preferat inlaturarea amigdalelor prin operatie.
Gripa e o boala infectioasa care se datoreaza unui virus si poate fi periculoasa mai ales la copii si la persoanele in varsta. Este recomandabila vaccinarea anuala contra virusului. Laringita este inflamarea mucoasei laringelui datorita iritarii acesteia prin consumul de bauturi reci, suprasolicitarii coardelor vocale, inspirarii pe gura a aerului rece. Bronsita este inflamarea bronhiilor datorita frigului, prafului, gazelor toxice. Forma toracica a bronsitei, duce la acoperirea cililor mucoasei bronhiilor, cu formarea unui stat ce se incearca a fi eliminat prin accesele de tuse. Pneumonia e o boala infectioasa a plamanilor. Tuberculoza e o boala grava a plamanilor provocata de o bacterie numita bacilul Koch rezistenta la atacul leucocitelor. Ea se manifesta prin urmatoarele simptome: tuse seaca, slabirea organismului, fata palida si ochii stralucitori, temperatura ridicata la sfarsitul zilei, transpiratie abundenta noaptea.

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZ DE ASFIXIE SI INEC

Organismul nu poate trai fara oxigen mai mult de cateva minute. Daca, din anumite motive accidentale: patrunderea unui corp strain in caile respiratorii, inec, ingropare prin surparea unui mal de pamant, a unei galerii de mina etc., aerul este impiedicat sa patrunda in plamani, apare fenomenul denumit asfixie. Asfixia poate aparea si in caz de electrocutare, trasnet, insolatie etc., cand sunt paralizati muschii respiratori; de asemenea, la persoane care se afla in incaperi mici, aglomerate, neaerisite sau cand in aer apar produse toxice.
Asfixia poate sa fie fatala daca nu se iau masuri imediate de prim ajutor.
Semnalele asfixiei sunt: incetarea respiratiei, fata devine vanata sau violacee (uneori aproape negricioasa), mainile si picioarele sunt reci, inima bate slab, aproape interceptibil. Asfixia e provocata de o oprire temporara a respiratiei.
Tipuri de asfixie: asfixia prin inec: scoateti capul accidentatului di apa, tineti-l aplecat inainte, pentru a elimina apa din tubul digestiv si trahee, cu o bucata de panza, curatati-i gura de nisip si ierburi, asezati-l pe o suprafata tare, faceti-i respiratie artificiala, incepand cu o expiratie pana isi recapata respiratia normala; asfixia prin electrocutare: asfixia e provocata de blocajul muschilor si oprirea inimii, intrerupeti curentul si inlaturati firul electric, solicitati ajutor de specialitate, faceti-i celui asfixiat respiratie artificiala si daca e nevoie, masaj cardiac; asfixia cu gaze toxice: nu atingeti comutatorul electric, evitand astfel riscul unei explozii, deschideti larg ferestrele, scoateti intoxicatul la aer curat. In toate cazurile de asfixie cea mai eficace metoda de respiratie artificiala este metoda „gura la gura” : capul asfixiatului se tine pe spate ( cu o mana ), cu cealalta mana se strang narile accidentatului, inspirati si suflati in gura asfixiatului aerul inspirat ( 16 respiratii/ min.), indepartati-va putin pentru a lasa accidentatul sa respire pasiv, reluand apoi miscarea.
Radioscopia pulmonara evidentiaza in cazul unei tuberculoze in stadiu avansat aparitia in plaman a covernelor, unde tesutul pulmonar a fost distrus. Bolnavul elimina prin saliva o substanta in care se gasesc bacili. Contaminarea cu bacili se face prin contact direct cu bolnavul. Vindecarea bolii cere timp, tratament medical sustinut, odihna in sanatoriu etc. Si in acest caz e mai usor sa previi boala decat s-o tratezi. Prevenirea se face prin vaccinul BCG care vi se administreaza la scoala, si prin buna igiena generala. Cancerul pulmonar are drept consecinta distrugerea ireversibila a tesutului pulmonar. Cauza pulmonara a declansarii acestei grave melodii este fumatul. Mortalitatea prin cancerul plamanilor depinde de varsta la care se incepe fumatul si de numarul tigarilor pe zi. Speranta de viata a unui fumator inrait e redusa cu opt ani fata de cea a unui nefumator. Tutunul contine numeroase substante toxice: nicotina, substante iritante, gudronul, monoxidul de carbon. Din pacate si nefumatorii care traiesc in apropierea fumatorilor se imbolnavesc de astma bronsic ( respiratie dificila si tuse). In zilele noastre, agravata prin dezvoltarea industriei, incalzirea locuintelor cu carbuni sau petrol si extinderea traficului rutier, poluarea aerului a devenit o sursa importanta a bolilor respiratorii, chiar daca se incearca limitarea cantitatilor de praf si de produsi toxici eliminati in atmosfera.
ATENTIE! Pentru prevenirea imbolnavirii trebuie sa fie respectate masurile de viata sanatoasa: utilizati corect caile respiratorii, respirati pe nas si suflati-l regulat, dezvoltati-va cutia toracica, prin practicarea exercitiilor fizice, faceti cat mai multe iesiri in aer liber, aerisiti regulat camerele, evitati fumul de tigara, nu fumati.
Primul ajutor va urmari:
-scoaterea victimei din locul in care s-a produs asfixia si indepartarea cauzei care a declansat-o;
-eliberarea cailor respiratorii ale accidentatului;
„Bolnavul” va fi culcat pe spate, cu capul intr-o parte. Cu doua degete, infasurate intr-o panza, se curata gura pana la fundul gatului. Intre dinti se introduce o bucata de lemn pentru a mentine gura deschisa. Se desface gulerul de la camasa, cravata, cureaua de la pantaloni, cordonul de la rochie, pentru a asigura libertatea miscarilor respiratorii. Toate aceste miscari se vor executa cu maximum de viteza, deoarece fiecare minut pierdut poate costa viata accidentatului;
-executarea respiratiei artificiale urmareste restabilirea oxigenarii asfixiatului. Ea se poate face folosind diferite metode si se continua timp indelungat (uneori cateva ore), pana se revine la respiratia normala. In prealabil, se aseaza bolnavul pe o suprafata tare sau pe pamant. Se incepe apoi respiratia artificiala cu o respiratie, pentru a expulza eventualele mucozitatile din caile respiratorii.
Miscarile trebuie practicate ritmic si rar( 15-16 miscari pe minut) si continuate pana la reluarea respiratiei normale.
Probleme respiratorii legate de activitatea profesionala

Se stie ca presiunea aerului- din care organismul isi preia oxigenul necesar vietii- este aproape constanta, daca ne mentinem la aceeasi inaltime. Astfel, la nivelul marii, presiunea atmosferica este de 760 mm. Coloana de mercur, presiunea la care este adaptata marea majoritate a locuitorilor planetei. Totusi, in destul de multe situatii, omul se afla in conditii cu totul diferite. De pilda, alpinistii si meteorologii care lucreaza la mare altitudine trebuie sa suporte scaderea presiunii atmosferice si rarefierea aerului. O data cu cresterea altitudinii, scazand treptat presiunea atmosferica scade si presiunea partiala a oxigenului; ca urmare, se diminueaza si saturatia cu oxigen a hemoglobinei. Din cauza scaderii cantitatii de oxigen, tesuturile nu mai sunt oxigenate suficient si apar tulburari, precum oboseala, starea de somnolenta, dureri de cap, ameteli, transpiratii reci, greutate in respiratie, dereglarea pulsului. In alte meserii, omul trebuie sa suporte dimpotriva, o presiune ridicata. Aceasta este, de pilda, cazul scufundatorilor. In apa presiunea creste cu o atmosfera la 10 m. Omul nu poate suporta o presiune mai mare de 10-15 atmosfere. Sub actiunea presiunii ridicate, azotul din aer se dizolva in sange si se depoziteaza in tesutul gras din organism. Daca revenirea scafandrului la suprafata se face rapid, azotul intra in capilare si formeaza bule de gaze, iar acesta moare prin astuparea vaselor sangvine. De aceea, iesirea la suprafata se face in mod obligatoriu, treptat, iar timpul de lucru sub apa este limitat. Cand un om planeaza in apa si se scufunda, unii parametri caracteristici activitatii cardio-respiratorii se modifica. Astfel, la 20-30 de secunde dupa imersie, scufundatorul va avea frecventa cardiaca scazuta la 50-55 batai pe minut, ca principala reactie a consumului de oxigen. Probleme respiratorii se ivesc si in cazul practicarii unor anumitor meserii intr-o atmosfera viciata. Saturismul este o boala profesionala provocata de intoxicarea cu saruri de plumb, intrate pe calea respiratorie, care apare la lucratorii din metalurgia plumbului, sudura cu aliaje de plumb. Boala se manifesta prin anemie, dureri abdominale si articulare, complicatii renale si nervoase, tremuratul mainilor. Silicoza e o boala de plamani aparuta in urma inhalarii prafului de dioxid de siliciu si apare la lucratorii din mina, cariere de piatra si gresie etc. Astfel de boli profesionale necesita un tratament medical serios si masuri de profilaxie. Mult mai usor de suportat li de combatut e iritarea cailor respiratorii de care sufera unele persoane care isi desfasoara activitatea intr-o atmosfera a carei calitate lasa de dorit: cantaretii in atmosfera salilor de contact, profesorii langa tabla plina de praf de creta, sportivii in salile de sport mai putin aerisite.
STIATI CA: la o temperatura normala de 20 0 C, un om tanar inspira si expira cantitati diferite de aer, in functie de pozitia in care se afla si de miscarile pe care le face. Cantitatea de aer ventilat intr-un minut variaza de la 6 l. Cand este culcat, 7l. Cand este asezat si 8 l. Cand se afla in picioare, fara a se misca, la 14 l. Cand merge, 43l. Cand alearga si poate ajunge la 100l. Cand depune un efort fizic intens. La nivelul miocardului se realizeaza cel mai mare consum de oxigen din organism, apoi urmeaza: scoarta cerebrala, rinichii, ficatul, encefalul, muschii scheletici si nu in ultimul rand sangele.

IGIENA SISTEMULUI LOCOMOTOR

Cu trecerea timpului, mediul ambiant a devenit din ce in ce mai poluat provocand treptat mici dereglari ale organismului nostru.
Igiena sistemului locomotor si a organelor de simt a devenit tot mai importanta cu trecerea timpului, omul simtind nevoia de a-si mentine senzatia de prospetime si curatenie a pielii. Piata comerciala a fost invadata de produse ce au diferite insusiri: unele pentru protectie impotriva microbilor; altele fac pielea mai matasoasa, mai fina si majoritatea au un miros placut ce il atrage pe cumparator. O buna igiena zilnica ne poate diferentia dintr-o multime si ne poate fi un atu in diferite situatii.
Igiena aparatului locomotor se refera la cunoasterea conditiilor in care cele doua sisteme-osos si muscular se pot dezvolta si functiona in mod corespunzator.
Un aparat locomotor normal se remarca atat prin dezvoltarea armonioasa a sistemelor osos si muscular, cat si printr-o tinuta corecta, frumoasa si o capacitate de miscare armonioasa a sistemelor osos si muscular, cat si printr-o tinuta armonioasa a intregului organism.
La toate acestea contribuie: o alimentatie corecta, echilibrata in substante plastice si energetice din care sa nu lipseasca vitaminele(in special vitamina D), sarurile de calciu si fosfor; si diferite activitati fizice si sport.
In cazul unui aport de substante nutritive insuficiente(mai ales al vitaminelor),la copii, oasele raman moi sau se deformeaza)boala se numeste rahitism.
Deformari ale oaselor si chiar ale articulatiilor pot aparea si in cazul unor boli infectioase(reumatism, tuberculoza etc.).
In lipsa unei activitati adecvate (munca fizica sau sport)oasele si muschii devin incapabile de efort si de miscari , mai sustinute. Sedentarismul, deci, trebuie combatut prin miscare.
Gimnastica de dimineata, ca si cea de la locul de munca ajuta la mentinerea capacitatilor de munca a persoanelor, precum si la prevenirea oboselii si a surmenajului.
Tinuta corecta a corpului ajuta la buna dezvoltare a musculaturii scheletice in special a muschilor spatelui.
Ea se formeaza si se mentine daca in orice situatie ne-am afla, la masa, in atelier, in mers etc. , pastram o pozitie dreapta corecta.
Persoanele la care se observa o tinuta incorecta au, de obicei musculatura si oasele slabe, prezinta umerii lasati, spatele garbovit etc. Pozitia incorecta a corpului poate duce la consolidarea unor deformari ale coloanei vertebrale. De exemplu, la persoanele care muncesc stand in pozitie aplecata se poate accentua si fixa convexitatea dorsala, dand devierea de coloana denumita cifoza.
Tinuta incorecta poate favoriza si o deviere laterala a coloanei vertebrale numita scolioza. La aceasta deviere pot ajunge elevii mai mici, care obisnuiesc sa-si poarte servieta cu carti numai intr-o mana. Corect este ca ei sa-si schimbe alternativ greutatea dintr-o mana in alta, sau si mai corect, sa poarte ghiozdanul in spate.
Exista si o deviere de coloana denumita lordoza, in care pozitiile incorecte pot accentua concavitatea lombara a coloanei.
Alti factori cu potential vatamator asupra aparatului locomotor pot fi: factorii mecanici, care pot cauza striviri, taieri, entorse, luxatii, fracturi etc.; factori fizici(temperaturi ridicate sau scazute care pot produce arsuri sau degerari la nivelul membrelor; factori biologici: virusuri, diferiti microbi care pot cauza infectii mai ales la nivelul articulatiilor ce se pot complica sub forma care reduc sau compromit activitatea membrului respectiv).
Suprasolicitarile aparatului locomotor determina la persoanele respective febra musculara. Aceasta este o stare de oboseala cu dureri musculare si articulare, care impiedica miscarile si reduc capacitatea de munca a omului.
Pentru a le evita este necesara cresterea treptata a intensitatii efortului, car trebuie sa alterneze cu intervale de odihna.
Ranile sunt rupturi ale pielii si tesuturilor, care duc la hemoragii externe, cu posibilitatea infectarii ranii sau chiar a intregului organism. Ranile pot aparea datorita unor accidentari cu corpuri taioase sau ascutite, prin caderi, arsuri, etc.

REGULI DE PRIM AJUTOR

Cei care acorda primul ajutor se vor spala pe maini cu apa si sapun; va curata rana de jur imprejur si dinauntru in afara cu o substanta dezinfectanta( alcool, tinctura de iod, apa oxigenata, permanganat de potasiu) se aplica pe rana una sau doua comprese, iar deasupra vata, dupa care se bandajeaza cu o fasa de tifon.
Entorsele sunt rasuciri, indoiri sau intinderi fortate (care leaga oasele in articulatii) fara ca oasele sa iasa din articulatia lor. Ele sunt foarte dureroase si duc la umflarea incheieturii, la miscari dificile si chiar imposibile.
Primul ajutor consta in acoperirea cu un strat gros de vata, dupa care se face un pansament.
Bandajul de uda cu apa rece si se face de urgenta transportul accidentatului la medic.
Luxatiile pot fi produse de un efort brusc, o lovitura sau o ranire puternica, care provoaca nu numai intinderea sau ruperea ligamentelor( ca in entorsa) ci si deplasarea osului din articulatie.
La locul unde se produc luxatiile, incheietura se umfla, devine dureroasa, iar membrul isi modifica aspectul normal.
In luxatii nu este voie sa incercam repunerea oaselor la loc, deoarece am putea prinde in articulatie nervii, complicand astfel situatia.
Primul ajutor consta in imobilizarea membrului in pozitia cea mai comoda(care nu provoaca durere) si transportul accidentatului la spital.
Luxatiile membrului superior se imobilizeaza punandu-l intr-o esarfa, iar articulatia luxata a membrului inferior se bandajeaza ca si in cazul entorselor.
Fracturile sunt rupturi ale oaselor.
Ele pot fi inchise cand sunt rupte numai oasele si deschise cand unul sau ambele capete ale osului fracturat ies afara din piele.
Fracturile inchise le imobilizam cu ajutorul unor atele gata confectionate sau pe care le confectionam repede din scanduri, bucati de carton, bastoane etc.
Atelele trebuie sa fie destul de lungi ca sa prinda intre ele ambele articulatii ale osului fracturat.
Ele trebuie captusite cu vata sau carpe in special deasupra locului fracturat. Atelele se fixeaza apoi in fese, carpe, curele, etc. Daca nu gasim atele, folosim corpul accidentatului drept obiect de sprijin pentru membrul fracturat.
In fracturile deschise se opreste mai intai hemoragia, aplicand garoul, se panseaza rana si, dupa aceea, se face imobilizarea.
Transportul accidentatilor este o parte componenta a primului ajutor. Se face cu targa, autovehicule de salvare, elicoptere sanitare, etc.
Pe distante mai mici ranitii pot fi transportati in brate, in spate si pe umeri.

MASURILE PENTRU PREVENIREA VATAMARILOR SISTEMULUI LOCOMOTOR:
- Masuri aplicate factorilor cu potential vatamator( mecanizarea sau automatizarea procesului de munca; impiedicarea raspandirii factorilor vatamatori in mediu prin masuri aplicate chiar la sursa de producere a lor; reducerea intensitatii cu care actioneaza factorii vatamatori);
-Masuri ce privesc conditiile in care actioneaza factorii vatamatori( reducerea timpului de contact al actiunii factorilor cu omul prin masuri de organizare a muncii; asigurarea de conditii igienico-sanitare corespunzatoare);
-Masuri ce privesc organismul omului( folosirea de echipament de protectie; marirea rezistentei fata de diferiti microbi; asigurarea unei alimentatii care sa permita mineralizarea scheletului si consumului energetic; expunerea progresiva a corpului la razele solare pentru sintetizarea in corp a vitaminelor D; promovarea culturii fizice ca un factor indispensabil unei bune functionari a aparatului locomotor).
IGIENA ORGANELOR DE SIMT
Pentru a pastra importantele functii pe care le are, pielea trebuie ingrijita cu atentie si pastrata intacta si curata. Curatarea pielii se realizeaza prin spalare cu regularitate dimineata si seara. Se recomanda mai ales dusul sau fractionarea cu un prosop umed care are o actiune stimulatoare asupra sistemului circulator si nervos. In cursul zilei este obligatoriu spalatul pe maini, inaintea fiecarei mese, dupa folosirea toaletei. Simtul gustului se afla in stransa legatura cu simtul mirosului. Daca alimentul emana substante urat mirositoare, este semn ca el este alterat si trebuie inlaturat. Igiena organelor de simt urmareste pastrarea si dezvoltarea simtului gustativ si al mirosului care au rol important in diferentierea substantelor chimice percepute de catre om. In acest sens are loc chiar un proces de perfectionare a acestor simturi, care la degustatorii de vinuri, de exemplu, atinge un grad inalt de rafinament. Organele de simt au un rol fundamental in viata unui om. De aceea este necesar sa le acordam o atentie majora. Unul dintre cele mai importante organe de simt sunt ochii. Acestia pot fi supusi unor factori de risc: fizici(lumina puternica sau prea slaba ca intensitate), chimici(acizi si baze puternice, alcoolul metilic; biologici(virusuri, bacterii, ciuperci). Tratarea cu indiferenta a acestor factori poate duce la hemoragii, rani pe retina, defecte de vedere, arsuri, conjunctivita sau chiar la orbite. Pentru a pastra cat mai multa vreme ochiul in buna stare, este necesara respectam unele reguli de igiena:
-cand citim sau scriem lumina trebuie sa cada pe obiect si nu pe ochi si sa vina din partea stanga sau de sus; creionul, pixul, compasul, petardele, prastia pot fi periculoase pentru ochi sunt indreptate asupra lor; sa se evite pozitiile de activitate aplecata sau pozitii nenaturale ale capului, corpului; sa se evite mentinerea ridicata a bratelor timp indelungat, pentru ca duce la oboseala si pierderea preciziei miscarilor; pe cat se poate sa se incerce executarea de lucrari in pozitie sezand; sa se prevada rezeme pentru coate, antebrate sau maini.

PUBERTATEA SI ADOLESCENTA

Etapa biologica normala a evolutiei noastre, pubertatea face tranzactia de la copilarie la viata adulta. Ea reprezinta in fapt un complex de acumulari cantitative si calitative in procesul de crestere, dezvoltare si maturizare a organismului. Acum au loc importante modificari morfo-fiziologice, psihologice si psiho-sexuale, oferind un caracter particular patologiei acestei varste. Trecerea de la copilarie la adolescenta include elemente complexe, dar treptate, incepand cu dezvoltarea somatica si terminand cu maturizarea diferitelor aparate si sisteme ale organismului, realizandu-se in final, o dezvoltare armonioasa a corpului omenesc, cu formare trasaturilor specifice adultului.
Instalarea pubertatii indica faptul ca organismele feminine incep sa devina apte pentru procreare si maternitate. Aceasta stare de lucruri dureaza 4-5 ani si poate fi divizata in trei sub-etape:
Ø pre-pubertate;
Ø pubertatea propriu-zisa
Ø post-pubertate(adolescenta)
Adolescenta este perioada de trecere de la copilarie la varsta adulta. In acest rastimp, functiile organismului sunt perfectionate la maximum, adolescenta fiind perioada de definitivare a caracterului viitorului adult, intreg organismul avand un echilibru bine definit. Este o perioada de maxima creativitate, cu toate ca istoria a dovedit ca si dupa aceasta varsta se pot crea opere de mare valoare in arta sau in stiinta.
In perioada de adolescenta, tanarul trece de la o stare de dependenta social-economica totala, in care scoala si familia ii calauzesc activitatea si comportamentul, la o independenta relativa.
El incearca sa-si formeze o personalitate stabila, manifestand interes pentru modificarea fortelor proprii. Spre deosebire de pubertate adolescenta este mai linistita, cu un echilibru mai bun.
Prietenia este privita cu alti ochi si este mai durabila. Prietenia este tratata cu atentie, devenind o invitata permanenta la petreceri, plimbari si spectacole. Tanara multumita de semnele de iubire cu care este inconjurata, pretuieste frumusetea, gesturile delicate. Altitudinea de izolare dispare, este invinsa timiditatea, se cauta societatea baietilor, fata fiind convinsa ca a gasit iubirea vesnica. Daca baiatul priveste aceasta relatie ca pe o noua si posibila aventura, finalul va crea o mare deziluzie pentru fata, prima dragoste ramanand astfel ca o singura amintire.
Echilibrul pierdut pentru moment va fi redobandit prin dorinta de realizare in viata, in domeniul profesiei alese. Acum este momentul cel mai propice pentru ca familia, colectivitatea, sa ajute la redresarea tanarului sau tinerei aflate in impas, sa contribuie efectiv la integrarea in viata a acestora. In adolescenta se completeaza si se fixeaza programul creditor stabilit, se afirma multi copii supradotati.
Tinerii de ambele sexe se simt, in aceasta perioada, atrasi intre ei, relatiile lor dobandind tot mai multa motivatie interioara.
Adolescentii doresc sa munceasca sa realizeze ceva deosebit, sa se afirme, sa comunice intre ei, sa se distreze impreuna. Asa se ajunge la persoana ideala, apropiata de calitati fizico-psihice si morale visate. Adolescentii, mai ales cei romantici, sunt preocupati de dragoste, sunt curiosi, entuziasti, cu sentimente frumoase si pure. Gandurile lor de viitor se indreapta de pe acum catre o familie, catre copii, catre idealurile profesionale si morale. Biologic, la baza atractiei dintre tinerii de sex opus sta instinctul sexual. In general, barbatul, datorita unui instinct sexual mai intens, se manifesta mult mai fatis fata de sexul opus. Tocmai acest instinct trebuie educat si dirijat cu multa precautie, cu nuante si intelegere. Maturitatea sexuala se caracterizeaza, in acest moment, prin dezvoltare morfo-functionala a organelor genitale interne si externe, cele externe devenind apte pentru coabitare, iar cele interne apte pentru fecundatie si gestatie, respectiv pentru dezvoltarea produsului de conceptie. Stabilirea unor legaturi intre doi tineri de sex opus se face insa mai greu acum, intrucat tanarul adolescent poate avea prezente inca trasaturi psihologice reminiscente din copilarie, un impuls sexual slab sau interdictii prea mari. Acestea franeaza realizarea sa pe linia unei sexualitati normale, ducand la o incidenta crescanda a masturbatiei sau autoeraismului, manifestari frecvente de astfel de adolescenti, in special la baieti. Dupa aceste traversari se ajunge la primele relatii sexuale normale. Masturbatia, ce atinge in acest moment, statistic, valori destul de mari in lume, este tranzitorie. Ea dispare odata cu aparitia vietii sexuale putand fi reluata in anumite perioade. Persistenta este simptomatica, apartinand nevoii pubertare. Erotismul juvenil este crescut si ca urmare a unor stari de excitatie sexuala declansate de accesul la publicatii pornografice-in tarile occidentale- mai ales fotografii, filme erotice, cu subiect sexual, folosirea de excitante ca ciocolata, cafeaua sau alcoolul. Daca, pentru inceput, drogurile creeaza o oarecare voluptate, cu timpul ele isi dezvaluie actiunea negativa asupra procesului de sexualitate, ca toate toxicomaniile insa inerte. Iata de ce mai ales in lumea capitalista, tinerii sunt tentati sa-si in ceapa mai devreme viata sexuala(13-15 ani), fetele clasandu-se inaintea baietilor in aceasta nefasta „competitie” lasand la o parte -;sau pe un plan secundar-preocuparile privind instruirea, atat de necesara la aceasta varsta. Evident, nu generalizam un fenomen strain moralei noastre, il amintim nu doar pentru ca el face part din capcanele care duc ulterior la dizarmonie, la imbatranire sexuala prematura, la un erotism obsesiv. In privinta legaturii dintre comportamentul sexual si hormoni, stiinta a aratat ca, la om(ambele sexe) exista o dependenta completa a comportamentului sexual fata de hormoni sexuali. Prezenta hormonilor sexuali este necesara unui comportament sexual normal. In acceptia autorilor de specialitate influenta hormonilor sexuali asupra memoriei, atentiei, a activitatilor psihice si instinctive este deosebita. Impregnarea, in special cu hormoni androgeni si corticosuprarenali, stimuleaza personalitatea, vigoarea spirituala, scoarta cerebrala, realizand o crestere a performantelor personale, a creativitatii, legatura dintre sexualitate si afirmarea personalitatii fiind complexa, dar nu unica. Este gresit a judeca valoarea unui individ numai dupa calitati pur biologice. Factorii sociali si psihici pot masca uneori complet efectul hormonilor asupra comportamentului sexual. Limitele privind data aparitiei pubertatii sunt cuprinse, in general, intre 10 si 17 ani.

PRIETENIE SI DRAGOSTE

Pentru fiecare tanar vine un timp cand cei din preajma sa ii apar in alta dimensiune, iese din contextul familiaritatii ocrotite in care s-a obisnuit, apoi iese din familie spre rosturile lui: amintirea copilariei se stinge, lasand insa intotdeauna urme adanci in tot restul vietii. In clipa de dincolo de pragul tineretii ne amintim, de asemenea, cu o nostalgie si frumusete, unice, de prima iubire, de ziua cand ne-am indragostit pentru prima oara, ziua care nu se uita niciodata.
Este normal si firesc ca prima iubire sa fie legata de anii de scoala. O colega sau un coleg carora le-am acordat candva o mare „importanta”, o mare preocupare afectiva; capata dintr-o data o aura noua, emotionanta, de lumina si iubire: astfel, prime iubire devine totul pentru noi, uneori se schimba sensul vietii, se graveaza pe propria noastra existenta.
Acest moment crucial din tinerete nu trebuie dezamagit, nu trebuie traumatizat. O fata, un baiat se afla mereu prin preajma noastra si dintr-o data li se schimba ochii- in sens metaforic, evident- ne devin dragi, dorim sa-i reauzim sunetul vocii, reactiile si mersul, toate incep sa ne preocupe, sa faca parte dintr-o obsesie careia trebuie sa-i adaugam un sens inalt, o certitudine, demnitate si durata.
Iubirea, dragostea, sunt dimensiuni ale existentei umane cu un rol deosebit de insemnat, uneori constituind o dominanta de coloana careia nu avem dreptul sa-i clintim sau sa uratim cursul firesc, taria si frumusetea.
Adolescenta trebuie ferita de grijile nascute din lipsa de cunoastere, dar si de anormalitati, educata in s
 
 
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


 
Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2014| Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite