Importanta culturii
Importanta fasolei consta in marea valoare alimentara a boabelor ei.
Ele constituie un aliment bogat in proteine (25 -; 28%) si vitamine
foarte nutritive si foarte ieftin. Tulpinile de fasole ramase dupa treierat
(vrejii), impreuna cu pastaile, sunt de asemenea bogate in proteine
si reprezinta un bun furaj mai ales pentru oi. u8s14sk
In tara noastra suprafetele cultivate cu fasole in cultura pura
a crescut mult in ultimii ani. In plus, pe suprafete insemnate,
fasolea se cultiva si intercalat, printre porumb.
Soiuri
Soiurile cultivate in tara noastra, fac parte din specia de fasole comuna
(phaseolus vulgaris). Soiurile de fasole cultivate au o perioada scurta de vegetatie
(75 -; 100 zile) si sunt cu seminte albe. Dupa modul de crestere a plantei,
soiurile se prezinta sub doua forme:
- cu tulpina scunda (30 -; 40 cm) si dreapta cunoscute si sub numele de
soiuri de „fasole oloaga”;
- cu tulpina mai inalta (50 -; 70 cm), semivolubila.
Principalele caracteristici ale soiurilor de fasole sunt prezentate in
tabloul:
Soiul si originea Tulpina MMB (g) Perioada de vegetatie (zile) Zonele de cultura
Soiuri autohtone Ardeleana Oloaga 150 -; 200 96 -; 120 Transilvania
si Vestul Tarii
Fundulea 332 Oloaga 260 -; 310 75 -; 80 S si S-E Tarii numai in
cultura succesiva
Avans Semivolubila 280 -; 370 79 -; 97 Silvostepa Munteniei si zona
colinara din Oltenia
Ceala din Dobrogea Semivolubila 300 -; 350 80 -; 115 Dobrogea
si Campia Dunarii
Orizont Semivolubila 260 -; 330 75 -; 95 S si V Tarii, Transilvania
Premial Semivolubila 300 -; 380 81 -; 93 Zonele de deal din Oltenia,
Muntenia si Moldova
Progres Semivolubila 160 -; 200 75 -; 96 Toate zonele. Cultura succesiva
Soiuri straine Gratiot (S.U.A.) Oloaga 160 -; 190 79 -; 87 Moldova,
Banat si cultura succesiva
Magna (Cheoslovacia) Oloaga 340 -; 380 79 -; 86 Moldova
Bistrenski (Bulgaria) Semivolubila 280 -; 320 80 -; 100 Campia
de Vest, S Tarii si Moldova
Mare de Nord (Great Northern) (S.U.A.) Semivolubila 230 -; 300 75 -;
95 S Tarii
Cerinte fata de clima si sol
Clima
Fasolea este o planta iubitoare de caldura. Semintele germineaza la temperatura
de 8 -; 10 °C, iar in timpul vegetatiei necesita o temperatura
de 20 -; 25 °C. Temperaturile joase intarzie cresterea
si dezvoltarea, iar gerurile, chiar de 0 °C distrug cultura. Temperaturile
prea ridicate (peste 25°C) mai ales in perioada infloririi,
nu-i sunt asemenea favorabile.
In ce priveste umiditatea fasolea rezista relativ bine la seceta, in
special in prima parte a vegetatiei. Are insa nevoie de umiditate
moderata, in special de umiditate atmosferica, in timpul fecundarii
florilor si a formarii boabelor.
Din aceasta cauza in Sudul tarii, fasolea da rezultate foarte bune cat
se cultiva intercalat, printre porumb. Umiditatea prea multa este insa
daunatoare, favorand aparitia bolilor.
Solurile favorabile pentru fasole sunt cele cu textura mijlocie (lutoase, lut
-; nisipoase), fertile, cu reactie neutra (pH -; ul 6,5 - 7,5). Nu
sunt indicate solurile: grele, reci, umede, nici cele nisipoase sau salinizate.
Zonele de cultura
In tara noastra fasolea gaseste conditii foarte favorabile, in
Campia de Vest si Campia Transilvaniei, mai ales pe vaile principalelor
rauri. In restul tarii fasolea poate fi cultivata in conditii
favorabile de cea mai mare parte a terenurilor arabile.
Rotatia
Fasolea este, in general, putin pretentioasa fata de planta premergatoare.
Cele mai bune rezultate le da insa cand urmeaza dupa culturile care
parasesc terenul mai devreme si dau posibilitatea ca, prin lucrarile de pregatire,
sa se acumuleze cat mai multa umiditate in sol (cerealele paioase
si culturile prasitoare timpuri).
Nu sunt indicate ca plantele premergatoare pentru fasolea culturile de leguminoase
in general de floarea soarelui, rapita sau in intrucat
acestea pot favoriza raspandirea unor boli comune. De asemenea, fasolea
nu poate urma nici dupa porumbul tratat cu erbicide triazinice. Desi fasolea
merge uneori bine si dupa ea insasi, pentru a se preveni raspandirea
bolilor specifice, se recomanda sa nu revina pe acelasi teren decat dupa
o perioada de cel putin 4 ani.
Fiind in acelasi timp leguminoasa si prasitoare si racoltandu-se
destul de timpuriu, fasolea este o buna premergatoare pentru cele mai multe
culturi inclusiv pentru cerealele de toamna.
Fertilizarea
Fasolea, ca si alte leguminoase pentru boabe, reactioneaza mai slab la aplicarea
unor doze ridicate ca ingrasaminte. Dintre ingrasamintele chimice
cele cu fosfor se vor aplica toamna odata cu aratura in doze de 30 -;
60 kilograme substanta activa la hectar, in functie de rezerva de fosfor
din sol.
Ingrasamintele cu azot se recomanda sa nu se aplice inainte de semanat.
Necesarul de ingrasaminte cu azot se stabileste in functie de formarea
nodozitatilor produse de bacteriile simbiotice pe radacinile plantelor de fasole,
care se determina dupa 20 -; 25 zile de la rasarire. In cazul cand
la mai mult de 80% din plante se gasesc minim 5 nodozitati, se vor aplica 0
-; 30 kilograme la hectar N.s.a. In caz contrar se vor aplica 30
-; 70 kilograme la hectar azot substanta activa in functie de fertilitatea
solului.
Ingrasamintele cu azot in dozele mentionate se vor administra concomitent
cu prasilele mecanice, cel mai tarziu pana la inflorire. Lucrarile
solului pentru fasole sunt in general, aceleasi ca la porumb.
Lucrarile solului
Pentru fasole sunt, in general, aceleasi ca la porumb. Trebuie avut
in vedere faptul ca nivelarea terenului este o lucrare obligatorie la
cultura fasolei in scopul asigurarii conditiilor optime atat la
semanat, cat, mai ales, pentru recoltarea mecanizata.
Pregatirea patului germinativ se efectueaza cu utilaje diferite, prin care sa
se realizeze un strat foarte bine afanat pe adancimea de semanat
(fasolea are germinatie epigeica), in acelasi timp cu combaterea tuturor
buruienilor rasarite si cu incorporarea corecta a erbicidelor utilizate.
Patul germinativ se pregateste, de obicei, prin doua lucrari:
- prima cu discul de agregat cu grapa cu colti reglabili si o bara nivelatoare;
- a doua cu combinatorul.
Samanta si semanatul
Semintele de fasole destinate semanatului trebuie sa posede o puritate de
cel putin 98% si o capacitate de germinatie de cel putin 90%. Inainte
de semanat se recomanda ca semintele sa fie tratate cu biopreparatul Nitragen
-; fasole. Tratamentul se efectueaza, obisnuit, la samanta, ziua
semanatului, dupa instructiunile care insotesc preparatul, folosind 4
flacoane pentru cantitatea de samanta necesara la un hectar. Tratamentul
se poate face si concomitent cu semanatul, prin pulverizarea suspensiei bacteriene
direct in sol, in zona semintelor cu ajutorul unui dispozitiv prevazut
cu duze atasat la brazdarele semanatorii.
Epoca optima de semanat la fasole este cat in sol la adancimea
de 5 -; 6 centimetri se realizeaza, in timp de 3 zile consecutiv
temperatura de 8 °C si vremea in curs de incalzire. Practic
epoca de semanat a fasolei coincide cu cea a porumbului. Densitatea optima de
semanat este 50 -; 55 boabe germinabile pe metru la patrat la soiurile
cu crestere viguroasa si bobul mare. Pentru cultura irigata, densitatile se
majoreaza cu cate 5 boabe germinabile pe metru patrat aceste densitati
se realizeaza obisnuit cu o cantitate de samanta de 80 -; 110 kilograme
la hectar, la soiurile cu bobul mai mare. Semanatul fasolei se face in
randuri simple sau in benzi. In practica este preferat semanatul
unor randuri simple la distanta de 60 -; 70 centimetri, utilizand
semanatoarea SPC -; 6. Semanatul se mai poate face la distanta de 50 centimetri
intre randuri si 65 -; 70 centimetri intre benzi, pe
intervalul calcat de rotile tractorului. In acest caz semanatoarea se
echipeaza cu 9 sectii (SPC -; 9). Semanatul la distanta de 50 centimetri
intre randuri si in benzi pretinde insa utilizarea obligatorie
de erbicide, precum si tractoare si cultivatoare de tip legumicol pentru a putea
asigura lucrarile de intretinere in conditiile distantei mai mici
intre randuri.
Adancimea de semanat, din cauza rasaririi epigeice, este de 5 -;
6 centimetri, putand fii redusa la 4 centimetri in conditii de irigare.
Lucrarile de ingrijire
Combaterea buruienilor
Fasolea este foarte sensibila la imburuienare, din care cauza mentinerea
culturii curata de buruieni in timpul vegetatiei constituie obiectivul
principal al lucrarilor de ingrijire. In cazul in care nu
s-au aplicat erbicide pentru combaterea buruienilor sunt necesare 3 prasile
mecanice si una, doua prasile manuale pe rand (prasit -; plivit).
Prima prasila mecanica trebuie executata imediat dupa rasarire, cand se
cunosc bine randurile, iar ultima inainte de inflorirea plantelor.
Pentru combaterea chimica a buruienilor se recomanda erbicidele: Treflan (4
litri la hectar) si Basagran (3 litri la hectar).
Treflanul, combate in special buruienile monocotiledonate anuale si se
administreaza la pregatirea patului germinativ. Fiind foarte volatil, incorporarea
lui in sol trebuie facuta adanc in cel mult 15 minute de la
aplicare.
Basagranul, combate buruienile dicotiledonate si se administreaza dupa rasarirea
fasolei, cand buruienile se afla in faza de rozeta (3 -; 5
frunze), iar fasolea are 1 -; 3 frunze trifoliate.
La culturile de fasole erbicidate se vor aplica in timpul vegetatiei,
dupa caz, una, doua prasile mecanice si chiar o lucrare manuala (prasit - plivit)
pe rand, pentru distrugerea unor buruieni rezistente la actiunea erbicidelor.
Combaterea bolilor si daunatorilor
Principalele boli ale fasolei, antracnoza si bacterioza, se pot combate obisnuit
prin trei tratamente prevenite cu zeama bordeleza 1% (7,5 kilograme la hectar),
oxiclorura de cupru sau Turdacupral 0,5%, 14,5 kilograme la hectar:
- primul efectuat imediat dupa rasarirea completa a plantelor;
- al doilea inainte de inflorire;
- al treilea la formarea pastailor.
Dintre daunatori, gargarita fasolei (Acanthoscelides obtectus), provoaca cele
mai importante pagube. Se combate prin tratarea culturii cu unul din produsele:
Sinoratox 35 (1,5 litri la hectar), Carbetox 37 (3 litri la hectar), Lindatox
3 (25 kilograme la hectar), la intrarea in parga a primelor pastai,
iar in depozite prin gazarea semintelor, imediat dupa recoltare, cu sulfura
de carbon, un kilogram la tona de seminte, sau prin tratarea cu pastile Phostoxin,
sau Delicia, 30 grame la tona, in spatii inchise, sau 45 -;
60 grame la tona sub prelata.
Irigarea
Fasolea reactioneaza bine la irigare, dand sporuri substantiale de productie
in anii secetosi, prin irigare, productia de boabe la fasole poate fi,
practic, dublata.
Perioada critica pentru apa a fasolei, cand se cer efectuate udarile,
incepe cu inflorirea plantelor (in jurul datei de 15 iunie)
si se incheie la umplerea boabelor (care are loc spre sfarsitul).
In acest interval de timp se vor efectua una, trei udari, functie de precipitatiile
cazute, cu norme de cate 500 metri cubi la hectar. Prin aceste udari se
urmareste mentinerea umiditatii solului pe adancimea de 80 centimetri
la peste 50% din intervalul umiditatii active. Daca in momentul semanatului
umiditatea solului este insuficienta, se va aplica o udare de rasarire de 250
metri cubi la hectar.
Recoltarea
Fasolea cere multa atentie, deoarece pastaile plesnesc usor si se pot produce
pierderi mari prin scuturarea boabelor. Se recomanda sa se recolteze cand
2/3 din pastai au ajuns la maturitate, iar boabele din pastaile superioare sunt
suficient de tari.
Recoltarea se face:
- manual;
- prin smulgere;
- mecanizat;
- prin taierea plantelor la 3 -; 4 centimetri sub nivelul solului;
- cu ajutorul unor cutite speciale (cu lama lunga), montate pe cultivator.
Dislocarea plantelor se poate realiza si cu masina de recoltat fasole MRF -;
4, prevazuta cu discuri rotative.
Plantele smulse manual se strang in poloage mici, de 50 -;
60 centimetri inaltime, care se lasa cateva zile sa se usuce, dup
care se treiera cu combina C -; 12, trecandu-se de la polog la polog.
Plantele dislocate mecanic se strang in brazde cu grebla oblica
(GO -; 3), iar dupa 2 -; 3 zile se treiera cu combina C -; 12
prevazuta cu ridicator si modificata special pentru fasole, pentru a se evita
spargerea boabelor.
Productiile de boabe oscileaza foarte mult. Se considera normale productiile
de 1000 -; 1500 kilograme la hectar in cultura neirigata si de 2000
-; 3000 kilograme la hectar in cultura irigata.
Cultura intercalata a fasolei printre porumb
Acest mod de cultura ocupa la noi suprafete insemnate, fiind raspandit
mai ales in cooperative agricole de productie din cauza ca recoltarea
fasolei in aceste conditii reclama multe brate de lucru. Acest mod de
cultura este avantajos pentru fasolea, plantele de porumb creand un microclimat
favorabil plantelor de fasole, foarte sensibil la seceta atmosferica in
faza de inflorire.
Fasolea nu trebuie insa cultivata intercalat, cand la porumb se
aplica erbicide pe baza de Atrazin la care fasolea este sensibila.
Pentru cultura intercalata se recomanda o densitate de 10 -; 20 mii cuiburi
de fasole la hectar. Densitatea optima a porumbului ramanand nemodoficata.
In practica, semanatul fasolei prin porumb se face cu sapa in cuiburi,
pe randul de porumb indata dupa rasarirea porumbului, punand
in cuib cate 3 -; 4 seminte.
Semanatul se poate face cu semanatoarea SPC -; 6 concomitent cu semanatul
porumbului; in acest caz semanatoarea va fi echipata cu distribuitor dublu.
Cantitatea de samanta de fasole necesara pentru un hectar este aproximativ
15 - 20 kilograme. Productiile de fasole care se obtin in cultura intercalata
sunt de 200 -; 500 kilograme la hectar.
Cultura succesiva a fasolei
Fasolea pentru boabe poate sa dea productii bune, apropiate de cele normale
si daca este cultivata, ca a doua cultura, dupa plantele care se recolteaza
la inceputul verii (orz si grau de toamna, cartofi timpurii, borceaguri).
Fasolea in a doua cultura reuseste in zonele de campie di
Sudul si Vestul tarii si numai in conditii de irigare. De asemenea, este
necesar sa fie folosite soiurile cele mai timpurii, cu tulpina oloaga: Fundulea
332 si Gratiot.
Tehnologia de cultivare este asemanatoare cu cea folosita in cultura obisnuita,
cu deosebirea ca dintre ingrasaminte, se aplica direct numai 30-40 kilograme
azot la hectar, deoarece fasolea valorifica cu fosfor si potasiu aplicate culturii
premergatoare.
Semanatul trebuie efectuat pana cel mai tarziu 5 iulie. Densitatea
de semanat este putin mai mare decat in cultura principala: 50-60
boabe germinabile pe metru patrat.
In functie de regimul de precipitatii se aplica una, doua udari de rasarire,
cu norme mici de 200-300 metri cubi apa la hectar si doua, trei udari in
timpul vegetatiei, cu norme de 500-600 metri cubi la hectar.
Productiile care se pot obtine sunt de 1000-2000 kilograme la hectar si chiar
mai mult in conditii favorabile.
Particularitatile morfologice si biologice
Radacina principala este un pivot care patrunde la adancimi diferite
si se ramifica, mai mult sau mai putin, in functie de specie.
Caracteristica radacinilor de leguminoase este formare de nodozitati in
care activeaza bacterii din genul Rhizobium, in relatiile de simbioza
cu plantele gazda. El patrund in radacini prin perii absorbanti, ajung
in scoarta unde se inmultesc. La inceput bacteriile traiesc
parazite pe planta gazda iar cand devin lucratoare fixeaza azotul din
aerul solului; asigurand planta cu acest element.
In sol nu se gasesc totdeauna bacteriile specifice plantelor leguminoase
sau daca sunt, ele pot fi slab active sau chiar inactive. In acest scop
se folosesc culturi artificiale de bacterii, cum este biopreparatul Nitragin.
Tulpina variaza in functie de specie. Este, in general, ramificata
si are inaltimea cuprinsa intre 30 -; 60 centimetri la fasolea
pitica, si 200 -; 300 centimetri la fasolea urcatoare. Portul erect si
formarea ramificatiilor pe tulpina usureaza dezvoltarea mecanizata.
Frunzele sunt compuse: trifoliate la fasole. Foliolele au forme si marimi diferite,
iar stipelele sunt mai mari decat foliolele la mazare.
Florile sunt grupate in racem, alcatuite pe tipul 5, ele au structura
florala caracteristica. Caliciul este format din 5 sepale unite, de forme, culori,
si marimi diferite. Androceul este alcatuit din zece stamine. Gineceul este
format din ovar, cu o loja, avand mai multe ovule, dintr-un stil lung
si un stigmat maciucat. Inflorirea se face treptat de la baza spre varf
si dureaza la o planta 10 -; 25 zile. Polenizarea este autogama.
Fructul este o pastaie de diferite marimi, forme si culori, cu una sau mai multe
seminte in interior, la maturitate este dehiscenta.
Samanta are forme, marimi si culori foarte diferite, este alcatuita din
tegument si embrion.
Tegumentul este gros si greu permeabil, pe suprafata lui se observa hilul, reprezentand
locul de fixare a semintei de pericarp.
Embrionul este format din: doua cotiledoane mari, tigela, muguras si radicula.
Coacerea leguminoaselor se desfasoara in urmatoarele faze:
- coacerea in lapte, semintele sunt verzi si au continutul laptos;
- coacerea in parga, semintele au consistenta cerii si o culoare
apropiata de cea specifica soiului;
- coacerea deplina, semintele sunt tari, iar pastaile dehiscente plesnesc.
Germinatia semintelor de leguminoase este epigeica.