Cocosul de munte-goteanul (Tetrao uragallus) g3n18nm
Cocosul de munte traieste in padurile intunecoase de molizi si brazi (la altitudine de 1500-1800), cu ierni aspre si lungi, cu multa zapada si veri scurte si racoroase. De aceea este numit veritabilul "cavaler al inaltimilor".
Are penaj negricios, cu straluciri verzi si albastru- violet. Cocosul este mare cat o curca, iar gainusa (gotca) este mai mica. Are coada neagra cu dungi ruginii tivite alburiu; picioarele sunt brune inchis, incaltate cu varzobi (solzi ca un pieptene pe margini pana la degete), care ii ajuta sa calce pe deasupra zapezii fara sa se scufunde. La degete are gheare  relativ puternice.

In fiecare an, la inceputul primaverii, turistii si vanatorii urmaresc cu binoclul fascinantul dans in haina de nunta adresat gotcai, un dans ritual, uluitor descris in "Povestiri vanatoresti" de Ionel Pop si de M. Sadoveanu in "Istorisiri din Ardeal".
Locurile de bataie se schimba in fiecare primavara, uneori intr-o padure deasa, alteori in rariste de padure batrana.
Cu zece zile inainte seara vin cocosii in zbor si se aseaza cate unul in varful brazilor uscati. Dimineata in zori incepe dansul. Cocosul canta "bate toaca" - strania chemare a gotcilof, "toca-toca". Dupa 3-4 secunde, un sunet scurt anunta sfarsitul tocilatului, apoi canta din nou, se ihfoaie, se plimba, si ridica coada aproape vertical in evantai, si coboara aripile, inalta gatul intins, tot este in incordare!
Dubland chemarea, atunci ochii lui se inchid si urechile se astupa, iar pasarea se cufunda in deliciul inselator al visarii.
O data cu revarsarea zilei, vin si gainile, cocotandu-se in graba, ori asezandu-se pe jos in iarba. in poienita, raspunzandu-le "got-got". Cocosii coboara din copaci, apoi cand sunt doi-trei rivali se pregatesc de lupta lovindu-se cu aripile, proptiti piept la piept, cu lovituri de ciocan (aripi si picioare) pana cand iese cu capul insangerat, cu penele smulse, cu gatul jumulit. Biruitorul se apropie de gotca.
Dupa bataie, cocosii traiesc clipe de visare, in care nu observa saltul neprevazut al jderului, care astfel ii ataca usor reusind ca pe unii sa-i inhate, sfasiindu-le venele jugulare (de la gat). Acest spectacol se termina cand unul din cei doi rivali se prabuseste la pamant, ca un ghem in imbratisarea mortii!
Cocosii de munte nu se rotesc seara, ei numai dimineata si acesta dureaza uneori 3-4 saptamani.
Cu batai mari de aripi, nunta isi schimba locul la mari departari, ceea ce ii fereste de primejdia vanatorii si le asigura inmultirea. in cele din urma cocosii pleaca, iar gotcile raman. Ele isi fac singure cuibul langa trunchiul unui copac, depun 6-10 oua, le clocesc, iar dupa 24 zile ies puii, pe care-i hranesc cu muguri de brad si fructe de padure.
Datorita frumusetii sale si pentru ca s-au rarit foarte mult in padurile din tara noastra, cocosul de munte , ca si gotca si puii sunt ocrotiti prin lege. in natura, ei sunt atacati de pasari rapitoare, care insa nu-i pot pustii, cum ar face omul daca nu respecta legea.


LEGENDA
Demult la poalele muntilor Caucaz traia un om bogat, mare comerciant de blanuri. El mereu pleca in calatorii de afaceri; acasa ramanea sotia cu cele doua fiice: Larisa si Nadia. Fetele erau frumoase si multi doreau sa le ceara in casatorie, dar mama lor, de teama sa nu ramana singura, interzicea tinerilor sa vina sa le cunoasca.
Dar intr-o zi, au venit de la Odessa doi tineri cu motive ca doresc sa cumpere blanuri; cu aceasta ocazie le-a cunoscut pe cele doua surori, despre frumusetea carora se dusese vestea!                                                .
Intr-o noapte cu luna plina, cei doi tineri, Rusland si Aliosa, s-au furisat in gradina sub nucul urias si au dat o serenada, pe care surorile au ascultat-o cu multa bucurie. Rusland avea o voce de tenor, Aliosa il acompania cu chitara. Cantecul lor strabatea ca un freamat unduitor melodios: "Doi ochi negrii, doua stele, sunt lumina vietii mele" si le-a cucerit inimile.
Mama fetei nu i-a auzit pentru ca avea dormitorul pe partea opusa gradinii. Fetele au iesit pe furis in gradina si, dintr-o data, tinerii le-au prins in brate si au fugit cu ele spre Odessa, cu caii lor inaripati parca. A doua zi cand a aflat mama lor s-a imbolnavit de suparare. Noroc ca tocmai a sosit sotul ei dintr-o calatorie si a pornit calare, insotit de doi oameni, in cautarea fetelor.
Dupa cateva zile de cautat fara rezultat, s-a intors acasa, sperand ca odata si-odata vor-veni ele.
Ce s-a intamplat oare cu acesti tineri? Au trecut in tara vecina, in Romania si s-au angajat la o manastire din nordul Moldovei, baietii ca paznici si gradinari, iar fetele urmand a deveni calugarite.
In preajma unei mari sarbatori au venit localnici si lume multa de prin imprejurimi, in pelerinaj. Printre ei se aflau si pastori oieri, denumiti prin partea locului "printii muntilor" doi tineri chipesi. Acestia cunosteau bine imprejurimile: Muntii Rarau cu Pietrele Doamnei; Muntele Ceahlau cu polita de zada si cu "Dochia cu cojoace" si mai ales toate cararile de munte.
Rusland si Aliosa - travestiti in gradinari - aveau si grija sa bata toaca in fiecare zi, inainte de slujba. La slujba de seara si cea de dimineata, pelerinii impreuna cu tot alaiul de preoti si calugarite inconjurau manastirea in cantece de osanale; erau si femei care inconjurau manastirea in genunchi - pentru ispasirea pacatelor.


In acest lung sir de credinciosi printii muntilor au observat si pe frumoasele surori si s-au alaturat imediat cautand sa se imprieteneasca cu ele. La urmatoarea procesiune de rugaciune in zorii zilei de duminica, cele doua surori au iesit din rand pe neobservate si impreuna cu cei doi tineri s-au indreptat spre padurea din apropiere.
Rusland si Aliosa au observat plecarea fetelor si lasand toaca, i-au urmarit. S-a incins o bataie intre cei patru cavaleri lovindu-se cu pumnii, unde nimereau, aruncand cu pietre. in ajutorul celor doi tineri care le aparau pe fete, Rusland si Aliosa s-au alaturat si alti tineri din multimea venita la pelerinaj, batandu-se "ca chiorii", ranindu-se unii la cap, sangerand, stropind iarba din jur cu picaturi de sange.

Dintr-o data cerul s-a intunecat si trasnetele au imprastiat multimea, si ca din senin s-au ridicat niste stanci, asemanatoare unor chipuri de om, care pana azi sunt denumite "Cei Doisprezece Apostoli" unicat pe muntii nostri, cum sunt vestitele statui din Insula Pastelui.
O voce puternica rasuna atunci avertizand cavalerii astfel: "Pentru ca v-ati batut in apropierea acestui sfant lacas, nu sunteti vrednici sa va numiti oameni. De azi inainte veti trai in paduri intunecoase, transformati in pasari si veti cutreiera muntii in cautarea gainuselor perechi, pe care daca nu va vor rapune fiarele salbatice, le veti intalni o singura data primavara.

Un fulger a brazdat cerul si in vazduh s-au ridicat niste pasari de marimea unui cocos, care de atunci s-au . ntimit "cocosi de munte". Unii dintre ei s-au indreptat spre codrii intunecati, altii inspre paduri de mesteceni, iar altii buimaciti au fost luati de vant si au trecut prin norul de gaze toxice de deasupra Muntilor Caliman cazand asfixiati pe campul care de atunci se numeste "Cimitirul pasarilor".
Din acele vremuri au rasarit in jurul manastirii copacei cu flori rosii purpuriu, denumite bujori de munte, smardarul Carpatilor nostri (Rhotodendron Kotschi); timp de aproape o luna ramurile lor inflorite sunt ca niste flacari purpurii pe povarnisul muntelui. Aceasta planta, ocrotita de lege, aminteste celor care stiu povestea, de tinerii nevinovati sarind sa apere fiinte la fel de; nevinovate.
Cocosul de mesteacan (Lyrurus tetrix) traieste in padurile mai luminoase, unde predomina plante cu frunze cazatoare (mesteceni, fagi, ulmi, carpeni). Este o; pasare ce reprezinta un relict glaciar din fauna alpino-siberiana. Este o pasare nomada care in trecut era in numar mare in Carpatii Orientali (Valea Putnei, Codrul Slatioara, Muntii Caliman, Rodnei), azi este pe cale de disparitie pentru ca este vanata ca trofeu, dar si datorita aprinderii padurilor de jnepeni, pentru a reda teren pasunatului oilor. Este ocrotita prin le Jb, fiind pe cale de disparitie. Este mai mica, cocosul are penaj lucios negru, albastru violet si coada in forma de lira. Gainusa are penaj ca si gainusa de alun - galben-cafeniu. Este o pasare fricoasa, rotitul se desfasoara mai linistit, sunetele ca un gangurit: tshu, rutred, iar gainusa raspunde ka-ka-ka. isi face cuib intr-o adancitura de jnepeni, cloceste isi ingrijeste singura puii.