|
Politica de confidentialitate |
|
• domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
Reprezentantii familiei Viperidae in Romania | ||||||
|
||||||
Familia Viperidae reprezinta cel mai evoluat grup de serpi, daca consideram
Crotalinae subfamile inclusa in Viperidae si nu familie separata. Dupa
aceasta clasificare, corecta si din punct de vedere personal, familia Viperidae
este impartita in 2 subfamilii: v5h4hj -Subfamilia Crotalinae, care reprezinta varful piramidei evolutiei a ofidienilor, este raspandita in toata Lumea Noua, Sudul si Sud-Estul Asiei, si o singura specie se gaseste in Europa. Cuprinde specii faimoase ca Serpii cu Clopotei(Genul Crotalus si Sistrurus), Mocasinii(Genul Agkistrodon, intalniti in America ,Asia si Agkistrodon halys se gaseste in Rusia), Serpii-Lance(Genurile Bothrops si Bothriechis, specii extrem de agresive si veninoase intalnite in America Centrala si de Sud) si viperele arboricole din Sud-Estul Asiei(genul Trimeresurus),etc. Dovada a evolutiei acestui grup de serpi este aparatul termo-receptor folosit mai ales pentru detectarea prazii homeoterme pe timp de noapte, care functioneaza astfel: fiecare membru din aceasta subfamile poseda o pereche de orificii situate intre ochi si nari, in interiorul carora se gasesc nervi termici sensibili la cea mai mica schimbare a temperaturii, astfel formand o imagine termica a mediului in care animalele homeoterme(cu sange cald) apar in contrast cu elementele poikiloterme sau ectoterme. Acest sistem este atat de complex incat sarpele poate calcula cu acuritate maxima distanta la care se afla animalul cat si dimensiunile acestuia, cu scopul de a plasa o muscatura precisa. -Subfamilia Viperinae se difera de cea precedenta numai prin lipsa aparatului termo-receptor. Alta trasatura care separa familia Viperidae de restul serpilor este caracteristica ambelor subfamilii si este sistemul complex de glande si colti prin care este produs si injectat veninul in prada sau in pradator. Viperele sunt faimoase pentru coltii lor foarte lungi, Vipera de Gabon(Bitis gabonica) si Sarpele de Tufis(Lachesis muta) avand colti de pana la 5cm. lungime. Acestia sunt mobili si scobiti in interior, asemenea unui ac hipodermic. Sunt retractibili, asemenea lamei de la briceag, stand de obicei culcati, lipiti de cerul gurii si inainte de muscatura se deplaseaza in fata la un unghi de 900-1200. Cei doi colti se pot misca individual, sunt acoperiti de o teaca de piele, si sunt conectati la glandele de venin, situate pe ambele parti ale capului, lucru comun tuturor serpilor veninosi. In captivitate am observat ca viperele, daca sunt manevrate des isi pierd teama si agresiunea fata de om dar foarte rar, se vor hrani singure. Am tinut anul precedent 3 femele gestante, din care una a nascut 10 pui, din care 2 morti, a doua a nascut 6 pui vii si unul mort iar a treia a avortat toti puii probabil din cauza stresului capturarii ei. In acest an(2003) am capturat 12 exemplare, din care am tinut 1 mascul si 3 femele in captivite, nici una fiind gestanta. Inca un lucru interesant este ca din toate specimenele capturate de mine pana acum doar 10% sunt masculi, dar nu pot fi sigur ca acesta este sex-ratio-ul in libertate. S-a dovedit ca numai o mica parte din timpul lor si-l petrec incalzindu-se la soare, stand mai mult timp retrase. Aceasta specie intra in hibernare cel mai tarziu din toti serpii nostrii, uneori chiar in decembrie, din nou in functie de vreme. Veninul viperei comune este indeosebi hemotoxic , si nu este considerat foarte periculos pentru om, desi au fost cazuri de muscaturi urmate de moartea victimei, mai ales daca aceasta este foarte tanara, foarte batrana sau sufera de probleme cardiace. In cazul unei posibile muscaturi se recomanda ligaturarea bratului muscat, largirea muscaturii printr-o incizie cu un bisturiu sterilizat la flacara si stoarcerea muscaturii urmate de prezentarea urgenta la medic pentru tratament cu ser. Personal, pana acum, am avut un singur accident cu o vipera care sa fi avut urmari grave. S-a intamplat pe 15 iulie 2001 in timp ce colectam venin de la o vipera prinsa la Campulung. Simptomele semnificative au fost: greata, temperatura ridicata, voma, mai tarziu hipotensiune, durere suportabila in brat dar nici un edem. De-abia a treia zi m-am prezentat la spitalul din municipiul Suceava, unde am fost internat si am ramas 8 zile, fara sa primesc ser antivenin. Au aparut unele complicatii, infectie renala, care a trebuit combatuta cu antibiotice puternice. In rest am avut mai multe accidente minore care nu au fost urmate de spitalizare. · Vipera berus bosniensis se gaseste, din punctul de vedere a catorva specialisti in unele zone din Apuseni, si se diferentiaza de subspecia precedenta, avand doua randuri de solzi intre supralabiale si suboculare, si desenul in zig-zag este intrerupt spre posteriorul corpului, luand forma unor benzi transversale. Nu am intalnit aceasta subspecie niciodata si nu pot comenta asupra existentei ei la noi in tara. · VIPERA CU CORN-Vipera ammodytes ammodytes este o specie de povenienta
mediteraniana si se gaseste la noi in Muntii Banatului, sudul Apusenilor,
vestul Retezatilor, Depresiunea Cernei, Cetatea Devei, Portile de Fier, si izolat
in Brasov. Specie considerata acum amenintata si strict protejata, a fost
ucisa in proportii tulburatoare deoarece au fost considerate daunatoare
si periculoase. Totodata au fost colectate ilegal de catre “herpetologi
amatori” cu scopul de a fi vandute sau tinute in captivitate,
sau de catre oameni ce doreau sa se imbogateasca din afacerile cu venin
de vipera. Procesul de recoltare de venin supranumit “mulgere” este
un proces extrem de stresant si periculos atat pentru animale cat
si pentru oameni, si nu ar trebui practicat decat de catre specialisti.
Vipera cu corn prefera un habitat uscat, grohotisuri, stancarii, liziere
de paduri dar de obicei in apropierea unei surse de apa. Pot fi deseori
vazute insorindu-se pe stancile de pe malurile Cernei, Nerei sau
a unora din afluentii lor. O alta trasatura caracteristica a viperei cu corn este desigur cornul, de pe varful botului, format din 2-4 solzi, care serveste la imitarea mai reusita a mediului pentru ca sarpele sa ramane nedetectat de catre prada sau pradator. Am intalnit Vipera ammodytes ammodytes, in libertate in luna aprilie 2001 in Brasov, gasind 3 masculi cu dimensiuni cuprinse intre 60-70cm, si in august, 2003 la Baile Herculane, unde am capturat 2 femele, de 40 si 80 cm, si un mascul de 70. Acestia, pareau ca nu remarcase prezenta mea si nu au incercat sa se refugieze, dar la capturare au inceput sa suiere puternic si sa muste echipamentul. Adultii de Vipera cu corn se hranesc aproape exclusiv cu rozatoare, iar puii si juvenilii se hranesc cu Soparle de Ziduri(Podarcis muralis) si Gusteri(Lacerta viridis), de aemenea tinere. In captivitate se acomodeaza relativ repede, se hranesc singure, preferabil cu soareci dar nu se imblanzesc niciodata. Ceva deosebit este faptul ca aceasta specie, spre deosebire de vipera comuna se reproduce in captivitate cu usurinta. Fiind mai sensibila la temperaturi scazute, iese din hibernare la inceputul lui aprile, iar dupa vreo doua saptamani intra in perioada de imperechere, in care se desfasoara aceleasi evenimente ca la specia precedenta. La sfarsitul lui august, inceputul lui septembrie femela da nastere la 4-20 pui vii, de 15-24 cm. lungime, care de asemenea isi vor purta de grija singuri. Viperele cu corn isi petrec o mare parte din timp retrase dar stau mai mult “la soare” decat viperele comune, avand un metabolism mai rapid. Intra in hibernare mai repede, uneori chiar din septembrie. Veninul subspeciei V. a. ammodytes este considerat mai toxic decat al oricarui alt sarpe din Europa, si este mortal pentru oameni. In cazul unei muscaturi se recomanda acelasi tratament ca si pentru viperele comune. S-au inregistrat destule cazuri in care musctaturile netratate s-au rezultat cu fatalitati. Personal nu am avut decat accidente minore cu vipere cu corn care nu au necesitat spitalizare sau tratare cu ser. · Vipera ammodytes montandoni este o subspecie a viperei cu corn ce se gaseste la noi pretutindeni in Dobrogea, mult mai rar decat cea precedenta. Fiziologia, morfologia si comportamentul sunt aproape identice cu cele ale subspeciei prezentate anterior. Diferenta consta in dimensiunile putin mai mici, toxicitatea veninului mai slaba. Diferenta antomica consta in faptul ca rostralul este mai inalt decat lat. Totodata, varful cozii la aceasta este de culoare verde-fistic, pe cand la V. a. ammodytes este rosu-caramiziu. Se gaseste tot in zone uscate dar acoperite de vegetatie, si de fiecare data in apropierea unei ape. In sudul Dobrogei se gaseste in luminisurile si pe potecile din padurile de foioase. Se hraneste cu rozatoare, Soparle de stepa(Podarcis taurica), Gusteri(Lacerta viridis & trilineata dobrogica) de dimensiuni mici, si miriapode. Personal, am intalnit aceasta subspecie in numere mici in Muntii Macinului, in apropierea Varfului Greci sau Tutuiatul , si am observat-o in captivitate pentru o perioada foarte lunga de timp. · VIPERA DE STEPA-Vipera ursinii renardi este o specie est-europeana,
ce se gaseste la noi doar in Delta Dunarii, indeosebi pe grindul
Letea, Caraorman si la Sf. Gheorghe. Este de asemenea strict protejata, fiind
o specie pe cale de disparitie la noi in tara, datorita distrugerii habitatului
si a speciilor introduse de catre oameni, in locurile de trai a
viperei, cea mai de seama fiind fazanul, care este originar din Asia. Acest
animal se hraneste atat cu prada viperei, soparle mici si insecte
cat si cu sarpele insusi. Vipera de stepa iese din hibernare in luna aprilie, cand au loc si ritualurile de imperechere. In luna august femelele nasc 6-20 pui de 15-20cm. lungime, care se vor hrani cu insecte sau pui de soparle. Am observat aceasta specie in captivitate din luna Noiembrie 2002 pana in prezent si comportamentul ei este asemanator cu cel al viperei comune, se imblanzeste foarte repede, dar spre deosebire de berus se hraneste singura, cu pui de soareci, soparle, greieri, cosasi sau lacuste. Nu sunt sigur despre dificultatea imperecherii lor in captivitate. Veninul viperei de stepa este de o toxicitate foarte slaba, si nu este considerat periculos pentru om, dar totusi sunt recomandate aceleasi masuri de prim-ajutor si consultatie urgenta la medic in caz de o muscatura. Am avut ocazia sa observ personal efectul veninului de ursinii asupra speciei noastre. Veninul are mai mult efect local, bratul muscat se umfla, dublandu-se si se decoloreaza sau se invineteste foarte repede si este cuprins de o durere cumplita. Din fericire, de obicei aici se opreste efectul veninului, edemul dispare treptat, de asemenea si durerea iar victima scapa fara urmari grave pe plan lung. · VIPERA DE FANEATA-Vipera ursinii rakosiensis, numita si Vipera
lui Rakosi, a trait pana recent, iar unii cred ca mai traieste in
fanetele Clujului. · Vipera ursinii moldavica este rezultatul hibridarii naturale a celorlalte
doua subspecii prezentate anterior. Se poate intalni la noi intr-o
singura populatie, extrem de vulnerabila la Valea-lui-David, din judetul Iasi.
Pana destul de recent nu era clasificata ca subspecie aparte ci pur si
simplu ca Vipera ursinii renardi X Vipera ursinii rakosiensis. Aceasta subspecie
prezinta unele trasaturi caracteristice amberor subspecii, probabil datorita
ca se gaseste in punctul de intalnire a raspandirii
lor. |
||||||
|
||||||
|
||||||
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite |
|