Clasa cernisoluri y7y4ym
Cernoziomurile se intalnesc la vest de Berzasca, pe reliefuri joase si cvasiorizontale
sau pe versanti slab inclinati, incadrandu-se altitudinal intre 75 si 100 m.
Desi se intalnesc pe suprafete reduse, prezinta o importanta deosebita datorita
gradului ridicat de fertilitate si pretarii la culturi agricole. Aparitia acestor
soluri este conditionata de prezenta depozitelor loessoide de pe versantul sudic
al Muntilor Locvei, campia piemontana Nera - Socol si terasele Dunarii si a
nisipurilor loessoide din ostrovul Moldova Veche. Conditiile climatice sunt
caracterizate de temperaturi medii anuale ridicate (circa 11 C) si precipitatii
de 600-700 mm/an.
Rendzinele calcarice se formeaza si se gasesc numai in conditii de relief fragmentat,
pe culmi inguste sau usor rotunjite, cu stanca la zi si pe versanti cu inclinari
variate. Au o larga raspandire, fiind intalnite pe o suprafata de aproape 6000
ha in arealul Parcului Natural. Apar in conditii de clima umeda a muntilor josi,
cu temperaturi medii de 9-10 oC si precipitatii de 800 - 900 mm/an. Pe versantii
inclinati au o raspandire redusa, in timp ce pe culmi sunt bine dezvoltate.
Raspandirea rendzinelor calcarice este legata de aparitia rocilor calcaroase,
mai laes a celor mezozoice. Acestea ocupa suprafete insemnate in Muntii Locvei
(zona Resita - Moldova Noua), Muntii Almajului (zona Svinita - Svinecea Mare)
si Podisul Mehedinti (panza de Severin).
Faeoziomurile erubazice se dezvolta pe roci metamorfice ultrabazice (gabbrouri
si serpentinite) si reprezinta cernisoluri cu caracter litomorf, intalnite doar
in regiunea Defileului Dunarii. Au o raspandire mai larga pe versanti, asociindu-se
cu litosoluri sau cu luvisoluri in functie de inclinare. Conditiile climatice
sunt caracterizate de temperaturi medii anuale de 8-11 oC si precipitatii medii
de 700-1000 mm/an, ceea ce favorizeaza un proces activ de alterare a mineralelor
din roca. Raspandirea in arealul Parcului este legata de arealul de aparitie
a rocilor ultrabazice, in special serpentinite. Se gasesc sub forma unei fasii
inguste pe directia V - E, la latitudinea Eibenthalului si pe directia N - S
la nord de Tisovita ( Florea N., Stoica E., Popescu C., Vasilescu P. - 1971).
Clasa luvisoluri
Preluvosolurile apar pe produsele de alterare lutoase, lutoargiloase sau argiloase
ale unor roci cristaline relativ bogate in baze sau ale unor calcare sau marne.
Se intalnesc pe versanti cu inclinare de la puternic pana la domol, sub paduri
de gorun sau fag sau sub pajisti secundare, la care se preteaza cel mai bine,
predominand bioacumularea. Conditiile climatice se caracterizeaza prin temperaturi
medii anuale de 8-9 oC si precipitatii de 600-800 mm/an, favorizand alterarea
materialului parental si formarea de argila. Se gasesc de obicei in asociatie
cu eutricambosoluri si luvosoluri.
Luvosolurile apar pe produsele de alterare ale unor roci sarace sau moderat
bogate in baze (granite, gnaise sau sisturi cristaline) si pe depozite sedimentare
miocene. Ocupa forme de relief variate, predominand insa versanti slab inclinati,
sub paduri de gorun si fag si terase, sub pajisti secundare. Conditiile climatice
sunt asemanatoare preluvosolurilor. Luvosolurile sunt relativ larg raspandite
in arealul Parcului; in Muntii Almajului se intalnesc pe versantii si culmile
de pana la 550-600 m, sub paduri de fag si gorun, trecand catre districambosoluri.
De asemenea, apar sub forma unei benzi continue pe rama nordica a depresiunii
Sichevita pana la Berzasca, pe depozite coluviale si proluviale groase. In
Muntii Locvei se gasesc pana la altitudini de 450-500 m, pe roci cristaline,
intre valea Radimnei la vest si contactul cu zona calcaroasa la est si pe roci
acide (sub vegetatie acidofila) la Liuborajdea, Moldova Noua etc. Pe roci granitice
apar pe suprafetele plane (poduri ale teraselor) sau slab inclinate, cu expozitii
variate, in zonele Scorus - Carbunaria - Ieselnita, Dealul Moturgi - Ogradena,
Dealul Creasta Cocosului - Dubova, Dealul Streneac - Liuborajdea. Pe conglomerate
si gresii liasice se intalnesc in zona Cioaca Borii - Svinita.
Clasa cambisoluri
Eutricambosolurile se formeaza pe diferite tipuri de roci, in conditiile unui
relief fragmentat, pe culmi si versanti, platouri calcaroase etc. Se intalnesc
pe o gama foarte variata de roci, cum ar fi: depozite aluviale, loessoide argile,
produse de alterare ale diferitelor roci cristaline, eruptive sau sedimentare
bogate in baze. Conditiile climatice sunt caracterizate de temperaturi medii
ridicate (9-10oC in Muntii Locvei si 8-10 oC in Muntii Almajului) si precipitatii
medii intre 600 si 800 mm/an; aceste conditii favorizeaza procesele de alterare
a substratului, cu formare de argila. Ca raspandire, ocupa forme de relief variate
(lunca, versanti, conuri proluviale, terase), urcand pana la 250 - 300 m altitudine.
In lunca Dunarii ocupa sectoarele mai inalte si depozitele proluviale
ale vailor Ieselnita, Berzasca, Liubcova si Sichevita, unde se asociaza cu aluviosoluri
si gleiosoluri, precum si terasele inferioare ale Dunarii la Moldova Veche,
Sichevita, Liubcova. In Depresiunea Sichevita apar pe suprafete insemnate,
iar in Muntii Locvei, in zona calcaroasa au un caracter rendzinic, ocupand o
suprafata de aproape 17000 ha si asociindu-se cu rendzine, entrocambosoluri
rodice si luvosoluri. Pe depozitele loessoide au o dezvoltare extinsa pe podul
si fruntea teraselor la Liubcova, Gornea, Pojejena, Belobresca si Susca. In
Muntii Almajului, in zona Bigar, apar in asociatie cu rendzine si luvisoluri,
in zonele Sirinia si Sichevita (pe marnocalcare si calcare), pe gabbrourile
de la Iuti, la sud de Baia - Noua, pe versanti puternic inclinati.
Entrocambosolurile rodice (terra rossa) reprezinta un subtip al eutricambosolurilor.
Au o raspandire redusa (circa 300 ha), datorita conditiilor speciale de formare:
pe depozitele de alterare ale calcarelor masive tithonice si neocomiene, aflate
la mica adancime. Sunt caracterizate de un colorit rosu aprins, asociindu-se
cu rendzine putin dezvoltate, aflate pe stancarie, pante accentuate, varfuri
sau soluri brune eumezobazice pe versanti lini si in unele doline. Conditiile
climatice sunt asemanatoare celor descrise pentru rendzinele calcarice, fiind
mai uscat si mai cald datorita incalzirii puternice a calcarelor. Arealul de
raspandire a solurilor rosii este cuprins intre 300 si 725 m (300 - 310 m in
Cazane si 500 - 725 m in Muntii Locvei), pe platouri inguste, maguri cu pante
domoale si versanti slab inclinati.
Districambosolurile predomina in partea superioara a regiunii montane a Parcului
Natural Portile de Fier pe roci acide (granite, gnaise si gresii silicioase),
ce sufera continuu procese de denudatie. Relieful este puternic fragmentat,
aceste soluri intalnindu-se pe culmi, dar si pe versantii cu diferite inclinari.
Conditiile climatice de fermare a acestor soluri sunt caracterizate de valori
medii ale temperaturii de 8-9 oC in Muntii Locvei si 7-8 oC in Muntii Almajului
si de valori medii ale precipitatiilor de 700 - 900 mm/an.Distributia acestor
soluri in cadrul Parcului este determinata de patru factori: rocile acide, formele
de relief putin stabile (culmi inguste, versanti, maguri), clima relativ umeda
si nu foarte rece si un drenaj bun al solului ce asigura dezvoltarea unor procese
pedogenetice specifice. Se gasesc la altitudini de 400 - 900 m, dar in zonele
cu inversiuni termice (valea Ieselnitei), pot cobori pana 380 m, iar pe rocile
acide, cu vegetatie acidofila incep a se forma de la 500 - 550 m. Apar asociate
cu luvosoluri sau preluvosoluri in bazinele raurilor Mraconia, Berzasca, Sirinia,
Radimna, Rachita, Orevita.
Clasa spodisoluri
Prepodzolurile si podzolurile au o raspandire relativ redusa in regiunea Portilor
de Fier, fiind conditionate de un substrat acid alcatuit din gresii sau conglomerate
silicioase, granite, gnaise. Desi aceaste tipuri de sol caracterizeaza etajul
montan superior, prezenta lor in zona Defileului Dunarii este favorizata de
aparitia unor conditii locale propice formarii lor. Astfel, spodisolurile coboara
la altitudini relativ scazute, de 650 - 750 m in Muntii Almajului si 500 - 525
m in Muntii Locvei, cele mai joase altitudini din Romania. Apar pe versanti
si culmi nu foarte inclinate, cu expozitie nordica sau la partea inferioara
a versantilor in vai inguste. Conditiile climatice ale arealelor cu spodisoluri
sunt asemanatoare cele ale solurilor asociate, districambosolurile. Temperaturile
medii anuale sunt de 7-9 oC, iar precipitatiile, in jur de 1000 mm/an; de asemenea,
tot timpul anului exista exces de umiditate, asigurand o buna transformare a
materiei organice in sol. Arealul cel mai insemnat de aparitie a acestora in
cadrul Parcului Natural este reprezentat de o fasie dispusa pe directia N-S,
la est de localitatea Bigar (la altitudini de circa 650 m). Alte zone de raspandire
sunt reprezentate de mici areale in bazinul superior al raului Ieselnita si
in Muntii Locvei, la sud-vest de localitatea Carbunari, sub plantatii de rasinoase.
Clasa hidrisoluri
Gleiosolurile se intalnesc cu totul local, doar in unele sectoare de lunca joase
de pe valea Dunarii sau a Nerei, suprafata ocupata nedepasind 100 ha. S-au format
pe depozite aluviale si in conditii topografice caracterizate de un drenaj foarte
slab (partile joase ale luncilor la contactul cu terasa, zonele dintre conurile
de dejectie ce paraziteaza lunca si grindurile din lungul cursului de apa).
Se asociaza cu stagnosoluri sau eutricambosoluri in conditiile unui drenaj bun,
sau cu mlastini in conditiile unui drenaj extrem de slab.
Stagnosolurile au o raspandire redusa, legata de unele areale cu un drenaj foarte
slab. Se intalnesc pe unele terase, la contactul cu versanti usor inclinati
sau pe unele inseuari sau areale usor depresionare, in arealele de aparitie
a luvosolurilor. S-au format pe depozite variate ca origine, greu permeabile
la partea inferioara a profilului, fapt ce a dus la stagnarea apelor provenite
din precipitatii.
Sunt soluri putin fertile, nefavorabile culturilor agricole, fiind folosite
in principal pentru pasuni si fanete; uneori sunt acoperite de mlastini.
Clasa pelisoluri
Pelisolurile ocupa areale foarte restranse in arealul Parcului Natural "Portile
de Fier", intre localitatile Radimna si Macesti, in cadrul bazinetului
depresionar Moldova Veche. S-au dezvoltat pe depozite fluvio - lacustre argiloase
gonflante, in conditiile unui relief reprezentat de concavitati (microdepresiuni)
de pe podul teraselor, sau la racordul dintre terase, pe care stagneaza apele
in perioadele ploioase. Specific acestor soluri este fenomenul de uscare puternica
si de crapare pe o grosime mare (de peste 1 m) in perioadele secetoase. In
perioadele ploioase, solul gonfleaza puternic, suferind un proces de "amestecare"
si de aparitie a unor denivelari.
Clasa protisoluri
Litosolurile reprezinta un tip de sol foarte raspandit in arealul Parcului Natural,
fiind soluri tinere in curs de formare, pe roci compacte. Apar pe reliefuri
accidentate (versanti puternic inclinati, partea superioara a culmilor inguste,
creste), unde procesele geomorfologice duc la indepartarea continua a materialului
fin rezultat prin dezagregare si alterare, impiedicand dezvoltarea profilului
de sol.
Fiind legate de arealele cu relief accidentat, litosolurile sunt prezente in
toate unitatile de soluri din munte, evoluand in functie de etajul biopedoclimatic
spre alte tipuri de soluri. Pe versantii foarte puternic inclinati se asociaza
cu stancarie si grohotisuri (Dealul Viilor, Dealul Teiul Mosului in bazinul
Ieselnitei, Dealul Streneac in bazinul Liuborajdei). Litosoluri apar pe versantii
abrupti dinspre valea Dunarii ai Muntilor Locvei intre Bazias si Divici, ai
Muntilor Almaj intre Cozla si Ieselnita, precum si la Portile de Fier sau pe
unele vai principale, cum ar fi: Radimna, Liuborajdea, Toronita, Tisovita, Bahna.
Apar si litosoluri calcarice pe versantii calcarosi puternic inclinati (Alibeg,
Cazane etc.), pe creste sau maguri (Stancilova, Corhanu Mare, Bigar).
Regosolurile sunt soluri neevoluate formate pe materiale parentale afanate (depozite
loessoide si marnoase, depozite lutoase si lutonisipoase si produse de alterare
ale rocilor detritice miocene sau ale rocilor compacte). Apar pe versanti cu
inclinare puternica, pe racorduri de terasa, culmi inguste, in arealul solurilor
evoluate. Se asociaza cu cernoziomuri si eutricambosoluri pe versantii alcatuiti
din depozite loessoide din partea sudica a Muntilor Locvei, pe fruntea teraselor
din depresiunile Moldova Noua si Sichevita, pe pantele acoperite cu marne de
la Svinita si cu luvosoluri erodate in arealul localitatilor Bahna, Ieselnita
- Ogradena, Dubova, Tisovita, Sichevita, Pojejena etc.
Psamosolurile au o raspandire extrem de redusa (circa 200 ha), in sectoarele
cu nisipuri semifixate sau fixate supuse fenomenului de deflatie, din ostrovul
Moldova Veche sau lunca Dunarii, la confluenta cu raul Nera. Ocupa arealele
cu relief de dune adapostite si fixate de vegetatie sau sectoarele joase, cu
nivelul apei freatice foarte aproape de suprafata. In formarea lor un
important rol il au curentii de aer tip Cosava, ce determina spulberarea nisipului,
impiedicand deci formarea unui profil de sol mai dezvoltat. Raspandirea psamosolurilor
este legata de aparitia nisipurilor, principalele areale de aparitie fiind lunca
Dunarii in amonte de Bazias, conul de dejectie al raului Nera la varsarea in
Dunare si ostrovul Moldova Veche; se asociaza cu aluviosoluri.
Aluviosolurile reprezinta soluri tinere, in curs de formare, pe depozitele aluviale,
fiind raspandite in lungul Dunarii si afluentilor sai. Ocupa o suprafata de
circa 8000 ha in sectoarele de lunca si conurile proluviale. In functie
de gradul de solificare, pot ocupa grindurile sau sectoarele de lunca inundabila,
sectoarele de lunca neinundabila , conurile de dejectie sau terasele joase.
Aluviosolurile sunt raspandite in lunca Dunarii, in Depresiunea Sichevita, in
lunca si pe conul de dejectie al raului Nera. Se pot asocia cu gleiosoluri sau
mlastini (la Ieselnita, Ogradena, Pojejena, Susca) sau pot avea caractere cernoziomice
in bazinetele Moldova Veche si Sichevita, pe conurile de dejectie ale raurilor
Brezasca - Toronita, Orevita, Gornea, Valea Mare. In ostrovul Moldova
Veche se gasesc alaturi de nisipuri si psamosoluri, iar pe raurile interioare,
afluente Dunarii, au o raspandire redusa, asociindu-se cu depozite aluvionare.
Erodosolurile au aparut datorita unor conditii geomorfologice si geologice locale,
cum ar fi relieful puternic fragmentat si pantele mari, friabilitatea rocilor
etc. Procesele de degradare a terenurilor s-au declansat in arealele folosite
pentru culturi agricole fara masuri antierozionale, in special in imprejurimile
localitatilor situate in valea Dunarii. Se dezvolta pe roci sedimentare neconsolidate
(depozite loessoide, depozite miocene - pietrisuri, nisipuri, argile, marne).
Ocupa areale destul de reduse pe versantii puternic inclinati din depresiunea
Moldova Veche, de pe versantul vestic al Muntilor Locvei sau din valea Dunarii.
Se asociaza cu cernoziomuri in zona localitatilor Socol, Divici si Belobresca,
fiind folosite pentru culturi de cereale, vita-de-vie si pomi fructiferi sau
cu luvosoluri in bazinul hidrografic Ieselnita, sub pajisti secundare. Aceste
terenuri necesita efectuarea de lucrari de combatere a eroziunii si de schimbare
a utilizarii lor prin impadurire sau inierbare.