Printre splendorile naturii din Delta Dunarii se numara si doua pasari migratoare inrudite, una mai mare, alta mai mica: egreta mare, sau starcul alb mare si egreta mica. Ca toate pasarile migratoare sau calatoare, ele traiesc si cuibaresc vara la noi in delta, iar toamna pornesc intr-o lunga calatorie spre tari mai calde, unde ierneaza, pentru a reveni la noi cand vine vara pe meleagurile noastre.

Corpul lor este acoperit cu pene albe, avand stralucirea fulgilor de nea. Pe cap, pe spate si pe coada- au pene ornamentale lungi, fiind spintecate, numite "egrete" sau "crose", indoite la varf, ca un croset de impletit, de unde le vine si numele. x6p7po
Caracteristica tuturor starcilor: starcul vanat, starcul purpuriu, starcul de cireada, starcul galben, starcul pitic si starcul de noapte, este ca au un zbor de rara eleganta purtand gatul curbat pe spate, spre deosebire de celelalte pasari calatoare, care isi tin gatul intins inainte.
Pasarea traieste in colonii si isi face cuibul prin salcii scunde, sau pe trestiile batrane, la inaltimea de 1-5 m deasupra nivelului apei. in aprilie-mai egreta depune 3-5 oua, din care ies puisorii, pe care parintii ii hranesc cu diferite vietati mici de apa: pestisori, broscute, lipitori si diferite insecte.
In trecut, egreta era vanata pentru penele ei frumoase, albe si crete, folosite la impodobirea palariilor si a rochitelor, ceea ce a dus la scaderea ingrijoratoare a numarului lor. In prezent ele sunt declarate "monumente ale naturii", fiind ocrotite de lege, nu numai la-noi, ci si in alte multe tari din lume.
Nu se putea ca frumusetea lor sa nu starneasca imaginatia oamenilor, a tuturor celor ce le admira cu extaz. Asa s-a intamplat ca pe seama acestor pasari se povestesc mai multe legende. Una dintre acestea ne poarta prin Africa, acolo de unde ele se reintorc la noi catre primavara, urmand ca la apropierea iernii, cu vanturile ei reci si taioase, egretele sa se indrepte spre sud, unde este mai cald.

De demult, de pe vremea cand faraonii stapaneau Egiptul, mai dainuie si pana in zilele noastre unele desene si sculpturi care infatiseaza niste pasari ce seamana cu egreta de astazi: sunt pasarile Ibis, venerate de egipteni, ca pasari rare si sfinte.
In fata unor temple antice, statuia unui om cu cap de soim reprezinta pe Hqrus, fiul zeului Ossiris si al zeitei Issis, nascut in apele Nilului. Oare ce semnificatie au toate acestea?
Legenda spune ca in Etiopia, o tara situata in sudul Egiptului, printul Ankh s-a indragostit de Karin, frumoasa fata a unui vestit bijutier din tinutul marilor lacuri din Africa Centrala. Frumoasa, inteleapta, tandra, blanda, buna si generoasa, Karin parca era sortita sa-i fie sotie lui Ankh! intr-adevar, se facu o nunta mare ce a tinut trei zile si trei nopti. Alaiul s-a pornit spre tara lui Ankh, unde acesta urma sa devina rege al regilor!
Acolo, tinerii casatoriti au fost intampinati de marii demnitari ai tarii, cu urari de bine si cu daruri scumpe: "Sa va fie inimile mereu calde, ca soarele Saharei, mintea sclipitoare, ca Steaua Sudului, iar casa ca o oaza racoroasa in mijlocul desertului fierbinte, in care sa aveti tot ceea ce va trebuie, dar mai ales o vesnica intelegere intre voi". La cateva zile dupa nunta a avut loc sarbatoarea cu dansuri de toanftia a triburilor de razboinici Galla, sarbatoare straveche, cu caracter secret si sfant.
Intr-un fantastic decor, la lumina palida a Lunii pline, tinerii razboinici, purtand coifuri impodobite cu pene de strut, dansau cu frenezie. Tdbele bateau ciudatul lor tam-tam, iar dansatoarele manuiau cu pricepere "castanetele" umplute cu seminte uscate.
Printul Ankh si printesa Karin asistau, impreuna cu mai marii tarii, la aceasta splendida serbare. Dintre toti si toate, printesa Karin se remarca prin farmecul vesmantului ei de un alb stralucitor, tesut cu migala din fire de argint.
Pe cand petrecerea era mai in toi, s-a dezlantuit din senin un vant neobisnuit de puternic, aducand cu ej vartejuri dese de nisip fin din deserturile fierbinti. Dintr-o data, au navalit cete de razboinici egipteni, veniti pe apele Nilului, sub conducerea lui Horus. Razboinicii s-au napustit asupra celor adunati la serbare, ucigandu-i pe demnitari si pe printul Ankh. Fascinat de frumusetea ei, Horus a rapit-o pe Karin, iar razboinicii le-au rapit pe frumoasele dansatoare.
Strigatele disperate si zanganitul de arme au fost oprite de Marele Vraci, care, tinand in mana o stea stralucitoare, i-a orbit pe navalitori.
Ca prin minune, la un semn al vraciului, spre cer s-au inaltat un stol de pasari cu penaj alb stralucitor: erau sufletele dansatoarelor si al printesei Karin, transformate in egrete. Egreta mare era sufletul lui Karin, iar egretele mici, sufletele frumoaselor dansatoare. Ele si-au luat zborul spre sudul Africii, de unde, spre primavara s-au indreptat spre Delta Dunarii, un loc mult mai primitor decat locurile fierbinti din deserturile africane.
Horus, cu razboinicii lui s-a inapoiat in Egipt. in amintirea acestor intamplari, dainuie si azi, in fata templelor egiptene, statuia razboinicului zeu, cu corp de om dar cu cap de soim, emblema ce figura si pe scuturile unor popoare barbare.
Exista o pasare rapitoare, numita "soinul calator" sau "peregrin", sau "soim al randunelelor", recunoscut usor dupa cioc, ghiare si penajul alb, cu striuri negricioase. El isi face cuibul in arborii mai inalti, de unde isi ia zborul in mare ' viteza, razant cu solul, repezindu-se ca o sageata asupra prazii, de obicei pasari mai mici. Fiind pe cale de disparitie, la noi in tara el este ocrotit de lege.

In lacul Razelm, ierneaza gasca cu gat rosu, oaspete de iarna, venita din tundra Siberiei si ramane acolo pana la sfarsitul lunii februarie.