Din umeda si-ntunccata vizuina, Au scos-o azi, cu sapa, copiii la lumina Cu
trupul neted, rece ca pamintul, Cu luciu stins, ca parul mortilor, Ea a ramas
pierduta-n fata lor: N-a slobozit nici tipat, nici privire. Ci doar, de frica,
S-a ghemuit si s-a facut mai mica. f6x3xf
(OTILTA CAZIMIR, CIRTITA)
Despre cirtita a auzit toata lumea, dar sint putini cei care au avut prilejul
sa surprinda crimpeie din viata interesanta a acestui neobosit hoinar subteran.
0 vom face acum, incercind sa aducem "la lumina zilei' o imagine cit mai completa
a misteriosului stapin al intunericului sub pamintean.
Corpul, in ansamblu, pare un cilindru imbracat in blana, deoarece la o lungime
de 11 -16 cm si o coada de 2-3 cm este gros si capul pare astfel nedetasat de
corp. in greutate poate atinge 130 g. Urechile sint mici, fara pavilioane externe,
iar ochii, avind numai un milimetru in diametru, nu se poate distinge irisul
de pupila. Botul alungit, de culoare roz, are un zgircilavirf ce-i da tarie,
li foloseste la sapat, ca un sfredel. Picioarele anterioare, adaptate si ele
la sapat, sint latite, cu unghii groase si late, cu degetele unite printr-o
membrana palmara. Picioarele posterioare sint mai lungi si au degetele libere,
cu unghii subtiri si ascutite.
Blana cu care este acoperit corpul este fina, matasoasa, foarte deasa, impenetrabila
pentru apa, de culoare cenusiu-inchisa pina la negru. Ca o adaptare perfecta
la viata subterana, firele de par sint asezate in unghi drept fata de suprafata
corpului, ceea ce da animalului posibilitatea sa se deplaseze in galerii inainte
si inapoi, in egala masura.
In tara noastra, cirtita este raspindita de la cimpie pina in golul de munte,
evitind nisipurile si preferind un sol fertil, usor, cu vegetatie.
Galeriile in care isi duce intreaga viata sint complicate ca retea si diversificate
ca pozitie si orientare. Astfel, galeriile de vinatoare, intens folosite, se
intind la adincimi variabile, «ie la 5 la 100 cm de la suprafata solului.
Aceste galerii sint sapate cu labele din fata, iar pamintul este aruncat in
spate cu labele de dinapoi si scos la suprafata printr-un tunel oblic. Uneori
galeriile de vinatoare pot trece si pe sub mici cursuri de apa. Un alt fel de
galerii, intilnit mai ales primavara, cind masculul isi cauta partenera, se
prezinta ca un tunel imediat sub suprafata solului.
Iarna utilizeaza si un cuib de iernare, amenajat sub un musuroi caracteristic,
rezultat din pamintul sapat in galerii, cuib captusit cu frunze si muschi, fiind
inconjurat totodata de un sistem aproape simetric de galerii. Spre deosebire
de cuibul de iernare, cuibul de fatare si de vara este mai simplu.
Animal foarte activ, cirtita isi parcurge intreg sistemul de galerii de
3 ori in 24 ore. Fiecare parcurs necesita circa 4 ore, alternind cu o perioada
de repaus, de circa 3 ore, intr-o mica incapere amenajata in .entrul retelei
de galerii. In timpul deplasarii, pricioarele anterioare sint sprijinite pe
sol de doua ori mai mult decit cele posterioare. Viteza medie de deplasare in
galerie este de cea 1 m/sec.
Multa vreme s-a crezut ca si cirtita este un animal care hiberneaza, in realitate,
este activ si iarna, anotimp in care coboara mai adinc in galerii, dupa ce si-a
facut o rezerva de rime. Cercetarile au aratat insa ca poate sa reziste fara
hrana pina la un an. Se hraneste cu larve de co-leoptere, miriapode, melci,
pui de soareci, broaste, rime, avind nevoie zilnic de cea 40-50 g hrana.
Pe distante scurte se serveste foarte bine de simtul mirosului, care, ca si
la alte mamifere cu viata subterana, este foarte dezvoltat.
Se imperecheaza in aprilie-mai. Dupa o gestatie de 4 saptamini, femela fata
3 - 6 pui, in acel cuib de fatare, amintit mai inainte, situat la o adincime
de 70-80 cm. Dupa 4-5 saptamini puii devin independenti, in conditii de primavara
timpurie, poate sa apara si o a doua generatie de pui, in luna august.
Durata medie de viata a cirtitei este de cea 3 ani. Figureaza pe lista de hrana
a numerosilor sai dusmani, precum vulpile, pasarile rapitoare de noapte si
unele pasari rapitoare de zi. Uneori este vinata de nevastuica, fiind urmarita
de aceasta chiar in galerii.
In pasuni si finete devine stricatoare prin musuroaiele de la suprafata solului,
care impiedica o buna cultivare. In paduri insa nu este daunatoare, contribuind
la aerisirea solului.
Odinioara cirtita era cunoscuta mai mult sub numele de sobol, si foarte cautata
pentru blana folosita la captusirea imbracamintei de iarna.
Numiri populare regionale: mitorlan, orb, orbet, soarece-chior (reg.), musuroi,
(Banat si Transilvania), somic (Banat, Transilvania si Muntenia).
Denumirea stiintifica este Talpa europa ea, Linne, 1758.
Numiri straine: engl. mole; fr. taupe cPEurope (commune); germ. Maulwurf: it.
talpa; sp. iopo comun.
Din punct de vedere sistematic, face parte din fam. Talpidae ordinul Insectivora,
alaturi de arici si chitcani.
