Dupa ordinul rozatoarelor - Rodentia -, liliecii, incadrati din punct de vedere sistematic in ordinul Chiroptera, cu cele 875 specii raspindite pe toate continentele, sint mamiferele cele mai bine repre­zentate din acest punct de vedere. Liliecii de la noi fac parte din sub­ordinul Microchiroptera, avind talie mica si hranindu-se exclusiv cu insecte, spre deosebire de alti lilieci, mai mari ca talie, din subordinul Macrochiroptera, care traiesc la tropice si se hranesc cu fructe. o3k4ko
O cara teristica de baza a liliecilor este adaptarea la viata aeriana prin transformarea membrelor anterioare in aripi, pe care le vom numi astfel, ca urmare a aparitiei unei membrane interdigitale, plate si sub­tiri (membrana al ara), mentinuta intins in timpul zborului de catre degetele foarte alungite ale membrelor. Aceasta membrana alara se numeste patagium. La membrele posterioare exista o" alta membrana numita uropatagium, iar degetele au gheare puternice si curbate, cu ajutorul carora se agata de suporturi. Ochii sint in general foarte mici si vederea este slaba, dar urechile sint, de regula, bine dezvoltate si diversificate ca forma. In jurul narilor exista mai multe cute ale pielii, diferite ca aspect de la o specie la alta. Unele specii au in fata canalului auditiv o mica ureehiusa numita tragus. Ceea ce este uimitor si aproape desavirsit la lilieci este orientarea rapida in zbor, in conditii de lumino­zitate scazuta, datorita emiterii unor ultrasunete cu frecventa ridicata, 4e circa 80 000 vibratii pe secunda, nepercepute de urechea omeneasca si care sint reflectate instantaneu de obiecte, diverse corpuri, ghidind astfel, cu o uluitoare precizie si rapiditate liliacul aflat in zbor. Este un sistem de ecolocatie, de sonar, ultraperfectionat, gratie caruia liliacul gaseste prada--un tintar sau orice alta insecta - fara gres, fara cea mai mica ezitare si mai ales fara s-o vada. In general, raza de activitate a unui liliac este relativ redusa, de < iteva sute de metri, dar teritoriul este cercetat foarte amanuntit. La lilieci au fost stabilite trei tipuri de somn in decursul unui an calendaristic. Un prim tip este somnul diurn, obismiit, cu temperatura normala a corpiilui, dupa care isi reiau activitatea obisnuita. Un al doilea tip este estivatia sau somnul estival, intilnit in verile secetoase, cu temperaturi ridicate si cu lipsa de hrana. Al treilea tip este somnul hibernal sau hibernarea, dupa caz, care du­reaza 3-6 luni. In timpul hibernarii, temperatura dintr-o aglomerare de lilieci era de 0°C, fata de - 17°G afara. Cercetari facute asupra unor lilieci marcati cu stibiu radioactiv au aratat ca in timpul unei treziri din somnul hibernal sau dintr-o hibernare nu prea profunda se efec­tueaza unele mici migratii locale si chiar acuplari. Locurile de iernare ale liliecilor se numesc hibernaeole. in timpul hibernarii, o parte din lilieci mor, intr-un procent aflat in raport invers proportional cu canti­tatile de- grasimi acumulate de indivizi. Socotiti multa vreme animale ciudate, pe care ignoranta le ala­tura unor practici oculte, liliecii sint in realitate prietenii neobositi ai omului, care distrug cantitati enorme de insecte. Cea mai concludenta dovada in acest sens este rezultatul unei analize a continutului stomacal al unui liliac, in care au fost identificate resturile a circa 1 000 de in­secte din diferite specii. lata de ce este necesara cunoasterea mai indeaproape e acestor desavirsiti vinatori, a acestor stapini ai asfintitului .si ai noptii. Pentru acelasi motiv este necesar, ori de cite ori avem ocazia, sa nu le deran­jam locurile in care se aduna pentru repaus sau pentru starile de estiva-tie ori hibernare. in fauna tarii noastre, liliecii sint foarte bine reprezentati prin doua familii (Rhinolophidae si Vespertilionidae) si o subfamilie (Mini-opterinae), care cuprind un numar de 9 genuri (Rhinolophus, Myotis, Vespertilio, Eptesicus, Nyctalus, Pipistrellus, Barbastella, Plecotus, Miniopterus) cu 27 specii si subspecii.

LILIAC DE APA
Este unul din liliecii de talie mica, avind corpul de 4 - 5 cm lun­gime si coada de 3-3,9 cm. Fata de aceste dimensiuni, anvergura ari-pi'or, de 20-25 cm, pare disproportionata, dupa cum picioarele apar mici in comparatie cu trunchiul. Marginea inferioara a membranei alare se insera la mijlocul piciorului posterior. Corpul este acoperit cu o blana fina de culoare gri-brun inchis, cu reflexe rosietice. Ventral, blana este alb-cenusie, intre coloratia ventrala si cea dorsala existind o linie clara de demarcatie.
La noi a fost semnalat pina acum numai in Transilvania, la Seaca (Cluj), precum si linga Sibiu, Alba lulia si Gherla. Cauta regiunile cu paduri, dar si cu ape curgatoare si mlastini. Vara traieste in scorburile arborilor, crapaturi in ziduri, iar iarna in pesteri, puturi de mine. im­perecherea se produce in locurile de iernare, incepind din noiembrie pina in aprilie. in luna iunie, femela fata, de regula, un singur pui. in cautarea insectelor, zboara jos, deasupra apei, descriind cercuri largi. La nevoie poate inota. incepe zborul o data cu crepusculul, pre-lungindu-1 pina noaptea. Uneori intreprinde calatorii de citeva zeci de kilometri intre locurile de iernare si cele in care isi petrece vara. Intra in cartierele de iernare de indata ce temperatura mediului ajunge la tl-5oC. Hibernarea, care dureaza pina in aprilie, este intrerupta de scurte perioade in care are loc si imperecherea. in timpul verii pot fi vazuti mai multi indjvizi impreuna.
Denumirea stiintifica este Myotis daubentoni dauhentoni, Leisler, 1819. Vechea denumire stiintifica era Lenconoe daabenlonii.
Numiri straine: engl. Daubenton's bat; fr. vespertilion de Dnu-benton; germ. Wasserflcdermaus; it. vespertilio del Daubenton; sp. murcielas,o de ribera.


LILIAC CU ARIPI LATE
Este -unul dintre cei mai mari lilieci europeni, avind corpul de 6,2-8 cm lungime, coada de 4,6-5,8 cm s< anvergura aripilor de 25 - 30 cm. Are urechi scurte, aproape ovale. Blana este de culoare brun-inchis pe partea dorsala si cenusiu-galbuie pe partea ventrala, cu o linie de demarcatie destul de clara intre cele doua zone de culoare. Greutatea corpului atinge 35-40 g. La noi este raspindit de la cimpie pina la munte, preferind satele si orasele, parcurile si lizierele de paduri. Sexele traiesc separat. Femelele pot fi intilnite mai multe laolalta, de pilda 20-30 exemplare, mai ales vara. Masculii sint solitari.
In luna iulie, femela fata 1 - 2 pui. Spre deosebire de alte specii, acest liliac manifesta o mai mare sensibilitate fata de variatiile tempera­turii aerului, raminind la adapost in noptile reci si ploioase. in timpul verii se adaposteste in podurile cladirilor, in crapaturile peretilor si ale stincilor. Iarna o petrece in scorburile copacilor si in clopotnitele bise­ricilor, in cautarea hranei are activitate crepusculara, aparind imediat dupa asfintit, dar adesea are perioade de activitate intermitenta toata noaptea. Zboara greoi, de obicei intre 3 si 20 m inaltime, uneori putind fi auzite zgomotele produse de bataia aripilor. Hiberneaza din luna septembrie piua in aprilie.
Denumirea stiintifica este Eptesiais serotinus serotinus, Schreber, 1775. Vechea denumire stiintifica era Vespertilio serotinus.
Numiri straine: engl. serotine; fr. grande se'rotine; germ. Breit-flugelfledermaus, Spatfliegende Fledermaus; it. serolino comune; sp. mur-cielago hortelano.

LILIECII CU ARIPI LUNGI
Se numeste astfel datorita anvergurii mari a aripilor, care poate atinge 30 cm si conformatiei acestora, largi la baza si ascutite la virf. Corpul, a carui greutate este cuprinsa intre 10 si 17 g, are lungimea de numai 4-6 cm, iar coada de 5-6 cm. Urechile sint mici, sub 1 cm si abia, se vad din blana. Crestetul capului este foarte bombat, ceea ce constituie un element caracteristic. Membrana alara cuprinde toata coada. Pe cap si pe spate parul din blana este mai aspru decit cel de pe piept si burta, intre cele doua zone fiind o linie neta de demarcatie. Dorsal, blana este de culoare brun-cenusie, iar ventral, cenusiu deschis spre alburiu. Este raspindit in toata tara, de la cimpie la munte si, in general, evita localitatile si orice asezare omeneasca. Liliacul cu aripi-lungi este unul dintre cei mai buni zburatori printre lilieci, avind un zbor rapid si inalt. Manifesta un pronuntat instinct de asociere in grup, traind in colonii, alcatuite din citeva sute de exemplare. Puii sint cres­cuti in coloniile de vara. Femela fata un pui in luna mai-iunie. Se im­perecheaza toamna, inainte de hibernare, dar embrionul incepe sa se dezvolte primavara devreme, cind iese din hibernare. Cartierele de iernare in care hiberneaza in grupuri mari sint dese in grote si vizuini. Denumirea stiintifica este Miniopierus schreibersi schreibersi, Kuhl, 1819.
Numiri straine: engl. Schreiber's bat; fr. minioptere de Schreibcm; germ. Langflugerfledermaus; it. miniottero; sp. murcielago de cueva.

LILIACUL BALTAT
Cu lungimea corpului de 5,5 - 6,3 cm si coada de 4 - 4,5 cin si cu o greutate de 12-14 g, trece printre liliecii de talie mijlocie. Are urechi scurte, rotunjite la virf si largi la baza. Pe partea dorsala blana are cu­loare brun-cenusie spre argintiu, cu mici pete alburii, astfel incit apare intr-adevar "baltat", iar pe partea ventrala este albicioasa. Este raspin­dit in toata tara, cu exceptia Dobrogei, unde n-a fost inca semnalat. Are o mare amplitudine ecologica deoarece poate fi intilnit deopotriva in paduri ca si in terenuri descoperite, la cimpie si la munte, in gradini si orase. Masculii sint solitari, dar femelele traiesc in grupuri de 30 - 50 exemplare si fata 1 - 2 pui, in luna iulie. Hibernarea nu este prea pro­funda, putind fi vazut uneori si iarna in zbor, pe timp frumos si cal­duros, in timpul verii este activ toata, noaptea, inceplndu-si activitatea imediat dupa asfintit, cu un zbor inalt si rapid.
Denumirea stiintifica este Vespertilio murinus murinus, Linne, 1758.

Vechea denumire stiintifica era Vespertilio discolor. Numiri straine: engl. particoloured bat; fr. serotine bicolore; germ. Zweifarbfledermaus; it. serotine discolor e.

LILIAC BARBOS
Avind corpul in lungime de 3,8-5 cm, cu coada de 3-4 cm si o greutate de 4,5-10 g, este unul din cei mai mici lilieci. Are urechile re­lativ lungi, ascutite la virf, iar botul este. mai paros decit la alte specii, motiv pentru care a si fost astfel denumit. Aripile sint inguste, iar an­vergura lor este de circa 20 cm. Pe partea dorsala este colorat gri-inchis, iar pe cea ventrala intr-o nuanta mai deschisa. Este un liliac intilnit rar la noi, fiind pina acum identificat numai in Banat, Transilvania si Do-brogea. Prefera vecinatatea vegetatiei forestiere, deoarece vara, in timpul repausului obisnuit sau in starea de estivatie, este gasit sub scoarta arborilor mari. Iarna o petrece in cariere de piatra, in gauri din maluri abrupte si din stinci, agatindu-se adesea si de pereti. Locurile de ier-nare pe care le pastreaza citiva ani nu sint prea departate de cele de vara. Desi este un animal crepuscular, porneste la vinatoare devreme, inainte de asfintit, uneori in plina zi, mai ales in timpul primaverii. Nu" are zbor inalt, ci intre 1 si 4 m, in special deasupra apei, cind face cercuri mici. Zborul sau este in general lent si neregulat, efectuat o singura data in 24 de ore, dar de lunga durata. Sexele traiesc separat, masculii fiind solitari, iar femelele adunindu-se in colonii mai ales vara. Fata un singur pui in luna iunie. Este capabil sa suporte temperaturi mai scazute de 0°C si un grad mai mare de umiditate. Hibernarea nu este prea profunda, intrerupindu-se pentru scurte perioade de activitate atunci cind timpul este calduros.
Denumirea stiintifica este Myotis mystacinus mystacinus, Leis-ler, 1819.
Vechea denumire stiintifica era Sdysius mystacinus. Numiri straine: engl. (xiuskered bat; fr. vcspertilion a moustaches; germ. Bartfledermaus; it. vespertilio mustachino; sp. murcielago bigoludo.

LILIAC CU GENE LUNGI
Este un liliac de talie mica, avind corpul de 4,4-5 cm lungime, Coada, egalind aceasta lungime, depaseste membrana interfemorala. Greutatea corpului este de 7-10 g. Blana are o culoare caracteristica, roscata pe spinare, iar pe piept si burta roscat-alburie. Firul de par are virful rosu, mijlocul cenusiu si baza brun-desuhisa. Marginea exterioara a pavilionului urechii este adinc incretita, existind totodata 6-8 pliuri transversale. La noi este o specie rara, fiind identificata pina acum nu­mai in Banat, Transilvania si Oltenia.
Poseda un pronuntat instinct gregar, de asociere in grup, coloniile de vara, alcatuite mai ales din femele, pot cuprinde pina la 500 exeraplare. Poate fi gasit adesea si in coloniile altor specii de lilieci. Cauta mai ales locurile impadurite, dar se adaposteste in ruine, cladiri vechi, in grote si chiar sub scoarta copacilor. Hiberneaza de obicei in cariere si in pesteri, agatat de bolti, foarte rar in crapaturile stincilor si ale zi­durilor. Iese la vinatoare seara tirziu. Zboara jos si nu prea rapid, adesea deasupra apei. Fata un singur pui in luna iunie, capabil sa zboare dupa circa 4 saptamini. Denumirea stiintifica este Myotis emarginatus emarginatus, E. Geof-froy, 1806. Vechile denumiri stiintifice erau: Ve.sperugo marginatus (Bielz, 1888) si Selysius emarginatus.
Numiri straine: engl. Geoffroy's bat; fr. vespertilion a oreittes eehancrees; germ. Wimperfledermaus; it. vespertilio emarginato; sp. murcielago de Geoffroy.

LILIAC MARE
Este considerat cel mai mare liliac european, avind lungimea cor­pului de 6,5-8 cm si a cozii de 4,5 - 6 cm, iar greutatea de 18-45 g. De asemenea este mare si anvergura aripilor, de peste 30 cm. Urechile au numai 2,4-3,1 cm lungime, dar sint largi la baza, cu 7 -8 pliuri trans­versale. Blana este de culoare gri-bruna pe partea dorsala si gri-albu-rie pe partea ventrala. Foarte raspindit in toata tara, mai ales in zona de cimpie, a fost semnalat si la munte pina la altitudinea de 2 000 m.
Traieste in colonii mari, separate pe sexe pina la inceputul verii, cind masculii patrund in coloniile de femele, care devin mixte pina in luna martie, cind sex'ele se separa din nou. Vara stau in hambare, finare si clopotnite, iarna in pesteri si puturi parasite. Locurile de iernare sint departate la zeci de kilometri de cele de vara. Se imperecheaza prima­vara, gestatia durind 50-70 zile, in functie de temperatura ambianta. In iulie fata un singur pui. incepe vinatoarea seara tirziu, are un zbor lent, relativ inalt si drept, cu o durata de 4-5 ore. Cauta si vineaza cele mai mari insecte, fiind o specie foarte activa de la inceputul lunii martie pina la jumatatea lunii septembrie, atita vreme cit temperatura mediu­lui depaseste valoarea de 4-10°C. Hiberneaza din septembrie pina in mar­tie. Traieste aproximativ 15 ani.
Denumirea stiintifica este Myotis myotis myotis, Bdrkhausen, 1797. Vechea denumire stiintifica era Myotis marina, Bielz, 1886.
Numiri straine: engl. mouse-eared bat: fr. vespertilion murin; germ. Grossmausohr; it. vesperiilio maggiore; sp. murcielago ratonero.

LILIAC MARE DE AMURG
Cu putin mai mic decit precedentul, are lungimea corpului de 6- 7,5 cm si a cozii de 4- 5 cm, iar greutatea este de 15-40 g, ceea ce face ca, in ansamblu, corpul sa se prezinte robust. Botul este latit si rotun­jit. Capul este caracteristic, cu crestetul larg, iar urechile, departate intre ele, au lungimea egala cu latimea la baza. Aripile sint lungi si in­guste, cu o anvergura de pina la 45 cm. Coada depaseste membrana in-terfemorala. Culoarea blanii este caracteristica, roscata pe partea dor­sala, cu o nuanta mai deschisa pe partea ventrala, fara ca intre cele doua zone sa existe o linie de demarcatie. Sub brat, la membrele anterioare, membrana este foarte paroasa, fapt ce constituie un element auxiliar de diferentiere. Este extrem de numeros la noi, fiind raspindit de la cimpie pina la munte in localitati, in parcuri si gradini. Traieste in co­lonii separate pe sexe. Vara cauta cu predilectie scorburi si cuiburi de, ciocanitori, iarna adapostindu-se in cladiri, niciodata in pesteri. Este hibemant din octombrie pina in martie. Se imperecheaza si toamna si primavara, fecundarea propriu-zisa avind loc la 5 - 10 zile dupa iesirea femelelor din hibernare. Gestatia dureaza 70 zile, dupa care, in iunie, apar 2 pui, rar unul, si 3 in mod exceptional. Maturitatea sexuala este atinsa la virsta de un an de catre femela si la doi ani de catre mascul. Este unul clin cei mai buni zburatori printre lilieci. Iese la vinatoare devreme, inainte de asfintit, uneori chiar ziua, facind doua zboruri, unul seara si unul inainte de rasaritul soarelui. Zboara inalt, pina la 100 m, si, spre deosebire de multi alti lilieci, efectueaza zborul si pe timp urit. Are un zbor linear, rapid, presarat cu plonjari si viraje abrupte. Se mai numeste si liliac roscat.

Denumirea stiintifica este Nyctalus nocfua noctua, Scbreber, 1774. Numiri straine: engl. noctule, common noctule; fl". noctule; germ. Abendsegler; it. nottola; sp. noctule; murcie'lage nocturne.

LILIAC MARE CU POTCOAVA
Din familia Rhinolophidae, este cel mai mare reprezentant euro­pean. Liliecii din aceasta familie au ca element caracteristic existenta a 3 membrane la bot. O prima membrana, rotunjita, si care inconjoara narile, se numeste apendice foliaceu nazal. O a doua membrana, scobita ca o potcoava, este indreptata vertical si catre bazacelei de a treia mem­brane, lanteta, cu aspect de virf de lance, si de care se lipeste. O alta caracteristica a Rhinolophiddor este faptul ca au aripi scurte si late cu degetele 4 si 5 egale. Marginea externa a urechii are 10-12 pliuri trans­versale. Patagiumul se prinde direct de calc ii. Liliacul mare cu potcoava are lungimea corpului de 5,6-7 cm, cea a cozii de 3,4-4 cm, anvergura aripilor de 34-39 cm si greutatea de 15-37 g. Urechile sint relativ mari,, de 2-2,6 cm lungime. Culoarea pielii difera la cele doua sexe. Astfel, la masculi, pe partea dorsala este cenusiu-cafenie,iar la femele este roscata. Pe partea ventrala, ambele sexe au o coloratie deschisa. Este raspindit in toata tara, mai ales in apropierea padurilor si localitatilor. Vara, sexele traiesc separat, femelele in colonii mici si masculii solitar, uneori insa pot fi gasiti in numar mic in coloniile de femele. in timpul verii stau in cavitati subterane, agatati de bolta, in adincimea adapostului, in locurile cele mai calde. in luna august membrii coloniei se imprastie si se reu­nesc in luna octombrie, in locurile de iernare, in care intra in hibernare,, acolo unde gasesc o umiditate crescuta si temperatura mai mare de + 10°C. Se imperecheaza in luna mai, iar in luna iulie femela fata un singur pui, care la virsta de doua luni are talia unui adult. Iese la vina­toare seara tirziu, numai pe timp frumos si uscat, zburind toata noaptea. Zborul este lent, greoi si destul de aproape de sol. Denumirea stiintifica este Rhinolophus ferrumequinum ferrumequi­num, Schreber, 1775. O alta denumire stiintifica, dar care nu s-a pastrat, a fost Rhinolophus unihastatus homorodensis, Daday, 1887.
Numiri straine: engl. greater horseshoe bat; fr. grand rhinolophe ' fer a cheval; germ. Grosshufeisennase; it. rinolofo maggiore; sp. murcie-lago grande de herradura.

LILIAC MEDITERANEAN CU POTCOAVA
Este mai mic decit specia precedenta, avind lungimea corpului de 4,0-5,6 cm, coada de 2,2-3 cm, urechile de 1,8-2,4 cm si greutatea de 8-14 g. De asemenea este mai mica si potcoava formata din mem­brana nazala. Blana este de culoare cenusie pina la brun-roscat pe partea-dorsala si cenusiu-albicioasa pe partea ventrala. La noi este destul de rar, fiind identificat pina acum numai in Banat si in Transilvania. Este o specie tipica de grote si pesteri in care formeaza colonii. Spre deose­bire de alti reprezentanti ai familiei, in timpul repausului aripile nu aco­pera corpul in inregime. Hibernarea din octombrie pina in aprilie, nu este prea profunda, astfel incit deranjat, animalul se trezeste si isi ia zborul. Se imperecheaza in luna mai si fata un singur pui in luna iunie. Iese devreme din adapost, inainte de asfintit, dar numai pe timp uscat.
Denumirea stiintifica este Rhinolophus euryale euryalc, Blasius, 1853.
Numiri straine: engl. mediteranean horseshoe bat; fr. rhinolophe euryale; germ. Mittelmeer - Hufeisennase; sp. murcielago mediterraneo de herradura.

LILIAC MIC CU POTCOAVA

Este cel mai mic reprezentant al familiei Bhinolophidae si totodata unul dintre cei mai mici lilieci. Are un aspect delicat, cu lungimea corpu­lui de 3,5-4,3 cm, cea a cozii de 2,3-3 cm si cu greutatea de 3,5-10 g. Ure< hile sint mici, cu virfurile ascutite si cu 8-10 pliuri transversale pe marginea externa.-Blana este alcatuita din par scurt si moale si are cu­loarea gri-incbis pe partea dorsala si gri-deschis pe partea ventrala. Este destul de raspindit in toata tara, acolo vinde exista grote, in zona de dealuri si coline, lipsind fie la munte.
Fata de alti reprezentanti ai familiei, s-a adaptat mai bine la viata in apropierea asezarilor omenesti. Vara traieste in colonii de peste 100 exemplare, cautind locuri racoroase, iar iarna se aduna in grupuri mai mici, la adapost, in podurile locuintelor si in grote. Numai in mod exceptional poate fi gasit in scorburile arborilor. Hiberneza profund, din luna septembrie pina in luna mai, temperatura optima fiind de 4-7°C. Se imperecheaza toamna, iarna sau primavara, dar embrionul incepe sa se dezvolte numai primavara. Dupa o gestatie de circa 75 zile, fata un pui in luna iulie, care este lipsit de vedere timp de o saptamina si fara par, timp de doua saptamini. Are zbor rapid si neregulat, cu batai dese din ripi. La vinatoare de insecte iese tirziu si zboara toata noaptea.
Denumirea stiintifica este Rhinolophus Mpposideros hipposideros, Bechstein, 1801.

Numiri straine: engl. lesser horseshoe bat; fr. petit rhinolophe fer a clwval; germ. Kleinhufe'insennase; it. rinolofo minore; sp. murcielago pequena de hcrradura.

LILIAC MIC DE AMURG
Este un liliac rar la noi, identificat pina acum doar in citeva puncte din Transilvania, Oltenia si Muntenia. Corpul are lungimea de pina la 5 cm si coada pina la 4 cm, astfel incit pare prea mic in comparatie cu anvergura relativ mare a aripilor care atinge 27-30 cm. Greutatea corpului este de 14-20 g. Pe partea dorsala blana este brun-roscata si cu o nuanta mai deschisa pe partea ventrala. Vara traieste in colonii for­mate din citeva zeci de indivizi. Se adaposteste si sub scoarta arbori­lor. In cautarea locurilor de iernare face deplasari mari. Adesea hiber­neaza in cladiri vechi. In general, cauta regiuni impadurite. In luna iunie fata 1 - 2 pui. Porneste la vinaloare dupa asfintit, inainte de a se insera si face doua zboruri pe noapte. Zborul sau este punctat de plon­jari si reveniri la celasi nivrel.
Denumirea stiintifica este Nyctalus leisleri leisleri, Kuhl, 1818.
Numiri straine: engl. Leisler's bat; fr. noctule de Leisler; germ. Klein-abendsegler; it. nottola del Leisler; sp. murcielago nocturna. LILIAC MOPS Este un liliac de talie mijlocie, cu corpul in lungime de pina la 5.7 cm si cucoadade 4,1 - 5,4 cm, relativ lunga fata de corp. Greutatea medie este de 7,5 g. Anvergura aripilor este destul de mare, de circa 25 cm. Urechile sint largi, cu virfurile rotunjite, fara a fi lungi, se ating deasupra ' capului si au marginile externe concave. Botul este scurt si lat, cu narile situate mai sus, de unde si aspectul de mops. Blana este alcatuita din par lung si are culoarea brun-neagra pe partea dorsala si gri-bruna pe partea ventrala. Parul poate ajunge pina pe fata interna a membranei aripilor.
Vara traieste in podurile caselor, crapaturile peretilor si ale stinciior si in scorburi. Iarna o petrece in pesteri si in beciuri, hibernind din oc­tombrie pina in aprilie. Este rezistent la temperaturi scazute. Atit vara cit si iarna formeaza colonii, uneori de citeva sute de exemplare. In luna iulie fata 2 pui. Isi incepe activitatea devreme. inainte de asfintit, si zboara chiar pe furtuna si pe ploaie. Are zborul jos si greoi. De obicei vineaza de-a lungul potecilor, lizierelor de paduri, in livezi si in jurul cladirilor. Face doua zboruri pe noapte, al doilea fiind dimineata, in zori.
Denumirea stiintifica este Barbastella barbastella. Schreber, 1775.
Numiri straine: engl. barbastelle; fr. barbaste!b° d'Europe; germ. Mopsflcdermaus; it. barbastello; sp. murcielago de basque. LILIAC N0RDIC
Aceasta aparitie rara la noi, cunoscuta numai in Banat, face parte din liliecii de talie mica, avind corpul de 4,8 - 5,4 cm lungime, iar greutatea de 8-13 g. Ultima vertebra codaia depa­seste cu 2-3 mm membrana interfemorala. Marginea exterioara a pa­vilionului urechii este alungita, astfel, incit ajunge pina indaratul gurii. Anvergura aripilor este mare, atingind 24-27 cm. Blana, alcatuita din par lung si des, este de culoare neagra pe partea dorsala, presarata cu puncte galbui care ii dau reflexe aurii. Pe partea ventrala, ''culoarea bla­nii este bruna-galbuie, deschisa.
Traieste in regiuni impadurite, ia ses ca si la munte. Datorita blanii sale bogate, rezista bine la intemperii.
Sexele traiesc; separat, masculii solitar, iar femelele in colt am alca­tuite din citeva zeci de exemplare. Vara se adapostesc in crapaturile stineilor si in scorburi, iarna in podurile locuintelor si in beciuri. Sp im­perecheaza primavara si, dupa o gestatie de circa 75 zile, fata 1 - 2 pui. Apare devreme la vinatoare, are zborul rapid si nu prea inalt, pina la 10 m.
Denumirea stiintifica este Eptesicus nilssoni nilssoni, Keyserling-si Blasius, 1897. Vechea denumire stiintifica era Vcsperiilio nilss'oriii.
Numiri straine: engl. northern bat; fr. serotino boreale (de Nilssoh); germ. N ordf ledermaus \ it. serotino del Nilsson.

LILIACUL CU PICIOARE LUNGI
Este denumit astfel deoarece membrele posterioare sint lungi in comparatie eu corpul, avind 3.-4 cm. Cu lungimea corpului de 4.7- 5,3 cm si a cozii de 3,5-3,8 cm este unul din liliecii de talie mica. Urechile sint inguste si au numai 1.4-1.6 cm lungime, cu o incretitura pe margi­nea externa si 4 pliuri transversale. Partea superioara a membranei interfemorale ese foarte paroasa. Blana are o culoare gri-bruna pe-partea dorsala si gri-alburie pe cea ventrala. La noi a fost identificat pina acum numai in Banat si in Oltenia, unde traieste la altitudini piua la 600 m, cautind locurile cele mai calduroase. Atit vara cit si! iarna traieste in grote si puturi de mina, in colonii numeroase. Are zbor nere­gulat, jos, adesea deasupra apei. Hiberneaza din octombrie pina in aprilie. Se imperecheaza primavara si in luna iulie fata un pui.
Denumirea stiintifica actuala este Leuconoe capaccinii capaccinii, Bonaparte, 1837. Vechea denumire stiintifica era Myotis capaccinii capaccinii.
Numiri straine: engl. long-fingered bat; fr. vespcrtilion de Cap acei ni: gri-m. Lnngfusxflcdt'nnmis: it. vespertilio del Cap acei ni; sp. murciehil'o patudo.

Roscata pe partea dorsala, cu o nuanta mai deschisa pe piept si pe partea ventrala. Specie rara la noi, a fot identificat pina aura in Transilvania. Oltenia si Dobrogea. De obicei traieste mai ales in pesteri. in colonii de vara si de iarna, alcatuite pe sexe. Hiberneaza din luna octombrie pina in aprilie. in luna iunie face 1 - 2 pui. Are un zbor rapid, dar plin de zigzaguri, neregulat ca altitudine si directie. Denumirea stiintifica este Bhinolophus mehely, Matschie, 1901. \ ediea denumire stiintifica era Rhinolophus carpetanus.
Numiri straine: engl. Mchely's horseshoe-hufeinsennase: germ. Ihimanisehc Hufeis"nnase; it. rhinolopha clei Mehely: sp. murcieLmo mediana de herradura.