Oare de ce inca din frageda copilarie invatam sa ne temem de lup, acest "duh rau" al padurii, prezent in multe din povestirile noastre? t3k9kf
Dar. oare de ce stramosii nostri daci purtau la lupta un cap de lup si trup de balaur, insusi numele acestui popor viteaz si drept fiind derivat din cuvintul frigian daoi, care inseamna 'lup'?
De ce acest animal, atit de urgist astazi, era luat drept simbol de popoare intregi intr-o nestramutata convingere de li antropie?
Oare de ce insasi legenda intemeierii Romei pomeneste de o lupoaica, in ipostaza de doica a doi pui de om, gemenii Romulus si Remus, conferind astfel fiarei sublimele atribute ale mamei, confirmate, la aproape doua milenii mai tirziu, de unele cazuri de adoptiune de catre lupi a unor copii rataciti sau pierduti prin paduri?

Dupa atitea intrebari contradictorii, care este, de fapt, adevarata fata a acestui atit de controversat animal?
Vom incerca in cele ce urmeaza sa-1 prezentam obiectiv, asa cum S8 cuvine astazi, fara prejudecati.
Animal robust si in acelasi timp suplu, lupul are corpul lung de pina la 1,4 m, la care se adauga lungimea cozii de cea 0.8 m. Greutatea-corptilui este cuprinsa intre 30 si 50 kg, unele exemplare, citate in lite­ratura ca exceptii, au atins 70 kg. Blana sa este formata din doua rindiuri de peri: un rind des, linos, linga piele, de culoare galbui-cenusie si un al doilea rind, spicul, format din peri mai lungi, aspri, cu virful negru, astfel incit, in ansamblu, culoarea generala a blanii este brun-cenusie. Sint intilnite insa destul de multe variatii cromatice, in functie de sezon si de mediul ambiant.
Animal digitigrad, lupul calca pe pernitele degetelor cu unchii puternice, care nu se retrag in teci ca la ris ori Ia pisica, de exemplu, astfel inrit pe pamint moale sau pe zapada urma acestora ramine clar imprimata.
Are dentitie tipica de carnivor, cu canini bine dezvoltati si puternici.
Se deosebeste de ciine, ca aspect si elemente morfologice, prin urmatoarele caracteristici: ochii sint asezati oblic, mai distantati decit la eiine. Urechile sint mai mici si cu virfurile ascutite, totdeaunaindrep-tato in sus, iar coada usor curbata spre stinga. Ln alt criteriu de deo­sebire fata de ciine esta lipsa perilor lungi pe partea posterioara a pi-cioan-lur dinapoi, intre cai' ii si coada. Omele de lup, cind acesta se deplaseaza in mers obisnuit, de trap, alcatuiesc o linie dreapta, pe cim1 urmele de ciine, la acelasi mers, alcatuiesc o linie in zig-zag. De ase menea, urma de ciine este oval-rotunda, pe cind cea a lupului este alungita. Tragind o linie la baza degetelor laterale de la picioarele dinainte, aceasta linie trece tangent la baza celor doua degete din mijloc, pe cind la ciine ace'asta linie intersecteaza cele doua degete mijlocii. in comparatie cu clinele, lupul are gitul mai scurt, mai gros si mai puternic. Fara a fi o aparitie comuna, lupul traieste in tara noastra din Delta Dunarii pina in golul de munte, gratie unei mari amplitudini ecolog'ce. Densitatea sa in diferite zone geografice este conditionata de o serie de factori, dintre care nevoia de hrana si posibilitatea de reproducere si crestere a puilor.
Animal nocturn, prin excelenta carnivor, lupul se hraneste cu tot felul de animale salbatice si domestice pe care ie prinde si le ucide, pre­cum si cu cadavrele animalelor gasite ocazionai. In mod exceptional, maninca fructe.
Relatarile unor vinatori enumera lucruri de-a dreptul ciudate gasite in stomacurile unor lupi: bucati de cauciuc din talpa de incal­taminte, scoarta de copac etc, ceea ce demonstreaza cu cita greutate isi poate gasi lupul hrana uneori.
In decursul unui an, viata lupului ia doua aspecte deosebite sub raportul convietuirii. Astfel, dupa terminarea epocii de imperechere, deci dupa luna februarie-martie,lupul ramine doar cu lupoaica. ingrijind puii impreuna. Dupa cresterea acestora, se manifesta instinctul de aso­ciere in grup, in haiticuri familiale, pentru ca iarna, la vremea impere­cherii, mai multe haiticuri sa se asocieze in haite mari. Atunci, in noptile alb'"1, inc'hr-tate, f>lR iernii se pot auzi urletele cu care lupii se cauta si se aduna. R.pst'i l'iind cintecul lor de nunta, cintecul lor de lupta.
Dupa o gestatie de 62-63 zile, lupoaica fata 4-6 pui, orbi circa doua saptamini, alaptati vreme de 6 saptamini. Lupoa'ea este o mama excelenta, caro isi incrijeste perfect puii, aparindu-i pina si de prezenta lupului-tata. Dupa intarcare, puii de lup se hranesc si cu carnea adusa de parinti si regurgitata de acestia, pe jumatate digerata. Birloagele de lup, adaposturile in care lupoaica fata si isi creste puii, sint alese in locuri linistite, izolate, in vagauni, sub arbori mari, doboriti, in desi­suri de nepatruns. Simtind birlogul in pericol, lupoaica isi muta puii in alte locuri, mai i'-mte. in captivitate, uneori, printr-un comportament aberant, lupoaica isi devoreaza proprii pui, ca urmare a stresului care determina o exacerbare, o denaturare a instinctului de conservare toj-mai printr-o reactie paradoxala. in cautarea hranei, lupii parcurg distante mari, uneori o suta de kilometri intr-o singura noapte. in timpul urmaririi prazii, pot alerga ou o viteza de pina la 60 km/ora. Haita de lupi, aflata la vinatoare in u-pana, utilizeaza o oarecare strategie de invaluire pe flancuri a prazii, rare, astfel fugarita, este capturata aproape intotdeauna. in haita, lupul devine deosebit de indraznet, putind ataca animale-domestice mari, cum ar fi boi, cai, magari, precum si animale salbatice de talie mare (de exemplu), cerbi, mistreti si, extrem de rar, ursi. Ani­mal feroce, lupul esle capabil sa-si sfisie congenerii, in luptele pentru imperechere, fie din cuza lipsei de hrana sau din cauza unui stres pu­ternic.
Se poate irnpereehea ocazional cu ciinele, iar produsii rezultati se pot imperechea la rindul lor cu lupii. Cu toate acestea, se pare ca lupul manifesta o oarecare predilectie pentru carnea deciine. deoarece adesea elinii de pe linga gospodariile omenesti au fost sfisiati de lupi.
Lupul a fuit poate primul animal domesticit de om, de vinatorii primilivi, pe urmele carora se tinea pentru a se bucura de resturile ospe­telor acestora, dupa capturarea marilor ierbivore ca mamutul, contem­porane cu omul primitiv.
Se pare ca, la inceput, vinatorii epocii de piatra au capturat lupi vii pentru a-i folosi drept hrana, in perioade in care prada lor obisnuita ar fi lipsit. Cu timpul, descoperind Ia lup insusiri valoroase, l-au pastrat in preajma lor. Si astfel, dupa milenii de evolutie si selectie, lupul a devenit, dupa unii specialisti, imul dintre stramosii animalului atit de drag omului si de neinlocuit, elinele.
Cu toate acestea, lupul ca atare nu a putut fi imblinzit si domesticit. Crescut din tinerete pe linga casa omului, se poate obisnui cu acesta, capata un comportament linistit, dar cu reactii imprevizibile. De altfel, la nici v.r\ circ din lume nu au fost vazuti lupi dresati. Ferocitatea unui leu sau tigru a putut fi mai usor subordonata vointei omului decit sal­baticia lupului.
Ca animal dn prada, lupul esle excelent inzestrat cu simturi ininu-i;at slefuite. Cel mai fin este mirosul. Indrazneala lupului esle uimi­toare, patrunzind cu agilitate in locuri in care nu l-ai crede in stare: in curti, in staule si saivane, in locuri imprejmuite.
Cu toate povestirile si relatarile ce au pretentii de autenticitate, so pare ca lupul nu ucide omul. Nu exista nici o dovada certa ca un om viu ar fi fost sfisiat si mincat de lup. Resturile de cadavre omenesti mlncate de lup au provenit de la oameni morti din diverse pricini. Au existat insa cazuri cind un lup turbat a atacat si muscat oameni.
In unele tari, din care lupul a disparut sau efectivul sau a fost mult redus, s-a acreditat ideea unui rol deosebit de important pe care acesta l-ar avea in selectia naturala, intrucit n-ar ucide decit exemplarele slab'1, bolnave. in realitate, lupul poate captura si animale perfect sanatoase, cum. este cazul eerboa:celor in gestatie, iarna cind zapada are o crusta superficiala de gheata in care copitele ciutelor si cerbilor se afunda, dur care poate mentine lupii urmaritori. De asemenea pot cadea victima ani­male perfect sanatoase tind apar alte elemente favorizante pentru lup, si cind nu se poate vorbi de un rol selectiv preponderent.
In prezent, la noi in tara, lupiil este considerat un daunator al vinatului mare si al animalelor domestice. Datorita efectivului mare de lupi existent la noi, daunele datorate acestora sint mari.

Poate fi vinat tot anul. iar pentru fiecare lup capturat se plateste un premiu. Nu exista intentia de a fi ditrusin totalitate, ci numai de a se reduce efectivul la un numar practic nepericulos.

Pe de alta parte, trebuie sa i se recunoasca lupului si un rol de agent sanitar care curata padurea de stirvuri.
Atitudinea fata de lup ar merita o reconsiderare in sensul procedeelor de capturare, astfel incit sa fie tratat cu toata sportivitatea, ca specie de vinat.
In afara de boli, dusmani naturali nu are. Blana de lup este excelenta pentru imbracaminte. Trofeul il constituie blana, dar si craniul, care pri­mesc un punctaj, in urma caruia se stabileste valoarea medaliei (aur, argint, bronz).
Denumirea stiintifica este Canis lupus lupus, Linne. 1821, facind parte, din punct de vedere sistematic, din aceeasi familie (Canidar) cu ciinele, vulpea, sacalul si enotul.
Numiri straine: engl. Wolf; fr. loup; germ. Wolf; it. lupo; sp. lobo.
Si totusi, datorita caror atribute lupul s-a bucurat de pretuire nu numai la strabunii daci. dar si la alte popoare?
Poate din cauza simturilor sale deosebit de agere, poate datorita marii sale rezistente fizice si tenacitatii sale in urmarirea prazii?
Poate pentru nelnirinta sa salbaticie, poate curajului sau, a minu­natului instinct matern fixat pentru eternitate in simbolul unei statui?