In parcul sanatorial de copii de la Baile Episcopiei (o vreme numite Baile 1 Mai - Oradea), veni intr-o zi un batranel vioi si surazator, vroind sa spuna'copiilor o poveste, care s-a dovedit a fi cu atat mai interesanta cu cat era si adevarata! Bucurosi, copiii s-au asezat pe o banca, in jurul batranului, care incepu povestea asa: Demult tare demult, cu milioane de ani in urma Pamantul era mai cald. Dealurile din apropiere erau "cosuri" vulcanice, din care ieseau cand erau active, rauri de lava si nori de cenusa. Treptat, eruptiile vulcanice s-au mai rarit, apa calda a format lacuri si rauri termale, asa cum le putem vedea si aici, la Baile Felix -Victoria. b4d22dq
Creatorul lumii, Dumnezeu, zise batranul, vroind sa infrumuseteze natura, si-a muiat penelul in culorile curcubeului, stropind raurile si muntii cu pete de lumina, cu verdeata si flori parfumate.
In imparatia apelor au aparut apoi vietati marine, de la cele mai mici pana ia cele uriase. Cu ingrijirea florilor se ocupau Zanele apelor. Dintre florile ce rasareau din apele Pamantului, cele mai frumoase erau florile de Lotus.

In apele fluviului Amazon (America de Sud) creste Victoria Regia, un record intre Lotusi pentru ca pe frunzele lui mari, cat roata carului, se poate aseza un copil de doi ani. Florile raspandesc un parfum suav, dar nu dureaza decat o noapte si o zi. Seara, dupa ce s-a intunecat bine din bobocii mari se deschid florile, cate una pe o tija, care strapung intunericul noptii, cu albul lor imaculat. La ivirea zorilor si pana spre amiaza, ele si schimba culoarea in rosu purpuriu.
In apele fluviului Gange (India) creste Lotusul, cu flori roz fiind considerat "floare sfanta" simbol al vietii vesnice, reintinerite. Acest Lotus a intrat in legenda indiana a Creatiei: Zeul Brahma si Zeita Laksmi, dupa ce au creat lumea, s-au odihnit pe o floare de Lotus.
In apele Nilului (Africa) creste nufarul albastru (Nymphaea coeruleia), simbol al abundentei si fecunditatii. Venerat de vechii egipteni, el ocupa un loc de cinste in tara faraonilor, ca element de podoaba pe peretii mormintelor lor. In apele calde din centrul Europei s-a pripasit un Lotus cu floare alba (Nymphaea lotus var. thermalis) aleasa ca simbol al pacii, pastrata acum numai in aceasta statiune din tara noastra.
Batranul isi continua povestea spunand curii, la ceremonia plasmuirii acestei flori, duhul rau al apelor s-a considerat nedreptatit si, aprins de manie, s-a razbunat pe floarea alba -simbol al pacii- vrand sa o distruga.
Acum 300.000 de ani, in Europa centrala era o clima calda, cu paduri si vietuitoare ce traiesc azi in tarile tropicale. Duhul rau al apelor, luand infatisarea unui sarpe urias, starni o furtuna puternica, sufland pe nari o boare rece de au inghetat toate apele. Pamantul se cutremura din temelii, scoarta uscatului se increti in masive de munti acoperiti cu zapada. Apoi marile calde din centrul Europei s-au retras, devenind lacuri in vaile ce s-au format, iar acele plante si animale, care n-au rezistat ghetarilor au pierit. Uscatul a iesit din ape, incetul cu incetul, timp de cateva sute de mii de ani. Namolul de rundul apelor a acoperit cu un strat gros restul vietuitoarelor marine care au disparut, lasand urme ce se vad si azi in straturile de pamant pe care calcam.
Aceste urme se numesc "fosile" fiind urmele stranii ale unei lumi apuse, pe care le gasim pe tot continentul Europei, imprimate ca niste desene pe o foaie de tipar. in apropiere de locul unde povestea batranul, langa halta Rontau, astfel de urme se vad in depozitul de resturi fosile, si pe Dealul Somleu.
Acolo, in imprejurimile Oradei, s-au gasit schelete de animale- uriase (mamuti, rinoceri si pasari), care au fost colectate de oamenii de stiinta si le putem vedea in Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea.
Sa mai invatam ceva despre locul acesta binecuvantat cu ape calde din tara noastra, singurul loc din Europa unde supravietuieste aceasta minune a lumii vegetale, nufarul de apa calda.

Lacul termal, unde creste acest nufar, este, cum am mai spus, ramasita apelor calde care acopereau, cu peste 300.000 de ani in urma, intreg continentul european. De atunci, apele s-au retras pe parcursul unei ere geologice, iar lacul termal treptat s-a micsorat, ajungand la lungimea de 2km si latimea de 200m., socotiti dupa casutele de melci imprastiate ici colo, de la Baia cu valuri pana la halta Rontau. Dar de atunci si pana in zilele noastre lacul a mai scazut, devenind raul cald Pete, de la cuvantul "pecse", care in limba slovaca inseamna "fierbinte".
In paraul cald Pete, alimentat de 17 izvoare termale sublacustre (adica situate sub lac, pe fundul lui), supravietuiesc, din acele vremuri indepartate, nufarul termal denumit "drete", insotit de melcusorul Melanopsis parreyssi si pestisorul "rosioara" (Scardinuus erytnrophthalmus racovitzai). Aceste relicte sunt declarate, prin legea din 1931, "monumente ale naturii", ocrotite pentru a nu fi distruse. Paraul Pete este declarat "rezervatie stiintifica" din anul 1932, de la primul izvor, de la Baia cu valuri, si pana la strandul termal in aer liber, Venus, in apropiere de halta Rontau. El a fost imprejmuit in trei portiuni- rezervatii, care au fost insa distruse dupa 1945.
Si apoi batranul si-a continuat povestea in care se amesteca basmul cu realitatile din viata sa din zilele noastre.
Pe suprafata lacului si pariului Petea se putea admira, din primavara pana toamna tarziu, oaza. subtropicala cu nuferi termali. Dintre frunzele, mari-verzi, lucioase si dintate pe margini, se deschideau in amurg flori albe palide, galbui, ca niste felinare, care imbalsamau aerul cu parfumul lor suav, urmand ca a doua zi sa se inchida la lumina puternica a soarelui... Iarna, aburii calzi pluteau deasupra paraului Petea iar nufarul vegeta in namol, cu tulpina subpamanteana, numita rizom, pana in primavara, impreuna cu semintele cazute din florile de anul trecut.
Aceasta imagine a nufarului minune a disparut in urma cu patru decenii, furata, parca, de o- mana rea si .nevazuta.

Duhul rau al apelor a luat, de asta data, infatisarea unui gradinar, care a plantat in primul izvor al paraului trei feluri de "buruieni tropicale", toate cu o extraordinara putere de a se inmulti. Mii de radacini porneau de la nodurile tulpinitelor aruncate in apa, se incolaceau in jurul frunzelor de Lotus, formand o plasa de fire care le sufocau.
Din anul 1950, in doi-trei ani, intreaga rezervatie de Lotusi era deja tixita cu covorul verde al acestor plante nedorite, care au distrus, aproape cu totul multimea nuferilor.
In situatia jalnica de atunci, Zana florilor; implorand ajutor, cu speranta ca va indupleca inimile oamenilor buni, a fost ascultata, pentru ca acestia, unindu-si fortele au plivit si apoi au distrus buruienile, adevarat cu mari eforturi, abia dupa cinci-sase ani buni de munca. Si iata ca,-ici-colo au reaparut si nuferii termali, slabiti ca dupa o lunga si grea boala. Bucuria insa a fost de scurta durata!
Pentru a treia oara, duhul, rau al apelor si-a facut un plan diabolic, care avea sa duca la secarea paraului, distrugand astfel definitiv "floarea pacii".
Intr-adevar, numai un duh rau a putut indemna oamenii, care administrau baile, sa mareasca statiunea, incepand astfel sa foreze noi puturi de apa calda si sa construiasca inca un mare strand termal, considerat a fi al doilea din Europa, ca marime. Ca un balaur cu cinci capete, duhul rau a intrat in pestera "Hudra Bradii" de pe «dealul Somleu racnind atat de infricosator incat miile de lilieci, agatati de tavanul pesterii, si-au luat zborul strigand-i: "De ce ne tulburi somnul?"
Duhul apelor le-a raspuns asa: "Mergeti degraba si puneti tuburile astea, ce le vedeti aici, la gura pesterii, insirandu-va de-a lungul parului Petea, din care sa sorbiti apa calda a celor saptesprezece izvoare pe care sa o adunati apoi in bazinul strandului si in toate rezervoarele noilor hoteluri". Speriati, liliecii au executat porunca duhului rau si asa, zi de zi, in decursul a peste, douazeci de ani, paraul cald a secat, iar florile au murit, degerate de frigul iernii.
Induiosat de suspinul florilor, Soarele a trimis o raza de lumina sub chipul unui tanar frumos, la Zana Pacii, spunandu-i'asa: "Rugaciunea ta a fost ascultata. Balaurul cu cinci capete este acum orbit de lumina puternica a Soarelui si , in curand, un tanar viteaz ii va reteza toate capetele. Atunci, buruienile, trestia si papura vor dispare, iar izvorul Izbuc, datator de viata, isi va varsa din nou apele lui calzi in rezervatie, reinviind oaza subtropicala de acolo, ca o mandrie a tarii acestor meleaguri".
Asa se va face ca pacea si voia buna vor reveni impreuna cu salvarea acestor flori rare, ce creste aici spontan, fiind unicul loc din Europa unde mai suprtavietuieste prin putinele exemplare pe care le vedeti in jurul lacului termal, denumit si "ochiul baii".
Floarea de Lotus nu va fi deci uitata iar voi veti putea povesti adevarul trist pe care vi l-am spus, generatiilor viitoare.
Asa isi sfarsi batranul cel sfatos povestea nufarului de apa calda!

Pe traseul Crisul Negru (aproape de Beius) in satul Chiscau, comuna Pietroasa, s-a descoperit in anul 1975 o pesteifa interesanta Pestera Ursilor, deoarece aici s-au gasit fosile de urs de caverna (datand din Pliocen). Pestera are doua niveluri de galerii: nivelul superior cu stalagmite si draperii de piatra si nivelul inferior cu cristale calcitice.
Pe Crisul Alb in localitatea Zimbru, se afla Rezervatia stiintifica "Dosul laurului", enclava unde creste stejarul verde (Ilex aquifolium), un relict mediteranean datand dintr-o clima mai calda, dupa glaciatiuni. In tara lui de bastina, este un copac falnic, inalt de 10-15 m; aici este insa, un arbust mic, cu frunze lucioase, tighelate cu varfuri tepoase, Acest copac este privit ca simbol aj vietii si vigorii; in antichitate era socotit ca inspirator al arhitectilor si simbol al cuceritorilor, de aceea dupa biruinta, vitejii primeau, ca distinctie, o cununa de lauri. La noi i-se da o mica importanta, folosindu-1 la coroane funerare, iar in unele case ca pom de Craciun.