Morocanosul stapin al cetatilor subpamintene, despre care se crede ca fura
porumb ,,in echipa" de cite doi, dintre care unul sta culcat pe spate cu
labele tepene in sus intre care cel de-al doilea asaza stiuletii si apoi il
tiraste pina la vizuina, este in realitate o fiinta care trudeste si pentru
adapost si pentru hrana. c4s5sk
Are corp robust, indesat, in lungime de 0,6-0,75 m si coada de 15-20 cm, relativ
stufoasa la virf, care, de obicei, este alb. Pi ioarele sint puternice si scurte,
cu degete prevazute cu unghii soliie, adaptate pentru sapat. Ca si ursul, viezurele
este plantigrad si calca pe toata talpa. Corpul este alungit si botul prelung,
urechile sint ascutite. Blana este alcatuita din doua rlnduri de peri, cu spicul
lung si aspru. Culoarea blanii este cenusie pe partea dorsala si pe flancuri
si mai intunecata pe partea ventrala. incepind din dreptul ochilor pina indaratul
urechii are o dunga neagra. Fata interna a gitului este alburie. Este raspindit
in toate regiunile tarii de la cimpie pina la munte, fiind insa mai frecvent
in zona de coline.
De obicei traieste in paduri, in terenuri in care isi ponte sapa vizuina.
Fara a fi sociabil in sensul strict al cuvintului, viezurele se reuneste adesea
in colonii familiale, care ocupa o retea de galerii si vizuini. De fapt intr-o
galerie-vizuina propriu-zisa traieste un singur individ.
Ajunge matur sexual la virsta de un an si jumatate. in privinta epocii de imperechere
au fost emise diferite ipoteze, stabilindu-se in final ca perioada adevarata
de imperechere incepe in luna martie, dar embrionul intra intr-o faza de latenta
pina in ianuarie-februarie cind, dupa o gestatie propriu-zisa de 7-8 saptamini,
femela fata 3 - 5 pui, o singura data pe an. Puii sint lipsiti de vedere timp
de 4-5 saptamini, se dezvolta destul de greu si devin independenti dupa circa
6 luni. Deseori, vizuinile de viezure sint profunde, pina la 2 m adincime, cu
galerii lungi, de 7-8 m, prevazute cu incaperi pentru depozitarea hranei, pentru
cuibul proprm-zis si pentru depunerea excrementelor. in timpul verii, excrementele
sint, depuse la o distanta de vizuina, intotdeauna in acelasi loc, fapt care
dovedeste ca viezurelui ii place curatenia. De altfel, daca alaturi de vizuina
sa se instaleaza o vulpe care aduna stirvuri si intretine un miros greu, viezurele
paraseste vizuina. in timpul iernii' intra intr-o stare de somn nu prea profund,
adesea intrerupt in zilele cu soare. Are dentitie de omnivor, in lista sa de
hrana figurind tot felul de fructe, seminte forestiere, larve si gasteropode,
ca si oua din cuiburile pasarilor care clocesc la sol. Este consumator de porumb,
pe care, lasind la o parte fantezia privind modul de transport, il depoziteaza
in vizuina, in cantitati mari, pina la 25-50 kg de stiu-leti. De altfel, toamna
se si ingrasa mult, iar grasimea de viezure este excelenta pentru impermeabilizarea
incaltamintei pentru iarna. Animal retras si nocturn, sta mai mult in adapostul
subteran si numai cind e liniste deplina iese scurta vreme la soare, in fata
vizuinii. Are miros si auz excelent, este destul de greoi la mers, nu se catara,
dar poate inota bine si se pare ca scaldatul ii place. De la vizuina sa duc
in diverse directii poteci batatorite si usor de identificat. Este daunator
in masura in care face daune in agricultura si in sectorul vinatoresc, in terenurile
cu fazani si potirnichi. Potrivit legii, sezonul in care poate fi vinat este
cuprins intre 1 septembrie si 30 aprilie.
Trofeul il constituie blana, care, montata ca un covoras pe un postav verde
si f rari jurat este decorativa. Parul de viezure constituie materialul ideal
pentru pensulele de barbierit datorita elasticitatii si flexibilitatii firului.
Se recunoaste usor dupa banda de culoare neagra a spicului. Se mai numeste bursuc.
Denumirea stiintifica este Melcs indes meles, Linne, 1758.
Numiri straine: engl. badger; fr. blaireau d'Europe; germ. Dachs; it. tasso;
sp. tejon.