Conform datelor Departamentului Controlului Vamal, in 1999 au fost importate 232 mii de tone de produse petroliere, in a la 1 milion tone. In consecinta,timp ce volumele comercializate pe piata interna bugetul a ratat anul trecut venituri in suma de 800 milioane lei.
In Republica Moldova piata produselor petroliere este probabil una din cele mai \"dinamice\" sfere de activitate. Evenimentele se petrec cu o rapiditate enorma si aceasta e normal daca luam in considerare ca lipsa de combustibil a creat totdeauna situatii exceptionale, mai ales in agricultura, ramura care ramane sa aiba cea mai mare pondere in economia nationala. Daca va mai amintiti, anume aceasta problema a creat o situatie complicata in campania de recoltare din anul trecut, cand din lipsa de carburanti, recoltarea graului era pusa sub semnul intrebarii.
In ultimul timp, insa, sunt provocate discutii aprinse in legatura cu scumpirea periodica a produselor petroliere. Firmele importatoare spun ca aceste scumpiri sunt provocate de majorarea preturilor la petrol pe pietele mondiale. Altii, cointeresati in stirbirea imaginii importatorilor, sunt de parerea ca preturile la carburanti sunt majorate intentionat pentru a majora castigurile.
Dupa parerea mea firmele importatoare nu sunt interesate in a majora pur si simplu preturile. Nu le permite puterea mica de cumparare a celor mai mari consumatori de combustibil - gospodariile agricole, dar si a celorlalti consumatori.
Un argument in favoarea acestei teze este faptul ca dupa orice majorare, cat de mica, urmeaza o perioada moarta in vanzari, cand timp de o saptamana-doua nu se vinde nimic sau foarte putin, dupa care ritmurile se apropie de cele anterioare, dar totusi raman mai mici. Si, va dati seama, nimeni nu vrea sa vanda mai putin, pentru ca ar castiga mai putin.
La acest capitol este de mentionat ca la fiecare majorare, ce
i \"ocarati\" sunt marile companii petroliere, care de obicei activeaza absolut legal. Adica, nimeni nici nu-si aminteste ca 50-60 de procente din produsele petroliere sunt importate prin contrabanda. Spun aceasta pentru ca, in general, la noi toate pietrele sunt aruncate in capul businessului legal, si probabil a venit timpul sa ne rafuim rau cu contrabandistii.
Din cauza contrabandei, piata produselor petroliere se dezvolta foarte incet. Nici chiar marile companii importatoare de petrol nu pot tine piept concurentei neloiale a importatorilor din afara legii, pentru ca acestia din urma pot vinde si la preturi mai mici decat cele de piata.
Majoritatea companiilor care activeaza legal, sunt foarte nemultamite de linistea care domina in lupta cu contrabanda. Chiar daca s-au organizat mai multe intalniri dintre reprezentantii Guvernului, primul-ministru si importatori pentru a se lua niste masuri de combatere a contrabandei.
La inceputul acestui an si prim-ministrul Dumitru Braghis a solicitat celor mai mari importatori de produse petroliere din Republica Moldova sa avanseze propuneri pentru a adopta o decizie de Guvern privind stoparea importului ilicit. In cadrul intrevederii, primul-ministru a recunoscut ca doi din trei litri de combustibil sunt importati in Republica Moldova prin contrabanda.
Cu toate acestea, pana in prezent, piata este dominata de contrabanda.
Un reprezentant al unei companii petroliere, care a participat la mai multe sedinte de acest fel, ne-a comunicat ca in general ele sunt destul de amuzante. \"Guvernul ne intreaba ce sa facem. Noi ii spunem ca pe contrabandisti ii stiu toti. Reprezentantii Guvernului recunosc ca intr-adevar se stie cine importa produse petroliere ilegal. Toate aceste intrevederi cu asta si se termina - cu strangerea parerilor. Dar nu am vazut inca sa se faca ceva concret in aceasta directie\".
Nu stiu daca ceea ce mi-a spus aceasta persoana, este adevarat, dar daca lucrurile stau anume asa, atunci unica concluzie este ca Guvernul, pur si simplu, nu vrea sa lupte cu contrabanda, chiar si in conditiile in care avem un deficit bugetar imens, iar haznaua statului ramane goala.
La inceputul anului trecut statul a incercat sa ia controlul asupra importului si comercializarii produselor petroliere prin emiterea in februarie 1999 a hotararii Guvernului cu privire la masurile de reglementare a importului, transportarii, stocarii si comercializarii produselor petroliere.
Astfel licentele pentru importul si comercializarea angro a produselor petroliere, precum si de comercializare a acestora este eliberata de Ministerul Finantelor. Departamentul Standarde, Metrologie si Supraveghere Tehnica elibereaza licente pentru exploatarea depozitelor de stocare si a statiilor de alimentare cu produse petroliere, iar Ministerul Transporturilor si Comunicatiilor - pentru transportare.
Solicitantii de licente trebuie sa dispuna de un fond statutar de 200 mii de lei, pentru activitatea de import si comercializare, si 100 mii - pentru activitatea de comert cu amanuntul.
Licentele sunt nominale si se elibereaza pe un termen de un an.
Pentru o evidenta stricta a circulatiei produselor petroliere urma sa fie implementat un sistem automatizat.
In prezent, dupa cum am mentionat si mai sus, contrabanda este cu atat mai periculoasa pentru importurile legale, cu cat preturile la carburanti s-au majorat in cateva randuri, pe cand salariile si veniturile majoritatii consumatorilor, de cele mai multe ori au ramas la acelasi nivel. Este adevarat si ceea ce spun companiile importatoare ca preturile la combustibili in lei, transformati in dolari, pe parcursul ultimilor ani au ramas practic aceleasi. Dar nu trebuie sa uitam ca veniturile in lei a consumatorilor nu corespund celor in dolari.
Dupa parerea unor participanti la piata produselor petroliere, pentru stabilirea unor reguli foarte clare de joc in acest domeniu, trebuie urgentata adoptarea Legii cu privire la piata produselor petroliere si executarea ei stricta de catre toti participantii: stat, importatori, comercianti si consumatori. Dar si asta nu este totul, pentru ca \"legalii\" vor continua sa fie defavorizati in fata \"ilegalilor\", daca, desigur, nu se vor intreprinde un sir de masuri concrete pentru combaterea contrabandei prin metode represive sau legalizarea totala a importurilor de petrol, prin crearea unor conditii favorabile pentru toti participantii la aceasta piata.
Unii analisti considera ca inasprirea controlului asupra importului de combustibili, care este o masura administrativa, nu va avea efect, ca in alte cazuri. Pentru \"starpirea\" totala a acestui fenomen, va trebui sa mergem, ca de obicei, pe calea masurilor economice.
Una din ele ar putea fi introducerea licentelor de mai mult e tipuri, ca in cazul celor acordate in sistemul bancar (tip A, B, C), fiecare din ele presupunand un anumit spectru de activitati pe aceasta piata. Evident ca fiecare tip de licenta va costa in mod diferit - cele care includ mai multe activitati vor costa mai scump s.a.m.d. La acordarea unui anumit tip de licenta se va tine cont si de marimea capitalului social. Astfel, in primul rand, se va crea un climat de concurenta normala, iar in doilea rand fiecare importator va avea o nisa a lui. Plus la asta, statul va avea posibilitate sa efectueze un control mai riguros al acestei piete.
O alta metoda economica de legalizare a importurilor de petrol este micsorarea numarului de taxe vamale si impozite. Unii importatori sunt de parerea ca numarul acestor taxe ar trebui sa coboare pana la doua-trei, astfel sistemul de impozitare fiind foarte clar si usor de controlat. Avem deja un asa exemplu, cand in cateva luni de la micsorarea taxelor pentru importul de tigari, cota de piata a tigarilor de contrabanda a scazut cu 30-40 la suta.
Importurile ilegale, in majoritatea lor se fac cu cantitati destul de mici - de la o tona pana la cateva zeci de tone. Contrabanda nu se face cu esaloane intregi de cisterne, de aceea in acest scop se utilizeaza transportul auto - un mijloc de transport care este destul de usor sa-l treci \"pe langa vama\". De aceea se propune interzicerea importului cu aceste mijloace si trecerea treptata, iar apoi totala, la importurile pe calea ferata, unde posibilitatile de contrabanda sunt cu mult mai mici.
O idee mai veche de legalizare a importurilor de produse petroliere este tranzitarea (importul prin) lor obligatorie prin Terminalul petrolier de la Giurgiulesti. Desigur, dupa finalizarea constructiei. Aceasta metoda corespunde si cerintei Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare ca statul sa asigure tranzitarea prin terminal a cel putin 1 milion tone de produse petroliere anual, cerinta care este calificata de unii drept absurda. Argumentul cel mai simplu este ca statul nu va putea obliga pe nici o firma privata sa importe produse petroliere prin intermediul terminalului de la Giurgiulesti. Mai ales ca la momentul actual majoritatea importurilor de benzina si motorina vin din Romania, de unde, spun importatorii, este mai convenabila transportarea cu cisterne auto, decat pe vase maritime. Transportarea produselor petroliere prin Terminalul de la Giurgiulesti ar putea fi acceptata de importatori doar in cazul in care petrolul ar fi adus din tari mai indepartate.
Ne-am oprit mai mult in acest articol la contrabanda cu produse petroliere, pentru ca ea este principala piedica in calea dezvoltarii normale a pietei de combustibil. Intr-adevar este greu de luptat cu acest fenomen, numai ca o concluzie care nu este chiar optimista rezida in faptul ca nici nu se depun prea multe eforturi de stopare a acestui fenomen. Pana la urma nici posturile fiscale infiintate de guvernul Sturza nu au avut efectul dorit. Nici legalizarea depozitelor vamale, iar apoi lichidarea lor nu a influentat in vreun fel activitatea importatorilor ilegali.
Concurenta dintre importatorii legali si contrabandisti este foarte dura, iar statul nicidecum nu intelege ca numai sprijinul acordat primilor va avea efect. Pentru ca astfel se vor majora defalcarile la buget, si de ce nu, poate, din contul volumelor mari de vanzari, se vor micsora si preturile. Statul este obligat sa sustina businessul legal, concurenta loiala, si pana nu va intelege acest lucru, vom avea o economie bolnava, inclusiv o piata a produselor petroliere care nu se supune nici unei legi economice normale.
P.S. Evident, ca in acest articol nu am scris nici pe departe despre toate problemele pietei produselor petroliere. De aceea vom reveni la aceasta tema si in numerele viitoare.
Pentru anul 2000, Parlamentul a stabilit accizele la benzina si la motorina la nivelul anului trecut, adica 1200 lei pentru o tona, si, respectiv, 500 lei per tona.
Proiectul bugetului pe anul 2000 stipula initial un acciz de 120 euro per tona, la benzina, si 50 euro, la motorina. Deputatii nu au acceptat majorarea cu aproape 20 la suta a accizelor pe motiv ca majorarea taxelor ar putea provoca scumpirea marfurilor si produselor autohtone. Anterior s-a declarat ca majorarea accizelor va conduce la lichidarea unor companii petroliere locale si statii PECO.
Potrivit unor date, vanzarile zilnice medii la o statie PECO s-au redus pe parcursul anului 1999, dupa cinci scumpiri, de la 30-40 tone pana la 4-5 tone.
In ultimii trei ani, accizul la benzina in RM a fost majorat de la 400 pana la 1200 lei pentru o tona, iar la motorina de la 100 pana la 500 lei per tona. Potrivit specialistilor, din cauza taxelor mari, cresc importurile ilegale.