„Am hotarat sa apar in public pe scena lumii ca martor al adevarului cinstit“

Cand in primavara anului 1543, cu puþin inainte de a inchide ochii, Nicholaus Copernic publica De revolutionibus orbium caelestium(Despre miºcarile de revoluþie ale corpurilor cereºti), nu banuia probabil ca opera sa va prilejui una din cele mai dramatice batali de idei din cate a cunoscut istoria culturii occidentale. Ceea ce la inceput parea sa fie doar o controversa intre caþiva savanþi de cabinet in jurul unei teorii cosmologice in raspar cu Biblia, simþul comun ºi tradiþia „ºtinþifica“, avea sa devina, in mai puþin de un secol, o confruntare ideologica de mare anvergura intre doctrina dogmatica a bisericii catolice, flancata de peripatetism, ºi ºtiinþa moderna nascanda, ilustrata stralucit de Galileo Galilei. j4f23fq
A trebuit ca pe scena lumii ºtiinþifice sa apara Galileo Galilei, care, abandonand consideraþiile etice ºi metafiziceale unui Giordano Bruno in sprijinul heliocentrismului, sa furnizeze intr-un limbaj colorat ºi larg, accesibil publicului, argumente din fizica, date de observaþie ºi probe experimentale irecuzabile in favoarea teoriei copernicane, pentru ca aceasta sa triumfe. Invaþatul italian a fost primul om de ºtiinþa, care a demonstrat , pe baza legilor dinamicii, adevarul teoriei astronomului polonez, ºi care, tot cel dintai, a oferit confraþilor sai posibilitatea sa se convinga de visu , cu ajutorul lunetei sale astronomice, de temeinicia noii teorii cosmologice. De aceea se poate spune, aparent paradoxal, ca adevarata „revoluþie copernicana“ in gandirea filozofico-ºtiinþifica europeana s-a savarºit fara Copernic ºi se datoreaza lui Galileo Galilei. Geniu de tip renascentist doar prin pluralitatea vocaþiilor-pentru matematica ºi astronomie, filozofie ºi fizica, tehnica ºi inginerie, literatura ºi medicina, muzica ºi pictura, invaþamant ºi cercetare ºtinþifica- Galilei aparþine neindoielnic timpurilor moedrne. In persoana sa, teoreticianul minuitor de abstracþiuni este dublat de practicianul inzestrat cu un prodigios spirit aplicativ, cercetatorul ºtinþific se intalneºte cu inginerul ºi inventatorul. Aºa se face ca de numele sau se leaga contribuþii teoretice de covarºitoare insemnatate in fizica(principiile dinamicii, legile caderii corpurilor, izocronismul oscilaþiilor pendulului, rezistenþa materialelor) ºi descoperiri epocale in astronomie(sateliþii lui Jupiter ºi Saturn, fazele planetei Venus, relieful lunii, petele solare), dar ºi invenþii de mare valoare(telescopul, microscopul, balanþa hidrostatica, termometrul, compasul geometrico-militar).
Nascut la Pisa in 1564, anul naºterii lui Shakespeare ºi al morþii lui Michelangelo, Galileo Galilei a inceput prin a studia, la Florenþa, limbile clasice, disciplinele umanistice, logica, muzica ºi pictura, iar la universitatea din oraºul natal, medicina, pe care, in 1584, o abandoneaza definitiv pentru a se dedica matematicii ºi aplicaþiilor ei practice, mai ales in domeniul fizicii. Rodul primelor sale cercetari ºi experienþe pe acest taram il constituie descoperirea izocronismului oscilaþiilor pendulului, in urma observarii - zice-se - a oscilaþiilor candelabrului domului din Pisa. In 1585 se inapoiaza la Florenþa, ºi timp de patru ani alterneaza cercetarile ºtiinþifice cu lectura autorilor clasici latini (Vergiliu, Ovidiu, Horaþiu, Seneca) ºi a celor italieni. Din aceºti ani dateaza inventarea balanþei hidrostatice, destinata determinarii greutaþii specifice a corpurilor (continuare a experienþelor lui Arhimede), dar ºi doua lecþii Despre infaþiºarea, aºezarea ºi marimea „Infernului“ lui Dante. Aceste lecþii, þinute la academia din Florenþa, nu sunt singurele exegeze literare dedicate de Galilei marilor autori italieni. In anii urmatori va scrie Consideraþii asupra lui Tasso ºi Comentarii despre Ariosto, marturii ale pasiunii sale statornice pentru literatura. Autor el insuºi de scrieri literare, printre care satira Impotriva obiceiului de a purta toga, in care ridiculizeaza unele moravuri - ºi naravuri - academice, marele om de ºtiinþa s-a ales, din frecventarea scriitorilor antici ºi moderni, cu o indemanare la scris ºi un stil care au ridicat proza sa ºtiinþifica la demnitatea artei literare. Tot din perioada ºederii la Florenþa dateaza formularea unor teoreme asupra centrului de greutate al corpurilor solide, atragand asupra-I preþuirea cercurilor ºtiinþifice. Totuºi, abia in 1589 izbuteºte sa fie numit, pt. o perioada de 3 ani, profesor de matematici la Universitatea din Pisa, dealminteri cu un stipendiu foarte modest. Paralel cu activitatea didactica iºi continua cercetarile ºtiinþifice privitoare la caderea corpurilor. Contrar comentatorilor lui Aristotel, care susþineau ca, cu cat sunt mai grele corpurile, cad spre pamant cu viteza mai mare, Galilei demonstreaza ca in vid corpurile cad, de la aceeaºi inalþime, cu aceeaºi viteza, indiferent de greutatea lor, facand precizarea ca viteza caderii corpurilor nu este constanta, ci creºte odata cu timpul. Pentru a dovedi exactitatea concluziilor sale despre caderea corpurilor, Galilei recurge la un experiment public: din faimosul turn inclinat al Pisei lasa sa cada 3 sfere de marimi ºi greutaþi diferite, proband in mod empiric legea caderii corpurilor formulata de el.
In cei 3 ani petrecuþi la Pisa, Galilei s-a ocupat ºi de astronomie, care figura in programa analitica a cursului sau, dupa cum este probabil ca printre obligaþiile sale didactice figura, la aceasta disciplina, ºi expunerea sistemului lui Ptolomeu, acceptat ca un adevar indiscutabil de ºtiinþa oficiala.
La expirarea termenului de trei ani pt. care fusese angajat cu contract la Universitatea din Pisa, Galilei se decide, din multiple consideraþii, sa abandoneze catedra de aici. Este nemulþumit in primul rand de stipendiul sau modest de 60 de scuzi, cu totul insuficient pt. a face faþa greutaþilor familiale sporite care apasau pe umerii lui, mai ales din 1591 cand, murindu-I tatal, preluase, ca fiind cel mai varstnic dintre fii, sarcinile intregii familii formate din mama, frate ºi 3 surori. S-a adaugat apoi ostilitatea crescanda a mediului universitar ºi ºtiinþific conservator din Pisa, care nu se putea impaca nici cu noutatea ideiilor tanarului invaþat, nici cu ardoarea lui polemica. A contribuit , in sfarºit, la plecarea sa din Pisa o disputa personala cu Giovanni de Medici, fiul nelegitim al marelui duce Cosimo al Florenþei, caruia I-a contestat paternitatea unei invenþii, ceea ce I-a inrautaþit iremediabil situaþia in cetatea universitara pisana aflata sub obladuirea familiei Medici.
Sprijinit de prietenul sau Guidobaldo Del Monte, matematician ºi fizician de prestigiu, care il mai ajutese in trecut, Galilei obþine, in toamna anului 1592, catedra de matematica ºi geometrie de la Universitatea din Padova, cu o remuneraþie anuala de 180 de florini aur. Situata pe teritoriul de sub obladuirea Veneþiei, Universitatea padovana oferea carturarilor condiþii mai prielnice de afirmare, indeosebi o mai larga libertate de gandire. Aici, la Padova, Galilei ºi-a petrecut nu mai puþin de 18 ani, cei mai rodnici pentru cercetarile sale ºtiinþifice, ºi, potrivit propriei sale marturisiri, cei mai fericiþi din viaþa personala. Intampinat cu caldura ºi admiraþie in cele mai alese cercuri padovane ºi veneþiene, el leaga in aceºti ani prietenii temeinice, care apoi, in momente de grea cumpana, vor constitui un sprijin de nadejde ºi o sursa de reconfortare sufleteasca. Atunci se imprieteneºte pentru toata viaþa cu un manunchi de carturari cu alese virtuþi morale ca Gian Francesco Sagredo ºi Filippo Salviato, amandoi imortalizaþi in Dialog despre cele doua sisteme principale ale lumii ºi in Cuvatari ºi demonstraþii matematice sau ca Paolo Sarpi, consultant al republicii veneþiene pt. probleme teologice ºi, in acelaºi timp, un temeinic cunoscator al matematicii, fizicii ºi astronomiei. Nu-ºi refuza nici desfatari mai lumeºti in compania unor oameni care ºtiau sa petreaca ºi sa guºte placerile vieþii. Din acea perioada dateaza ºi legatura sa, niciodata legalizata, cu Marina Gamba, legatura din care i s-au nascut 2 fiice, Virginia ºi Livia, ºi un fiu Vicenzo, singurul a carui paternitate a recunoscut-o. deºi stipendiul i-a fost marit sistematic, situaþia sa materiala a ramas precara, ceea ce l-a silit sa caute ºi alte surse de caºtig in afara activitaþii didactice oficiale.Astfel a ajuns Galilei ca, in paralel cu prelegerile universitare, sa dea lecþii particulare,. Avand pana la 20 de elevi(dintre care unii stateau in gazda la el, contra cost) sau sa comercializeze instrumente matematice de fabricaþie proprie. Deºi asemenea indeletniciri subalterne ii rapeau inevitabil mult timp, nu ºi-a neglijat obligaþiile didactice. Dimpotriva, ºi le-a indeplinit cu o asemenea stralucire, incat aulele universitaþii au devenit neincapatoare pt. tineretul doritor sa-i ascultecuvantul plin de miez ºi de duh. ªi-a continuat de asemenea, cu tenacitate, cercetarile ºtiinþifice ºi activitatea de creaþie tehhica. In domeniul mecanicii face paºi hotaraþi de la statica, dominanta in fizica timp de 2000 de ani, la dinamica; formuleaza, intr-o scrisoare din 16 octombrie 1604, adresata lui Paolo Sarpi, celebra lege a caderii corpurilor, studiaza principiul vitezelor virtuale ºi principiul inerþiei, face studii de balistica. Tot in acei ani se ocupa de modul de construire al fortificaþiilor, de magneþi ºi de fenomenul magnetismului, pune in evidenþa rolul matematicii ca instrument de cercetare a fenomenelor naturii.
In vremea cand Galilei incepe sa þina cursuri la Universitatea din Padova, in centrul atenþiei invaþaþilor se afla problema cosmologica: structura universului ºi sistemul planetar. Cei mai mulþi oameni de ºtinþa impartaºeau ideile lui Aristotel, acceptate ºi de biserica, iar pe taram astronomic erau adepþii sistemului geocentric a lui Ptolemeu (90-168 e.n.). Stagiritul ºi comentatorii sai arabiconsiderau ca universul este alcatuit din 2 lumi deosebite, cea „de sus“, cereasca, ºi cea „de jos“, pamanteasca, ori „sublunara“, alcatuita din elemente materiale neomogene ºi guvernate de legi fizice diferite. In vrema ce lumea cereasca, susþineau ei, este eterna, neschimbatoare, perfecta, incoruptibila ºi dominata de o ordine ºi o armonie desavarºita, lumea pamanteasca este trecatoare, variabila, imperfecta, supusa stricaciunii, haotica ºi plina de contraste.
Dar peripatetismul a primit lovitura de graþie pe taramul astronomiei in momentul cand Galilei a fost in masura, datorita lunetei astronomice, sa faca demonstraþia ad oculus ca ideile lui Aristotel ºi sistemul geocentric a lui Ptolemeu sunt false. Pana atunci s-a complacut intr-o oarecare ambiguitate, explicabila prin scrupulele omului de ºtiinþa, care nu inþelegea sa-ºi declare in public convingerea intima despre adevarul ipotezei copernicane inainte de a putea sa produca probe incontestabile in sprijinul ei, dar ºi prin tema de inchiziþie, gata sa intervina ori de cate ori doctriona oficiala a bisericii catolice era contrazisa faþiº. Aºa se face ca in acelaºi an, 1597, cand publica Tratatto della sferica ovvero Cosmografia(Tratat despre sfera sau Cosmografie), in care, respectandu-ºi cu stricteþe obligaþiile didactice oficiale, expune teoria lui Ptolemeu, fara nici un comentariu critic ºi fara nici o aluzie la ipoteza copernicana; in corespondenþa particulara cu anumiþi oameni de ºtiinþa se declara adeptul teoriei lui Copernic. Apariþia pe firmament, in 1604, a unei stele noi, care a starnit mare valva printre profani ºi discuþii aprinse in cercurile ºtiinþifice, a fost fenomenul ceresc despre care Galilei a þinut, la sfarºitul anului 1604, trei prelegeri in prezenþa unui public foarte numeros, demonstrand ca apariþia ºi dispariþia acelei stele infirmau cosmologia aristotelica ºi furnizau noi argumente ipotezei copernicane. Peripatetismul considera, precum s-a vazut, ca intre lumea cereasca ºi cea pamanteasca exista o deosebire fundamentala, corpurile cereºti fiind eterne, desavarºite, neschimbatoare ºi incoruptibile, iar corpurile pamanteºti - dimpotriva - vremelnice, imperfecte, schimbatoare ºi supuse schimbarii. Or, apariþia, dainuirea temporara ºi dispariþia unor stele noi demonstrau ca ºi corpurile cereºti, asemenea celor de pe pamant, se nasc, traiesc ºi mor. Fenomenele confirma principiul unitaþii materiei ºi a identitaþii legilor miºcarii in univers, principiu concordat numai cu teoria lui Copernic. Pentru a-ºi salva concepþia, adepþii peripatetismului au pretins atunci ca noul astru nu aparþine lumii „de sus“, ci „sferei elmentare“, situata intre lumea „de sus“ ºi cea „de jos“, printre care existenþa sa efemera. Galilei a demonstrat insa ca intrucat noul astru nu ºi-a schimbat poziþia in raport de astrele invecinate, el n-ar putea aparþine decat sferei stelelor fixe, care, potrivit cosmologiei tradiþionale, face parte din lumea „de sus“. In lipsa de alte argumente, adversarii sai au replicat atunci ca fixitatea stelei nou aparute este doar o iluzie optica, susþinere anevoie de combatut in lipsa unor dovezi contrare fenomenului constatat cu ochiul liber. Daca replicile cosmologilor peripatetici nu i-au putut slabi lui Galilei increderea in teoria copernicana, ele i-au demonstrat in schimb ca argumentele de pura logica sau de ordin matematic, mai greu accesibile nespecialiºtilor, erau insuficiente pt. a-i convinge pe oamenii de ºtiinþa robiþi tradiþiei aristotelice ori increzatori numai in simþul comun, care, printre altele, atesta fixitatea Pamantului, adica nucleul sistemului ptolemeic. Trebuiau aduse aºadar probe ad oculus, pe care Galilei le-a putut oferi tuturor cercetatorilor de buna-credinþa abia atunci cand a fost in masura sa le puna la dispoziþie instrumentul optic apt sa le permita sa se convinga ex propriis sensibus de adevarul teoriei copernicane: telescopul.
Incredinþat tot mai mult ca validitatea concluziilor teoretice trebuie verificata prin experienþe de laborator ºi prin aplicaþii practice, Galilei iºi amenajeaza acasa un atelier mecanic, iar pentru ca sa asigure funcþionarea sa continua angajeaza ºi un muncitor specializat, pe care il gazduieºte, impreuna cu intreaga familie, in locuinþa sa. In acest atelier savantul face numeroase experienþe ºi construieºte diferite aparate ºi instrumente. Rezultatul acestei activitaþi de creaþie tehnica se concretizeaza in cateva ingenioase invenþii, ca bariscopul ºi compasul geometrico-militar, un fel de rigla de calcul. Interesul lui Galilei pentru valorificarea in practica a cercetarilor ºtiinþifice este dovedit ºi de frecventele sale vizite la arsenalul din Veneþia unde a avut prilejul sa cunoasca direct funcþionarea unora dintre cele mai perfecþionate utilaje existente in acea vreme in Italia ºi sa faca schimb de idei cu maiºtrii din ateliere. Cand iºi afirma public paternitatea asupra compasului geometrico-militar declanºeaza o dubla disputa in jurul prioritaþii invenþiei, fapt care ii prilejuieºte prima polemica. ªi primul proces. Pentru ca un pretins inventator flamand iºi atribuia paternitatea asupra acestui instrument de calcul, Galilei publica, in apararea sa, in 1606, lucrarea Le operazioni del compasso geometrico et militare (Operaþiile compasului geometric ºi militar), p e care, pentru a beneficia de ocrotirea unui personaj influent, o dedica principelui Cosimo de Medici. Susþinerile privitoare la calitatea sa de autor al invenþiei erau numai in parte exacte, compasul nefiind cu totul nou, ci numai o perfecþionare a unui instrument cunoscut ºi folosit anterior de alþi matematicieni. Urmeaza un nou atac, pe aceeaºi tema, pornit de asta data de Baldassar Capra, care in lucrarea Usus et fabrica circini…(Folosirea ºi fabricarea compasului) ii contesta lui Galilei paternitatea asupra invenþiei ºi il invinuieºte de contrafacerein dauna sa ºi a magistrului sau, Simon Mayr, un cunoscut astronom ºi matematician german. Invinuitul porneºte imediat la contraatac, intentand o acþiune judiciara pentru plagiat, pe care o caºtiga. Nu se mulþumeºte insa cu atat, ci publica ºi o broºura polemica intitulata Difesa contro alle calunnie et imposture di Baldassar Capra (Apararea impotriva calomniilor ºi inºelatoriilor lui Baldassar Capra). Este prima imprejurare cand Galilei iºi pune in valoare una dintre insuºirile dominante ale firii sale: combativitatea.
Invenþia galileana cea mai de seama, prin descoperirile epocale pe care le-a facut posibile, a fost insa luneta astronomica sau ocheanul (il cannochiale), numit ulterior telescop. ªi de asta data noutatea invenþiei nu era absoluta. Secretul confecþionarii lentilelor ºi utilitatea lor erau cunoscute in Italia inca din evul mediu, iar fenomenul refracþiei fusese explicat in mod ºtiinþific la sfarºitul secolului al XVI-lea.
Superioritatea lui Galilei faþa de toþi astronomii timpului rezida nu atat in faptul de a fi indreptat luneta spre mirifica lume astrala, ceea ce facusera dealtfel ºi alþii pana atunci, cat in a-ºi fi dat seama cel dintai ºi numaidecat de valoarea probanta, pentru ipoteza copernicana, a descoperirilor sale.