z8s16st
Arta pedagogica reprezinta o capacitate generala a educatorului de valorificare prompta a principiilor si tehnicilor de proiectare si realizare a activitatii de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii elevului in conditii si situatii noi.
Arta pedagogica reflecta dimensiunea operationala a maiestriei pedagogice care presupune prezenta tactului pedagogic ("insusire pozitiva obiectivata in comportamentul educatorului") si a talentului pedagogic ("sistem unitar de aptitudini pedagogice dovedite de educator") - Dictionar de pedagogie, , ..
. Dimensiunea operationala a conceptului de arta pedagogica este concretizata la nivelul "artei didactice" ( etimologia cuvantului, in limba latina: ars docendi - arta de a invata pe altii). Intervenind ca o componenta a maiestriei pedagogice, "arta didactica" asigura exercitarea exemplara a capacitatii de comunicare formativa probata de profesor la nivelul clasei de elevi conform principiilor si modalitatilor de organizare a activitatii didactice, institutionalizate in cadrul procesului de invatamant.
Dimensiunea functionala a conceptului de "arta pedagogica" este relevata la nivelul teoriilor educatiei care promoveaza un anumit model de cercetare a domeniului ( Birzea, Cezar, , .-).
Conceptul de arta pedagogica evidentiaza "ruptura epistemologica" existenta intre componentele stiintifice si cele nonstiintifice angajate in activitatea de educatie. El avanseaza trei modele de analiza posibila a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane:
- modelul tehnologic, bazat pe proiectarea metodelor eficiente la nivelul actiunii educationale/didactice;

- modelul estetic, bazat pe proiectarea "artistica" a mesajelor avansate la nivelul actiunii educationale/didactice;
- modelul psihologic, bazat pe relatiile intersubiective dintre educator si educat, promovate la nivelul actiunii educationale/didactice.
Aceste trei modele inspira tot atatea forme de proiectare si realizare a activitatii pedagogice/educationale.
Pedagogia tehnologica, aplicativa, pledeaza pentru o actiune artizanala, cu o eficienta imediata dependenta de maiestria orala, transmisibila din generatie in generatie, cu reactualizarea valorilor traditionale ale profesiunii didactice: spontaneitate, incredere in metoda, solidaritate de grup, mandrie locala, intelepciune revendicativa etc.
Pedagogia artistica pledeaza pentru o actiune supusa legilor estetice, promovate in "paideia" timpurilor clasice care proiecta instruirea la nivel de creatie dramatica dependenta de "didactica dedublarii" rolului profesorului, reversibil intre comunicare intelectuala si comunicare afectiv-motivationala.
Pedagogia comprehensiva pledeaza pentru integralitatea actiunii educationale care poate fi dobandita prin proiecarea corelatiei psihologice necesara intre educator si educat la niveluri de empatie superioare.
Semnificatia metodologica a conceptului de arta pedagogica evidentiaza faptul ca sistemul de cunostinte din domeniul educatiei "nu poate fi tratat intotdeauna exclusiv dupa mijloacele stiintei". Extrapolarea sa incurajeaza insa tendinta de abordare intuitiva a educatiei in cadrul unui discurs care refuza constrangerile stiintifice necesare pentru definirea conceptelor pedagogice fundamentale si operationale.
Conceptul de arta pedagogica evidentiaza importanta initiativei metodologice a cadrelor didactice necesara in contextul unor situatii scolare si extrascolare noi. Operationalizarea sa depinde insa in mod esential de stiinta educatiei. Ea legitimeaza mecanismele de proiectare curriculara care subordoneaza "arta pedagogica" finalitatilor propuse la nivel macro si microstructural in vederea realizarii unei actiuni educationale/didactice eficiente, autoreglabila prin valorificarea creativitatii profesorului, la niveluri de performanta si de competenta superioare.