Ce-a mai frumoasa exprimare a gandurilor omului este arta. Inceputurile ei se pierd in negura istoriei. In perioada actuala cunoastem toate etapele prin care a trecut arta. Stim ca oamenii preistorici isi exprimau credintele, sentimenetele si isi descriau modul de viata si lasau o mostenire urmasilor prin arta. O dovada clara a acestui lucru sunt picturile rupestre din pesteri cum ar fi cea de la Lascaux din Franta, dar si micile statuiete sau grupurile statuare exempli gratia Ganditorul de la Hamangia . j2f6fr
Mereu arta s-a aflat in stransa relatie cu tehnologia, amandoua au evoluat cam in acelasi timp. Dupa perioada preistorica a urmat epoca infloritoare a antichitatii care a dat frau liber sentimentelor artistilor. Acestia ca si inaintasii lor nu creau din cauza ca erau obligati. Le facea placere acest lucru. Ii incanta faptul ca trebuie sa copieze natura care era si inca este foarte frumoasa. Artistii de atunci ca si cei de azi intrau intr-o stare asemanatoare transei cand creau si redeveneau pentru scurte momente copii fiind exact ca ei in momentele lor de joaca, atunci cand se cred atotputernici si omiscienti peste taramul lor imaginar. Astfel exista o relatie stransa intre arta si joc. Actul creator devenind modul derelaxare si dezvoltare gandirii creatorului, in acelasi fel in care pentru un copil joaca in delecteaza dar il si invata lucruri noi in acelasi timp.
Cu cat lucreaza mai mult, artistul incepe sa-si iubeasca creatia,sa o divinizeze sau sa se indragosteasca de ea intocmai ca Pigmalion.
In timp arta s-a diversificat avand astfel mai multe ramuri: pictura, sculptura, mozaicul, arhitectura, literatura, muzica, teatrul si altele care au fost infloritoare in timpul antichitatii.
Dar omeniarea a avut si perioade in care arta atat de necesara dezvoltarii omului a decazut. Mileniul marilor migratii numit si mileniul intunecat, nu ne-a lasat capodopere demne de predecesorii antici demonstrand dictonul latin sic transit gloria mundi(asa trece gloria mundi). Oamenii din acea perioada au distrus aproape tot ce insemna arta. Nici scrieri de valoare literara nu avem din epoca aceea, acest fapt contrastand cu mariile opere antice “Iliada”, “Odiseea”, “Eneida”, “Epopeea lui Ghilgames”, “Ramayana si Mahabharata”.
Dar dupa perioada intunecata a urmat renascentismul marcat de umanism, perioada in care arta prin toate ramurile ei s-a dedicat sufletului omenesc si naturii pentru a infrumusta viata tuturor popoarelor dar si pentru ca naturalia non sunt turpia(cele naturale nu sunt rusinoase). Artistii din acea epoca au lasat capodopere in toate domeniile: arhitectura (exempli gratia Capela Sixtina), pictura (e.g.Gioconda de Leonardo da Vinci), literatura (e.g “Utopia” de Thomas Morus, “Principele” de Nicolo Machiaveli, “Gargantua si Pantagruel” de Francoi Rablais, “Elogiul nebuniei” de Erasmul din Rotterdam).
Dupa epoca renascentismului au urmat numeroase alte curente artistice care s-au manifestat in toate ramuriele artei.
De la primele forme de arta menirea asrtistului a fost aceea de a se face util semenilor creand pentru ei ceva frumos care sa le incante sufletul sau sa le explice ceva sa-i invete lucruri noi, sa le fie de folos in viata, sa infrunte problemele mai usor. Oamenii de rand lipsiti de talent artistic au apreciat atat creatiile cat si creatorul. Ei au realizat ca in strafundurile artei exista ceva deosebit ce trebuie cercetat indelung si inteles. Acel mister al artei trebuie privit din mai multe unghiuri si de multe ori trebuie explicat de artist pentru a intelge mesajul transmis.
Artistii intotdeauna ne-au uimit, deschizandu-ne orizonturi noi spre alte lumi si nu si-au renegat creatiile chiar daca erau consideratii de unii fantezisti. Un exemplu elocvent este Jules Verne care a scris despre submarine cu aproximativ 100 de ani inainte de inventarea lor.
Deoarece artistii creaza din placere actul creatiei poate si considerat un joc. Ii seama foarte mult deoarece creatorul daca nu picteaza, nu scrie sau nu sculpteaza se simte ca un copil caruia i s-a interzis jocul, caruia i s-au inchis orizonturile si prin urmare devine un om trist fara pofta de viata si aproape mort. Jocul artistilor este sugerat in multe moduri, cateodata direct( un tablou care descrie un joc de copii este un dublu joc-amintirile poetului din copilarie si jocul creatiei; cartile descriu jocuri de orice feluri: de copii, de razboi, de cuvinte, jocuri pentru oameni mari. Uneori artistii isi descriu insasi jocul lor)
Artistii ca si copii isi vad “joaca” precum ceva serios, care trebuie pus inaintea altor lucruri. De multe ori ei ne sugereaza jocul lor prin anumite simboluri, prin cuvinte cheie in operele literare care ne fac sa ne gandim ore intregi la intelesul unei fraze anume, astfel, creatorul jucandu-se cu gandirea noastra.
O deosebire importanta intre om si animal este arta. Specia umana are arta in sange. Prin aceasta filiera copilul isi exprima mai bine sentimentele, gandurile si totodata isi dezvolta simtul pentru frumos. Copii picteaza, desenaza, construiesc castele din nisip sau din pamant, modeleaza diferite figurine din plastilina sau din lut, incercand astfel sa se exprime si sa imite natura. Din aceasta cauza copii sunt incurajati sa isi dezvolte talentul la gradinita si apoi in scoala primara si in gimnaziu. Daca ei, copii isi descopera o vocatie in arta pot imbratisa mai departe meseria de pictor, scriitor, arhitect, sculptor. Dar exista si persoane fara talent dupa cum spuneau latinii non omnia possum omnes(nu toate le putem toti) care isi cauta o meserie cu profil realist.
La prima vedere diferenta dintre ludic si matur este precum cea de la cer la pamant pentru ca oamenii ajunsi la maturite uita sa se joace, adica uita sa se deconecteze de problemele vietii. Acesti “oameni maturi” isi uita defapt originile astfel devenind in anumite cazuri mult mai vulnerabili decat copii ei dispretuiesc pe homo ludens(omul care se joaca) considerandu-l inapoiat. Ei nu vad defapt ca jocul este ceva necesar. Prin joc ei inteleg ceea ce fac copii nu vor sa vada ca aceasta joaca poate evolua si se poate adapta la diferite varste. Prin urmare diferenta dintre ludic nu este chiar asa de mare, noi suntem aceia care dam in mintea noastra o definitie denaturata jocului. Astfel chiar daca se joaca ei nu recunosc acest lucru si din motive sociale dau alte nume jocurilor.
Concluzia este ca arta si jocul desi nu sunt sinonime sunt inrudite si se intrepatrund. Desi nu vrem sa recunoastem, acestea doua au ajutat foarte mult la progresul omenirii de-alungul miilor de ani. Si datorita lor oamenii au un simt dezvoltat al frumosului.