Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
CULTURA - CE POATE INSEMNA O CULTURA
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
t9q4qv
Daca ar disparea cultura europeana, inca ar putea supravietui ceva din ea: modelul pe care l a dat lumii istorice. El ar reaparea drept constiinta de sine a oricarei alte culturi depline — in cazul ca ar mai fi vreuna.
Pina la cultura europeana, toate celelalte stiute noua au fost partiale: au cunoscut numai un colt de Terra, oricit de intins ar fi fost el, si au dat socoteala numai de versiunea lor a spiritului. Singura cultura europeana, cel putin din perspectiva noastra, dupa ce a incercat felurite variante (bizantina, romano catolica, italiana, franceza, anglo saxona, ultimele doua pe un fond germanic), s a deschis, prin constiinta istorica, inspre toate culturile stiute. Fata de ea, celelalte ne par parohiale. Sa fie aci o iluzie europocentrica? In fond, nici nu le mai inregistram drept culturi depline, ci configuratii culturale: configuratia egipteana, chineza, indiana, in unele privinte chiar cea greaca, admirabila si neincetat fecunda, cum este. Atunci cind Spengler sau Toynbee vorbesc despre culturi, ei infatiseaza de fapt simple configuratii culturale, din rindul carora ar face parte si cea europeana.
Dar deosebirea dintre o configuratie culturala si o cultura deplina a si fost sugerata. Configuratiile — apartinind cite unui singur popor sau conglomerat inchis — nu au cultivat si nu cultiva omul deplin, in toate versiunile lui, asa cum au ignorat si ignora restul sferei terestre, adica tot pamintul locuit (=oikouméne), nefiind ecumenice. Au ramas inchise in ele insele si in buna lor intilnire cu natura. Cind miraculoasa cultura greaca a conceput, sub numele de kalokagathia, desavirsirea umana, ea n a trecut o neamurilor, asa cum si a trecut crestinismul mesajul sau cum isi trece Europa valorile si civilizatia; iar cind si a desavirsit limba si a inceput s o exploreze, cultura greaca nu a socotit necesar s o confrunte cu alte limbi, asa cum face lingvistica europeana; cind a nazuit sa stie tot, nu s a deschis prin istorie catre restul lumii (in afara de contactul cu egiptenii, si inca); in sfirsit, chiar atunci cind s a ridicat la ratiune, ea s a oprit in fata irationalului, neintegrindu l rational nici macar in matematici si lasindu l s o patrunda in zonele ei obscur religioase. In fapt, toate culturile lasa irationalul dincolo, pe cind cea europeana il aduce si intrupeaza aici.



Nu va fi „europocentrism“, atunci, in a declara ca modelul european ar putea fi singurul valabil si pentru alte culturi. Despre europocentrism se vorbea numai pe vremea cind Europa ignora valorile altor culturi si civilizatii, chiar daca pe plan istoric luase contact cu ele. Insa in veacul al XX lea termenul si a pierdut sensul peiorativ, de vreme ce cultura europeana nu doar a asimilat ce era valabil in alte culturi (in primul rind, experienta de arta si de limba, uneori si de gindire), dar si a extins ea valorile morale, ideologice, economice si de civilizatie peste ele, europenizind in chip firesc tot globul. Iar daca pe orizontala prezentului modelul european este adoptat atit de firesc, de ce nu ar opera el si pe verticala timpului, oferindu ne prototipul in lumina caruia sa putem intelege limitele culturilor trecute si sa inchipuim culturile viitoare posibile?
Cum a obtinut cultura europeana acest titlu, poate fi sugerat, fie si in chip nesigur. Misterul ei este de a nu avea mister, deci inchidere in sine, asa cum au dovedit ca au culturile mai implinite din trecut, chiar grecii, cu unele oracole si „mistere“ ale lor. In orice caz cultura europeana nu reclama initiere: ratiunea ei filozofica, metodele ei stiintifice in frunte cu matematicile, valorile ei morale si politice (demnitate umana, libertate, ideal de echitate) stau la indemina oricui. Pe de alta parte, ea isi realizeaza liber modelul, caci a stiut de la inceput sa iasa, cu o natura transfigurata, de sub veneratia oarba a naturii. Orice alta cultura, e drept, a depasit conditia naturala si a iesit de sub necesitatea ei; dar toate cele stiute au ramas pina la urma in cumpana cu natura, din care si au tras mitologiile si zeii, pe care au sanctificat o si, in definitiv, pe care au lasat o si acceptat o intocmai.
Cultura europeana se asaza de la inceput dincolo de natura, care pentru crestinism este cazuta, o data cu omul, iar pentru religia stiintei este spectralizata si trecuta in laborator. Ea este o cultura a ne firescului, una supra realista pe toate planurile: cu mitologia ei (nicidecum naturala, ci nascuta dintr o singura legenda, cea a copilului nascut in iesle), cu teologia ei, cu filozofia, stiinta si tehnica ei. De aceea ea poate da arhetipul oricaror altor culturi, aratind partialitatea lor. Iar spre deosebire de acestea, ea poate avea sens si desfasurare chiar in cosmos cindva, dovedind — asa cum spunea Hegel si cum nu se putea concepe in culturile trecute — ca natura de pe Terra este contingenta.
Ca dovada, pentru prezent cel putin, ca Europa (al carei nume Spengler cerea in chip absurd sa fie scos din istorie, spre a fi inlocuit cu „fausticul“ desperarii si exasperarii umane) nu reprezinta o cultura intre altele este faptul ca ea a educat si educa in continuare tot globul, dupa cum tot ea a descoperit restul lumii, iar nu restul lumii pe ea. Mai mult inca: nu numai civilizatia, ci chiar cultura ei educa dinauntru alte lumi si rase, potrivindu li se intr astfel de parca valorile, stiintele, metodele europene ar fi fost descoperite de ele. Ideologiile europene le trezesc la viata istorica proprie. Daca matematicile ar fi putut fi obtinute de asiatici, ei n au stiut sa dea nici fizica, nici biologia ca atare, necum istoria ori antropologia. Totusi, stiintele sint uneori intreprinse chiar mai bine de ei, caci au o sporita atentie — demersul originar al vietii spirituale si de cunoastere —, asa cum au mai multa supunere la obiect. Numai ca europenismul, intrat in expansiune (si adoptat la fel de firesc cum, in mic, a adoptat lumea tracica civilizatia romana), risca sa striveasca sensurile traditionale apartinind acelor configuratii culturale in izolarea lor. In ceasul acesta de trecere spre o alta cultura, mai adevarata istoric, care ii adevereste si pe ei, unii japonezi, constienti de pierderea valorilor proprii, se sinucid. In curind o vor face si alti asiatici, poate chiar citiva africani. (Indienii in schimb n au nevoie s o faca, de vreme ce au demisionat din viata istorica inca de la inceput.)


Ceea ce da un plus de investire culturii europene este modul ei de existenta. In existenta istorica au fost si sint angajate de asemenea toate culturile trecute, dar ele au sfirsit, uneori degraba, la existenta stagnanta. La egipteni, la chinezi, la indieni, intrarea in stagnare istorica a fost evidenta; chiar grecii, cu intreaga lor viata istorica si civilizatie, intrasera in stagnare. Datorita poate prea bunei lor impletiri cu natura, in orice caz datorita schimbului lor cultural prea redus cu alte lumi, unele culturi sfirsesc prin a si supravietui pur si simplu, cind nu dispar in chip violent. Dar o cultura autentica si deplina nu ar putea pieri dinauntrul ei, iar viziunea mortii „firesti“ a culturilor, de ordinul celei a lui Spengler, tine de organicism si de etnicism, nicidecum de spiritul culturii.
In spiritul culturii, inteleasa ca structura istorica deschisa, nu incape sfirsit; modelul ei nu piere, asa cum nu pier (decit doar prin suprimare violenta a subiectului sau materiei ce le poarta) operele de arta ori ideile. Ca o structura deschisa, spre deosebire de culturile inchise de pina acum, modelul european nu poarta in sine o pulsiune a mortii — putind fi reluat, cum si este, pe intregul glob — si nici nu poarta tendinte de intrare in stagnare. In momentul cind, in urma celor doua razboaie nefaste, continentul european a parut sa ramina doar un spatiu muzeal si sa treaca in stagnare istorica, a aparut versiunea americana a modelului, cea sovietica, ba chiar versiunea japoneza pe plan industrial, tot atitea modalitati sortite sa scoata totul din stagnare si poate sa reinsufleteasca modelul pe continent el insusi.
Toate acestea sint cu putinta prin modul de existenta al modelului european, o existenta in neodihna creativitatii. De ce e creatoare cultura europeana? Tocmai pentru ca nu e initiatica. Ea e „transmisa“ permanent altora si insusita de ei. Trebuie deci sa creeze noul permanent, spre a fi. E felul ei de a fi. Nimic nu pune capat si tinta spiritului creator; fiecare creatie naste altele, asa cum raspunsurile culturii europene nasc alte intrebari. O cultura este autentica in clipa cind trezeste in ea izvoarele neincetatei reinnoiri. Ea nu se poate imbolnavi de senectute, fiind in conditia izvorului, nu a baltii stagnante. Ce este mai viu nu se afla atunci indaratul, ci inaintea ei. De aceea — in sensul ei restrins, de cultura umanista a valorilor si ideilor — o cultura deplina nici nu poate ramine una doar „exegetica“, asa cum sint cultura indiana ori cea chineza, pentru care tot ce este mai bun s a spus cindva. Actul de cultura, cu luciditatea si interogativitatea pe care le aduce, este prospectiv.
Atunci modelul unei culturi depline poate fi incercat. El exprima, la fiecare treapta, o iesire din conditia naturala a umanitatii. Spre deosebire de configuratiile culturale, orice cultura deplina — cu o prima aproximatie — aduce:
1. o supranatura, schimbind raportul dintre om si natura in favoarea celui dintii;
2. o cunoastere rationala, dincolo de cea naturala care este doar descriptiva, cunoastere capabila sa integreze irationalul;
3. o superioara organizare stiintifica si tehnica de viata, cu largire a existentei si cunoasterii proprii prin istorie;
4. un orizont deschis, ca o limitatie care nu limiteaza, pina la iesirea prin creatii din timpul istoric.
Un asemenea model acopera astazi Terra si se pregateste sa treaca prin vamile vazduhului. E de prisos sa se spuna ca, pe Terra, modelul european a savirsit nelegiuiri fara precedent, in versiunea sa de pina acum. Configuratiile culturale, trecute si prezente, sint precare in esenta lor; modelul european a fost asa numai in existenta.



Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)




Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910



 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta