v2e16ez
Textul de fata propune o explicatie psihsociologica a fenomenului de criptomnezie sociala, potrivit caruia dincolo de actele de discriminare si de rezistentele sociale la inovatii, punctele de vedere minoritare obtin un impact social neindoielnic, dar de natura latenta si fara ca majoritatea sa puna schimbarea pe seama minoritatii. Modelul expus presupune trei ansambluri de notiuni: procesele de comparare sociala dau seama de fenomenele de discriminare si de rezistenta deschisa in fata minoritatilor, fiind fundamentate de dinamici de natura identitara; procesele de validare dau seama de schimbarile normative latente si implica dinamici sociocognitive de natura con structivista; in fine, notiunea de disociere permite articularea acestor doua procese si stipuleaza ca impactul minoritar latent, numit conversiune, presupune nu numai o functionare cognitiva majocentrica, in care compararea sociala cu punctul de vedere dominant organizeaza in intregime activitatea cognitiva, dar si una minocentrata, aceasta din urma ingaduind si o focalizare asupra continuturilor alternativei pe care minoritatea le face saliente prin stilurile sale de comportament, mai ales prin con sistenta sa.
1. Influenta minoritara si criptomnezie sociala
Impactul social al minoritatilor, caruia psihologia sociala incearca sa-i descrie meca nismele (cf. Moscovici, 1976; Moscovici, Mugny si Van Avermaet, 1985; Mugny si
Perez, 1991) este deosebit de dificil de surprins. Emergenta unei idei minoritare, contrara principiilor dominante, tinde de la inceput sa induca diverse rezistente la schimbare. Totusi, cu timpul, se dezvolta un proces ce conduce la o oarecare recu noastere a pozitiilor minoritare. Treptat, ceea ce mai inainte era devianta sau diferenta este inteles drept alternativa. Chiar daca inca nu aderam la aceasta alternativa, incepem sa tinem seama de ea, sa distingem anumite principii care o organizeaza. Pe scurt, sintem subiectii unei influente minoritare latente, ascunse (Maass si Clark,

1984). Dar stim aceasta cu atit mai putin cu cit mai inainte am rezistat in mod mani fest, sau cu atit mai putin cu cit inca rezistam. De aici acest fenomen de criptomnezie sociala, potrivit caruia sfirsim prin a ne insusi ideile minoritare, uitind tocmai ori ginea lor minoritara.
Moscovici (1985) a ilustrat aceasta evolutie in mai multe faze, invocind afacerea
Dreyfus (vezi si Moscovici, 1979, cu privire la Soljenitin) asa cum este infatisata in opera lui Proust In cautarea timpului pierdut . Prima faza se caracterizeaza printr-o revelatie, aceea a recunoasterii ilegalitatilor carora le-a cazut victima Dreyfus; mino ritarii le denunta in mod public, dar noi refuzam inca sa credem. In a doua faza constatam ca mesajul minoritar se repeta si se propaga in mod consistent si ferm, incit gindirea si memoria colective devin saturate . Aceasta reprezinta o perioada de incubatie in care ideea dizidenta se raspindeste, fara sa fim constienti de prezenta ei, cel mai adesea tocmai pentru ca-i opunem rezistenta. Faza culminanta este aceea a conversiunii, caracterizata printr-o schimbare implicita in idei (mai cu seama sub forma unui sentiment de injustitie si de culpabilitate), desi nu aprobam inca in mod deschis tezele minoritare. Aceasta nu o vor face, de altminteri, decit putini din cei influentati care, la capatul unei faze de consolidare, vor sustine explicit temeinicia ideilor pe care mai inainte le considerasera minoritare si le negasera. Trebuie sa semna lam ca Crespi si Mucchi Faina (1988) au observat si ele o evolutie in mai multe faze a conversiunii la ideile minoritare, in studiul lor asupra miscarii feministe din Italia.
Sa vedem, in cele ce urmeaza, o alta ilustrare. In cadrul unui studiu mai vast
(Mugny si Perez, 1989) am propus mai multor sute de subiecti 5 principii normative, accepate in mod curent in zilele noastre, dar care au un trecut minoritar; ele au fost prezentate subiectilor ca atare sau asociate grupurilor minoritare ce le-au promovat
(libertatea cu anarhistii, egalitatea intre sexe cu feministele, egalitatea dintre rase cu anti-rasistii, pacea cu pacifistii, grija pentru conservarea mediului natural cu ecolo gistii). Unii subiecti trebuiau sa se pronunte cu pivire la gradul lor de acord (pe scale in 8 puncte, pe care 8 reprezenta acordul) cu cele 5 principii normative ca atare (condi tia principii ; de exemplu, cei ce lupta pentru egalitatea dintre sexe au dreptate ), altii cu cele 5 categorii minoritare (conditia minoritati ; de exemplu, feministele au dreptate ), iar altii cu cele 5 principii asociate in mod explicit entitatilor minoritare
(conditia principii minoritare ; de exemplu, feministele au dreptate pentru ca lupta pentru egalitatea intre sexe ).
In general, subiectii aproba in cea mai mare masura principiile normative si in masura cea mai redusa entitatile minoritare care au militat pentru ele. Principiile asociate acestor minoritati nu sint nici acceptate, nici respinse, ceea ce arata ezitarea subiectilor intre ideile admise, devenite truisme culturale, si identificarile problematice.
Asadar, aceasta maniera de a recupera ideile minoritare nu are nicidecum ca efect aprobarea minoritatilor ca atare. Este ceea ce atesta si un alt rezultat, obtinut in urma analizei raspunsurilor subiectilor ce s-au declarat ca fiind de dreapta sau de stinga din punct de vedere politic. Se constata ca subiectii partizani ai stingii sau ai dreptei nu difera in termenii principiilor normative, ci dupa identificarile pe care le prefera. Nucleele normative sint acceptate atit pentru dreapta cit si pentru stinga, iar diferentele apar de indata ce se mentioneaza identitatea minoritara a entitatilor sociale care promoveaza sau au promovat alta data in mod nativ aceste principii. In acest caz subiectii de dreapta si de stinga nu difera in termenii continuturilor normative propuse, ci in termenii ancorarii lor sociale.
Admitind ca aceste idei isi au originea in miscari minoritare de contestare, putem presupune ca asistam la un fenomen de recuperare , ce consta in a-si insusi noile idei, refuzind totodata recunoasterea originii lor minoritare, printr-un efect de criptomnezie sociala. Nu trebuie sa intelegem aceasta recuperare intr-un sens negativ
(cf. Ibanez, 1987), ci trebuie sa o vedem ca pe o consecinta a unui dublu proces de rezistenta la schimbare si de schimbare inconstienta, ce defineste fenomenul de conversiune (cf. Moscovici si Mugny, 1987).
Din punct de vedere teoretic, aceasta dubla miscare, de distantare si de validare
(pe de o parte criticam minoritatea, pe de alta parte ii dam oarecum dreptate), nu poate fi inteleasa decit cu conditia de a admite ca in procesul de inovatie exista, de fapt, doua procese distincte. Primul, cel de comparare sociala, da seama de faptul ca sursa minoritara este discriminata, ca ea suscita rezistente. Al doilea, cel de validare, este responsabil de fenomenul schimbarii. De altfel, sintem nevoiti sa admitem ca, pentru a observa o influenta latenta, in ciuda rezistentei manifeste, al doilea proces trebuie sa poata fi activat independent de primul. De aceea, textul de fata se va incheia cu o discutie asupra disocierii lor, disociere care ar reprezenta mecanismul psihosocial al criptomneziei observata la nivel social.
2. Rezistenta in fata influentei minoritare: modelul compararii sociale
Aplicarea teoriilor identitatii sociale (cf. Tajfel si Turner, 1979; Turner, 1991) si a diferentierii categoriale (Doise, 1978) la procesele de influenta sociala ne ingaduie sa intelegem influenta minoritara manifesta (in general dificil de obtinut), tinind seama de urmatoarele:
1. printr-un mecanism de categorizare, tinta influentei defineste minoritatea (si pe sine insusi) ca apartinind la unul sau mai multe grupuri sau categorii facute saliente din punct de vedere psihologic. Adesea, minoritatea este discriminata ca out-group.
2. printr-un mecanism de indexare, tinta influentei elaboreaza, in functie de situatie, atributele pe care ea le va considera ca fiind caracteristice si definitorii pentru minoritate si pentru alte entitati percepute in situatia de influenta. Adesea, aceste atribute conotate negativ contracareaza influenta minoritara manifesta, exprimata in mod public sau imediat.
3. aceste rezistente la influenta manifesta declanseaza procesele de categorizare de sine: slaba influenta directa decurge din faptul ca, in general, gradul de acord explicit cu pozitiile aparate de minoritate angajeaza identificarea sociala cu mino ritatea, identificare definita din punct de vedere psihologic prin auto-atribuirea ansamblului caracteristicilor considerate ca definitorii pentru categoria de aparte nenta in care a fost inclusa minoritatea.
Am putut astfel generaliza la studiile asupra influentei postulatul bias-ului inter grupuri. Aplicat la cazul minoritatilor, acesta ne conduce la concluzia potrivit careia categorizarea minoritatii ca out-group ii diminueaza influenta. Dimpotriva, impactul ei decurge din sentimentul pe care il traieste tinta cu privire la apartenenta categoriala comuna cu sursa (Maass, Clark si Haberkorn, 1982; Martin, 1988; Turner, 1991;
Volpato, Maass, Mucchi-Faina si Vitti, 1990).
Se poate arata, de asemenea, ca influenta se reduce cind atributele minoritatii facute saliente psihologic, si susceptibile sa fie obiect de auto-atribuire, nu asigura o identificare psihosociala compatibila cu o identitate personala pozitiva. Dimpotriva, atributele conotate pozitiv favorizeaza influenta minoritara.
Aceste dinamici de identificare in influenta minoritara sint modulate de diferiti factori si sint in functie de:
1. categorizarile explicite ale minoritatii ca in-group sau ca out-group.
2. stilurile de negociere ale sursei. Pe de o parte, un stil de negociere rigid induce mai curind sentimentul unei apartenente diferite a minoritatii in raport cu tinta, iar pe de alta parte el face saliente atribute mai negative, ducind la o influenta mai redusa decit un stil flexibil (Mugny, 1982).
3. filtrele normative utilizate de tinte pentru interpretarea comportamentelor si pozitiilor minoritatii. Astfel, influenta este inhibata atunci cind contextul face salienta devianta minoritatii mai degraba decit specificitatea sau originalitatea normei alternative pe care acesta o propune.
4. rezistentele in fata inovatiei, ca psihologizarea (cf. Papastamou, 1983) sau negarea
(cf. Moscovici, Mugny, Perez, 1984-1985; Perez, Mugny, Moscovici, 1986), asupra carora vom reveni.
3. Limitele discriminarii
Va fi minoritatea lipsita de posibilitatea de a exercita influenta, dat fiind ca initial este perceputa negativ? Va fi impactul ei nul, avind in vedere ca ea este considerata aproape in mod necesar un out-group in cimpul categorial, din pricina rupturii cu normele si valorile dominante? Mai multe elemente ale raspunsului converg catre ideea ca, cel putin in cimpul influentei sociale, nici favorizarea in-group-ului, nici discriminarea out-group-ului nu sint ineluctabile. Mai intii, o minoritate nu obtine influenta numai pentru ca este un in-group si nu un out-group, caci identitatea in-group a sursei poate la fel de bine sa inghete atitudinile printr-un efect de paralizie sociocognitiva (cf. Sanchez-Mazas, Perez s.a., 1993). De fapt, impactul sau depinde inainte de toate de stilurile de comportament pe care ea le adopta, prin urmare de intensitatea conflictului pe care ea il induce.
O serie de studii (cf. Moscovici, 1979, 1980) au aratat ca o minoritate nu obtine influenta decit cu conditia ca retorica comportamentelor sale sa se sprijine pe o dubla consistenta. Consistenta diacronica se defineste prin mentinerea sistematica si coeren ta a acelorasi raspunsuri in timp, ceea ce permite conturarea unei alternative in cimpul social. Consistenta sincronica se defineste prin coeziunea (atunci cind ea exista) tutu ror membrilor ce alcatuiesc minoritatea. Dincolo de motivele legate de inferentele la care duce consistenta (claritatea alternativei, atribuirea interna, independenta perceputa a judecatilor, curajul sursei etc.; cf. Maass si Clark, 1984; Moscovici si
Nemeth, 1974), cauza principala a eficacitatii sursei rezida in conflictul social pe care ea il genereaza (cf. Moscovici, 1980). Din acest punct de vedere, mai multe studii au aratat ca identitatea minoritatii nu face decit sa defineasca marjele de liber tate de care ea dispune cu privire la intensitatea conflictului pe care-l poate introduce
(cf. Mugny si Perez, 1991). Categorizata ca in-group, minoritatea poate sa adopte un stil intransigent si sa amplifice conflictul. Ca out-grup, ea trebuie sa fie mai flexibila si sa atenueze conflictul.
Influenta sociala nu tine numai de conotatiile evaluative ale caracteristicilor mino ritare, ci si de conflictele sociocognitive ce pot sa apara intre categorizari si atribute, ca in cazul in care sursa in-group releva conotatii negative (conflictul de identificare este deosebit de puternic) ori sursa out-group conotatii pozitive. De altminteri, consis tenta minoritatilor ar putea avea ca efect introducerea unor noi atribute nepercepute initial si care ar contrazice categorizarile si evaluarile initiale. Mentinind conflictul, stilul de comportament consistent al minoritatii duce la modificarea semnificatiilor asociate minoritatii.
In fine, categorizarea minoritatii ca in-grup sau out-group poate sa dobindeasca, la nivel latent, efecte total opuse celor postulate de teoria raporturilor intre grupuri.
Noi am gasit cu regularitate dovezi in favoarea ideii ca o minoritate este susceptibila sa induca influenta mai ales cind a fost categorizata ca out-group si formeaza subiectul unei discriminari manifeste. In astfel de cazuri, ea obtine o influenta indirecta, privata sau intirziata, pe scurt, un efect de conversiune (Moscovici, 1980; Moscovici si
Mugny, 1987).
4. Impact minoritar si constructivism social: validarea
Asadar, influenta minoritara nu este decit arareori manifesta, de obicei prezentindu-se sub forma conversiunii (Moscovici, 1980). Ea se exprima in mod latent, indirect, putind fi sesizata in sfera privata , uneori dupa un anumit timp, cu atit mai mult cu cit minoritatea este perceputa mai distincta, mai conflictuala si este mai rigid cate gorizata. Observarea acestor efecte paradoxale ale categorizarii au facut necesara o elaborare teoretica a notiunii de validare, ce-si are fundamentul in procesul constructi vist ce domina activitatea cognitiva a tintelor influentei.
Efecte minoritare constructiviste
O serie de studii perceptive au demonstrat natura latenta a influentei minoritare. Intr-o paradigma in care se proiecteaza diapozitive de culoare albastra, subiectii constituie o majoritate de patru confruntata cu o minoritate de doi complici ce declara de-a lungul intregii faze experimentale ca diapozitivul este verde (cf. Personnaz si Personnaz,
1987). In general, se poate observa ca minoritatea nu modifica decit intr-o masura foarte redusa procentajul raspunsurilor exprimate in public (Moscovici si Lage,
1976). Totusi, daca se iau masuri mai fine, asupra unor parametri incontrolabili de subiecti (de exemplu, o masura a imaginii consecutive), se observa (mai mult decit in conditiile in care subiectii sint minoritari in fata unei majoritati de complici) ca minoritatea obtine o influenta latenta (in speta, culoarea i maginii consecutive se apropie mai mult de culoarea complementara a verdelui). Se intimpla aceasta indiferent daca raspunsurile sint exprimate pe scale (cf. Moscovici si Personnaz,
1980) sau ajustate cu ajutorul unui spectrometru (Moscovici si Personnaz, 1986;
Personnaz, 1981). Efecte similare influenta majoritara manifesta superioara, dar influenta minoritara latenta superioara au fost regasite intr-o paradigma inspirata direct de cea a lui Asch (Mugny, 1984).
Aceleasi efecte se intilnesc si in sarcinile de rezolvare de probleme. Astfel, subiec tilor lui Nemeth si Wachtler (1983) li s-a cerut sa stabileasca in care din figurile complexe prezentate se gaseste o figura mai simpla. Ei gasesc mai multe solutii corecte confruntati cu o minoritate, in timp ce solutiile oferite de majoritate sint preluate ca atare. De altfel, mai multe studii (cf. Nemeth, 1986) s-a aratat ca o sursa minoritara induce in general o forma de gindire divergenta, care utilizeaza un an samblu mai mare de raspunsuri alternative, ducind la solutii mai bogate, mai originale si uneori mai adecvate. De asemenea, in cadrul unor studii asupra rationamentului inductiv s-a demonstrat ca un raspuns majoritar are mai multe sanse de a fi reluat ca atare, imitat fara modificarea rationamentului. Dimpotriva, acelasi raspuns atribuit unei minoritati, chiar daca determina o acceptare manifesta mai redusa, induce o forma de rationament de un nivel cognitiv mai elaborat (Butera si Mugny, 1992;
Legrenzi, Butera, Mugny si Perez, 1991).
Aceste rezultate au fost confirmate, de asemenea, intr-o serie de studii efectuate asupra opiniilor si atitudinilor (de exemplu, cu privire la atitudinea fata de straini cf. Roux, Sanchez-Mazas s.a., 1993 sau cu privire la atitudinea fata de practica fumatului cf. Perez si Mugny, 1992) in care influenta minoritatii aparea in mod indirect sau/si intirziat (cf. Perez, Mugny s.a., 1993). Astfel de efecte de conversiune se exprima cel mai adesea sub o forma indirecta , asupra unor continuturi legate de pozitia minoritara, dar care nu fusesera abordate in mesajul minoritar (nu sintem de acord cu o opinie favorabila avortului, dar ne schimbam totusi atitudinea, acceptind in mai mare masura contraceptia sau declarindu-ne mai toleranti in definirea normelor morale, educative sau familiale etc. (Perez, Mugny si Moscovici, 1986).
5. Mecanismele constructivismului minoritar
In masura in care influenta minoritara la care ne referim este indirecta si vizibila mai ales pe continuturi care n-au format obiectul unei luari de pozitie minoritare, trebuie sa admitem ca schimbarea de atitudine exclude ipoteza unui mecanism de imitare sau pe aceea a invatarii sociale. Ca atare, conversiunea presupune un constructivism social, o activitate cognitiva complexa de validare prin care tintele influentei reflec teaza si iau pozitie nu numai fata de continutul specific al tentativei de influenta minoritara, dar si fata de un ansamblu mai vast de continuturi si de atitudini pe care minoritatea le face saliente. Aceasta activitate constructiva in schimbarea de atitudine se poate manifesta in diverse moduri.
Mai intii, spre deosebire de majoritati, care centreza activitatea cognitiva a tintelor asupra raportului cu sursa, rezistenta indusa de minoritati priveste in mod direct continuturile inovatoare. Mai multe studii au aratat ca aparitia unui punct de vedere minoritar tinde sa focalizeze atentia tintelor asupra continutului mesajului (Moscovici si Personnaz, 1980; Personnaz si Guillon, 1985; Tesser, Campbell si Mickler,
1983). Or, daca aceasta focalizare este motivata de rezistenta in fata unui continut conflictual sustinut cu vigoare si consistenta, ea obliga in acelasi timp tintele sa rationeze in termenii minoritatii, al carei mesaj constituie astfel un cadru de referinta pentru reflectia lor, conducind la efecte perverse (Moscovici, Mugny si Perez,
1984-85).
Acestea din urma au fost puse in evidenta in citeva studii asupra negarii active a mesajului minoritar. Subiectilor li s-a cerut sa determine, dintre argumentele dez voltate in mesajul transmis de sursa minoritara, pe cele care erau greu de crezut si nu meritau sa fie luate in seama , ceea ce, de altminteri, ei faceau cu placere. Cum ne putem imagina, influenta ce se constata imediat era mai slaba decit daca subiectii nu realizau aceasta activitate critica, sau decit daca erau invitati sa determine carac terul credibil al argumentelor (Perez, Mugny si Moscovici, 1986). Dar, interogind subiectii trei saptamini mai tirziu, chiar pe teme indirect legate de discursul minoritar, asistam la un efect paradoxal: impactul minoritar intirziat si indirect creste, sub forma conversiunii, in conditiile in care negarea fusese aplicata tezelor minoritare
(Moscovici, 1980). De altfel, acest efect devine mai intens cu cit tintele gasesc mai multe argumente critice (cf. Perez si Mugny, 1992). Cauzele ce determina acest feno men sint diverse.
Inainte de toate, pentru ca un proces de validare sa conduca la o influenta indi recta, pozitia minoritara trebuie sa fie considerata o alternativa, recunoscuta ca avind o anumita validitate, chiar daca ea a fost initial dezaprobata. Pentru aceasta, continuturile specifice subintinse de principiul organizator al pozitiilor minoritare afisate trebuie sa atraga atentia tintelor, introducind un punct de vedere conflictual, aflat in opozitie cu cele ce predomina in cimpul social. Astfel, functia structuranta a conflictului se situeaza la baza notiunii de consistenta (Moscovici, 1976).
O alta dimensiune a constructivismului social suscitat de interventia minoritara rezida in aceea ca tintele pot fi facute sa elaboreze activ noi semnificatii si mai ales sa descopere sau sa imagineze noi atribute ce redefinesc imaginea initiala a minoritatii, ca si pe aceea a altor entitati distinse in cimpul social. Astfel de atribute joaca un rol esential in masura in care ele circumscriu specificitatea insasi a sursei, adica ceea ce o diferentiaza de alte entitati in ceea ce priveste luarile de pozitie, constituind contra norma alternativa. Pe scurt, conversiunea se produce cind minoritatea este recunos cuta ca entitate autonoma si independenta, fiind reconstruita mental in specificitatea si distinctivitatea sa.
Nu mai putin, constructivismul social poate fi observat la nivelul categorizarilor cimpului social. Caracterul novator al pozitiei minoritare poate determina tintele sa
(re)construiasca cognitiv noile categorizari, ce nu corespund categorizarilor ce existasera inaintea interventiei minoritare. Faptul acesta are ca efect o redefinire a cimpului alternativelor.
Tintele, confruntate cu o minoritate, pot infera principiile organizatoare ale pozi tiei minoritare, dincolo de pozitiile manifeste explicitate de minoritate, si le pot reac tiva in alte momente (influenta intirziata) sau le pot aplica unor comportamente, atitudini si continuturi diferite (influenta indirecta), chiar daca nu adera in mod expli cit la pozitiile avansate in pledoaria minoritara. Fiind stabilite prin activitatea inferen tiala a tintelor, si nu expuse ca atare de sursa, aceste principii nu suscita rezistente identice celor induse de pozitia explicita a minoritatii.
Avind in vedere ca o alternativa nu poate aparea ca distincta in cimpul socio cognitiv decit daca este definita ca altul si categorizata ca un out-group dispunind de atribute specifice, trebuie sa admitem ca insasi plasarea minoritatii intr-un context intergrupuri permite validarea discursului sau. Se cuvine sa remarcam ca, departe de a impiedica influenta latenta, categorizarea minoritatii ca out-group se constituie intr-o sursa a conversiunii, discriminarea provocind in mod indirect schimbarea (cf.
Perez si Mugny, 1989). In toate cazurile, la originea impactului social al minoritatii se afla conflictul indus de stilul sau de comportament si de negociere.
6. Comparare si validare: ipoteza disocierii
Ne vedem nevoiti sa admitem existenta unor modele diverse de schimbare a atitudinii ca urmare a unei tentative de influenta minoritara. Astfel, in functie de circumstante, sursele minoritare pot obtine, chiar daca foarte rar, influenta directa si indirecta sau numai influenta directa. De asemenea, ele pot obtine fie numai influenta indirecta
(cazul conversiunii), fie nici unul din aceste tipuri de influenta. Conflictualitatea pe care am vazut-o in general asociata tentativelor de influenta minoritara face ca probabilitatea conversiunii sa fie cea mai ridicata. Pentru a da seama de diferitele modele de influenta trebuie articulate cele doua procese pe care le-am expus (cf.
Perez si Mugny, 1990), cel al compararii sociale (privit din unghiul identificarilor si al conflictelor de identificare) si cel al validarii (recunoasterea unui principiu organizator distinctiv al alternativei minoritare). In acest sens, pot fi avansate patru ipoteze fundamentale (Perez si Mugny, 1987):
1. daca o situatie de influenta induce un conflict de identificare prea intens si impie dica procesul de validare sa aiba loc, nu se va observa nici o forma de influenta;
2. daca o situatie de influenta induce un conflict de identificare moderat si impiedica declansarea procesului de validare, nu se va observa decit o influenta directa;
3. daca o situatie de influenta induce un puternic conflict de identificare, permitind totodata declansarea procesului de validare, se va observa efectul obisnuit de conversiune (influenta indirecta fara influenta directa);
4. daca o situatie de influenta induce un conflict de identificare moderat si permite procesului de validare sa aiba loc, se va observa influenta directa si influenta indirecta.
In acceptiunea de mai sus, toate modelele influentei presupun cu necesitate inter ventia unui proces de comparare, implicind un conflict de identificare mai mult sau mai putin intens, in vreme ce activitatea de validare poate sa intervina sau sa nu intervina. Dar ce conditii hotarasc declansarea acesteia din urma? Dupa opinia noastra, validarea se produce cind subiectul poate disocia cognitiv activitatea sa de comparare sociala de cea de validare, efectuind o dubla activitate cognitiva in mod diferentiat: in afara inevitabilei comparari intre sine insusi si sursa, el se poate angaja intr-o activitate de validare a pozitiilor alternative ale minoritatii, focalizindu-si reflectia asupra continuturilor pozitiilor minoritare, si reactionind la principiul or ganizator al acestora.
Cazul opus il constituie situatia in care relatia de influenta devine prea conflictuala din pricina mizelor identitare (conflict puternic de identificare). In acest caz nu se obtine nici un fel de influenta, deoarece subiectul nu disociaza activitatea de com parare de cea de validare, mobilizindu-si intreaga activitate cognitiva in vederea asigu rarii unei diferentieri in raport cu sursa; identificarea cu aceasta ar presupune un cost social foarte ridicat.
O alta modalitate de a defini conditiile in care se declanseaza disocierea are la baza distinctia dintre universul unidimensional al compararii si cel multidimensional.
Activitatea de validare nu are loc cind compararea se efectueaz intr-un univers unidimensional, in care interdependenta judecatilor intergrup implica ideea ca ceea ce i se recunoaste unei pozitii din cimpul social i se sustrage alteia. Imaginea mino ritatii, in acest caz opusa imaginii majoritatii, nu poate fi decit negativa. Ea face salienta natura devianta a minoritatii si impiedica minoritatea sa fie construita mental ca alternativa. Procesul psihosocial angajat in acest context poate fi considerat ca majocentric .
Dimpotriva, procesul de validare devine activ cind compararea se efectueaza intr-un univers multidimensional si potrivit unei modalitati independente, atributele specifice ale minoritatii putind fi recunoscute. Astfel, chiar apreciata defavorabil pe o dimensiune, minoritatea poate fi recunoscuta in specificitatea sa pe alte dimensiuni evaluative, dintre care cea mai importanta o constituie principiul organizator inferat ca fiind subiacent continuturilor pozitiilor sale. Procesul angajat in acest caz nu mai este exclusiv majocentric, ci si minocentrat .
Prin astfel de mecanisme minoritatile obtin un impact social evident, dincolo de actele de discriminare si de rezistentele sociale in fata inovatiei. Ele isi datoreaza impactul in buna masura stilului lor de comportament (Moscovici, 1976) si de negociere
(Mugny, 1982), adica crearii si gestiunii conflictelor sociale (Perez, Mugny s.a.,
1993). Daca stilurile de comportament si de negociere au ca efect generarea unui conflict social ce poate fi rezolvat prin discriminare manifesta, ele mentin in unele cazuri conflictul la un nivel inalt de intensitate, in asa fel incit subiectul sfirseste prin a-l interioriza (Moscovici, 1980; Perez, Falomir si Mugny, 1994).