Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Raportarea la altul si cetatenia
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
u2b16bk
Daca deschidem un dictionar, de exemplu Grand Larousse encyclopédique, gasim urmatoarea definitie: strain este acela care apartine unei alte natiuni; prin extin dere: cel care nu este din aceeasi familie, din acelasi grup. .., care nu este de acelasi fel . Daca ne continuam lectura, vedem ca strain (sau straniu étranger n.t.) este cel ce este neobisnuit, surprinzator, deosebit . Aceste prime indicatii ne atrag atentia asupra mai multor problematici (Blondel, 1993), cum ar fi cele legate de: alteritate si ambivalenta (deschidere si imbogatire / inchidere si figura de tap ispasitor); la dialectica dintre apropiat si indepartat; la raportul dintre caracteristicile particulare si valorile universale.
Scrierile lui Paul Ricoeur si Emmanuel Levinas, sau cele anterioare ale lui Georg
Simmel ne furnizeaza repere utile pe aceste teme. Dezbaterea privind identitatile si reprezentarile merita, din acest punct de vedere, un examen atent. Intrebarile privesc rasismul si imigratia, relatiile interetnice si conflictele interculturale, tinerii si perife riile oraselor. Redefinirea legaturii sociale (lien social, n.t.) este insotita, din aceas ta perspectiva, de o reflectie asupra ideii de cetatenie. Trebuie sa abordam problema in termeni de acomodare (Scoala de la Chicago a anilor 20) sau de asimilare
(traditia durkheimiana)? Politicile demografice se pot, oare, substitui politicilor fortelor de munca? Sau mai general, cum se poate lupta impotriva riscurilor de precarizare sau de dualism ?
Aceste intrebari vor fi abordate aici cu referire la un numar de cercetari asupra integrarii si excluderii (sub conducerea lui G. Ferréol, 1992).
O prima abordare
Daca refuzul alteritatii merge alaturi de valorizarea unor diferente reale sau imagi nare, in profitul acuzatorului si detrimentul victimei, pentru a legitima o agresiune sau un privilegiu (Memmi, 1982, p. 99), comprehensiunea fenomenelor de xeno fobie sau de segregare nu este imediata si necesita o confruntare intre sociologi, antropologi, geografi si istorici (Wieviorka, coordonator, 1992). Intr-o lucrare importanta, coordonata pe la mijlocul anilor 80 de A. Béjin si J. Freund, au fost chestionati unsprezece autori cu orientari si orizonturi foarte variate (Béjin si Freund,



1986).
Pentru A. de Benoist, rasismul vehiculeaza opinii atit de disparate incit are aerul unui mit dificil de precizat (p. 203). Termenul insusi are o nuanta peiorativa, un continut neclar, si raspunde unei logici inflationiste, generatoare de stereotipuri. Nu este surprinzator, prin urmare, ca in anumite situatii, diluarea rimeaza cu lipsa de semnificatie: Daca toata lumea este rasista, nimeni nu este rasist (p. 228). Oricare ar fi definitia aleasa, mai multe credinte predomina: inegalitatea raselor, superiori tatea de ordin biologic, legitimitatea unor scopuri dominatoare, pastrarea unui ideal de puritate sau autenticitate , recurgind la nevoie la epurare, eugenism sau exper tiza. Legile privind cetatenia Reich-ului sint o ilustrare perfecta, si corespund unei diviziuni a muncii intre tehnicieni si propagandisti: multiplicind posibilitatile de promovare, adauga M. Polak, puterea a mizat mai intii pe interesul bine inteles al diferitelor parti implicate.
Variantele utilizate incarneaza o gindire asupra decadentei (pericole de submersie, de metisaj) sau celebreaza, din contra, meritele unei selectii naturale ( Rasa nu este atit o achizitie de consolidat, cit un obiectiv de atins si o realitate de creat p. 217).
Trebuie mentionate si alte clivaje. Se pot distinge, de exemplu, rasismul de excludere si rasismul de dominare, rasismul propriu-zis si teoria rasiala... In functie de perspec tiva aleasa (de la Pearson la Chamberlain sau de la Gobineau la Courtet), pot aparea divergente. Sa nu uitam, de altfel, ca sint necesare unele nuante (vezi tabelul extras din Taguieff, 1988, p. 255) si ca o ierarhie nu se rezuma doar la categoriile exploa tarii si dispretului (p. 212).
Operatii
Subcategorizare
Caracterizari cognitive a rasismului
Reglarea
Atitudine, sentiment,
Afecte rigide actiunii
Perceptie
1. Prejudiciu
Ostilitate verbalizabile:
(abstractie
(judecare) rasial latenta dispozitie prejudecati orientatoare, pasiunii)
De la
Satisfacerea
Clasare subordonare la
Clasificare si intereselor de
(separare si
2. Discriminare Comportamente aservire practici, actiuni excludere grup (functie de ierarhizare)
(dominare supravietuire) exploatare)
Explicare
(justificare) 3. Rasismul Ideologie Sistem economic
Abordarea dezvoltata de P.-A. Taguieff se refera in mod explicit la metodologia
weberiana a idealului-tip. Ea se prezinta ca un inventar sistematic de trasaturi defini torii : respingerea universalului, fixitatea apartenentelor individuale, postulatul necomunicabilitatii, legi ale ereditatii, mixofobie. Daca ansamblul acestor presupozitii trebuie pus in discutie fara complezente, trebuie acordata atentia cuvenita si denuntate cu energie anumite fictiuni : exaltarea unei lumi fara prejudecati, iubire absoluta a pacii si umanitatii, retorica orchestrarilor sau conspiratiilor... Fara aceasta punere in cauza exista riscul ca orbirea, fanatismul sau resentimentele sa apara.
Antirasismul, continua A. Béjin, se supune in resorturile sale cele mai mondene , unor motivatii foarte disparate: expiere, angoase, ipocrizie... Purtatorii sai de cuvint, adesea sustinuti de mass-media, se dovedesc uneori incoerenti, caci ne cer sa admitem simultan asertiuni in mod evident contradictorii. Perceputa ca periculoasa atunci cind este aplicata tranzactiilor de capital sau de marfuri, doctrina laissez-faire este considerata admisibila atunci cind se refera la deplasari de popu latii. In aceste conditii, estimeaza J. Freund, este intretinut un anumit echivoc si o anumita confuzie. Suspiciunea se instaleaza si se transforma uneori in obsesie. Se uita in acelasi timp ca, daca libertatea are nevoie de paznici , supravegherea prea accentuata ii este fatala (p. 34). Mobilizarea talentelor si a bunavointei nu poate fi suficienta caci, dupa cum scrie P.A. Gloor, imprecatiile si conjuratiile antirasiste apartin aceluiasi mod ca si flagelul pe care ar fi de presupus ca il combat (p. 120).
Fascinatia pe care o exercita asupra spiritului uman asemenea amalgamuri face ca oameni cinstiti, ce nu sint lipsiti de curaj, sa se ralieze unor asemenea procedee. In fata acestei capcane fara iesire, ar fi poate oportun sa meditam la o expresie lati neasca: Distinguere sed non separare. Daca a distinge inseamna a articula realul in vederea unei mai bune comprehensiuni a alteritatii, a separa implica adesea refuzul sau excluziunea a ceea ce nu agream. Aceste doua miscari sint antagoniste: dupa cum subliniaza C. Polin, cu cit sintem mai putin dispusi sa cunoastem, cu atit avem tendinta sa condamnam.


In timp ce civilizatia noastra calificata drept postmoderna se vede con fruntata cu un soi de neotribalism (expresia apartine lui M. Maffesoli, p. 91), in societatile de tip holist predomina un model al paritatii susceptibil de a asigura o reglare spontana . Coexistenta este posibila doar prin adaptari, ajustari sau compen satii. Intr-un fel, sistemul de caste (teorie a echivalentelor, endogamie, corpo ratism...) reia aceasta necesitate de a gestiona simultan obligatii si privilegii. In ciuda imperfectiunilor sale, aceasta forma de organizare remarca A. Daniélou a permis in mare masura evitarea genocidelor si coabitarea durabila a culturilor, modurilor de viata sau religiilor. Situatia pe continentul african este probabil mai complexa: poate fi oare facuta distinctia (se intreaba R. Breton) intre practici rasiste si obiceiuri tribale ? In Statele Unite, emanciparea minoritatilor este inscrisa in legislatie. Ea se explica prin emanciparea economica si mobilitatea sociala. Daca pentru descendentii primilor colonisti englezi steagul instelat ofera fiecaruia un soi de supra-umanitate , rezistentele la ascensiunea etniilor au ramas la fel de vii, chiar daca sint mai putin vizibile. Acest conflict intre ura rasiala si supunerea la democratie ar fi, dupa
T. Molnar, una din constantele istoriei americane.
Daca exista, deci, tot atitea forme de rasism cite popoare sau psihologii exista, studiul acestor specificitati presupune o lupta apriga impotriva dogmatismelor si, la un nivel fundamental, o satira a gindirii sucite (p. 35).
Elemente de interpretare
Din momentul in care bunavointa nu se mai poate substitui gindirii, este important dincolo de protestele indignate sau cruciadele simbolice de a putea replica intr-un mod eficace unor afirmatii cel mai adesea nefondate, aproximative sau mincinoase.
Acest program de cercetari constituie firul director al unei publicatii recente, in doua volume, plasata sub coordonarea lui P.-A. Taguieff (Taguieff, 1991).
Este vorba, din start, de a denunta amalgamurile polemice si cliseele de propagan da . Analiza argumentarilor xenofobe, precizeaza A. Duraffour (Vol. I, pp. 123-124), necesita nu o diabolizare a inamicului , ci o discutie critica aprofundata. In aceasta optica sint mobilizate date cantitative, istoria si comparatiile internationale. Mai multe teme sint astfel abordate: naturalizare si prag de toleranta, costuri ale protectiei sociale, scoala si sistem educativ, somaj si locuri de munca, religie si integrism, raportul cu locuinta si proprietatea, insecuritatea si delicventa. Dezbaterile relative la imigratia clandestina sau la codul nationalitatii fac obiectul unui studiu amanuntit din partea juristilor (Costa-Lascoux) si a economistilor (Cordero), a politologilor (Weil) sau demografilor (Vallin). Rezultatul acestor diverse investigatii pune in lumina un numar de sofisme sau neadevaruri.
Odata aceasta respingere efectuata, intrebarile se adreseaza garantiilor judiciare, impactului actiunilor de formare si rolul mass-mediei. Trebuie folosite cenzura, dez baterea publica sau retractarile...? Trebuie facut apel la politie, si in ce circum stante? Ce se poate gindi in legatura cu tentativele de socioterapie ? Toate aceste intrebari necesita o clarificare.
Prima coordorata a dezbaterii: metamorfozele discursului rasist. S-a trecut pro gresiv de la invectiva la subinteles, de la inegalitate la diferenta, de la rasa la cultura.
Consecinta: printr-o strategie abila de eufemizare, afirmatii antisemite pot aparea drept acceptabile sau chiar legitime . Sa notam totusi ca respingerea arabilor, a musulmanilor si imigrantilor este cu mult mai raspindita decit a evreilor (Mayer).
Acestia, mai bine inserati, ofera mai putine motive de discriminare (Vol. II, p. 72).
Oricare ar fi aceste evolutii, constata M. Wieviorka (ibid., p. 75), multi dintre noi continuam sa interpretam lumea intr-un sens care se polarizeaza pe tapi ispasitori, pe un Altul care este bine de evitat, de exploatat sau eliminat . In acest context, o sfidare este lansata legislativului: cum sa gasesti un echilibru intre drepturile indivi dului si modurile de expresie colective, fara ca acestea sa le anihileze pe primele ?
Pentru J. Costa-Lascoux, alternativa se situeaza intre o Europa a cetatenilor sau o


Europa a minoritatilor (ibid., pp. 130-131). Prin urmare, integrarea nu poate fi perceputa drept o cale medie intre asimilare si insertie, ci ca un proces specific de ajustare reciproca fondat pe aderarea la reguli de functionare si valori comune. Daca aceasta nu ar fi adevarata, atunci oamenii politici care o predica ar fi asemanatori acelor machete de corabii inchise in sticle, care nu vad niciodata marea .
Sa incetam sa vorbim neclar si sa tintim jos (Bonnafous) caci in acest joc demagogii cistiga intotdeauna (ibid., p. 153). Bazata pe raporturi de vecinatate in sinul comunitatilor locale sau a asociatiilor de cartier, analiza relatiilor interetnice ne ofera in acest sens numeroase informatii. Reactiile ce pot fi observate sint ambi valente: pot fi intilnite agresivitatea si dependenta, pasivitatea si revolta fara a exista o adeziune la un proiect mai larg. Astfel, studiul lui H. Vieillard-Baron atesta ca, daca ratiunile care i-au condus pe antilezi, magrebienisi turcii caldeeni sa se implan teze la Sarcelles au fost initial foarte diferite, ele converg odata cu prabusirea mitului intoarcerii si cu instalarea in tara gazda. (H. Vieillard-Baron, 1990). Formele de inradacinare si strategiile identitare nu sint, in mod evident, aceleasi, in functie de mediul de origine. Unii prefera interiorizarea, supralicitarea sau evitarea: altii nega rea, retragerea sau, dimpotriva, actiunea colectiva (I. Léonetti-Taboada, 1991).
In fata rezistentei periferiilor, imaginii inspaimintatoare a cresterii intolerantei, instalarea unor dispozitive de preventie se dovedeste a fi delicata. Pentru C. Bachman si L. Basier, intendenta organizationala sufera; justitia nu este eficace si nici scoala.
Cit despre asistenta sociala, ea are dificultati in a se reinnoi (Bachman si Basier, 1989).
Concluzia lui B. Stora (in Taguieff, 1991, vol II., p. 222): Daca nu se constituie o dinamica a integrarii pe baze republicane, riscul este cel al unei libanizari, al unei opozitii intre francezii originari si ceilalti. Spre marea bucurie a islamistilor care predica decis integrismul comunitar . Pentru tineri, hipodoxia (adica rarefierea punctelor de referinta si a proiectelor pe termen lung) este plina de pericole, precum este si cosmarul frustrarilor (Galland, 1991) sau culturile de pe asfalt (Hurstel,
1984). Marturiile de care dispunem arata aceasta dificultate de plasare si de adeziune la eclipse . In functie de zona precisa, de moment sau interlocutori, ZUP (zona urbana periferica) este perceputa fie ca o patrie ce trebuie aparata contra celor care ar vrea sa patrunda in ea, fie ca o zona sinistrata, caracterizata de beton si lacrimi.
Institutiile insele sint traite cind drept instrumente ale respingerii, cind drept puncte de ancorare, furia fiind acea violenta pura care explodeaza periodic, fara a avea vreodata un scop adevarat. Toate aceste evolutii pot fi legate de descompunerea sistemului de actiune al societatii industriale , de ruptura unui mod de integrare secular si de epuizarea miscarii muncitoresti . Daca identitatea nu exista decit intr-un mod istoric (continuitate temporala) si conflictual (confruntarea cu sine si cu altul), innoirea anumitor problematici, cum ar fi cele legate de socializare, de etni citate sau de aculturatie, ne invita sa valorizam mai mult dimensiunea contextuala
(Wieviorka, coordonator, 1994).
Tabuurile alteritatii , pentru a prelua o formulare a lui S. Beaud si G. Noiriel, nu au disparut, oamenii politici devenind maestri in a amesteca vorbele, a intretine ambiguitatile vocabularului pentru a mobiliza electorate mai largi si mai eterogene
(Taguieff, 1991, vol II, p. 261). Ce tip de sociabilitate trebuie promovat? Marja de miscare este foarte redusa; sa ne ferim de efectele perverse : aratind cu degetul o comunitate ce, perceputa ca o problema, trebuie integrata, se contribuie la segre garea ei, sint alimentate prejudecatile xenofobe si se risca intarirea identitatii unui grup pe care-l dorim integrat (ibid. pp. 280-281).
De aici porneste din nou intrebarea: cum pot fi articulate particularitatile si ceta tenia? Aceasta ar cere, in acelasi timp, un statut juridic, un atasament la anumite idealuri precum si un ansamblu de calitati morale si roluri specifice. Sint opuse aici doua conceptii: Prima, explica Jean Bodin, insista pe dimensiunea privata; a doua, care isi are originea la Aristotel, pe dimensiunea publica (ibid., p. 320). Pe de o parte, conformismul fata de legi in schimbul protectiei drepturilor si a libertatilor; pe de alta parte, participarea permanenta si regulata la activitatile politice. Intre acestea doua, mecanismele reprezentarii si ale corporatiei (in sensul hegelian al termenului, adica al gruparilor socio-profesionale). Confruntat cu aceste riscuri de fragmentare sau anomie, Statul-natiune este in cautarea unor noi abordari (Schnapper, 1991).


Oricare ar fi solutiile adoptate (contract de asociere, insule comunitare, alter nanta codurilor ...), este cert ca aceasta pretioasa formula nu va aparea din simpla exhumare a punctelor de reper si a colectivitatilor de ieri: in cadrul culturalist contemporan, se vorbeste prea des in termeni de regasire, cind ar trebui de fapt o inventare (Camilleri, 1991, p. 31).
Pentru o hermeneutica a dreptului la diferenta
Apelul la fraternitate , urgenta disperarii ne trimit, in acest domeniu, la proble matica injonctiunii si a transgresiunii, a imperativului si interzisului. Avind drept fundal limitele pe care omul si le impune si le recunoaste pentru a trai in mod uman .
Daca Eu este un altul , daca fiinta nu este niciodata propria sa ratiune de a fi si daca lumea este lumea vietii noastre, a tuturor , atunci nu ordinea ne constituie pe noi, ci noi constituim ordinea (Gosselin, 1992, p. 167), promovarea valorilor universale trebuind sa favorizeze invatarea diferentelor. La polul opus, unii ginditori postmodernisti tind sa acrediteze teza conform careia ceea ce ne intereseaza inainte de toate este diferendul insolubil mai curind decit dialogul, opozitia mai curind decit acordul, imposibilitatea deciziei mai curind decit decizia, singularitatea si incomensurabilitatea mai curind decit existenta sau cautarea unui punct comun
(Bouveresse, 1984, p. 128).
Acest refuz al unei comunitati comunicationale , pentru a-l cita pe K.-O. Apel, ne pare foarte daunator, caci acei ce apara asemenea pozitii nu concep rationalitatea decit din unghiul perversiunii ei instrumentale si refuza sa admita ca putem parveni la o comprehensiune intersubiectiva si, deci, la formarea unui consens.
Aderind la astfel de presupuneri, s-ar pierde din vedere una din principalele inva taturi ale retoricii perelmaniene: Doar existenta unei argumentari, care sa nu fie nici constringatoare, nici arbitrara, da un sens libertatii umane, conditie a unei alegeri rationale . (Perelman, in colaborare cu Olbrechts-Tyteca, 1958, p. 682). S-ar nega de asemenea ca, pe durata unui dialog nu mai sint nici evreu nici grec, nici sclav nici om liber, nici barbat nici femeie (Epistola catre Galatei, 3, 28).
Principul universalitatii, asa cum este el abordat sau formalizat de catre autori diferiti, cum ar fi J. Rawls, F. Jacques sau J. Habermas (si multi altii), nu merita o asemenea discreditare, ci trebuie, din contra, intarit, fie ca este vorba de o abordare contractualista , de o filozofie a interlocutiunii sau de o etica a discutiei:
Autor Cadru teoretic Tip de problematica
J. Rawls ( Teoria justitiei , 1971)
Abordare contractualista
Principiile alegerii sociale si principiile justitiei sint ele insele obiectul unui acord original.
F. Jaques ( Dialogice II.
Spatiul logic al interactiunii , 1985)
Filosofie a interactiunii Dialogul nu este nici imposibil, cum ar spune-o partizanii incomensurabilitatii teoriilor, nici inutil, cum il considera sustinatorii universalitatii regulilor de moda.
J. Habermas ( Morala si comunicare , 1983)
Etica discutiei O norma nu poate pretinde validitatea decit daca toate persoanele care pot fi implicate sint de acord sau ar putea sa fie, dupa discutii privind validitatea acestei norme.
Recunoasterea acestei hermeneutici a dreptului la diferenta presupune ca antira sismul sa nu se multumeasca doar cu formule incantatorii, ci sa faca efortul de a cunoaste si actiona , altfel riscind sa cada in derizoriu, inutil si desuet (Taguieff,
1971, vol I, pp. 35-37). Intr-o perioada in care spaimele inlocuiesc proiectele , aceasta avertizare nu este, fara indoiala, inutila. Ea nu ne poate lasa indiferenti, dupa cum scrie P. Ricoeur, cu atit mai mult cu cit daca nu putem nega ceea ce sintem, nu putem nici abandona gindirea universalului , a unui universal contextual , punind accentul pe forta de convingere (Ricoeur, 1990, p. 279).



Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)




Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910



 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta