In lumea actuala a afacerilor forta concurentiala a unei firme comerciale izvoraste din crearea sau identificarea unui sistem managerial adecvat pentru realizarea unei performante ridicate. g2e16ep
Tehnologia cercetarilor moderne poate fi integrata intr-un sistem ca singura cale de a face fata presiunilor exterioare ale factorilor care nu sunt sub controlul managementului. Definirea managementului nu trebuie sa inceapa cu o enumerare de diverse concepte cu ata mai mult cat originile sale sunt extrem de indepartate. Trebuie sa evidentiem faptul ca in orice societate, de la cele mai orimitive la cele mai complexe (contemporane), intodeauna vor exista conducatori si condusi. Seful unui trib african, un politician, un director financiar, iata diverse tipuri de conducatori.
Aceasta arata ca societatea a cunoscut in evolutia ei diverse forme de conducere, leaderi care in esenta au facut acelasi lucru- au acceptat o responsibilitate sau si-au dorit-o in fapt…de condus.
In definirea contemporana a conceptului de management -;se remarca o preocupare actuala in stabilirea daca acesta este un mestesug, ceva care poate fi deprins sau o arta.
Evident ca un raspuns asupra acestui aspect nu poate fi dat, adevarul fiind undeva la mijloc.
In aceste conditii trebuie sa pornim de la premisa ca in societatea contemporana exista o multitudine de valori intr-o continua schimbare si de o complexitate foarte ridicata, iar pentru manager problema este „ce sa faca” bazandu-se pe ce a invatat, pe paradigmele si intelegerea sa sau sa incerce sa decida pe baza intuitiei sale.
Unii autori considera ca fiind un proces universal prin caracteristicile si proprietatile sale. Un mare economist, I. A. Schumpeter, a fost de acord cu ideea ca managementul este o entitate, iar Brede defineste managementul ca „un proces social, responsabil pentru planificarea si ordonarea operatiilor dintr-o organizatie pentru atingerea unui scop, unui obiectiv propus”.
Inca de la inceputurile lumii, experienta si intuitia au fost primele surse ale stiintelor managementului, iar mai apoi pe scara evolutiei omenirii …cercetarea a devenit o sursa importanta in dezvoltarea acestuia. Caci toti oamenii trebuie sa se conduca intr-un anumit mod, pentru a reusi intr-o activitate sau cerinta. De asemenea, fiecare persoana trebuie sa indeplineasca diverse obligatii in fiecare zi: trebuie sa manance, sa doaarma, sa mearga la scoala sau la serviciu.in fiecare dimineata trebuie sa determine ce are nevoie pentru a-si rezolva problemele, cand si cum, in limitele timpului si banilor.
Iata de ce as putea spune cu permisiunea dumneavoastra, si fara sa gresesc, ca scolile fundamentale de management au fost „… chiar celula de baza a societatii…la nivele micro si macroeconomic, caci importanta managementului rezulta din faptul ca vine in intampinarea nevoilor persoanei, si dupa cum stiti prea bine, din cele mai vechi timpuri oamenii au urmarit sa-si atinga scopurile.
In decursul timpului si-au facut aparitia organizatiile in care colaborarea intre oameni era canalizata in atingerea unor obiective agreate de toti membrii comunitatii. Deci putem spune intr-un mod mai pretentios, asa cum spunea si Vasile Mercioiu impreuna cu un grup de colaboratori in lucrarea „Managementul comercial” aparut la Editura Economica in 1998, ca „Managementul poate fi privit ca un mod de a controla activitatile care urmaresc atingerea obiecitivelor organizatiei”. Si nu numai atat… .”Acesta include activitati precum luarea deciziilor privind achizitionarea si/sau alocarea resurselor dintr-o organizatie, controlul structurii organizatiei, alaturi de comanda si motivare”.
Nu intamplator as putea spune ca numerosi specialisti considera managementul in general ca un important factor al cresterii economice, o resursa a modernizarii si dezvoltarii economice.
Dar sa vedem care este situatia concreta in Romania.
Este clar si evident pentru oricine ca in conditiile trecerii tarii noastre de la o economie centralizata excesiv, riguros planificata, dominata de monopolul de stat, cu multe intrprinderi nerentabile si mari dezechilibre intre ramuri la o economie de piata reglata de legea cererii si ofertei, autonomia agentilor economici, pluralism economic si competitiv conduc macro ,dar in special microeconomic, nu numai ca are un rol determinant in procesul de tranzitie dar si suporta multiple influente corespunzatoare noilor mutatii economice ce au loc in sfera economica, politica, sociala, culturala.
Asa ca putem spune ca in evolutia stiintei se remarca in structurarea acesteia in scoli, curente, miscari si tendinte cu abordari diferite. Toate aceste miscari au la origine teorii si concepte, adunate in curente de gandire, pe care literatura de specialitate le-a numit scoli.
Si asa cum spuneau Florin Tomescu, Constantin Bob si Cristina Bucur: „ceea ce este mai important si mai presus de aceste nuantari legate de gruparea si caracterizarea scolilor de conducere este faptul ca stiinta si practica managementului au cunoscut mai ales in cea de-a doua jumatate a secolului nostru o evolutie remarcabila.”
Potrivit unei opinii mai generale, in stiinta conducerii se pot delimita in functie de natura conceptelor si metode de utilizare cu precadere, in raport cu functiile conducatoare si ale firmei carora li se ofera prioritate, urmatoarele scoli: scoala clasica (traditionala), scoala relatiilor umane, scoala cantitativa si scoala sistematica.
1. Scoala clasica: are ca data de aparitie si durata perioada cuprinsa de la inceputul sec. xx pana in deceniul al cincilea. Ca reprezentanti putem aminti: Henry Mayol, Frederick Taylor, Jakles Mooney, iar in meritul acestei scoli este in primul rand contributia decisiva la consitutia Stiintelor Managementului, precum si la implantarea unei optici economice managementului.
2. Scoala relationista: sau asa cum este cunoscuta in literatura de specialitate scoala psihosociologica, este conturata mai ales in ultima jumatate a sec. xx si are ca reprezentanti pe Elton Mayo, Max Weber, Douglas Gregor si altii. Caracteristica dominanta a studiilor comportiste este utilizarea prioritara a conceptelor si metodelor sociologice si psihologice (sistemul de valori, motivatia, dinamica de grup, statutul). Si putem spune ca aceasta scoala a avut drept contributie principala situarea pe primul plan in procesul de conducere a resurselor umane ale firmei, singurele creatoare de valori.
3. Scoala cantitativa: putem spune ca abordand in mod preponderent aspectele de natura cantitativa, impiedica luarea in consideratie a elementelor calitative umane si deci nu ofera posibilitatea tratarii adecvate a tuturor functiilor manageriale. Aceasta scoala este reprezentata de numerosi specialisti reputati precum A.Kaufman, J. Starr, Kornay si altii.
4. Scoala sistematica: reprezinta practic o sinteza a scolilor precedente, fiind relativ tanara dar si cea mai aplicativa. Arsenalul de metode si tehnici folosite este pus in slujba unor analize echilibrate de management si a functiilor acestora. Unitatea economica abordata dintr-o optica multidisciplinara integratoare, pornind de la obiectivele ei fundamentale. Ca reprezentanti putem aminti de F.Kast, H. Simon, J. Forrester. Aceasta scoala dispune de un arsenal conceptual si metodologic bogat si are capacitatea ca in studiile de management sa utilizeze cele mai noi cuceriri ale stiintelor ce-si dau intalnire in cadrul ei.