Reguli pentru reusita conversatiei
Pericolul care ameninta orice adunare, in jurul mesei familiale ca si
la cea mai selecta receptie, este plictiseala. Remediul cel mai sigur impotriva
ei este conversatia. g3x7xx
Care este secretul conversatiei? Exista o reteta perfect pusa la punct ce asigura
reusita in toate situatiile? Nu, din pacate! Nu poti patrunde dintr-o
data in acest domeniu care da ocazia unora sa-si desfasoare pe deplin
puterea de seductie, iar altora sa comita gafa dupa gafa. Intre ariditatea
plictiselii si pericolul ridiculului, trebuie sa urmam un drum ale carui principale
etape sunt tactul, discretia, atentia, insufletirea, umorul, cultura,
politetea si sinceritatea.
Apar aici, ca in aproape toate manifestarile vietii in comun, cel
putin doua atitudini gresite. Exista unele persoane foarte sigure pe ele, care
polarizeaza conversatia, imbatindu-se cu propriile lor cuvinte,
vorbind fara incetare si interzicindu-le celorlalti orice participare
la discutie. La cealalta extrema se situeaza tacutii, timizii, cei carora le
e o frica teribila sa nu greseasca sau sa-si spuna vreo parere; adeptii vesnicului
“Aveti dreptate” sau ai mai noului “Corect!”.
Ajungem astfel la situatia pe care o enunta un umorist: “In orice
conversatie, sunt doua feluri de indivizi: pisalogii si victimele.”
Arta conversatiei nu se invata ca formulele matematice. Ea este dobindita
mai degraba ca o limba straina, respectind anumite reguli si exersind-o
la nesfirsit. Voi da in continuare citeva dintre aceste reguli,
dar numai dumneavoastra sunteti in masura sa hotariti daca ele va
ajuta sa va comportati agreabil intr-o societate.
Invitam numai medici ?
Nici o conversatie generala intre zece sau douasprezece persoane nu se
poate prelungi multa vreme. De aceea, o gazda trebuie sa-si grupeze musafirii
dupa anumite criterii. La acest lucru trebuie sa ne gindim inca
din momentul in care facem invitatiile.
Veti constata ca cele mai reusite reuniuni sunt acelea in care invitatii
au aceeasi profesie sau acelasi hobby. Daca sunt medici vor aborda, fara indoiala,
subiecte de interes comun, adica medicale. De asemenea, daca invitam numai profesori
si, mai mult, acestia sunt colegi la aceeasi scoala, discutia se va invirti
in jurul meseriei ce le acapareaza toate gindurile. Sa ne imaginam
ca din greseala -; caci este o greseala -; am invitat si un cuplu
de ingineri sau doi oameni de afaceri. In mod cert, acestia se vor simti
izolati si se vor plictisi de moarte. Dupa o ora sau doua, vor inventa un motiv
ca sa plece. Cu siguranta ca nu-i intereseaza nici cancanurile din cancelarie
si nici profilaxia cancerului, de exemplu, care au fost discutate cu aprindere
toata seara.
Musafiri de diverse profesii
Dar viata sociala ne pune in situatia sa avem si relatii cu oameni din
diferite domenii de activitate, cu diverse preocupari. De aceea, de multe ori,
suntem gazde ale unor petreceri in care asistenta este eterogena. Obligatia
noastra este sa-i antrenam pe cei prezenti in discutii placute, accesibile
tuturor. Sa nu vise para o exagerare, dar rolul nostru, cind suntem gazde,
nu este departe de acela al unui regizor. Subiectele profesionale nu trebuie
sa acapareze conversatia, pentru ca scopui ei este altul -; acela de a
afla lucruri noi, de interes general. De aceea vom avea grija sa nu grupam la
masa persoane care au aceeasi meserie. Conversatia poate foarte bine sa inceapa
cu relatarea unui fapt divers si sa ajunga la consideratii generale asupra eternelor
probleme ale vietii.
Subiecte tabu si gafe
Exista subiecte care pot fi discutate doar intre prieteni. Unul dintre
ele, si nu cel mai putin important, este cel al banilor. Daca e permis sa vorbesti
la o petrecere despre pretul unei calatorii, este o gafa sa discuti despre pretul
unui cadou. Asemenea gafe ne fac sa-i recunoastem pe parveniti de la o posta.
Dar culmea prostului gust este sa te plingi de lipsa banilor, de necazurile
din familie sau de la serviciu. In plus, e si inutil -; nimeni nu-ti
va rezolva problemele. Vei fi doar compatimit si te vei pune intr-o situatie
umilitoare.
Tot gafa e ca la o petrecere sa ceri consultatii cuiva cu o anumita meserie.
Nici un bancher nu-ti va indica cel mai bun plasament pentru banii tai numai
pentru ca este invitat in aceeasi casa cu tine. Nimic nu-l va constringe
sa-ti dea informatiile pe care banca sa le cumpara cu bani grei.
Cei mai rai dintre toti sunt bolnavii eterni, pentru care o consultatie este
oricind bine venita, uitand ca nici un medic nu va putea pune un
diagnostic in asemenea conditii. In plus, nimeni nu va fi fericit
sa dea consultatii in timpul liber. Daca are unor, ar putea reactiona
ca medicul vienez devenit celebru prin raspunsul dat cu ocazia unei serate la
care i s-a cerut o consultatie: “Cu placere, doamna, binevoiti sa va dezbrocati!”
Aproape orice medic, avocat sau profesor poate sa va relateze una sau doua intimplari
care ilustreaza mania multor oameni de a amesteca viata profesionala cu timpul
liber cind sunt intr-o societate.
Banii, grijile familiare sau profesionale, consultatiile de orice fel sunt deci
teme de ocolit. Alte subiecte tabu sunt politica si religia, amindoua
fiind legate de opinii prea ferm conturate in mintea omului pentru a fi
schimbate la o reuniune oarecare far riscul de a ajunge la cearta. Si una, si
cealalta tin de pregatirea si intelectul omului, variind uneori enorm de la
o persoana la alta. Totusi, in cazul unor discutii aprinse, sa urmam exemplul
celor care nu-si pierd cumpatul. In acelasi timp, rolul gazdei sau, in
absenta ei, al altui invitat este sa schimbe subiectul.
Sa retinem, in concluzie, cai reusita unei petreceri depinde de
talentul de a-si alege musafirii. Sa nu ne ambitionam sa-i chemam deodata pe
toti cunoscutii nostri, apartinind unor medii total diferite, numai ca
sa scapam de niste obligatii. Sa fim atenti si la virsta invitatilor.
Cind facem invitatiile, e bine sa precizam fiecarui musafir in parte
cine mai vine.
A sti sa asculti
Trebuie sa fii intotdeauna atent la ceea ce ti se spune, astfel incit
sa nu-ti pui interlocutorul in inferioritate, chiar daca esti mai instruit
sau mai informat decit el. Asta nu inseamna ca trebuie sa-i dai
mereu dreptate celuilalt. Oricit de paradoxal ar parea, in acest
“joc” poti capata reputatia unui cozeur stralucit. De ce? Pentru
ca a sti sa asculti este o arta, dupa cum a te abtine sa dai mereu sfaturi e
o dovada de intelepciune.
Dialogul surzilor
Este foarte bine sa respecti opinia celuilalt, chiar daca difera de a ta,
deoarece s-ar putea sa fie intemeiata. Asta nu inseamna sa renunti
automat la propria-ti opinie si nici s-o consideri minora. Subiectul poate ramine
deschis, iar dialogul unica modalitate de a-l elucida, cu conditia sa nu devina
un dialog al surzilor. Nimic nu te impiedica sa-ti sustii idea in
cadrul discutiei. Dar fa-o fara a-ti jigni interlocutorul. Sa evitam interventiile
categorice de genul “Aiurea!”, “Nici vorba!”, “Va
inselati” sau “Ce prostie!”. Ele sunt o dovada a lipsei
de educatie si pot bloca iremediabil conversatia. Dati-i si celuilalt posibilitatea
sa intervina. Este mai potrivit sa spuneti: “Iertati-ma, domnule, dar
asupra parerii dumneavoastra se mai poate discuta.” In orice caz,
sa nu ne intrerupem interlocutorul. Cel care o face nu este mai putin
vinovat decit cel care vorbeste tot timpul.
Cine ne sunt interlocutorii?
Sa fim atenti si cu cine stam de vorba. Sa nu discutam cu oricine, fara discernamant,
anumite subiecte, deoarece riscam ca spalatoreasa noastra, o femeie foarte cumsecade
de altfel, sa umple tirgul cu necazurile noastre!
Daca se intimpla sa ne aflam intr-o societace alcatuita din
persoane cu un nivel mai inalt de pregatire decit al nostru, prudent
este sa nu deschidem gura; cel putin nu riscam sa ne facem de ris! Am
asistat cindva la urmatoare intimplare amuzanta: intr-un
grup de intelectuali ce se plingeau de lipsa de spatiu din apartamentele
de bloc, nimerise o tinara mai putin scolita, care s-a simtit in
drept sa intervina: “Da, aveti dreptate, si la noi e inghesuiala
in bucatarie, unul intra, altul iese -; e pur si simplu, cum sa va
spun… un trafic de influenta!” Tinara, coplesita de discutia
elevata ce avusese loc pina atunci, a gasit prilejul sa plaseze un “radical”,
cum spune omul simplu.
Complimentele
Micile complimente intretin conversatia, asa cum micile cadouri intretin
prieteniile. Nu este o ipocrizie sa-i faci un compliment stapinei casei
asupra gustului bun de mincarii, chiar daca nu a gatit-o ea. Dar sa-i
spui unei femei de saizeci de ani ca ai luat-o drept fiica ei nu este un compliment,
ci o impolitete. Tot atit de nepotrivit ar fi sa-i spui gazdei: “Minunat
acest portelan. Cred ca v-a costat destul de mult!”
A cersi complimente. A face complimente exagerate este o lipsa de tact, dar
a cere sa ti se faca este o dovada de prostie. Intilnim deseori
persoane avide de complimente, carora expresia englezeasca to fish for compliments
(a cersi complimente) li se potriveste foarte bine. Cum sa reactiona? Pur si
simplu vom evita cu abilitate sa le acordam, evitand astfel sa fim caraghiosi
la rindul nostru. Cel avid de complimente va deschide discutia pe o tema
care-l avantajeaza. Neintrind noi in “joc”, discutia
va deveni monolog si prietenul nostru va sfirsi prin a se lauda singur.
Exista in fiecare dintre noi tendinta de a ne autocaracteriza. Adesea
auzim persoane care se simt datoare sa spuna: “eu sunt un om foarte corect”;
“eu sunt foarte cinstit si discret”; “eu sunt foarte punctual”;
“eu sunt foarte bun in meseria mea.” Dorind sa ne ofere imaginea
totala a “personalitatii” lor, o completeaza cu ceea ce ei vor numi
“cusururi”: “Dar am si defecte: sunt prea bun, prea naiv”
etc. Unii se lauda singuri, negind ca o fac: “Nu ca ma laud, dar
ma imbrac foarte bine…” Insuportabile fiinte!
Sa-i lasam pe ceilalti sa ne aprecieze -; dupa fapte, si nu dupa “sugestiile”
noastre. Aceasta categorie de oameni ce tin sa se prezinte singuri nu obtin
increderea celor din jur; dimpotriva, ei trezesc suspiciunea.