Obiectivul central al activitatii de autorizare, reglementare si supraveghere
prudentiala a bancilor il constituie realizarea stabilitatii si viabilitatii
intregului sistem bancar prin stabilirea unor norme si indicatori de prudenta
bancara si urmarirea respectarii cu strictete a acestora, precum si prin asigurarea
eleiminarii din sistem a bancilor neviabile. Prin urmare, rolul supravegherii
prudentiale a bancilor este acela de a preveni riscul sistemic, avandu-se insa
in vedere respectarea autonomiei fiecarei banci in organizarea si desfasurarea
activitatii sale pe baze concurentiale. x7i19iu
Problemele fundamentale ce stau in atentia sectorului bancar privesc atat dezvoltarea
si cresterea eficientei acestuia cat si restructurarea si solutionarea portofoliului
de credite neperformante, care continua sa inregistreze niveluri ridicate. Aceasta
presupune din partea BNR o abordare strategica a problemelor sistemului bancar
care s-a concretizat, pana in prezent, in consolidarea sistemului printr-o politica
prudenta de autorizare de noi banci, in asistenta acordata la privatizarea a
doua banci cu capital de stat(BRD,Banc Post), participarea la restructurarea
altor doua (Banca Agricola, Bancorex), instituirea unui regim sever de supraveghere
sau retragerea autorizatiilor de functionare unor banci aflate in incapacitate
de plata(Credit Bank, Banca Dacia Felix).
Structura bancilor in functiune in anul 1998
Nr Pondere procentuala in
Natura capitalului banci Total bilant Total credite Total depozite Capital social
Stat 1 9,55 5,43 13,05 4,38
Majoritar de stat si autohton 6 68,7 76,11 63,22 55,36
Privat autohton 4 3,29 3,85 3,96 4,84
Privat autohton si strain 6 6,1 5,92 5,79 7,02
Majoritar privat(autohton si strain) si de stat 1 1,74 2,14 2,22 1,59
Majoritar privat autohton si de stat 1 0,21 0,18 0,16 1,00
Majoritar privat(strain si autohton) si de stat 1 0,69 0,82 0,85 1,46
Privat strain si de stat 1 2,13 0,62 2,40 6,88
Privat strain si autohton 5 2,64 1,65 2,97 5,41
Privat strain 8 4,94 3,29 5,38 12,07
Total 34 100,00 100,00 100,00 100,00
In ultimii ani sectorul bancar romanesc s-a dezvoltat rapid, numarul bancilor
crescand de la 8 banci existente la data intrarii in viguare a Legii nr 33/1991,
la 36 banci persoane juridice romane (inclusiv CEC, Credit Bank, Banca Dacia
Felix) si 9 sucursale ale unor banci straine la finele anului 1998. In cadrul
bancilor, 6 sunt cu capital majoritar de stat(BCR, Banca Agricola, Bancorex,
BRD, Banc Post, Eximbank) si 29 au capital privat strain si/sau roman. CEC-
ul inclus in categoria bancilor, ocupa o pozitie speciala in cadrul sistemului
bancar romanesc, fiind singura entitate bancara cu capital integral de stat
supusa dispozitiilor unei legi proprii.
Sistemul bancar romanesc s-a caracterizat si in 1998 prin concentrare si segmentare.
Desi numarul institutiilor bancare a crescut de circa 7 ori din 1991 pana in
1998, piata bancara autohtona era inca dominata ,in decembrie 1998, de 4 banci
mari cu capital majoritar de stat(BCR, Banca Agricola, Bancorex, BRD,CEC). Cele
4 banci detineau 62% din totalul activelor sistemului bancar iar CEC 9,8%, ocupand
din acest punct de vedere, a treia pozitie pe piata bancara. Pozitia dominanta
a celor 5 banci in cadrul sistemului bancar romanesc este dovedita si de faptul
ca, la sfarsitul anului 1998 acestea detineau 56% din capitalul social varsat
si 72,3% din depozite.
Banca nationala agreeaza , in cadrul legal existent, infiintarea de sucursale
si filiale ale unor prestigioase banci straine, acestea avand un rol important
in extinderea gamei de servicii bancare si in imbunatatirea calitatii lor. Cotele
individuale de piata detinute in 1998 de sucursalele bancilor straine s-au situat
intre 2,71%(ING BANK), si 0,13% (National Bank of Greece). Totodata, prin majorarea
rapida a cotei lor de piata, aceste banci intensifica concurenta, obligand bancile
autohtone sa-si sporeasca eficienta. Bancile cu capital privat autohton si strain
detin un segment de piata de 21,7%, fiind orientate in principal, spre finantarea
societatilor comerciale private.
Segmentarea pietei bancare ramane pronuntata. Principalele banci cu capital
de stat, desi prezinta inca un grad ridicat de specializare, provenit din orientarea
sectoriala anterioara a activitatii lor, au cunoscut o erodare a pozitiilor
lor monopoliste, inclusiv ca urmare a eforturilor lor de diversificare a portofoliilor
proprii. Bancile cu capital majoritar de stat au fost angajate ,in special,
in finantarea sectorului de stat, iar bancile private cu capital romanesc au
avut tendinta de a se concentra asupra imprumuturilor catre agentii economici
privati, in timp ce bancile straine s-au implicat, in principal, in finantarea
marilor societati straine prezente in Romania. O schimbare favorabila o reprezinta,
in acest context, ponderea dominanta a sectorului privat in totalul creditului
neguvernamental inregistrata incepand cu ultimul trimestru al anului 1997.
In ultimii ani mentinerea distorsiunilor din sectorul real ,fluctualtiile ratelor
dobanzilor , ale cursului de schimb al monedei nationale, precum si ale preturilor
de consum si-au pus amprenta asupra sectorului bancar, influentand negativ performantele
financiare ale bancilor si indicatorii de prudenta bancara in sensul cresterii
ponderii veniturilor nerealizate din dobanzi si din influente de curs valutar
in totalul profitului brut.
Nivelul de solvabilitate al bancilor romanesti a scazut in cursul anului 1998
de la 13,6 % la 12,5% pe ansamblul sistemului bancar, dar se situeaza peste
nivelul minim indicat de organismele internationale pentru tarile in tranzitie
(care este de 12%) si majoritatea bancilor au atins o rata de adecvare a capitalului
superioara nivelului minim(8%) prevazut de normele Bancii Nationale. Se poate
afirma ca reglementarea privind indicele de solvabilitate a stimulat bancile
sa-si imbunatateasca situatia financiara prin modificarea structurii activelor,
in sensul majorarii elementelor de activ cu grad redus de risc (in special plasamente
in titluri de stat). Din a doua jumatate a anului 1999 vor intra in aplicare
Normele Bancare Nationale a Romaniei nr 8/1999 potrivit carora rata adecvarii
capitalului a fost majorata la 12%.
Lichidarea curenta a inregistrat o evolutie negativa, exprimata prin scaderea
nivelului acestui indicator de la 101,1% in 1997 la 94,8% in 1998. Nici indicatorii
de apreciere a rentabilitatii nu au inregistrat o evolutie mai buna. Astfel,
rentabilitatea capitalurilor proprii si eficinenta utilizarii activelor au scazut
in 1998 comparativ cu 1997 de la 75,1% la 30,7%, respectiv de la 8,2% la 3,8%.
Evolutia de ansamblu a sistemului bancar nu poate fi detasata de situatia generala
a economiei nationale, care s-a confruntat cu disfunctionalitati majore, atat
la nivel microeconomic cat si macroeconomic. Problemele structurale din sectorul
real au avut un impact negativ asupra calitatii portofoliului de credite al
bancilor , in deosebi al acelora expuse sectorial. Este cazul Bancorex si Bancii
Agricole care in anii anteriori au creditat, inclusiv in baza unor acte normative,
intreprinderi din sectorul energetic si agricultura, indiferent de situatia
economica si financiara a acestor unitati. In acest context economic defavorabil
care a contribuit in mare masura la deteriorarea continua a caliatii portofoliului
de credite, majoritatea bancilor au clasificat cu mai multa exigenta creditele
in categorii de risc indoielnic si pierdere; ponderea provizioanelor constituie
pentru aceste categorii de credite in totalul provizioanelor a crescut an de
an, ajungand la 98% la sfarsitul anului 1998.
Situatiile mentionate anterior au condus , printre altele, la existenta unui
nivel ridicat al creditelor neperformante in sistemul bancar romanesc (de peste
54% din total, la 31/12/1998). In categoria imprumuturilor neperformante au
fost incluse creditele acordate clientilor, calsificate in categoriile indoielnic
si pierdere,potrivit reglementarilor de prudenta bancara in viguare, fara insa
a fi luate in considerare garantiile si colateralele constituite pentru acoperirea
riscului de credit. Tinand seama de valoarea garantiilor si colateralelor, ponderea
creditelor nepreformante si a dobanzilor aferente negarantate, la 31 decembrie
1998, este de 28,4% din portofoliul totala al creditelor acordate.
Eforturile depuse de banci , atat pe linia acoperirii cu provizioane specifice
de risc a creditelor nepreformante, in sold la 31/12/1998 cat si a clasificarii
cu mai multe exigenta a creditelor acordate in anii precendenti si provizionarea
lor corespunzatoare, sunt evidentiate de evolutia ratei de crestere a provizioanelor
specifice de risc constituie 169,5%, care a devansat pe cea a creditelor acordate
153%. Ca urmare, la sfarsitul anului 1998 ponderea provizioanelor specifice
de risc constituite in totalul creditelor acordate si dobanzilor neincasate
aferente acestora a fost de 20,2%, comparativ cu nivelul de 18,2% si 9,3% inregistrat
in anul 1997 si respectiv 1996.
Cadrul reglemtarilor de prudenta bancara in viguare in Romania solicita provizioane
numai fata de riscul de credit, ne fiind reglementat corespunzator modul de
acoperire a celorlalte tipuri de risc. Situatia clarificarii creditelor si constituirii
provizioanelor specifice de risc arata ca la 31/12/1998 , bancile aveau constituite
provizioane specifice de risc in valoare de 12391,6 miliarde lei fata de un
necesar de 17183 miliarde lei. Altfel spus, deficitul de provizionare prezinta
o usoara crestere de la 26,9% la sfarsitul anului 1997, la 27,9% la sfarsitul
anului 1998. Deficitul de provizionare se localizeaza in cea mai mare parte
la bancile problema.
Potrivit datelor din bilamntul contabil la 31/12/1998, bancile au calculat si
platit la bugetul statului un impozit pe profit in suma de 2037 miliarde lei,
din care bancile persoane juridice romane, suma de 1792,9 miliarde lei, iar
sucursalele bancilor straine suma de 244,1 miliarde lei. Din calculul rezultatului
brut inregistrat la sfrasitul anului 1998, in functie de veniturile incasate
si cheltuielile efective rezulata ca pe ansamblu, cele 34 de banci persoane
juridice romane au inregistrat un profit efectiv in suma de 1754,4 miliarde
lei, fata de 2297,1 miliarde lei reprezentand profitul brut inregistrat in bilanturile
contabile. Este de remarcat insa ca, in anul 1998 cresterea ponderii veniturilor
din dobanzi de incasat in total venituri, cat si modificarea metodologiei de
determinare a profitului impozabil- in sensul neinfluentarii acestuia cu rata
inflatiei- au avut un impact negativ major asupra lichiditatii bancilor si au
contribuit, in continuare,la o decapitalizare reala a acestora.
A. Autorizarea si reglementarea bancilor
In cursul anului 1998, BNR a continuat sa duca o politica prudenta in domeniul
autorizarii de noi banci, punand un accent deosebit pe latura calitativa a acestui
proces, in sensul autorizarii unui numar relativ mic de banci, dar care sa intruneasca
exigentele de soliditate financiara si de conducere cerute de specificul activitatii
si de conditiile concurentiale de pe piata bancara. Astfel,au fost autorizate
trei banci, persoane juridice romane -; cu capiatla integral strain- si
o sucursala a unei banci straine.
Incepand cu anul 1993 BNR a decurajat participarea regiilor autonome si asocietatilor
comerciale cu capiatal de stat la constituirea capitalului unei banci, iar in
1995 a impus restrictii in acest sens. Drept consecinta, aceste entitati pot
deveni actionari la banci numai daca indeplinesc cumulativ urmatoarele trei
conditii:
1. Sa nu fi beneficiat de subventii de la bugetul de stat in ultimii trei ani;
2. Paricipatia la capitalul social al banci sa fie de cel mult 2 %;
3. Suma participatiilor de capital ale acestor entitati sa nu depaseasca 10
% din capitalul social al bancii respective.
Adoptarea acestor reglementari a descurajat acordarea de “imprumuturi
legate” (ce constituie unul din principalele motive ale detriorarii grave
a situatiei financiare ale bancilor Dacia Felix, Credit Bank, Columna) si a
intarit gestiunea bancilor.
B. Deschiderea sectorului bancar romanesc
Procedura de autorizare a bancilor de catre Banca Nationala a Romaniei a fost
adaptata treptat in ultimii ani , standardelor europene in materie. Ca o caracteristica
generala , se poate spune ca procedurile de autorizare ale BNR sunt liberale.
Ele uramresc sa evite intrarea unor banci slabe in sistemul bancar romanesc,
dar in acelasi timp au in vedere sa nu fie stanjenita concurenta.
Un obiectiv al reformei bancare il constituie obtinerea unei eficiente mai ridicate,
in care scop reglementarile prudentiale au fost orinetate catre incurajarea
competitiei in sistemul bancar. Cresterea eficientei implica si o reducerea
a ecartului dintre ratele dobanzilor active si cele pasive practicate de banci
(in 1998 acesta s-a situat la nivelul de 6-15 puncte procentuale, comparativ
cu cel din tarile dezvoltate, care se situeaza intre 2-3 puincte procentuale).
Reglementarea bancara nu trebuie sa urmareasca reducerea marjei de intermediere
prin afectarea rentabilitatii bancare intrucat acesta ar avea efecte coontraproductive.In
consecinta este necesar sa se urmaresca reducerea costurilor fixe ale intermedierii
bancare si in acest domeniu se pot obtine progrese numai atunci cand cadrul
de reglementare promoveaza si stimuleaza concurenta. De ceea, BNR , ca autoritate
de reglementare, a promovat sistemul bancilor de tip universal (pe langa dispersia
riscurilor, acest sistem conduce la economii de costuri si a la o mai buna eficienta
a aparatului financiar) si deschiderea sistemului bancar.
Deschiderea sectorului bancar fata de bancile straine s-a produs inca de la
inceputul procesului de reforma, cand bancilor straine li s-a asigurat accesul
liber pe piata bancar romaneasca, in conditiile indeplinirii cerintelor de autorizare.
In conformitate cu legislatia romaneasca, o banca straina poate desfasura opertiuni
bancare in Romania prin una din uramatoarele modalitati:
1. Infiintarea unei filiale, persoana juridica romana;
2. Deschiderea unei sucursale;
3. Infiintarea unei banci consortiale cu parteneri locali si straini;
4. Preluarea controlului unei banci cu capital romanesc.
Pana in prezent intrarea bancilor straine in Romania s-a realizat aproape in
exclusivitate prin intermediul primelor trei metode, pentru ca, incepand cu
primul trimestru al anului 1999 , in contextul procesului de privatizare bancara
recent demarat, sa fie utilizata cea de a patra metoda (in cazul BRD si Banc
Post).
Reglementarea in domeniul supravegherii prudentiale s-a impus ca o necesitate
in vederea asigurarii unui sistem bancar care, prin nivelul capitalizarii ,
calitatea actionariatului si a administratorilor, capacitatea de a acoperi riscurile
specifice activitatii bancare sa nu pericliteze stabilitatea sectorului financiar-bancar
din Romania. In acest sens, in elaborarea reglementarilor de prudenta bancara
s-au urmarit alinierea acestora la standardele internationale in materie (bazate
pe principiile stabilite de Comitelul de la Basel si de UE.) privind supravegherea
bancara, corespunzator specificului si cadrului economico-financiar caracteristice
tarii noastre.
Practic, BNR a finalizat activitatea de reglementare prudentiala inca din anul
1995. In anul 1998 s-a urmarit completarea si imbunatatirea reglementarilor
existente, in concordanta cu noile elemete aparute pe plan internationala in
acest domeniu, precum si in functie de situatiile specifice rezultate din desfasurarea
efectiva a asupravegherii bancare in tara noastra. Prin intrarea in viguare
a Legii nr 58/1998- Legea bancara si a Legii 101/1998 privind Statutul Bancii
Nationale, cadrul legal privind autorizarea, reglementarea si supravegherea
prudentiala a bancilor a fost largit si imbunatatit. In acest sens fata de Legea
nr 33/1991 privind activitatea bancara Legea nr 58/1998 a adus o serie de elemente
noi cum ar fi :
- Definirea in mod clar a activitatilor ce pot fi desfasurate de banci ;
- Stabilirea obligatiei de varsare a capitalului social subscris, in totalitate,
in forma baneasca la momentul constituirii ;
- Instituirea necesitatii existentei uni capiatal de dotare la sucursalele bancilor
straine autorizate sa functioneze pe tritoriul Romaniaei ;
- Prevederea elaborarii unor reglementari, pe langa amendarea celor existente,
referitoare la : fuziunea si divizarea bancilor ,nivelul minim de lichiditate
si adminstarea resurselor si plasamentelor bancilor ;
- Prevederea posibilitatii instituirii regimului de supraveghere sau administrare
aspeciala a bancilor aflate in dificultate;
- Prevederea necesitatii existentei unui auditor independent pentru fiecare
banca .
In noul cadru legislativ, BNR a elaborat si a pus in aplicare doua acte normative
in domeniul supravegherii prudentiale: Normele numarul 4/1998 privind capitalul
social minim al bancilor si Normele nr 6/1998 privind notificarea deschiderii
in Romania de reprezentante de catre bancile straine. Totodata , in cursul anului
1998, au fost elaborate sau definitivate oserie de proiecte de reglementari
bancare care au fost aprobate in trimestrul intai 1999, astfel:
Normele nr 1/1999 privind Registrul bancar , care prevad ca acesta sa fie tinut
in sistem cmputerizat, introducerea si actualizarea datelor urmand a se efectua
de catre Directia generala autorizare, reglementare si supravegherea prudentiala
a societatilor bancare.
Normele nr 2/1999 privind autorizarea bancilor, modificate prin Normele nr 6/1999
, care stabilesc, in principal:
- Obligatia actionarilor de a varsa capiatalul social subscris, integral si
in forma baneasca pana la momentul constituirii;
- Limite privind participarea la capiatalul social al unie banci a fondurilor
dechise de investitii si a fondurilor cu capital de risc sau a oricaror organisme
de plasament colectiv de valori mobiliare, fara personalitate juridica, constituite
ca societate civila, precum si privind participarea regiilor autonome si a societatilor
comerciale cu capital de stat, la care statul detine o participatie de cel putin
10%;
- Existenta unor criterii de evaluare a experientei profesionale in vederea
indeplinirii cerintelor stabilite de Legea 58/1998 pentru conducatorii si pentru
cenzorii bancilor;
- Modificarea si completarea documentatiei ce trebuie sa insoteasca cererea
de autorizare;
- Necesitatea existentei unui capital de dotare la sucursalele bancilor straine
la nivelul prevazut pentru capitalul social minim al bancilor;
- Necesitatea existentei unui auditor independent.
Normele nr 3/1999 care reglementeaza conditiile in care pot fi operate modificari
in situatia bancilor (modificari referitoare la denumire, sediul social, obiect
de activitate, nuvelul capitalului social , actionari semnificativi, auditorul
independent, reteaua teritoriala).
O alta categorie de reglementari elaborate sunt cele referitoare la stabilirea
reguluilor privind tinerea contabilitatii si intocmirea bilantului contabil,
avandu-se in vedere actele normative adoptate pe parcursul anului 1998 (Lege
bancara 58/1998, Legea nr 101/1998- privind statutul BNR) , precum si cerintele
alinierii la practicile si standardele UE in domeniul contabilitatii. Aceasta
activitate s-a concretizat in:
- Elaborarea Precizarilor Bancii Nationale privind reflectarea in contabilitate
a unor operatiuni, precum si unele masuri referitoare la inchiderea exercitiului
financiar-contabil pe anul 1997 la banci;
- Definitivarea modelelor situatiilor financiar-contabile pentru banci si a
normelor metodologice privind intocmirea si utilizarea acestora, aplicabile
incepand cu situatiile financiar-contabile pe semenstrul unu al anului 1998;
- Elaborarea Normelor nr 7/1998 privind evidentierea in contabilitatea bancilor
a dobanzilor aferente contractelor de credit investite cu forma executorie,
precum si a bunurilor mobile si imobile dobandite ca urmare a executarii silite
a creantelor.
Incepand cu luna ianuarie 1998, realizarea obiectivelor de supraveghere a fost
facilitata de introducerea noului plan de conturi pentru sistemul bancar, care
confera un grad nult mai ridicat de incredere, omogenizare si compatibilitate
a informatiei financiare a bancilor.
Pentru a fi mai strans armonizate cu cerintele comunitare si pentru a raspunde
problemelor specifice sistemului bancar romanesc, aceste reglementari vor fi
imbunatatite in continuare. In acest sens, se are in vedere:
- Elaborarea unor reglementari care sa permita controlul riscului de piata;
- Emiterea unor norme privind controlul intern al bancilor;
- Instituirea de norme de lichiditate pentru institutiile bancare;
- Emiterea reglementarilor contabile privind consolidarea conturiulor si a bilanturilor
contabile, precum si a celor referitoare la noile activitati permise bancilor
(tranzactii cu instrumente finaciare derivate, administrare de portofolii);
- Inregistrarea cheltuielilor cu constituirea provizioanelor specifice de risc
in exercitiul financiar la care se refera;
- Clasificare imprumuturilor interbancare si provizionarea corespunzatoare a
acestora.
C. Supravegherea prudentiala
Supravegherea prudentiala a activitatii bancilor- persoane juridice romane
si a sucursalelor bancilor straine este realizata de BNR pe baza raportarilor
de prudenta bancara transmise de acestea Bancii Centrale, precum si prin inspectii
la sediul bancilor.
Supravegherea pe baza raportarilor bancilor s-a axat , conform normelor si reglementarilor
de prudenta bancara internationale, pe urmarirea urmatoarele obiective:
- Primirea in termen de la banci a raportarilor privind indicatorii de prudenta
bancara (raportul de solvabilitate, imprumuturile mari acordate clientilor,
pozitia valutara zilnica, clasificarea creditelor si constituirea provizioanelor
specifice de risc);
- Analiza in dinamica si evaluarea performantelor financiare ale fiecarei banci,
detreminarea evolutiilor si a tendintelor in cadrul sistemului bancar;
- Semnalarea cazurilor de neincadrare a indicatorilor de prudenta bancara in
nivelul prevazut de reglementarile in materie, in vederea luarii masurilor pentru
prevenirea deteriorarii situatiei financiare a bancilor si aplicarea sanctiunilor
prevazute de lege in cazurile de incalcare repetata a acestor norme.
Pe langa raportarile pe suporthartie, in vederea facilitarii schimbului de informatii
dintre Banca Centrala si banci, in cadrul Bancii Nationale a fost initiat proiectul
de raportare statistica in baza caruia bancile vor transmite raportari prin
utilizarea retelei de telecomunicatii interbancare. Acest sistem de raportare
prezinta o serie avnataje atat pentru emitentul, cat si pentru beneficiarul
de informatii, cum ar fi :
- eficienta (prin scurtarea timpului de transmitere si de prelucrare a datelor);
- cresterea gradului de securitate (prin cunoasterea persoanelor care au acces
la informatii);
- standardizarea si uniformizarea raporatrii statistice.
Analizele efectuate in procesul “offsite” s-su finalizat prin atentionari
scrise adresate conducerii bancilor pentru a lua masuri de incadrare in prevederile
normelor de prudenta bancara, precum si prin aplicarea sanctiunilor prevazute
de legislatia in materie, in cazurile in care bancile au continuat sa inregistreze
abateri de la aceste norme. Concluziile desprinse din aceste analize contribuie
la selectarea bancilor care fac obiectul actiunilor de examinare “onsite”
efectuate de organele de supraveghere ale Bancii Nationale.
Supravegherea prin inspectii la fata locului
Caracteristica anului 1998 a fost faptul ca BNR a intensificat actiunile de
supraveghere la sediul bancilor. In conformitate cu programele aprobate de conducerea
BNR au fost efectuate, in cursul anului 1998, actiuni de inspectie la fata locului
la un numar de 13 banci, si anume: Banca Comerciala “Ion Tiriac”,
Banca Columna, Banca Romaneasca,Banca de Credit Pater,Banca Daewoo (Romania),Banca
Comerciala “Unirea”,International Commercial Black Sea Bank,Banc
Post,Demirbank (Romania),Banca Transilvania, Banca Comerciala “Robank”,Banca
Comerciala Romana,Bankcoop.
Actiunile de inspectie la fata locului au vizat obiectivele specifice supravegherii
prudentiale bancare, respectiv:
- adecvarea capitalului in functie de natura si marimea riscurilor;
- natura , trendul si volumul activelor, problema si adecvarea alocarilor pentru
pierderi din credite;
- adecvarea politicilor, procedurilor si practicilor de imprumuturi si investitii;
- gradul de concentare a riscului;
- trendul si volumul activelor clasificate in categorii necorespunzatoare;
- imprumuturile acordate persoanelor aflate in relatii speciale cu banca;
- nivelul, trendul si stabilitatea veniturilor;
- sursele veniturilor;
- nivelul cheltuielilor de operare;
- vulnerabilitatea veniturilor la riscul pietei;
- tranzactiile cu titluri de valoare;
- efectele de taxare asupra veniturilor;
- capacitatea bancii de a asigura adecvarea capitalului prin reinvestirea profitului;
- eficienata politicilor si practicilor de lichidare;
- strategiile de administrare a fondurilor;
- sistemele informatice de adminstrare si planurile de finantare;
- capacitatea managementului de a indentifica , masura, monitoriza si controla
riscurile activitatilor desfasurate de banca;
- acuratetea, operativitatea si eficienta informatiei managementului si sistemelor
de monitorizare a riscului;
- adecvarea sistemelor de audit si control intern;
- receptivitatea la recomnadarile auditorilor si autoritatilor de supraveghere;
- respectarea reglementarilor si legislatiei in viguare;
- performanta generala a institutiei si profilul sau de risc.
Constatarile supravegherii bancare au reliefat unele probleme cu caracter general
cu care se confrunta bancile, cum ar fi:
- un mediu economic in plina recesiune, care a condus la slabirea sectoarelor
economice, ai caror reprezentanti se confrunta cu probleme grave;
- lipsa unor politici adecvate de adminstrare a resurselor si plasamentelor,
specifice perioadelor de criza;
- capaitalizarea insuficienta, marcata cu precadere de forta financiara redusa
a actionarilor si scaderea profitabilitatii;
- un control intern inadecvat atat metodologic cat si structural, lipsit de
capacitatea de a identifica si prezenta administratorilor riscurile operationale
existente sau potentiale.
De asemenea, au fost reliefate probleme specifice supravegherii prudentiale,
de nerespectarea legislatiei bancare si a normelor de prudenta emise de Banca
Nationala in aplicare acestora, relevante fiind cele din domeniul creditarii
si constituirii provizioanelor specifice de risc, al imprumuturilor acordate
persoanelor aflate in relatii speciale cu banca si al imprumuturilor mari acordate
unui singur debitor, al expunerilor valutare.
In cazul bancilor la care abaterile de la normele de prudenta au avut caracter
de repetabilitate si/sau au influentat negativ indicatorii de prudenta bancara
si de performanta financiara BNR a procedat in conformitate cu dispozitiile
legale, la aplicarea de sanctiuni. Astfel, in urma desfsurarii actiunilor “onsite”
au fost aplicate sanctiuni (limitarea unor operatiuni sau aplicarea de amenzi)
unui numar de 7 banci. De semenea , au fost atentionate conducerile bancilor
verificate asupra necesitatii adoptarii de masuri ferme, care sa conduca la
eliminarea si prevenirea neajunsurilor din activitatea lor, la respectarea cu
strictete a normelor de prudenta bancara si a celorlalte dispozitii legale privind
activitatea bancara.
In anul 1996, potrivit prevederilor Legii nr 64/1995 BNR in caliate de creditor
a declansat actiunile in instanta in vederea reorganizarii sau lichidarii bancilor
Credit Bank si Dacia Felix, la care s-a constatat situatia de incetare a platilor.
Prin sentinta pronuntata de Tribunalul Cluj , in data de 24 noiembrie 1998,
s-a hotarat reluarea activitatii bancii Dacia Felix in temeiul Legii nr 64/1995,
pe baza planului de reorganizare in varianta refacuta. Nerespectarea termenelor
prevazute in planul de reorganizare aprobat de justitie va conduce, in mod automat,
la declansarea procedurii de faliment. In ceea ce priveste Credit Bank , prin
decizia civila din 22 aprilie 1999 a Curtii Supreme de Justitie, hotararea BNR
de retragere a autorizatiei bancii a devenit definitiva si irevocabila.
De asemenea , incepand cu anul 1997 s-au inregistrat dificultati la bancile
Columna, Bankcoop si Bncorex, care au persitat si in anul 1998. In consecinta,
Consiliul de Adminstratie al BNR a adoptat masuri de remediere, de decadere
din caliatea de fondatori, administratori, presedinti, vicepresendinti si cenzori
a persoanelor care s-au facut vinovate de detrioararea situatiei financiare(Columna),
de limitare a unor operatiuni (Columna, Bankcoop si Bncorex), precum si de instituire
a masurilor de supraveghere speciala (Bankcoop) si administrare financiara (Bncorex
, in martie 1999). De mentionat faptul ca situatia dificila a Bancorex a constituit
in 1998 o preocupare permanenta a BNR -; care a instiintat in acest sens
pe actionarul principal FPS, solicitand luare masurilor necesare de capitalizare-
dat fiind riscul sistemic pe care l-a reprezentat.
Cauzele principale care au stat la baza situatiilor dificile existente la aceste
banci se regasesc in activitatea necorespunzatoare desfasurata in anii trecuti
de catre echipele manageriale, consiliile de administratie si comisiile de cenzori,
practicarea unor politici riscante de atragere a unui volum tot mai mare de
resurse prin acordarea de dobanzi ridicate la depozitele constituite (mai ales
catre populatie) si plasarea acestor resurse cu preponderenta in creditele acordate
unor agenti economici cu putere economico-financiara redusa sau aflati in relatii
speciale cu banca, ceee ce a avut ca efect intampinarea unor greutati serioase
in recuperarea creditelor si incasarea dobanzilor, reflectandu-se in deteriorarea
continua a profitabilitatii, solvabilitatii si lichiditatii. Aceste probleme
au fost acceantuate , in mod deosebit in anul 1998, de evolutiile necorespunzatoare
din economia reala, pe care bancile, in special cu capital preponderent autohton
o crediteaza.
In ultimii doi ani au fost adoptate decizii efective de restructurare a sistemului
bancar si de privatizare a bancilor cu capital de stat. Alaturi de modificarile
de ordin legislativ, au fost demarate programe de restructurare a bancilor cu
capital de stat care au beneficiat de resurse din fonduri publice (Bancorex
si Bnca Agricola), a fost privatizata BRD iar Banc Post se afla in curs de privatizare.
Procesul de restructurare a Bancorex si Bancii Agricole a intrat in 1998 intr-un
stadiu relativ avansat, ca urmare a pachetelor de acte normative elaborate in
acest sens. Astfel, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr 51/1998 s-a stabilit
cadrul juridic pentru valorificarea unor active neperformante ale bancilor cu
capital majoritar de stat, in vederea pregatirii lor pentru inceperea procedurilor
de privatizare , in scopul cresterii gradului de solvabilitate si al accelerarii
procedurilor de recuperare a debitelor restante, infiintandu-de , in acest scop,
Agentia de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB), care are ca principala atributie
preluarea de la bancile de la care statul este actionar majoritar, a activelor
bancare constand in credite neperformante si bunuri mobile sau imobile intrate
in patrimoniul bancii ca urmare a executarii lor silite, in scopul valorificarii.