Societatea viacurilor al IV-lea si al V-lea avand religia crestina recunoscuta
oficial in Imperiul Roman va evolua in cele doua capitale, la Constantinopol
si la Ravenna, in suprapunerile traditiilor complexe din perioada precedenta,
in care influentele orientale vor patrunde tot mai puternic in structura politica
si culturala a Imperiului. o2k1kh
In Roma, parasita de administratia centrala, va ramane stapan papa. El va exercita
o actiune de suprematie ecleziastica nestanjenita de autoritatea politica. Imparatii
bizantini renuntand la titlul de pontifex maximus se vor cansidera ierarhii
laici ai bisericii, cu dreptul conducerii acesteia. La sinoadele economice ale
crestinismului, prezidate de imparatii bizantini, papa isi va trimite delegati
pentru a nu recunoaste suprematia imperiala. Sinoadele economice ale crestinismului
au fost locul intalniri eforturilor de a mentine unitatea bisericii, in ciuda
intereselor politice contrastante ale Apusului si ale Rasaritului european.
Antagonismele se vor ampilifica cu timpul, pana la ruptura intre Apus si Rasarit,
iar crestinismul va inregistra, o data cu Marea schisma din 1054, separarea
definitiva a ortogonismului si catolicismului.
Inceputul artei bizantine (secolole al IV-lea si al V-lea)
Artele plastice
Cultura in cadrul stilului bizantin poate fi urmarita, pe durata sa de mai bine
de un mileniu, in zona rasariteana a Imperiului Roman, respectiv in Imperiul
Bizantin.
Periodizarea artei bizantine puncteaza, incepand din secolul al IV-lea si pana
in secolul al XV-lea, urmatoarele etape importante:
1.inceputul artei bizantine(secolele al IV-lea si al V-lea)
2.epoca lui Justinian (secolul al VI-lea “secolul de aur”)
3. perioada iconoclasta (secolele VII-IX)
4.dinastiile macedonenilor si comnenilor (secolele IX-XII)
5. renasterea paleologa (secolele XIII-XV), cu mutarea centrului de greutate
de la Constantinopol la Athos.
Arhitectura
Constantinopolul s-a nascut la 330 cand imparatul Constantin Cel Mare l-a fondat,
pe ruinele anticului oras grec Byzantion. Orasul se afla in peninsula cu o pozitie
strategica deosebit de buna, datorita celor trei zone de apa, in nord, est si
sud, avand astfel asigurata izolarea. Noua capitala a fost inpodobita cu cladiri,
monumente si piete centrale, cu un palat imperial, o cladire a senatului si
hipodromul. Planul orasului grupa cladirile oficiale in jurul pietei centrale.
Axul care tranversa median orasul, artera importanta de circulatie, era marginit
de o coloana acoperita, de ziduri puternice, avea bastioane si porti. Numite
curtine, zidurile foarte inalte, cu o grosime de cativa metri, erau precedate
de santuri, care formau obstacole in calea eventualelor atacatori ale cetatii.
Printre importantele porti ale incintei, Poarta de aur era cea prin care patrundeau
in oras cortegiile militare si triumfale.
Arhitectura civila
Caracteristicile arhitecturii laice bizantine pastreaza atat reperele traditionale
ale confortului locuintelor particulare romane evoluate si adaptate conditiilor
momentului respectiv.
Domus, casa demnitarilor si negustorilor, se caracteriza prin vastitatea dimensiunilor,
a curtilor interioare si a gradinilor, a fastului si elegantei. Insula, casa
in care locuiau chiriasii, era “casa de raport”, compusa din numeroase
apartamente si dispuse in etaje scunde, cu scari si plansee din lemn.
Arhitectura religioasa
Izvoarele artei bizantine le gasim in cultura greaca, in imbinarea treditiilor
elenistice alexandrine, a culturilor mediteranieene din timpul Imperiului Roman,
precum si in asimilerea culturilor Orientului Apropiat.
Dominata in arhitectura religioasa va fi folosirea arcului, boltii si cupolei,
venite din traditiile milenare ale Asiei Mici, iar in artele plastice, ale atelierelor
de fresca si mozaic, sculptura si arte decorative.
Arhitectura se caracterizeaza prin definirea planului constructiei si a elementelor
componente. Primele biserici crestine au fost adaptari ale tipului profan al
bazilicii forense care, in epoca romana, juca rolul bursei si era aflata in
vecinatatea forumului. Printre primele biserici cu plan bazilican, costruite
la Roma, au fost: vechea bazilica Sfantul Petru (324-346), bazilica Santa Maria
Maggiore (352-266) si bazilica San Paolo fuori le muri (386-390).
Pentru planul bazilical elementele definitorii sint: nava centrala, mai larga
si mai inalta decat celalalte spatii, daua sau mai multe nave laterale si o
absida la rasarit, la capatul opus intrarii principale. Incaperi secundare incluse
in plan sant: pronaosul sau martexul, spatiul care apare uneori dublat ca un
exonartes (nartex exterior) si un esonartex ( nartex interior).
Acestea sunt procedate de o curte inconjurata de coloane, numita atrium.
Sistemul de acoperire a unui edificiu inaltat pe planul bazical este sarpanta
aparenta (structura acoperisului este evidenta in intrior), iar la cel pe plan
central este culpoa.
Sculptura
Structura in ronde-bosse este saraca. Au ramas cateva opere, printre care Statuia
lui Hipolit (222), care prezinta imaginea filozofului antic stand in jilt, imaginea
Bunului pastor (in a doua jumatete a secolului al III-lea), ambele amintand
traditiile elenismului grec. In sculptura ornamentala, capitelurile colonavelor
sau sarcofagele sant decorate cu relieful plat, bidimen sional, cu simbolica
iconografiei paleocrestine: arborele viatii, pauni, vita de vie, mielul mistic
si, uneori, in medalioane, portrete ale defunctilor. Catre sfarsitul secolului
IV-lea e obeliscul ridicat in hipodromul din Constantinoplol, de catre Teodosie,
sant prezentate curse cu cvadrigi, masa de spectatori in registre “izocefale”
(cu capetele grupate la aceeasi inaltime).
Pictura
Continua tehnica frescei. Plasate pe peretii catacombelor romane, frescele au
tematica specifica cultului mortilor.
Mozaicul
Din perioada timpurie a artei binzatine a cunoscut o evolutie starlucita in
Italia. Pentru secolelul al IV-lea mozaicurile Mausoleului Santa Constanza din
Roma sunt remarcabile ca frumuseta si gratie, demostrand continuitatea traditiilor
grecesti. Pentru secolul al V-lea, mozaicurile Santa Pundenziana din Roma impresoneaza
prin extraordinarele efecte picturale.
Din aceasi secol al V-lea, remarcabile pentru frumusetea sunt mozaicurile de
la Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma si Mauseul imparatesei Galla Placidia
din Ravenna Splendoarea cobalturilor si albasturilor si turqoise aflate pe boltile.
Mousoleului Galla Placidia, pretiozitatea scanteielor astrale ale boltii, dispusa
deasupra intaririi, transparentele si smalturile aurii, albastre si verzi, ofera
unul dintre exemplele cu totul remarcabile ale capodoperelor artei mozaicului.
Bunul pastor, inconjurat de miei, este o compozitie in care stilizarea elenistica
era pusa de acord cu elementele de simbolistica religioasa-crestina ( aureola
de aur si crucea). In repertoriul decorativ elementul de meandru grec persista.
Porumbeii si fantana- izvorul vesnic al viatii -; apartin simbolisticii
crestine. Noua este ghirlanda cu fructe mediterianeene, inglobate buchetelor
de frunze verzi. Aceasta originala grupare de elemente vegetale o vom regasi
folosita, aproape fara intrerupere, pana la Renastere, in special in Tosars,
smaltuit si policromat.
Remarcabila este, de asemenea, tehnica prefectionata a mozaicului, care realizeaza
efecte de raccourci, o partiala sugerare volumetrica, dar si o perspectiva geometrica
si cromatica, efecte luministice spectaculare, prin valori de tonuri inchise
si deschise. Contrastele calorice, raporturile de cald si rece, culorile calde
pentru zonele luminate si respectiv culorile reci pentru zonele de umbra ca
la “Fantana viatii” rezolvata prin tonalitati de albastru si verzuiuri
prevestesc experientele picturii impresionante a secolului al XIX-lea.
Mozaicurile de la bazilica Santa maria Maggiore din Roma se remarca prin tematica
biblica bogata Bunavestire, Inchinarea magilor, Uciderea pruncilor, Fuga in
Egipt, precum si prin viziune Ierusalimului si a Betleemului ceresc, inbracata
in costumul curtii bizantine purtand pe cap diadema imperiala. De asemenea sunt
prezenti apostolii Petru si Pavel si simbolurile evarnghelistilor.
Ca materie pentru tehnica mozaicului, erau preferate roca dura si sticla, precum
si pelicula de aur si argint.
Mozaicul din secolul al VI-lea
Mozaicul a inregistrat apogeul in epoca justinuana. Vechile traditii antice
de ce pamantul Italiei, impreuna cu noile existente estetice, dau la iveala
capodopere care au facut stralucirea artei bizantine. Ravenna centu legendar
de cultura si civilizatie antica, vechi port la Marea Adriatica, imaginat inca
de Octavian Augustus, care aprecia buna pozitie stategica a locului, a devanit
capitala Imperiului Roman de Apus, in perioada cuprinsa intre anii 403 si 476.
Ravenna a fost centru regilor barbari (Odoacru si Teodoric), care au prezidat
destinele poapulatiilor italice pana in anul 540. Secolele al V-lea si al VI-lea
constituie, pentru Ravenna, epoca de aur , momentul realei splendori, marcat
timpuriu atat in ceea ce priveste arta mozaicului bizantin, cat si in privinta
celor mai frumoare constructii.
Datorita monumentelor religioase de la Ravenna , constituie un capitol cu totul
stralucit, ca maiestrie tehnica si arta, asigurand, in timp, una dintre gloriile
stilului bizantin.
Reprezentative sunt mozaicurile aflate pe peretii interiori de la bazilicile:
San Vitale, Sani Apollinare Nuovo si Sant Apollinare in Classe.
Baptisteriul Arienilor, datand din ultimii ani ai secolului al V-lea, a fost
transformat in oratoriu in 561 si a apartinut gotilor arieni. Mozaicurile cupolei
acestuia intregesc suita remarcabila a artei ravennate a secolului al VI-lea.
Bazilica San Vitale
Consacrata in anul 548 de catre Arhiepiscopul Maximian, bazilica San Viale,
zidita sub domnia regelui ostrolog Teodoric, este anterioara anului 526 cand
regele a murit. Datorita originale sale arhitecturi si mai ales compozitia in
mozaic, care decoreaza interiorul, datorita puritatii marmorelor, coloanelor,
capitelelor si pavimentelor, monumentul este considerat printre cele mai frumoase
nu numia pentru arta ravennata, ci pentru intreaga arta crestina bizantina.
Numeroasele scene plasate pe cupola, boltin si arce ca si pe pererii incaperilor
ofera un spectacol estetic de un fast cu totul neobinuit. Stiinta compozitiei
stilizarea, splendoarea coloritului, stralucirea armoniilor cromatice impreseoneaza
in aceas masura ca si maiestria virtuozitatilor tehnice. Expresia generala a
interiorului este a fostului imperial, inaltului rafinament artistic, la care
a ajuns in epoca societatea bizantina, si exigentele gustului ei estetic. Stralucirea
aurului ca si somptuozitatea rosurilor, si verzuiurilor, fabuloasa imaginatie
a formelor si pretiozitatea cromaticii, gratia insertiilor vegetale ca si ale
siluetelor zoomorfe sau ale fiintelor terestre ori sacre, se ofera ca miraculos
spectacole estetice. Imaculatul marmelor albe ale coloanelor, arcelor si capitelelor
“imposta”, traforate in delicate dentelari, perezenta mecandrului
grec, pavimentul uimitor de divers, prin decoratia alacuita din sinuozitati
misterioase si labirintice, totul exprima fastul civilizatiei bizantine, a asa-zisului
“veac de aur” al lui Justinian. Cele doua mari compoziti, Imparatul
Justinian si suita si Imparateasa Teodora, inconjurata de doamnele curtii imperiale,
sunt printre cele mai frumose si complexe ansambluri de mozaic din intreaga
arta bizantina.
Viziunea plastica impune caratere originale care vor deveni proprii picturii
bizantine. Siluetele sunt alungate, atitudinile hieratice degaja o grava serozitate.
Gesturile sunt solemne, achii sunt mariti, privirea concentrand intreaga forta
de comunicare sensibila a spiritului. Fiind evitate consistentele volumetrice,
dispare senzatia de materialitate si soliditate a formelor. In schimb, este
afirmata starea eterica si imateriu. Suprafetele plate, bidimensionale, imlocuiesc
sugerarea volumelor. Uneori este sugerat cadrul natural, peisajul, vegetatia,
fiind folosite perspectiva geometrica si cromatica. Cel mai des este folosit
fondul de aur, plat, bidimensinal, sugerarea adancimii fiind astfel eliminata,
ca in cazul compozitiei Justinian si suita.
In acest ansamblu de mozaic, ritmul pronuntat al siluetelor verticale, statica
si pozitia frontala a siluetelor subtiri si neconsistente, sunt reperele noii
morfologii bizantine. Desii precumpanitoare este abstractizarea si ignorarea
individualizarilor, in mod exceptional, apar fixari de particularitati fizionomice,
cum se intampla in portretele imparatului Justinian si al imparatesei Teodora
si, poate, mai pregnant, in cazul peronajului care-l prezinta pe arhiepiscopul
Maximianus.
Basilica Sant Apollinare Nuovo a fost ridicata sub ordinile lui Teodoric, la
inceputul secolului al VI-lea. Ea a devenit Biserica Palatina chiar sub regele
ctitor. Mozaicurile acestei biserici sunt printre cele mai impresionante ansambluri,
in ceea ce priveste stilistica bizantina.
Basilica Sant Apollinare Nuovo prezinta ciclu parabolelor, ciclul patimilor,
chipuri de profeti in cele daua procesiuni, compozitii originale asezate de
o parte si de alta a spatiului central, intre ferestre. Pe panoul din dreapta
este prezenata suita Fecioarelor sfinte, alaturate celor trei magi, care ofera
daruri Fecioarei si pruncului Iisus, canform subiectului biblic al Nasterii
lui Hristos. Pe partea apusa este prezentata procesiunea Martirilor care aduc
lui Iisus binecuvantatorul simbolul gloriei. Frumusetea acestor mozaicuri este
data de prezenta siluietelor verticale, albe, ale Fecioarelor si Martirilor,
care se detaseaza din fondul de aur si din verdele vibrat al vegetatiei, animate
de mici buchete de flori.
Basilica Sant Apollinare in Clase a fost ridicata in prima jumatate a secolului
al VI-lea de Giuliano Argentario, din ordinul Arhiepiscopului Ursicino, fiind
considerata printre desavarsitele bazilici ravennate. Celebra pentru structura
arhitecturii, ca si pentru mozaicurile ce o impodobesc, bazilica se afla la
5 km de oras, langa vechiul port. Frumusetea ansamblului de mozaicuri, aflate
in calota altarului, impresioneaza prin masa stralucitoare a intensitatilor
pigmentare ale verzuiurilor in care se insiruie venind catre sfantul Apollinare.
Mozaicul in secolele IX-XII
Mozaicul a atins in aceasta epoca un apogeu. In secolul al XI-lea scoala constantinopolitana
si-a impus autoritatea artistica, alaturi de ea afindu-se scoala greaca, de
la care s-a pastrat cel mai insemnat complex de mozaicuri la Dafini, realizate
la sfasitul secolului al XI-lea.
Din secolul al XII-lea au ramas de asemenea, impersionantele mozaicuri din Sicilia,
la catredralele din Chefalul si Monreale. Noutatea acestoara consta in marea
sobrietate, si mai ales, in expresia maximei tensiuni a privirii.
Obrazul ascet, privirea intrebatoare sunt cu totul diferite de figurile senine
ale mozaicurilor de la Ravenna din secolele IV-VI; Iisus din absida catedralei
de la Chefalu pare un simbol al cunostiintei supreme care invita a verificarea
severa a cunostintei privitorului. Coloritul retinut inlocueste fastul stralucitor
al mozaicului ravennate. Culorile sun reci, fondul este de aur. Seductia optica
a fost abandonata pentru tensiunea trairii spirituale si pentru severitatea
morala. Icoanele erau destinate impodobirii paretilor locuintelor particulare
sau interioarele bisericilor. Realizate in tehnica encaustica, tempera si mozaic,
icoanele au cunoscut o dezvoltare deosebita. Manuscrisele au continuat traditia
secolelor anterioare avnd caractere specifice in cadrul diferitelor scolii.
Ilustrarea textelor de catre miniaturisti are amprenta originaltatii autorului.
In aceste secole sunt realizate evangheliare, psaltiri, manuscrise cu continut
religios, dar si profan, ca Tratatul medical, texte ale autorilor antici (literati,filozofi),
manuscrise imperiale care prezinta imparati in costumele epocii sau in costume
antice.
Mozaicul in secolele XIII-XV
Mozaicul, folosit la impodobirea peretilor si icoanelor, evolueaza de la viziunea
monumentala la viziunea directa (Biserica Mantuitorului, Constantinopol)
In perioada renasterii paleologe s-a constatat marea raspandire a picturii bizantine
cu pregnate caracteristici regionale in apusul Peninsulei Balcanice si in nordul
Dunarii, in Tara Romaneasca si Moldovaneasca, in Polonia si Rusia.
CONCLUZII
Cultura si civilizatia bizantina, dezvolta in cadrul Imperiului Roman de Rasarit,
inmanuncheaza traditiile elenismului generalizat si cele ale civilizatiei thenice
si culturii umaniste a statului roman.
Arta bizantina are la origine arta crestina veche, careia I s-au adaugat elemnte
ale culturilor mediteraneene si ale Orientului Apropiat. Concetia autorica despre
autoritatea imperiala, fastul ceremonialului da la curte si obligatiile cultului
religioas au dictat evolutia conceptiei estetice a artei bizantine. Viziunea
asceta a figurilor umane, expresia solemna, verticalitatea siluetelor raman
caracteristice mozaicurilor si picturilor. Coloritul, in mozaic, pastreaza fondul
de aur, fastul stralucitor al armoniilor in perioada secolelor IV-VI fiind urmat
de viziunea cromatica austera.
Arhitectura are caracteristica prezenta numaroaselor cladiri cu caractere ecleziastic,
acestea avand, ca particulare in sistemele de acoperire, cupola de nandativi
si turele, precum si boltii semicilindrice.
Exotismul si fastul oriental, splendoarea si stralucirea spectocolului optic
al arterelor, ca si pretiozitatea artizanala au marcat traseul original al culturii
bizantine, pe o durata de mai bine de un mileniu, in cadrul Imperiului Roman
de Rasarit.
Imparatii bizantini vor fi administrati de Apus pentru aureola de bogatie orientala,
dupa cum realizariledin cultura, arhitectura artele decorative, vor fi pretuite
si asimilate de experientele creatoare ale popoarelor din centrul si apusul
Europei in cadrul epocilor contemporane cu societatea bizantina, precum si in
cadrul elaborarii primelor stilurii europene.