Functii Cap. 1 l4h10hi
- cognitiva - prin aceasta se realizeaza cunoasterea si intelegerea fenomenului
politic -; interpretarea cat mai corecta a acestui fenomen ce conduce
la un comportament corespun-zator atat pt. societatea civila cat
si pt. societatea politica;
- normativa -; caile, mijloacele, metodele privind organizarea si conducerea
politica cat mai eficienta a societatii ;
- prospectiva -; se refera la previziunea politica pe baza unor investigatii
de amploare, menite sa descifreze tendintele fenomenului politic, mutatiile
ce survin in cadrul rapor-turilor sociale pe plan national si international
si a noilor cerinte de progres ale societatii ;
- educativa -; care vizeaza implicarea responsabila a fiecarui cetatean
in activitatea politica in cadrul careia sa primeze spiritul patriotic,
democratic, respectarea valorilor umane.
Contributia gandirii politice romanesti la dezvoltarea politologiei
Politica romaneasca este legata de specificul formarii poporului roman,
precum si cu problemele cu care s-a confruntat in devenirea sa istorica,
legate, mai ales, de necesitatea apararii in fata actiunilor de cotropire
straina, de eliberare sociala si nationala, de faurire a statului national unitar.
In perioada antica s-a remarcat intelepciunea politica a lui Dromichaites,
care nu recurgea la forta in consolidarea statului, ci folosea legaturi
politice pasnice. Astfel de legendari ganditori ai vremii respective au
mai fost si Burebista, Deceneu, Decebal.
In perioada medievala s-au impus rationamentele politice ale lui Vlad
Tepes -; care considera ca autoritatea politica a statului pe plan extern
se afla in raport direct cu taria lui dinauntru.
Neagoe Basarab cu ale sale “ Invataturi catre fiul sau Tudosie”,
- lucrare apreciata ca fiind primul manual de politologie, in care la
baza alegerii valorilor in conducerea statului trebuie sa stea criteriul
meritelor personale ale fiecaruia si nu partinirea sau inrudirea.
Dimitrie Cantemir - al carui ideal era intemeierea unui stat autoritar
centralizat, bazat pe dreptate, legi scrise si principii morale.
In perioada moderna se remarca reprezentantii Scolii Ardelene, apoi Tratatul
de politica scris la Constantinopol (1827) si inspirat de ideile lui Mountesquieu
si Rousseau, atribuite lui Ionita Tautu.
Generatia anului 1848 a creat si la noi o mare bogatie de idei si de doctrine
politice progresiste. Ion Heliade Radulescu defineste politica : “Stiinta
ce se ocupa despre binele material si moral al societatii”, si “
greseala in literatura si in politica atinge natiuni in-tregi”.
Pentru I. H. Radulescu, adevarata politica o fac aceia care “se ocupa
de stiinta spre a ameliora societatea sau politica, studiind trecutul ei, conducand
prezentul, spre a prepara un viitor mai fericit”. In viziunea lui,
stiinta politica are ca obiect binele comun prin respectarea valorilor morale,
slujirea idealurilor umaniste, sociale si nationale inaintate.
Simion Barnutiu insista asupra dreptului natural sau rational si mai ales pe
ideea libertatii. El concepe finalitatea stiintei politice in a servi
libertatea, republica democratica, iar pe de alta parte, afirma convingerea
ca trebuie sa contribuie la iluminarea politica a natiunii pentru ca aceasta
sa poata decide in problemele politice in cunostinta de cauza.
Conceptii politice importante privind organizarea statului national modern intalnim
si la N. Balcescu, M. Kogalniceanu, Al. I. Cuza, etc.
Dimitrie Gusti considera ca stiinta politica cerceteaza realitatea politica,
o explica, dar se si pronunta asupra valorii si eficientei actiunii politice
analizate. Politica este in viziunea lui o seama de mijloace prin care
ceea ce este se poate transforma in ceea ce trebuie sa fie.
In conceptia lui Petre Andrei, politica reprezinta o stiinta particulara.
Obiectul ei il constituie “statul, adica forma de organizare a autoritatii
constrangatoare si legiuitoare”. Asadar politica este in viziunea
lui, o stiinta explicativa si nu normativa.
Petre Ghiata considera politica a avea rigurozitatea stiintelor exacte -;
explica ceea ce este, deducand cauza, succesiunea fenomenelor, dar nu
ajunge la formularea legilor.
Pentru M. Djuvara obiectul stiintei politice il reprezinta actiunea politica,
prin excelenta colectiva, sociala, care se realizeaza in in cadrul
ideii de stat.
Regim politic -; sistem politic. Cap.2
Prin regim politic se intelege modul concret de organizare si functionare
a sistemului politic, de constituire a organelor de conducere in societate
in raport cu cetatenii. Daca organele de conducere ale societatii se formeaza
si actioneaza fara acordul cetatenilor,atunci regimurile politice sunt dictatoriale.
Fie ca este legat de organizarea intregului sistem politic, fie de cea
a statului, importanta este natura regimului politic: democratica sau dictatoriala.
Sistemul politic, din perspectiva structurala, este un subsistem al sistemului
social global, fiind alcatuit din relatiile politice, institutiile politice,
conceptiile politice, precum si forme si mijloace ale actiunii politice, normele
si valorile politice corespunzatoare.
Toate componentele sistemului politic se afla in stransa legatura,
asigurand in parte si impreuna functionalitatea sistemului.
Structuri si functiuni ale sistemului politic -; Ca parte componenta a
sistemului social global, sistemul politic reprezinta ansamblul structural de
relatii specializate care asigura functionarea cu celelalte subsisteme.
Relatiile politice sunt raporturi intre grupuri de indivizi, intre
partide si organizatii politice, intre acestea si puterea politica. Toate
aceste legaturi se regasesc sub denumirea de relatii nationale. Caracteristici:
- au un caracter pragmatic- ele reprez. numai acea parte a relatiilor sociale
in care indi-vizii si categ. sociale intra in mod deliberat pentru
realizarea scopurilor privind organizarea si conducerea societatii ;
- au un caracter organizat -; se manifesta prin intermediul institutiilor
politice.
Institutiile politice sunt tot o componenta a sistemului politic ce indica gradul
de organizare politica a societatii la un moment dat. In epoca contemporana
ele au un caracter international pe fondul colaborarii intre state si
chiar un caracter superstatal, prin infiintarea de organisme po9litice
la nivelul unor comunitati regionale sau mondiale.
Principala si cea mai veche institutie politica este statul.
Conceptiile politice constituie reflectarea in viata spirituala a modului
de organizare si conducere a societatii. Elementul esential al conceptiilor
politice il constituie doctrinele politice; ele exprima o anumita conceptie
de organizare si conducere a societatii pe baza unui principiu propriu : democratic,
dictatorial, conservator, liberal, socialist, social democrat, tehnocrat, etc.
Valoarea conceptiilor politice se oglindeste in programele si platformele
partidelor politice, in natura organizarii si conducerii politice a societatii.
Cap 3. Autoritatea politica
- este ipostaza puterii politice cand se bazeaza pe forta argumentelor
si nu pe argumentul fortei. Autoritatea politica, fiind un drept recunoscut
puterii, este expresia unor relatii sociale si se distinge de celelalte forme
de autoritate prin modalitatile sale de constituire, cauzele aparitiei, functia
speciala si aria de manifestare.
Autoritatea politica se refera la cadrul institutional in care folosirea
puterii politice este organizata si legitima.
Legitimitatea politica Legitimitate(legitimus) = conform cu legea. Aceasta constituie
un principiu conform caruia un sistem de guvernamant, putere politica,
se exercita pe baza unui anumit drept conferit de guvernanti, pe baza unor intelegeri
legiferate.
Constituind recunoasterea de catre cetateni a unui drept de guvernare al puterii
politice, legitimitatea politica confera puterii autoritate politica. O putere
cu cat este mai legitima, cu atat autoritatea ei politica este mai
mare.
Din punct de vedere istoric se inregistreaza 2 forme ale legitimitatii
: legitimitate divina si legitimitate civica.
Legitimitatea divina se intalneste inca din antichitate cand
puterea monarhului era considerata divina. Aceasta situatie se mentine si in
perioada medievala a monarhiilor absolutiste si mai tarziu in perioada
monarhiilor constitutionale.
Legitimitatea civila a puterii politice poate fi considerata forma superioara
de legitimitate pentru ca are la baza acordul si vointa cetatenilor, in
legatura cu exercitarea puterii. Aceasta include 2 conditii de baza : formularea
unor obiective in dezvoltarea societatii si obtinerea acordului cetatenilor
in exercitarea puterii in realizarea scopurilor propuse.
De regula, legitimitatea civila se realizeaza prin alegeri libere cu caracter
universal, direct si secret, prin referendum, sondaj de opinie, etc.
Cap. 4 Tipuri si forme de stat.
Statul, ca manifestare a vointei tuturor cetatenilor de a se organiza politic
pe baza de lege, a cunoscut 2 tipuri : unul de esenta dictatoriala, care nesocotea
vointa cetatenilor si altul de tip democratic, care, indiferent de forma exprima
vointa cetatenilor. Esenta statului se manifesta prin mai multe forme in
raport cu conditiile concrete ale epocii si tarii respective.
Forma de stat este data de 3 elemente: forma de guvernamant, structura
statului¸regimul politic.
Forma de guvernamant este un raport intre organele de stat in
procesul de constituire si exercitare a puterii. In lume exista: monarhii
constitutionale, republici parlamentare si republici prezidentiale.
Structura statului reprezinta un raport intre organele centrale si locale
ale statului. Sub acest aspect exista state: national-unitare, federative, si
confederatii statale. Statul federal constituie o comunitate a statelor nesuverane,
care presupune un stat central cu competenta si personalitate distincte de cele
ale statelor membre. In cadrul confederatiilor de state suverane, statele
membre isi pastreaza suprematia si independenta in mod integral,
competentele statului federal referindu-se la luarea unor decizii in comun
in relatiile internationale.
Regimul politic reprezinta pentru unii politologi un element al formei de stat,
iar pentru altii, un element al sistemului politic. Daca organele statului actioneaza
si se constituie prin voin reprezinta pentru unii politologi un element al formei
de stat, iar pentru altii, un element al sistemului politic. Daca organele statului
actioneaza si se constituie prin vointa cetatenilor, atunci regimul politic
respectiv este democratic, daca nu, regimul politic este de natura dictatoriala.
In analizele politologice cand se urmareste elucidarea esentei statului,
se vorbeste despre regimul politic.
Trasaturi si functii ale statului
Trasaturi :
- statul este institutia politica cu cel mai inalt grad de organizare
si structurare. Sub acest aspect statul are 3 componente de baza : puterea legislativa,
puterea executiva si puterea judecatoreasca, toate acestea fiind organizate
atat la nivel central cat si local ;
- constituie o organizatie politica a unor comunitati umane pe raza unui teritoriu
delimitat prin frontiere stricte -; mod de organizare a natiunilor ;
- are caracter suveran deoarece reprezinta organizarea politica a unei comunitati
in cadrul unei frontiere, ca expresie a vointei cetatenilor ;
- este o institutie specializata , care asigura functionalitatea sociala prin
contributii financiare ale cetatenilor, prin impozite ;
- are caracter istoric, aparitia sa fiind impusa de nevoile dezvoltarii sociale
, de fapatul ca o comunitate umana nu poate sa existe si sa functioneze fara
organizarea politica asigurata prin intermediul statului ;
- are, de regula, caracter national cel putin pentru epocile moderna si contemporana,
reprezentand organizarea politica a unei natiuni ;
Prin modul sau de organizare, prin trasaturile sale, prin scopul pentru care
a aparut, statul constituie principala institutie a sistemului politic, careia
ii da contur si consistenta.
Functiile statului
· legislativa - in care statul adopta, prin organisme specializate
intreaga legislatie din societate, inclusiv constitutia. Principalul organism
prin care statul modern isi realizeaza aceasta functie este puterea legislativa
;
· organizatorica care transpune in viata legile si alte decizii
adoptate, precum si organizarea intregii activitati pe diferite domenii
de activitate ;
· puterea judecatoreasca prin care se supravegheaza aplicarea corecta
a legilor si sanctionarea incalcarii acestora ;
· economica -; statul este organizatorul direct al productiei, al
activitatii economice in cadrul proprietatii de stat, publice, pe de o
parte, iar pe de alta parte, asigura intreg cadrul politico-organizatoric
prin care agentii economici independenti sa-si desfasoare activitatea ;
· sociala, prin care se asigura conditiile ca toti cetatenii sa duca
o viata decenta prin asigurarea unui sistem de protectie sociala, asigurari
sociale, sanatate, etc. ;
· administrativa, prin care se asigura servicii catre populatie pentru
desfasurarea normala a tuturor activitatilor : energie, apa, salubritate, servicii
publice, etc. ;
· culturala, prin care se asigura conditii de instruire si educare a
tuturor cetatenilor prin institutii specializate ;
· de aparare a ordinii sociale si asigurarea convietuirii normale care
are o latura preventiv-educativa si alta coercitiva, prin care se sanctioneaza
actele antisociale savarste de anumite elemente (diversionisti, spioni,
delapidatori, hoti, crima organizata, etc. ;
· ecologica, prin care se apara si se conserva mediul ambiant, biologic,
prin masuri indreptate impotriva tuturor surselor sau agentilor
de poluare ;
· apararea tarii, a independentei si suveranitatii statale, a integritatii
teritoriale si a ordinii de drept ;
· organizarea colaborarii cu statele lumii pe diferite planuri : politic,
economic, militar, etc ;
· apararea pacii in lume, a mentinerii unui climat de liniste si
intelegere intre popoare.
Principii de baza ale statului de drept are la baza urmatoarele trasaturi :
Ø un cadru legislativ adecvat, care sa reglementeze raporturile in
ansamblul lor, iar toti cetatenii sa fie egali in fata legii ;
Ø organele puterii de stat sa fie alese de cetateni, prin vot universal,
direct si secret ;
Ø separatia puterilor in stat, parlamentul trebuind sa constituie
puterea legislativa, guvernul, puterea executiva si puterea judecatoreasca ce
va urmari respectarea legilor si sanctionarea incalcarii lor, judecatorii
actionand independent si impartial;
Ø datoria guvernului si autoritatii politice de a se conforma constitutiei
si de a actiona conform legii ;
Ø delimitarea clara intre stat si partidele politice ;
Ø fortele militare si politia sa fie plasate sub controlul autoritatii
civile ;
Ø circulatia libera a informatiei si persoanelor, dreptul la libera exprimare
si organizare politica si profesionala a tuturor cetatenilor, in conformitate
cu legea ;
Ø respectarea drepturilor omului in conformitate cu prevederile
internationale consacrate.
In epoca contemporana, statul de drept reprezinta tot mai mult elementul
esential al puterii politice din diferite tari, constituind un factor de baza
al progresului general. Tarile cu traditie in statul de drept sunt in
acelasi timp cele mai dezvoltate, prospere, dpdv economic, stabile dpdv politic
si cu o viata spirituala bogata.
Evolutia staului la romani
Stramosii nostri, dacii si romanii au cunoscut o organizare statala din cele
mai evoluate pentru acea vreme. Astfel, romanii au oferit, pentru mai multe
secole, institutia statala cea mai puternica, , temeinic organizata si structurata
, care s-a distins printr-o legislatie avansata ce a stat ulterior la baza organizarii
statale a multor popoare.
La randul lor, geto-dacii au avut o veche si importanta organizare statala
atestata prin izvoare scrise inca din sec VI i Ch., cand erau
singura forta din aceasta parte a lumii care a opus rezistenta persilor.
Temeinica organizare a dacilor a atins apogeul in sec I i. Ch.,
in vremea marilor regi Burebista si respectiv Decebal. Imperiul roman
a trebuit sa duca lupte grele impotriva dacilor.
Dupa ocuparea unei parti a Daciei de catre romani, s-a instituit o administratie
statala romana in care au fost incluse si elemente autohtone, ducand
la crearea unor importante centre urbane, ce au atins un grad inalt de
civilizatie, pe fondul careia s-a desfasurat simbioza daco-romana, care a dat
nastere poporului roman si limbii sale.
Organizat in structuri politico-statale, avand continuitate si un
nivel de civilizatie superior celui atins de populatiile migratoare, poporul
roman a rezistat in fata tuturor amenintarilor, pastrandu-si
fiinta. Limba, obiceiurile si specificul organizarii sale politice.
In conditiile grele determinate de presiuni permanente din afara, formatiunile
politico -;statale romanesti s-au constituit in state feudale
structurate pe provincii istorice : Transilvania, Muntenia, Moldova, Dobrogea.
Organizarea statului roman pe zone geografice, din cauza conditiilor istorice
vitrege, nu a afectat unitatea poporului roman, care s-a manifestat prin
unitate de limba, de origine, de traditii. Pe temeiul acestor elemente de unitate
a poporului nostru, s-a manifestat nazuinta de unire politica, de realizare
a unitatii statale.
Pentru prima data, acest deziderat major al romanilor a fost infaptuit
de Mihai Viteazu, care realiza unirea celor 3 tari romane : Muntenia,
Ardealul si Moldova. Desi actul unificator nu a durat datorita imprejurarilor
istorice nefavorabile, el a ramas in istorie cu o insemnatate deosebita,
ca expresie a vointei romanilor de asi realiza unitatea statala.
Iimprejurarile istorice au determinat ca dezideratul unitatii si independentei
statelor romanesti sa se infaptuiasca in etape, procese similare
avand loc si in cazul italienilor, germanilor, etc.
Astfel, ca un rezultat firesc al luptei de eliberare nationala, s-a reusit in
1859, constituirea statului national roman modern, prin unirea Moldovei
cu Muntenia, iar ca domn al principatelor fiind ales in mod democratic
Al. Ioan Cuza.
In anul 1866 a fost adoptata Constitutia Romaniei, care a statornicit
un regim politic democratic, avand ca forma de guvernamant monarhia
constitutionala, statuand separarea puterilor in stat, libertatea
de organizare politica si profesionala.
Cucerirea independentei de stat, in 1877-1878, precum si revenirea Dobrogei,
Deltei Dunarii si Insulei Serpilor la patria strabuna, au contribuit la consolidarea
statului national roman modern
Anul 1918 marcheaza momentul de apogeu al infaptuirii unitatii statale,
cand Basarabia, Bucovina, Transilvania si Banatul s-au unit cu Tara, infaptuindu-se
Romania Mare -; patria tuturor romanilor.
Statul national s-a consolidat prin adoptarea Constitutiei din 1923, care definea
statul roman ca stat national unitar si indivizibil, intarind regimul
politic democratic,avand caforma de guv. monarhia constitut., legiferand
votul universal si alte drepturi si libertati democratice.
Pe fondul conjuncturii internationale din perioada inrterbelica si al unor slabiciuni
manifestate in randul factorilor politici interni, in februarie
1938 s-a instaurat dictatura regala a lui Carol al II-lea, caracteriz. prin
suprimarea Constitutiei si promovarea unui regim politic cvasitotalitar.
In urma presiunilor exercitate asupra statului roman de catre Uniunea
Sovietica si Ger-mania hitlerista, ca urmare a intelegerii dintre Stalin
si Hitler, concretizata prin pactul Ribbentrop-Molotov, s-a produs in
1940 anexarea Basarabiei si a nordului Bucovinei si tinutului Hertei de catre
URSS, a partii de nord a Transilvaniei de catre Ungaria hortysta si a Cadrilaterului
dobrogean de catre Bulgaria, afectandu-se grav interesele nationale ale
romanilor.
In septembrie 1940, dictatura lui Carol al II-lea a fost inlocuita
de dictatura antonesciana, care a inclus si participarea legionarilor, pana
in ianuarie 1941, cand au fost inlaturati de la conducerea
statului.
La 23 august 1944, dictatura antonesciana a fost inlaturata, iar Romania
a iesit din coalitia hitlerista, alaturandu-se alaintei Natiunilor Unite.
Ii tara s-a revenit la un regim constitutional monarhic, prin repunerea
in vigoare a Constitutiei din 1923.
Datorita faptului ca Romania, pe baza impartirii sferelor de influenta
dintre marile puteri (1945), a ramas in zona sovietica, intreaga
evolutie a statului roman, in perioada postbelica a fost marcata
de aceasta nefasta imprejurare istorica. In martie 1945 s-a instaurat
un guvern cu majoritate comunista, ce a evoluat spre un stat totalitar, de factura
comunista, care a devenit realitate incepand cu 1948, mentinandu-se
pana in decembrie 1989.
Revolutia populara din 1989 a distrus vechile structuri ale statului dictatorial,
creandu-se conditiile pentru realizarea statului de drept, fundamentat
prin noua Constitutie a tarii, adoptata de Parlamentul Romaniei in
1991 si aprobata prin vot national.
Cap 5. Trasaturi si functii ale partidelor politice
Prin partid politic se intelege o grupare de oameni constituita pe baza
liberului consim-tamant care actioneaza programatic, constient si organizat
pentru servirea intereselor unor clase, grupuri sociale, comunitati, pentru
dobandirea si mentinerea puterii politice in vederea organizarii
si conducerii societatii, in conformitate cu idealurile proclamate in
platforma program.
Trasaturi : caracterul constient pronuntat al partidelor ;
· caracter de grupare sociala, deoarece servesc in primul rand
interesele unor cate-gorii sociale ;
· caracter istoric, partidele aparand odata cu organizarea politica
a societatii si evoluand impreuna cu aceasta ;
Functii : potentarea procesului de constientizare privind interesele fundamentale
ale unor grupuri tot mai largi de cetateni si atragerea acestora spre o activitate
politica constienta ;
§ organizarea cetatenilor pe temeiul unor principii si reguli ce asigura
desfasurarea unor actiuni constiente, dirijate spre un anumit scop ;
§ formarea si pregatirea cadrelor in scopul asigurarii personalului
calificat pentru aparatul de stat in vederea guvernarii, cand partidul
ajunge sa preia puterea politica ;
§ asigurarea guvernarii, in perioada exercitarii puterii politice,
prin elaborarea unor programe, norme de dezvoltare, in concordanta cu
interesele tarii respective.
Caracterizarea principalelor sisteme partitiste in epoca moderna si contemporana
Sistemul unipartidist se intalneste, de regula, in perioadele
de criza ale societatii, cand fortele conservatoare, prin intermediul
unipartitismului, adopta o conducere dictatoriala.
Aceeasi situatie se intalneste si in tarile cu regimuri comuniste,
unde, la baza dictaturii, a stat existenta unui sigur partid.
Acest sistem poate fi acceptat numai in situatiile in care el coalizeaza
fortele majoritatii natiunii in scopul atingerii unor obiective cu caracter
national, fiind un punct de plecare pentru crearea conditiilor in care
sa apara si alte partide.
Sistemul bipartidist este intalnit aproape in toate fazele
dezvoltarii democratice a societatii. In tari in care exista un
sistem clasic de bipartitism se constituie 2 mari curente care asigura guvernarea
democartica. Aceasta situatie se intalneste in tarile vest-europene,
unde democratii crestini au guvernat si guverneaza prin alternanta cu social-democratii,
polarizadu-se in jurul lor partide politice mai mici. Existenta
a 2 partide asigura o conducere de catre forta sociala respectiva prin care
partidul aflat la putere sa poata fi controlat de opozitie, pentru a nu fi comise
greseli sau abuzuri.
Sistemul pluripartidist contemporan poate fi impartit in : gruparea
partidelor de dreapta, cu nuantele respective, in care intra partidele
con-servatoare si liberale (de dreapta sau centru-dreapta) si partidel fasciste
sau neo-fasciste (de extrema dreapta) ;
· gruparea partidelor de stanga, in care intra partidele
socialiste, social-democrate, comuniste, radicale, etc., iar din extrema stanga,
partidelel com. de tip marxist-leninist;
· gruparea partidelor de centru cuprinde in general partidele democrat-crestine,
social-crestine, etc. ;
In democratiile traditionale guvernele se axeaza pe grupari de centru,
sau de centru-stanga, care s-au dovedit in practica cele mai viabile.
Principii si norme democratice
Democratia este o forma de organizare si conducere politica a societatii ce
catre cei ce detin puterea, prin consultarea cetatenilor, tinand cont
de vointa acestora.
· existenta unui cadru legislativ, a constitutiei, in care sa fie
prevazute drepturile si libertatile fundamentale ale omului, egalitatea in
drepturi a tuturor ;
· trebuie sa existe separatia puterilor in stat ;
· existenta unui mecanism politic menit sa asigure conditii pentru exercitarea
libera de catre toti cetatenii pentru a alege si a fi alesi in organele
de conducere centrale si locale ale statului : vot universal direct si secret,
un regim politic garantat de lege ;
· dreptul de organizare profesionalasi politica libera ;
· pluralismul politic este o conditie esentiala a democratiei ;
· existenta unor mijoace de informare care sa se manifeste liber ;
· valorificarea traditiilor democraticecat si a unor valori democratice
din exp. altor po-poare ;
· un raport just intre drepturi si libertati, intre obligatii
si indatoriri, intre libertate si responsabilitate .