Ernest Hemingway-un povestitor an cautarea adevarului u3x15xq
(21.07.1889-2.07.1961)
Prozatorul american se numara printer maestrii genuluiscurt al literaturii universale.
Antr-un stil frust, Hemingway a ancercat sa redea impresile si trairile personale.
Temele principale abordate an creatiile sale le-au constituit dragostea, moartea,
cat si esecul existentei umane.
Fiu al unui medic si al unei cantarete de opera, Hemingway s-a nascut an localitatea
Oak Park din apropiere de Chicago ,unde, alaturi de ceilalti 5 frati ai sai,
a crescut si a urmat primii ani de scoala. Pasionat al sporturilor, tanarul
Ernest a decis anca de timpuriu, an urma colaborarii la revista scolii an care
studia, sa devina jurnalist. Anceputa la varsta de 18 ani, ucenicia sa ca membru
al redactiei ziarului Kansas City Star a fost antrerupta de hotarirea
de a deveni lucrator al Crucii Rosii si de a se angaja in operatiunile
desfasurate de aceasta organizatie pe frontul din Italia. Grav ranit an lupte,
a asteptat ancheierea perioadei de convalescenta pentru a se prezenta voluntary
la dispozitia trupelor de infanterie. Ranirea an razboi a declansat an constiinta
lui Hemingway o spaima cumplita an fata mortii, tema care ai va strabate antreaga
opera.
1924-An vremea noastra
Este alaturi de prima sa sotie, Hadley Richardson (cu care se casatorise an
anul 1920, de care avea sa divorteze 4 ani mai tarziu si ampreuna cu care a
avut un copil; Hemingway a ancheiat si o a doua casatorie cu jurnalista Pauline
Pfeiffer, cu care a avut 2 copii si de care a divortat an anul 1940), Hemingway
a antreprins o calatorie an Europa, ca reporter an strainatate al ziarului Toronto
Star Weekly. Anul 1921 al gaseste pe Hemingway ca raportor de presa al conflictului
greco-turc, an timp ce un an mai tarziu relateaza despre marsul lui Mussolini
ampotriva Romei. Orientarea spre literatura se datoreaza antalnirii cu scritoarea
americana Gertrude Stein, avand ca prim rezultat publicarea culegerii de povestiri
scurte “In our time”(An vremea noastra-1924), pe parcursul careia,
antr-un limbaj firesc si clar, asi descria propriile impresii, cu intentia de
a patrunde realitatea dincolo de aspectele ei de suprafata.
1923-Adio arme!
An anul 1926 Hemingway si-a publicat primul roman,”The sun also rises
(Si soarele rasare/Fiesta).” Era povestea unui american care an urma ranilor
de razboi,devine impotent si-si pierde toata ancrederea an sensul vietii. Paginile
cartii au reflectat dispozitia asa numitei „generatii pierdute”(o
generatie a deziluzionatilor literati americani din Parisul anilor 20).
Un mare success l-a constituit aparitia unui alt roman. „A farewell to
arms” (Adio arme-1929),scriere pe care a anteles sa o transforme an acuzatie
la adresa fanatismului national,pe fundalul caruia a dezvoltat povestea de dragoste
dintre un soldat ranit si o asistenta medicala.
Barbatul care descopera absurditatea razboiului,este nevoit sa mai suporte o
lovitura :moartea iubitei ansarcinate.
Mijlocul perioadei anilor ‘30:accentele politice.
An urma unei calatorii effectuate an Spania a scris,an anul 1931. Death in
the Afternoon (Moarte an dupa amiaza),un omagiu adus acestei tari si tauromahiei
spectacol care avea sa devina o pasiune a vietii scriitorului. O alta calatorie,
de asta data an Africa ,avea sa stea la originea creatieiei din anul 1935 ,The
green hills of Africa(Colinele verzi ale Africii).
Un an mai tarziu Hemingway declansa o companie de sustinere a fortelor republicane
angajate an razboiul civil din Spania(face o inportanta donatie serviciilor
sanitare ale armatei republicane si devine corespondent de razboi an aceasta
tara, atasat pe langa aceleasi trupe republicane). La aceasta activitate angajata
se adauga colaborarea cu Jarris Ivens la scrierea scenariului si realizarea
peliculei ,The Spanish Earth (Pamant spaniol-1938).
An anul 1939 Hemingway s-a retras an Cuba, iar un an mai tarziu a ancheiat cea
de-a treia casatorie cu jurnalista Martha Gelhorn de care s-a despartit patru
ani mai tarziu (acestei casatorii i-a urmat o a patra, ancheiata an anul 1946
cu Mary Welsh. Tot an cursul anului 1940 avea sa apara si romanul sau de succes
,For whom the Bell Tolls (Pentru cine bat clopotele). Reprodusa si de ecranizarea
din anul 1943 ,actiunea romanului este plasata an miezul evenimentelor razboiului
civil spaniol: conferentiarul universitar Robert Jordan participa la lupte ancadrat
antr-o unitate de gherila ,punand la cale dinamitarea unui pod de importanta
strategica nesemnificativa, Jordan care se androgasteste de tovarasa sa de lupta,Maria,
este ranit de trupele franchiste si moare. An aceasta creatie despre dragoste
si moarte ,Hemingway nu mai plaseaza an centrul atentiei interesele individuale
ci se declara responsabil de soarta comunitatii.
Consecinta unei asemenea atitudini avea sa transpara cativa ani mai tarziu ,an
1942,cand se alatura cu propria ambarcatiune marinei militare americane an supravegherea
activitatilor submarinelor hitleriste . Doi ani mai tarziu ,scriitorul devenea
corespondent de razboi, martor al debarcarii din 1944 an Franta si al eliberarii
Parisului.
1945:Premiul Nobel pentru Literatura Dupa modestul succes anregistrat cu romanul
Acroos the rive and into the trees (Dincolo de fluviu si printre copaci-1950),an
anul 1952 vedea lumina tiparului capodopera scriitorului ,”The Old Man
and the Sea (Batranul si moartea).” Eroul acestui roman de mica antindere,
batranul si nevoiasul pescar cubanez Santiago, se antoarce, dupa alte 84 de
expeditii marine esuate, cu o captura magnifica: un peste -;spada urias.
Bucuros de reusita sa asi ancoreaza bine prada de barca si face cale antoarsa
catre casa. Cu toate ca pana la tarm, pestele ai este sfartecat de rechini,
chiar de a doua zi Santiago iese din nou an larg, la pescuit. Parabola a existentii
umane, romanul aduce an prim -plan zadarnicia stradaniei individului de a atinge
reusita. Zbaterea acestuia ampotriva naturii este determinate de nevoia de a
ucide. An ciuda tuturor loviturilor primte, individual revine an mijlocul luptei
pentru existenta.
Anul 1953 a ansemnat an cariera militara a lui Hemingway decernarea Premiului
Pulitzer, iar an anul urmator opera sa era distinsa cu Premiul Nobel pentru
Literatura.
Sapte ani mai tarziu, la varsta de 61 de ani, Hemingway candva un vanator pasionat,
este doborat de arteroscleroza si, an asemenea circumstante, asi pune capat
zilelor, sinucigandu-se cu arma de vanatoare la locuinta sa din Ketchum, statul
Idaho
“Batranul si marea”
Prezentare generala:
Desi a aparut an anul 1952, subiectul i-a fost cunoscut scriitorului anca din
1936, cand E.Hemingway a publicat an revista Esquire un articol intitulat “Pe
apele albastre-Scrisoare de pe Gulf Stream”, an care descrie cum un batran
pescar a carui prada fusese devorata de rechini a supravietuit.
Sa urmarim sfarsitul articolului:
“Dupa ce l-au legat de barca, rechinii au si anceput sa muste din marlin,
si batranul sa batut cu ei, singur, an barca aceea care aluneca pe apele Gulf
Sreamului, lovindu-i cu maciuca, ampungandu-i cu cutitul, lovindu-i cu vasla,
pana a cazut epuizat si rechinii au mancat din peste cat au vrut. Cand l-au
gasit ceilalti pescari, batranul, aproape annebunit de pierdera suferita, plangea
si, rechinii dadeau tarcoale anca barcii.”
De la o antamplare prezentata au trecut multi ani, prilej de reflectie pentru
scriitor.”Aveam impresia an acelasi timp ca, ca totusi n-as fi an stare
sa scriu aceastapovestire…Am anceput sa studiez satul(Cojimar) cu atentie.
Cind , 13 ani mai tirziu, m-am apucat sa scriu cartea, cred ca stiam totul despre
acesti oameni: cum traiesc, pe cine iubesc, pe cine urasc si ce le este indiferent.
Cunosteam fiecare familie din sat si viata fiecaruia. Am considerat necesar
sa i-au doar o particica din viata lor. Un crimpei prin care am incercat sa
exprim toata caldura acestor oameni.
Personaje:
Santiago-batrinul pescar cubanez
Manolin-un copil atasat de batrini
Pedrico-chelner la “Terasa,,.
Subiectul operei:
Dupa 84 de zile pe mare, “Fara sa-i cada vreun peste“, batrinul
Santiago traieste cu speranta ca a 85-a zi ii va aduce noroc, incredere marturisita
lui Manolin, un copil de pescari, atasat de acesta “85 e numar cu noroc-facu
batrinul. Ce-ai zice sa ma vezi venind cu unul din ai grozavi, de peste 500
kg? “ Ajutat de baiat , a 2 zi, cu mult inaintea zorilor, batrinul se
avinta in larg, lasind departe de tot luminile Havanei. Norocul nu pare al ocoli,
caci un marlin de aproape 700 kg se prinsese in una din unditile lansate in
apa. De acum, va incepe o lupta indirjita intre pestele captiv si Santiago.
Pe de o parte, pestele este viclean si puternic, dar batranul pescar duce cu
sine o experienta de-o viata:”Dar am sai arat ce pot face sic ate andura
un om. I-am spus baiatului ca sunt un batran cum nu mai e altul - asi zise el.
Acum a venit vremea s-o dovedesc.” Orele zilei, ale noptii si iar ale
zilei, treceau chinuitor de ancet, caci ancordarea, greutatea funiei, trecuta
“chinga peste spate” si tinuta cu mainile amortite si ranite, foamea
si setae ai creasera si momente si stari de ameteala, somn si anfrangere. Gandurile
lui Santiago andreptate voit spre anii tineretii, compasiunea fata de pestele
captiv, dar si admiratia sensibila fata de mare (“Batranul se gandea ansa
totdeauna la ea ca la o femeie, ca la ceva ce dainuieste sau tainuieste mari
binefaceri, iar daca vreodata se arata salbaticaori rea, asi zicea ca pe semen
nu poate fi altfel…Luna o anraureste ca sip e o femeie -;asi spune
an sinea lui”), umplu de frumusete paginile povestirii. El e un Homo Sapiens,
constient de puterea adversarului si de faptul ca poate deveni usor prada a
oceanului (“E un peste mare si trebuie sa-l anduplec -;cugeta el.
Nu trebuie sa-l las sa afle cumva cata putere are si nici c ear fi an stare
sa faca daca si-ar pune mintea cu mine. Daca as fi an locul lui, as ancerca
orice si as duce-o asa pana ar plesni ceva. Dar slava domnului, ei nu sant atat
de destepti ca noi, cei care ai ucidem; suntem totusi mai de soi si haraziti
cu mai multe daruri.” Veni ansa si momentul mult asteptat, cand batranul
“ridica harponul cat putu de sus si-l repezi cu toata puterea pe care
o mai gasi antr-ansul.” De acum pestele va pluti linistit an voia valurilor,
ancorat de barca. Norocul (“As vrea sa-l vad -;asi zise- sa pun man
ape el sis a-l simt. El mi-e norocul”) ansa ancepe sa alunece spre drama.
Antai un rechin, apoi altul, si an final o multime tabara asupra pestelui”Nu
voia sa se mai uite la peste, caci fusese mutilate. Cand rechinul ai atacase
pestele, batranul simtise muscatura de parka fiara si-ar fi anfipt coltii chiar
an trupul lui.” Batranul Santiagomai gasi rezervele necesare luptei cu
primii rechini”Dar omul nu-I facut sa fie anfrant -;grai batranul.
Un om poate fi nimicit darn u anfrant”, dar acestia deveneau din ce an
ce mai multi. Regretul ancepe sa-l stapaneasca:”Si totusi ami pare rau
c-am ucis pestele -;gandi el.” An final, rechinii atacara si scheletul
pestelui, “asa cum cineva ar aduna firimiturile de la masa.” Dup
ace barca ajunse an port, purtand “sira spinariipestelui, mare lunga si
alba, ce se termina cu ocoada uriasa.” Batranul se duse la coliba lui
si adormi. Trezindu-se, vazu langa el chipul lui Manolin, senin si ancurajator.
Aspecte functionale:
“Batranul si marea” impresioneza prin multimea de idei pe care,
fara andoiala, cititorul trbuie sa le sesizeze.
O prima idée ar fi aceea ca omul este supus unor neancetate ancercari
din partea naturii, indiferent pe cat de frumoasa ar fi, sin u rareori este
strivit de ea. Marea este atragatoare, cu farmece deosebite, dar lumea acesteia,
cu pesti si rechini, nu este accesibila antotdeauna omului.Asadar, an ciuda
imensului efort, punandu-si viata an pericol, batranul Santiago se va antoarce,
ca si an celelalte 84 de zile, fara peste.
O alta idée e aceea ca individual care accepta sa fie singur, sa aiba
demnitatea solitudinii, e cuprins de neliniste si simte anstrainarea ca pe o
povara.
Povestirea nu staruie numai asupra aventurii de pe mare a batranului, ci si
a relatiilor dintre el si ucenic, antre acestia existand un sentiment de ancredere
reciproca”Dar nu-I asa ca noi avem ancredere unul an celalalt?”
Bazandu-se pe baiat, eroul lui Hemingway depaseste conditia tragica a existentei
umane, manifestand chiar optimism. Ancrederea, dar mai ales reintegrarea an
comunitatea umana, se naste din dorinta de continuare si transmitere a experientei
personale. Manolin, ucenicul, asi formuleaza clar aspiratia, de altfel tonifianta
pentru batran:”Dar de acum anainte pescuim ampreuna, fiindca mai am multe
de anvatat.”
De aceasta data personajul nu-si pierde individualitatea, fiind o regasire care
ai va da sens vietii.
Ideele se nasc si din simboluri, iar Hemingway, prin declaratia sa, ne andeamna
sa reflectam:”Am ancercat sa fac un batran adevarat, un baiat adevarat,
o mare adevarata si un peste adevarat sir echini adevarati, dar daca i-am facut
destul de bine si de adevarati, vor ansemna multe lucruri.”
Aprecieri critice:
-“…a transformat conditia eroului sau din cea a omului care gandeste
despre soarta sa an aceea a omului care actioneaza, data fiind aceasta soarta…
Eroul lui Hemingway nu ignora conditia initiala a esecului omului an societatea
an care traieste. Esential pentru el ramane ansa posibilitatea de a andura cu
demnitate acest esec si daca e posibil a transforma acest esec an gratie.”