Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
ALEXANDR SERGHEEVICI GRIBOEDOV
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
m2e21ed
Alaturi de Puskin, Griboedov este intemeietorul realismului critic in literatura rusa. Comedia sa, „Prea multa minte strica", a deschis drumul de inflorire a dramaturgiei nationale ruse.
„Patria, familia mea, caminul meu sint la Moscova" — spunea Griboedov.
Griboedov s-a nascut la Moscova, la 15 ianuarie 1795. Tatal sau, S. I. Griboedov, era ofiter de garda. Anii copilariei lui Alexandr Serghecvici Griboedov s-au scurs intr-un vechi mediu boieresc, ale carui figuri apar mai tirziu in piesa „Prea multa mintt strica".
Dupa parerea lui Puskin, Griboedov a fost „unul dintre cei mai inteligenti oameni din Rusia''. Om de o vasta si multilaterala cultura, el era cu mult superior majoritatii tineretului nobiliar din timpul sau, care se multumea sa invete „cite ceva si oricum". Alaturi de Puskin, Ceaadaev sau Pestei, Griboedov se numara printre cei mai de seama reprezentanti ai culturii ruse din acel timp.
Griboedov a absolvit facultatea de filologie, apoi sectia juridica a facultatii de filozofie din Moscova si a urmat o parte din cursurile facultatii de stiinte naturale si matematici. Problemele sociale atrageau insa atentia sa in chip deosebit. Dupa cum relateaza un contemporan, Griboedov „muncea fara intrerupere, studiind principalele discipline. Dreptul, filozofia, istoria, stiintele politice si financiare constituiau pentru el o preocupare permanenta". Jurnalele de calatorie ale lui Griboedov din timpul primei sale vizite in Iran (Persia), il caracterizeaza ca pe un cercetator profund si cu mult spirit de observatie in domeniul istoriei, arheologiei, etnografiei si lingvisticii. Griboedov cunostea la perfectie istoria antica si studia letopisetele rusesti. El stia multe limbi europene si citeva limbi orientale. Cunostintele sale in domeniul literaturii erau deosebit de bogate. „Cu cit omul este mai luminat — spunea Griboe dov — cu atit este el mai folositor patriei sale". Ca si Puskin, si mai tirziu Gherten, Griboedov nazuia „sa fie prin cultura la inaltimea veacului sau", pentru a rezolva problemele sociale practice pe care le ridica pe atunci dezvoltarea Rusiei.



Personalitatea si conceptiile lui Griboedov s-au format in conditiile unor insemnate evenimente istorice. „Ma pregateam sa-mi dau examenul de doctorat — scrie Griboedov — cind a sosit vestea ca dusmanul ne cotropise patria... M-am hotarit atunci sa las deoparte toate ocupatiile mele si sa intru in armata". Griboedov devine ofiter intr-un regiment de husari.
Faptele marete ale poporului rus in Razboiul pentru Apararea Patriei din anul 1812 au constituit evenimentul istoric care a inspirat dragostea de libertate si patriotismul lui Griboedov. El era stapinit de un foarte inalt sentiment de mindrie nationala. Pe buna dreptate, Griboedov socoate ca alaturi de „inaltele calitati sufletesti", „dragostea de patrie si spiritul de lupta al poporului pentru apararea existentei sale politice constituie iorta si trainicia statului".
In anul 1816, dupa terminarea serviciului militar, Griboedov se stabileste la Petersburj si ocupa o functie in Colegiul Afacerilor Externe. Dar el isi daduse demult seama ca ceea ce il atrage cel mai mult este literatura. In timpul studentiei Griboedov a scris prima sa piesa, care nu s-a pastrat.
Activitatea literara a lui Griboedov a inceput in anii avintului social de la inceputul miscarii de eliberare condusa de nobilime, miscare care s-a incheiat cu rascoala din 14 decembrie 1825. Razboiul pentru Apararea Patriei din anul 1812 a trezit sentimentul .patriotic si constiinta politica si nationala a multor oameni rusi.
Incepind din anul 1816, in rindurile tinerilor nobili inaintati, liberi cugetatori din Rusia se formeaza asociatii politice secrete, al caror scop este lupta impotriva autocratiei.
Patriotismul si dragostea de libertate a cuprins si universitatea din Moscova, unde, in acelasi timp cu Griboedov, studiau si P. Ceaadaev, Nikita Mura-viov si numerosi alti viitori militanti ai miscarii decembriste. Studentii citeau scrierile interzise ale lui Radiscev. Decembristul Nikita Muraviov scria ca in anii de studentie „nu nutrea alte sentimente in afara de dragostea inflacarata fata de patrie". Aceasta stare de spirit nu putea, desigur, sa nu-L influenteze si pe Griboedov. Legaturile lui cu cercurile decembriste se consolideaza si se dezvolta si mai mult in anii petrecuti la Petersburg. Acolo, Griboedov a avut legaturi cu Kiuhelbeker, Nikita Muraviov, N. I. Turgheniev, Kahovski, probabil cu Pestei precum si cu alti membri ai asociatiei politice secrete. Ideile si sentimentele lui Griboedov din acei ani sint ideile si sentimentele tineretului inaintat din rindurile nobilimii. Condamnind orinduirea feudala, Griboedov intra din ce in ce mai mult in dezacord cu mediul boieresc din jurul sau.
Conceptiile literare ale autorului comediei „Prea multa minte strica" il caracterizeaza ca pe un scriitor pentru care problemele vietii si sinceritatea in arta aveau o insemnatate primordiala. Ca si Puskin, Griboedov avea un larg orizont estetic si literar. „Cum traiesc asa si scriu : liber si iarasi liber", spunea Griboedov, respingind ingustimea spiritului de grup si marginirea multor literati din timpul sau.
La Petersburg Griboedov leaga cunostinte in cercurile literare si teatrale: el se apropie de literatul Jandr, de dramaturgii Hmelnitki si Sahovskoi, de criticul si dramaturgul Katenin.
Interesul fata de problemele dramaturgiei si ale teatrului constituia o trasatura caracteristica a tuturor scriitorilor decembristi. Crearea unei comedii originale de inalt nivel, strabatuta de idei politice inaintate, comedie care sa demaste moravurile feudale si sa constituie un mijloc de educatie sociala, reprezenta pentru ei o sarcina de prim ordin.
Aceasta sarcina a fost rezolvata de Griboedov in comedia sa „Prea multa minte strica".
Primele incercari ale lui Griboedov in domeniul dramaturgiei nu sint deosebit de insemnate prin continutul lor. Singur, precum si in colaborare cu unii prieteni, el scrie intre 1814 si 1818 piesele „Tinerii soti", „Infidelitate simulata", „Propria familie". Lucrind la aceste piese, scrise in genul comediei usoare raspindiit pe atunci, Griboedov invata arta de a construi un conflict dramatic, se obisnuieste sa scrie mai lesne in versuri si dobin-deste si ascutimea stilului epigramatic.
In anul 1817, Griboedov a scris impreuna cu Katenin comedia „Studentul", in care se poate simti realistul satiric de mai tirzju. Aceasta comedie de moravuri, apropiata ca gen de comediile satirice si de moravuri ale lui Krilov, infatiseaza cercurile ingimfate si egoiste ale boierimii, cu parazitismul si naravurile ei (figura lui Zviozdov). in unele scene ale acestei comedii, se facea simtit inca de pe atunci stilul caracteristic lui Griboedov, unic prin simplitatea lui, prin caracterul lapidar si prin ascutime, ce va culmina in „Prea multa minte strica".
in iulie 1818, Griboedov a fost numit secretar al misiunii diplomatice ruse in Iran, apoi functionar „la sectiunea diplomatica" de pe linga generalul Ermolov, comandantul armatelor ruse din Caucaz.
in Caucaz Griboedov se imprieteneste in special cu poetul si criticul Kiuhelbeker, care se afla acolo in iarna lui 182L-L822. La prietenia lor a contribuit felul comun de „a gindi slobod", precum si nazuinta de a contribui la afirmarea culturii nationale ruse. in Caucaz s-a maturizat geniul poetic al lui Griboedov ; aici a inceput el sa scrie comedia „Prea multa minte strica", al carei plan fusese probabil conceput inca din anul 1816. Comedia a fost terminata in vara lui 1824, la Petersburg.
in primavara anului 1823 Griboedov vine la Moscova in concediu, apoi in mai 1824 pleaca la Petersburg, unde intra in atmosfera de conspiratie politica, care peste putin timp era pe cale sa izbucneasca la suprafata. Griboedov frecventeaza cercul celor mai insemnati membri ai Societatii secrete din Nord. El are legaturi cu Rileev, Bestujev, Odo-evski, Kahovski, adica cu toti conducatorii Societatii din Nord. Griboedov cunostea fara indoiala atit telurile cit si planurile complotului decembrist impotriva autocratiei.
impartasind ura decembristilor impotriva regimului autocrat feudal, Griboedov nu era totusi convins ca un complot pur militar va putea fi incununat de succes. Lui Griboedov i se atribuie o fraza pe care ar fi rostit-o in repetate rinduri: „O suta de locotenenti vor sa schimbe intregul regim tarist din Rusia!". Griboedov isi dadea seama ca date fiind farimitarea intelectualitatii nobiliare inaintate si izolarea ei de poporul inrobit mosierilor, nu se poate conta pe succes. iri tragedia „Rodamist si Zenobia", pe care vroia s-o scrie dupa „Prea multa minte strica", Griboedov intentiona sa infatiseze un complot neizbutit al nobililor in com'ra tarului, complot care esuase din cauza ca nu era si nu putea fi sustinut de popor. Nu putem totusi trece cu vederea faptul ca indoielile lui Griboedov izvorau si din moderatia sa politica, precum si din lipsa de indrazneala revolutionara care-i caracteriza pe multi decembristi, ca de pilda Rileev.
in primavara anului 1825 sa incheie concediul !ui Griboedov. La sfirsitul lui septembrie el soseste in Caucaz. La 14 decembrie 1825, la Petersburg are loc rascoala armata a decembristilor, inabusita fara crutare de Nicolae I.
La sfirsitul lui ianuarie 1826 Griboedov este arestat de catre un agent trimis special pentru aceasta din Petersburg. Ermolov, care era in raporturi bune cu Griboedov, il prevenise insa de arestarea ce-l ameninta si scriitorul avusese timp sa distruga hir-liile care puteau sa-L compromita.
Comisia tarista de ancheta n-a izbutit sa dovedeasca participarea lui Griboedov la comploi. La interogatoriu, el a declarat categoric: ,,Er, nu am facut parte din asociatia secreta si nici nu am banuit existenta ei". Comisia tarista cunostea insa ideile lui Griboedov si isi dadea seama cit se poate de limpede ca autorul piesei „Prea multa minte strica" nu putea sa nu fie decembrist; dovezi materiale nu existau insa. Griboedov a primit un „certificat de reabilitare" in urma caruia a fost pus sub supraveghere secreta politieneasca, din ordinul tarului. Nicolae I nu-L iubea pe Griboedov si se temea de el, tot asa cum nu-i iubea pe Puskin i Lermontov, de care de asemenea se temea.
Se pune intrebarea: a fost sau nu Griboedov membru al asociatiei decembristilor? Asa cum sa stabilit, Consiliul de conducere al Societatii din Nord isi precizase parerea despre Griboedov si luase ho-tarirea de a-L primi ca membru in aceasta asociatie secreta. Nu poate incapea indoiala ca Griboedov era legat din punct de vedere organizatoric de Societatea din Nord, numai ca Rileev, intentionat, nu-i intocmise formele „definitive" de primire, deoarece „ii parea rau sa puna in pericol un astfel de talent" ).
Oricare ar fi fost insa adevarul, este indiscutabil ca prin conceptia sa asupra necesitatii de a se distruge regimul feudal si prin ura sa impotriva io-bagiei si a autocratiei, Griboedov a fost un ideolog al decembristilor, iar ca autor al comediei „Prea multa minte strica", el s-a manifestat ca un militam' de seama al miscarii revolutionare a nobililor. Strinsa legatura de idei cu miscarea inaintata revolutionara a epocii sale a conditionat si dezvoltarea rapida a puterii de creatie a lui Griboedov.
Comedia „Prea multa minte si'rica" a avut un succes neobisnuit in cercurile inaintate ale intelectualitatii nobiliare.
.Comedia a fost foarte pretuita de decembristi pentru ideile ei progresiste. in amim'irile sale, decembristul Beleaev povesteste: «...comedia „Prea multa minte strica" circula in manuscris din mina in mina; cuvintele lui Ceatki, „toti sint vinduti, unul si unul" ), te umpleau de minie.» In insemnarile decembristului Zavalisin se araia ca in primavara anului 1825 scriitorii decembristi «au vrut sa profite de concediile pe care urmau sa le ia ofiterii, pentru a raspindi in manuscris comedia „Prea multa minte strica", desigur pentru a propaga ideile lor politice.»
«Copiile comediei s-au imprastiat pretutindeni cu o repeziciune uimitoare — povesteste un alt contemporan. — La Petersburg, copistii militari si civili cistigau zilnic sume insemnate, transcriind piesa „Prea multa minte strica"». In scurt timp, comedia, deveni cunoscuta de intreaga Rusie. Previziunea decembristului Bestujev asupra piesei „Prea multa minte strica", previziune potrivit careia „viitorul va aprecia dupa merit aceasta comedie si o va pune in rindurile celor mai de seama creatii ale p«poru-lui", n-a intirziat sa se adevereasca.
„Prea multa minte strica" apare ca o precuvin-tare la istoria vietii sociale din Rusia in prima jumatate a secolului al XlX-lea.
Pe primul plan al comediei lui Griboedov este infatisat, folosind cuvintele lui Puskin, „un patrunzator tablou al moravurilor" ) Moscovei boieresti. in acelasi timp, in dialogurile si replicile eroilor comediei, apare si Petersburgul, se aminteste si de un fund de provincie din gubernia Saratov, unde traieste matusica Sofia, si de satul in care locuieste si studiaza fratele lui Skalozub. „Cimpia necuprinsa, ...aceeasi si aceeasi cimpie si stepa" a spatiilor nemarginite ale Rusiei, se perinda in imaginatia plina de tristete a lui Ceatki.
In dramaturgia rusa a timpului, „Prea multa minte strica" — este una din piesele cel mai puternic legate de actualitate, un exemplu stralucit de strinsa legatura a literaturii cu viata sociala, un model de maiestrie a scriitorului care, intr-o forma artistica desavirsita, se face ecoul vremurilor sale.
in constiinta oamenilor inaim'ati din acel timp, anii 1812—1814 — incendierea Moscovei, zdrobirea lui Napoleon — au marcat hotarul istoric dintre Rusia secolului al XVIIl-lea si cea a secolului al XlX-lea. Comedia lui Griboedov este plina de ecourile acestor evenimente.
Griboedov isi dadea cit se poate de limpede seama de insemnatatea anului 1812 in viata Rusiei. Se pare ca indata dupa terminarea comediei „Prea muVi'a minte strica", el intentiona sa creeze o tragedie patrunsa de spirit popular inchinata razboiului din anul 1812, ca unuia din cele mai marete evenimente ale istoriei Rusiei. Eroul tragediei tre-buiat sa fie un taran iobag, patriot, care se distinsese in luptele pentru apararea patriei. Fiind nevoit dupa terminarea razboiului sa se intoarca din nou in robia feudala, el prefera sa moara. in tragedia sa Griboedov a vrut sa arate desteptarea constiintei sociale si cetatenesti a poporului sub influenta glorioaselor victorii din anii 1812—1814 si ura lui impotriva iobagiei.


Un ecou al acestor stari de spirit antifeudale a fost miscarea de eliberare din rindurile tineretului nobiliar inaintat, miscare care a inceput imediat dupa 1812 si s-a transformat mai tirziu in lupta decembristilor impotriva autocratiei. Tocmai in a-ceasta perioada se trezeste si constiinta sociala a lui Ceatki.
„Prea muh'a minte strica" descrie conflictul dintre „ziua de azi" si „ziua de ieri", dintre Ceatki si Famusov, conflict care insemna ciocnirea si lupta celor doua lagare politice care se formasera in societatea rusa in perioada dintre anii 1812 si 1825: pe de o parte — lagarul reactiunii feudale intruchipat de Famusov, Skalozub si alti aparatori ai vechiului si dusmani ai culturii iar pe de alta parte — lagarul tineretului nobiliar inaintat, al carui reprezentant este Ceatki.
Lui Famusov si pentru intreaga societate a celor de teapa sa, oamenii ca Ceatki, nu numai ca le apar ca dusmani, dar sint si de neinteles. Famu-sov-ii considera ideile Ceatki-lor drept „palavre", „vorbe goale", si sint gata chiar sa-i compatimeasca pe acesti „copii rai'aciti". Ei ii numesc astfel, pentru ca, totusi, este vorba de copiii mediului lor boieresc. Aceasta insa numai atita vreme cit acesti copii rataciti nu ameninta existenta pasnica a boierilor si nu atenteaza la felul lor de viata. Imediat insa ce societatea Famusov-ilor simte forta si impotrivirea oamenilor de felul lui Ceatki, se infurie si incepe lupta impotriva lor, folosind toate mijloacele posibile. Ceatki este declarat in unanimitate nebun. Este semnificativ faptul ca, zece ani dupa drama lui Ceatki, Nicolae I L-a declarat nebun pe Ceaadaev, prietenul lui Puskin si al lui Griboedov.
Oamenii din cercul lui Famusov isi pei'rec timpul in distractii mondene, in intrigi murdare, birfind si calomniind. Toate acestea reprezinta un adevar istoric. Asa cum foarte just remarca Gherten, Griboedov a vazut cu propriii sai ochi aceste «fantome de demnitari in retragere, care acopar cu ordine si stele genuni intregi de incapacitate, ignoranta, vanitate, servilism, aroganta, josnicie si chiar prostie. In jurul acestor „cadavre, pe care au uitat sa le inmorminteze", Griboedov a vazut o intreaga lume de clienti, intriganti, paraziti ce conduc viata plina de formalism, de eticheta, si lipsita de orice preocupare sociala.» Ura neimpacata a societatii Famusov-ilor impotriva culturii si progresului, reprezenta unul din aspectele opozitiei hotarite a nobilimii feudale fata de orice progres social si spiritual.
In acest sens, chipul lui Skalozub din „Prea multa minte strica" a avut o mare insemnatate politica. Descriind soarta celor doi frati, Griboedov a creat in mod realist doua tipuri istorice de reprezentanti ai mediului militar rus din cel de al doilea si al treilea deceniu ale secolului al XIX-lea.
Varul colonelului Skalozub, scos la pensie dupa razboiul din 1812—1814 si care a plecat la tara, unde „a inceput sa citeasca", apartine acelei categorii de ofiteri liberali, din rindurile carora au iesit numerosi decembristi. Despre autenticitatea istorica a acestui personaj vorbeste decembristul Kahovski. „La noi, in ciuda posibilitatilor reduse, tinerii studiaza mai mult decit oriunde — scrie el; — multi din ei au fost scosi la pensie si, in casutele lor retrase de la tara, studiaza si se ocupa de luminarea taranilor si de imbunatatirea vietii acelora pe care soarta i-a lasat in grija lor". Pe 'i'impul lui Arak-ceev insa, mult mai tipice erau figurile de felul colonelului Skalozub.
Izvorul „intelepciunii militare" a colonelului Skalozub este scoala prusaca si sistemul de mustrulu-iala din armata rusa de pe timpul lui Pavel I, sistem care era urit de ofiterii liber-cugetatori din jurul anului 1812, educati in spiritul preceptelor lui Suvorov si Kutuzov.
Intr-una din primele redactari ale convorbirii cu Repetilov, Skalozub declara fara inconjur:
Eu sint din scoala lui Fridrich : In comanda mea — grenadieri. Feldvebeli — sint ai mei Voltairi.
Tocmai oamenii de tipul lui Skalozub sint aceia care, un an si ceva dupa ce Griboedov terminase comedia „Prea multa minte si'rica", au tras cu tunurile in Piata Senatului din Petersburg, asasi-nindu-i pe decembristi.
Societatii Famusov-ilor si reactiunii feudale le este opus in comedie chipul lui Ceatki, ideile Iui inaintate si dragostea lui de libertate.
„Figura lui Ceatki, melancolica, ironica, frema-tind de indignare si insufletita de visuri ideale, apare in uK'imul moment al domniei lui Alexandru I, in ajunul rascoalei din piata Isaakievskaia; Ceatki e un decembrist ) — scria Gherten.
Dragostea de libertate a lui' Ceatki si-a tras radacinile din viata societatii ruse; ea s-a nascut in urma desteptarii sentimentelor sale patriotice, a urii sale plina de demnh'ate impotriva moravurilor boieresti si a moralei iobagiste, a urii sale impotriva aristocratiei care dispretuia cultura nationala rusa.
Ceatki este inainte de toate un umanist, un aparator al drepturilor si' al liberei dezvoltari a per-sonalii'atii omului. Robia si despotismul stirnesc protestul sau hotarit si neinduplecat. In tirada sa plina de minie impotriva „judecatorilor", Ceatki demasca baza iobagista a vietii societatii famusoviste. Acuzatiile rostite de el, atunci cind ia apararea taranilor iobagi nenorociti si oropsiti, a caror viata Hpsii'a de drepturi si a caror munca grea, peste puterile lor, stau la baza huzurului si a vietii parazitare a societatii Famusov-ilor, sint patrunse de un patos inalt, plin de noblete.
.Comportarea lui Ceatki se explica in multe privinte prin aceea ca membrii asociatiilor politice din perioada 1816—1818 tindeau mai intii sa trezeasca opinia publica. Dupa parerea multor decembristi, actiunea revolutionara trebuia pregatita mai intii printr-o larga propaganda in mase. Lupta impotriva reactiunii pe care o instaurase Arakceev era socotita de decembristi ca una din cele mai importante probleme sociale. Cuvintul lui Ceatki, cauza pe care o apara el, reprezentau o cauza a celei mai inaintate parti din tinara generatie care, dupa cum arata decembristul lakuskin, „tuna" impotriva aparatorilor vechiului.
Ceatki demasca regimul iobagist mai ales din punct de vedere moral; insusi „dreptul" de a avea iobagi era in ochii lui ceva imoral. Din acelasi punct de vedere va trata aceasta tema si tinarul Puskin. Desigur, o atare critica a regimului iobagist este mai putin eficace decit critica pe care o va face ioba-giei literatura democrat-revolutionara de mai tirziu; cu toate acestea, ideea umanista a libertatii individuale si inalta pretuire morala a poporului in „Prea multa minte strica", cuprind ir sine protestul impotriva iobagiei in ansamblul ei.
Ceatki este un dusman neimpacat al robiei spirituale si morale, pe care comedia a infierat-o in chipul lui Molcealin.
Creind acest chip, Griboedov a zugravit cu un puternic realism influenta nefasta a moralei ieudale-birocratice asupra dezvoltarii si comportarii omuiui cazut in mrejele societatii iamusoviste. Numele lui Molcealin a devenit sinonim cu notiunile de platitudine si slugarnicie. Figura sa era, simbolul tacerii de rob pe care incerca s-o inscauneze in Rusia Arakceev. („Caci astazi sint iubite doar necuvin-tatoarele" — spune Ceatki). Chipul lui Molcealin subliniaza si mai puternic meritul istoric al oamenilor de tipul lui Ceatki, care au sfarimat „complotul tacerii". Iata de ce piesa» „Prea multa minte strica" era urita si de Arakceev, care a interzis reprezentarea ei, si de Nicolae I, in timpul caruia mol-cealinismul era in plina inflorire.
Ceatki apara cu inflacarare drepturile ratiunii si crede cu fermitate in puterea ei. in ratiune, in educatie, in opinia publica, in puterea influentei morale si spirituale, Ceatki, iluminist si reprezentant al nobilimii, vede principalul mijloc concret de transformare a societatii, de schimbare a vietii.
Servilismul nobilimii fata de tot ce este strain, educatia mondena frantuzita, frecventa in mediul boieresc, il fac pe Ceatki si, impreuna cu el, pe Qriboedov, sa protesteze cu deosebita vehementa. In vestitul monolog despre francezul din Bordeaux, Ceatki respinge cu hotarire subordonarea vietii culturale a Rusiei in fata influentei straine. Si in aceasta privinta „Prea multa minte strica" reflecta patriotismul revolutionar al decembristilor si lupta lor pentru independenta culturii nationale ruse.
Patriotismul a constituit intotdeauna o idee fundamentala a ideologiei revolutionare ruse. Demas-cind modul de viata feudal al castei boieresti, comedia „Prea multa minte strica" a contribuit la dezvoltarea constiintei nationale inaintate si a reprezentat o manifestare a acestei constiinte, a carei formare a grabit-o razboiul din 1812.
In opera literara si in scrisorile lui Griboedov se intilnesc deseori cele doua chipuri ale Rusiei: chipul luminos al tarii in care traieste poporul „intelept si bun", insetat de viata libera, opus chipului Rusiei tariste feudale, asuprita de famusovi si skalozubi.
Asa cum remarca pe buna dreptate M. V. Necikina, in lucrarea sa „A. S. Griboedov si decembristii", decembristii si Griboedov legau indisolubil demnitatea si onoarea natiunii ruse de desfiintarea iobagiei.
Ideilor inaintate ale lui Ceatki le corespunde si I nobletea sentimentelor lui, atitudinea sa fata de Sofia. Dragostea lui Ceatki este strins legata de principiile sale morale. El putea sa iubeasca numai o fiinta care sa corespunda inaltelor sale notiuni despre onoare, noblete si moralitate. in acest sens, Ceatki este un om integru, cu totul strain de pesimismul si blazarea fata de viata de care sufereau Oneghin si mai ales Peciorin). Cu acesta din urma Ceatki se inrudeste totusi prin cultura sa nobiliara, prin lipsa de legatura cu masele populare.
Drama prematura a tinerilor liber-ougetatori rusi din cel de al doilea deceniu al veacului al XlX-lea, drama infatisata prin figura si soarta lui Ceatki, a dus peste citiva ani la marea tragedie istorica a decembristilor. in lupta lor impotriva iobagiei, decembristii au reflectat fara indoiala starea de spirit antifeudala a maselor populare. Tocmai aceasta stare de spirit sta la baza insufletirii cu care miscarea decembrista s-a ridicat in lupi'a de eliberare. Dar in acelasi timp ei erau revolutionari care apartineau nobilimii si ca atare nu puteau, nu se hotarau sa se sprijine pe popor. „Ei sint foarte departe de popor" .) — spunea V. I. Lenin.
S-ar parea ca drama lui Ceatki, care reprezinta drama unei intregi generatii, trebuie sa produca asupra spectatorului o impresie sumbra, care sa-i trezeasca sentimente pesimiste. in realitate insa, spectatorul pleaca de la teatru avind cu totul altfel de sentimente. Piesa este optimista : continutul ei prezinta interes datorita nu numai oamenilor ca Ceatki ci si Famusov-ilor, carora adeptii lui Ceatki ei prezinta interes datorita nu numai oamenilor ca linistita si fara de griji a societatii Famusov-ilor ia sfirsit. Egoismul ei parazitar este demascat, filozofia ei fata de viata este condamnata, a inceput revolta impotriva ei. Lupta impotriva acestei societati nu se incheie odata cu comedia. In viata rusa insasi, lupta abia incepuse.
Despre soarta de mai tirziu a lui Ceatki, Gberten scrie : „Ceatki se indrepta de-a dreptul catre munca silnica si daca ar fi scapat la 14 decembrie, nu inseamna ca ar fi devenit pesimist si nici trufas si mindru... in nici un caz nu ar fi renuntat la propaganda sa". •
in ideile comediei, in cugetarile si sentimentele lui Ceatki se poate descoperi germenul a diferite idei si tipuri care s-au dezvoltat in literatura rusa din deceniile urmatoare.
In aprecierea sa generala asupra semnificatiei sociale a comediei lui Griboedov, marele critic rus, democratul revolutionar Bielinski, vorbeste despre „Prea multa minte stiica" ca despre „cea mai nobila creatie a unui om genial", ca despre «o tumultoasa izbucnire patetica a unei indignari fara precedent de puternice si de incisive fata de societatea putreda a unor oameni de nimic, in ale caror suflete nu a pai'runs nici o raza din lumina zilei, oameni care traiesc dupa traditii invechite, pe baza unor legi josnice si lipsite de principii, ale caror scopuri marunte si nazuinte meschine sint indreptate numai catre desertaciunile vietii — ranguri, posturi, bani, birfa, batjocorirea demnitatii omenesti, si a caror viata apatica si somnolenta inseamna moartea oricarui sentiment viu, a oricarei idei sanatoase, a oricarei porniri mai inalte... „Prea multa minte strica" — conchide Bielinski — are o insemnatate uriasa atit pentru literatura rusa, cit si pentru societatea rusa.» )


Aparitia comediei „Prea multa minte strica" a prevestit victoria apropiata a realismului in literatura rusa. Cotitura catre realism era legata de orientarea cercurilor inaintate ale societatii ruse spre rezolvarea problemelor reale ale dezvoltarii nationale, ale situatiei reale a poporului.
In „Prea multa minte strica" viata nu este intruchipata in personaje statice, caracteristice multor comedii clasice din secolul al XVIII-lea, ci este infati.sata in miscare, in dezvoltare; se simte limpede ca epoca istorica nu mai este aceeasi. In literatura secolului al XVIII-lea, chiar si in cele mai bune comedii ale lui Fonvizin, eroii intra in scena avind caracterele gata formate si ramin neschimbati in tot timpul actiunii. Griboedov, din contra, tinde sa dezvaluie evolutia launtrica a eroilor sai. El infatiseaza cu o deosebita arta si patrundere psihologica desfasurarea crescinda a dramei sentimentale si intelectuale a lui Ceatki.
Elementul nou adus de Griboedov fata de scriitorii din perioada clasicismului consta i'ocmai in felul in care el aprofundeaza trasaturile sufletesti caracteristice : el evita unilateralitatea in zugravirea eroilor, scoate la iveala diversitatea caracterelor, a-rata legatura dintre trasaturile morale si psihologice ale personajului si educatie, si mai cu seama actiunea mediului social. Caracterele personajelor comediei sint determinate de situatia lor sociala. Personajele reprezinta tipuri sociale si in acelasi timp sint puternic si viu individualizate. Griboedov insusi scria despre aceasta prietenul sau P. A. Katenin: „Comedia si tragedia cuprind numai portrete si iarasi portrete. De fapt, in aceste chipuri a'piir trasaturi ce sint proprii multor persoane, iar unele chiar si omenirii in genere..."
intr-adevar, „molcealinismul", „famusovismul" sau „skalozubovismul" au devenit simbolul servilismului, al lingusirii, al birocratismului si al spiritului cazon. Pe de alta parte, generatiilor de mai tirziu Ceatki le-a aparut ca un simbol al nobletii si al dragos'i'ei de libertate.
In ceea ce priveste maiestria tipizarii artistice,) crearea unor chipuri deosebit de expresive, Griboe-J dov este — alaturi cu Puskin — predecesorul si das-i calul lui Gogol. Potrivit ideilor inaintate ale gindi-L rii materialiste din secolul al XVIII-lea si inceputul secolului al XlX-lea, conflictele de viata si caracterele oamenilor sint zugravite in legatura lor cu moravurile societatii, cu educatia, cu lupta de opinii. Ca si Radiscev, Griboedov dezvaluie cu o geniala clarviziune esenta sociala a salbaticelor naravuri si faradelegi boieresti, precum si suferintele taranului iobag. La baza realismului lui Griboedov sta simpatia lui fata de masele populare iobage. Poporul constituie fondul de aur al comediei; fara a intelege aceasta, nu se poate intelege nici ceea ce se petrece in comedia „Prea multa minte strica".
La individualizarea personajelor si la puternica lor reliefare au contribuit expresiile caracteristice, particularitatile de limba ale fiecaruia din ele. In aceasta privinta este demn de relevat vocabularul lui Skalozub, cu pasiunea lui pentru termenii soldatesti, cu frazele sunind a comenzi militare, cu grosolania obisnuita a spiritului cazon arakceevist : „nu ma sperii pe mine cu stiinta", „scoala noastra este — un, doi, un, doi". Putin vorbaret dar insinuant si lingusitor, Molcealin foloseste de preferinta cuvinte mieroase. Colorat si caracteristic este felul de a vorbi al batrinei Hliostova, cucoana moscovita, desteapta si trecuta prin multe, nepoliticoasa si cam grosolana. Limbajul ei abunda in expresii vulgare. Originala si bogata este limba lui Ceatki. Replicile si monologurile lui Ceatki fixeaza particularitatile emotionale si lexice ale limbii intelectualitatii inaintate din deceniul al treilea al secolului trecut. Pe de alta parte, felul de a vorbi al societatii famu-sovisi'e este caracteristic prin formulele sale, prin colorit si prin amestecul de frantuzisme cu elemente ale graiului paturilor populare neinstruite din Moscova. Griboedov ironizeaza cu finete si incisivitate si faptul ca acesti reprezentanti frantuziti ai societatii mondene nu stiu intotdeauna sa vorbeasca in limba lor materna.
Actiunea comediei „Prea multa minte strica" se desfasoara firesc si nefortat. .Compozitia piesei, intriga de comedie, sint determinate de lupta dintre cele doua tabere care constituie baza sociala si ideologica a comediei. In „Prea moilta minte strica" Griboedov respecta cele trei unitati traditionale ale dramaturgiei clasice : actiunea se petrece in curs de douazeci si patru de ore, in acelasi loc si se desfasoara in jurul unui singur erou principal. Griboedov a demonstrat in mod stralucit contemporanilor sai ca, respectind regulile clasice de constructie a piesei, ea poate fi profund realista, patrunsa de adevarul vietii. Totodata Griboedov — arata Bielinski -a dat la o parte „dragostea artificiala, L-a inlaturat pe moralist si pe intrigant, a renuntat la intregul mecanism banal si sters al vechii drame".) Pastrind si dezvoltind elementele realiste din sistemul artistic al clasicismului, care incatusase teatrul din secolul al XVIII-lea, Griboedov L-a sfari-mat definitiv.
Motivarea psihologica a comportarii personajelor joaca in comedie un rol important. Griboedov fundamenteaza temeinic dezvoltarea dramei lui Ceatki si iritarea crescinda a Sofiei impotriva lui. inca Puskin a remarcat justetea psihologica a indoielilor lui Ceatki. „Neincrederea lui Ceatki in dragostea Sofiei fata de Molcealin — scria el — este pe cit de superba pe atit de fireasca 1")
Scopul comediei lui Griboedov era demascarea societatii famusoviste, dar nu numai prin infatisarea dramei personale a lui Ceatki. Spre deosebire de comedia clasica franceza, care urmarea demascarea unui viciu anumit, intruchipat intr-un singur personaj, in comedia sa Griboedov demasca o intreaga patura sociala. Acest lucru a fost aratat inca de Gogol, care scria despre Griboedov si Fonvizin : „Autorii nostri de comedii au urmarit o problema sociala si nu individjuala, ei nu s-au ridicat impotriva unei singure persoane, ci impotriva unui intreg sir de abuzuri, impotriva abaterii intregii societati de la drumul drept" ) Satiirizind intreaga societate, Griboedov a creat in „Prea multa minte strica" o sumedenie de personaje vii, manifesiindu-se si in aceasta privinta ca un inovator.
Griboedov s-a dovedit a fi un genial deschizator de drumuri si in dezvoltarea limbii folosite in dramaturgia rusa. El a intrebuintat pe larg si din plin in comedia sa vorbirea vie, de toate zilele.
Griboedov a imbogatit vorbirea curenta a societatii ruse. Dupa marturia lui V. F. Odoevski, deseori se puteau auzi «Convorbiri intregi, in care cea mai mare parte o detineau versuri din „Prea multa minte strica".»
„Ce sa mai spun de versuri : jumatate din ele trebuie sa devina zicatori" ) — a remarcat inaintea tuturor Puskin. Se pot cita multe expresii si replici din comedie care au patruns pina intr-atit in viata noastra de toate zilele si in limba noastra, incit aproape ca uitam provenienta lor.
Comedia din secolul al XVIII-lea admitea „stilul de jos", care nu rareori cobora limba pina la grosolanie. Griboedov era impotriva acestui principiu. Pastrind in totalitatea ei vorbirea simpla a poporului, el respecta normele limbii literare ruse.
La bogatia si caracterul popular al limbajului lui Griboedov au contribuit atit experienta sa literara timpurie, cit si dezvoltarea anterioara a literaturii ruse, mai ou seama creatia lui Krilov, fapt remarcat cu justete inca de Bielinski. Griboedov a luptat pentru puritatea limbii nationale ruse si, impreuna cu Krilov si Puskin, a creat mareata limba literara rusa.
In „Prea multa minte strica" Griboedov a creat versuri extraordinar de firesti, neobisnuit de concise si de expresive, deosebite radical de versificatia greoaie a majoritatii, comediilor din acel timp.
Apreciind calitatile artistice ale comediei, Bielinski scria cu admiratie: «Ce forta ucigatoare a sarcasmului, cita ironie usturatoare, ce patos liric al intensitatii sentimentelor; cite aspecte ale societatii conturate cu atita subtilitate; ce caractere tipice; ce limba, ce vers — energic, concis si sclipitor, tipic rusesc ! E oare de mirare ca versurile lui Griboedov s-au transformat in zicatori si ca s-au raspindit printre oamenii culti din toate colturile pamintului rusesc ? E oare de mirare ca inca din manuscris „Prea multa minte strica" a fost invatata pe de ros:' de intreaga Rusie?)»
Contrar preceptelor esteticii clasicismului, „Prea multa minte strica" a pus capat impartirii diferke-lor genuri si specii aje poeziei prin granite de netrecut. „Prea multa minte strica" imbina satira sociala cu drama psihologica, scenele comice ale comediei alternind cu scenele patetice.
Originalitatea comediei „Prea multa minte strica" a fost relevata si de Goncearov, care a vazut in ea un tablou de moravuri, o galerie de tipuri vii, o satira mereu vie si actuala si, totodata, o stralucitoare comedie.
„Prea multa mim'e strica" este „o inalta comedie" — spuneau despre ea contemporanii, comedia la care visau cercurile literare decembriste. Griboedov a izbutit sa rezolve problema eroului pozitiv fara sa-L intruchipeze in figura traditionala a moralistului, caracteristic pentru comedia din secolul al XVIII-lea. In rindurile personajelor din „Prea multa minte strica" apare cu adevarat eroul pozitiv al timpurilor sale, eroul care in conceptia sa si in caracterul sau intruchipeaza trasaturile reale si chipul decembristului. Nu intimplator cuvintelor lui Ceatki li se dadea o semnificatie agitatorica si erau privite ca expunerea unui program social. Tn acest sens, critica vremii caracteriza pe buna dreptate „Prea multa minte strica", drept o comedie politica.
„Prea multa minte strica" dezvaluie procesul aparitiei realismului social-psihologic in literatura rusa. Griboedov urma acelasi drum ca si tinarul Puskin. Opera lui Griboedov se aseamana cu cea a lui Puskin si mai ales cu „Evgheni Oneghin", ale carui prime capitole au fost scrise in acelasi timp cu „Prea multa minte strica", nu numai prin metoda descrierii realiste a vietii, ci si prin puternicul lirism caracteristic comediei. In „Prea multa minte strica" se simte profundul interes al lui Griboedov fata de evenimentele contemporane lui. Griboedov este din tot sufletul alaturi de Ceatki si alaturi de el uraste societatea famusovista. Lirismul lui Griboedov se manifesta cind prin sarcasm, cind prin minie, cind prin patetism.
„Prea multa minte strica" este una din cele mai puternice manifestari ale luptei pentru o cultura nationala rusa, pentru o literatura rusa originala, lupta care a fost dusa in acel timp de Griboedov si Krilov, de poetii decembristi si de alti scriitori rusi inaintati, in frunte ou Puskin.
Dupa infringerea decembristilor, Griboedov a trebuit sa traiasca in ingrozitoarele conditii ale reac-tiunii lui Nicolae I. Sa-si continue creatia literara in spiritul comediei „Prea multa minte strica" era cu neputinta. Griboedov isi da seama de aceasta si totusi creatia artistica il atrage neincetat. „Poezia !! O iubesc la nebunie, cu patima..." — recunoaste el. Griboedov este framintat de proiecte noi, ramase insa nerealizate.
Griboedov se hotaraste sa-si continue activitatea diplomatica. In vara anului 1826 el paraseste Pe-tersburgul si la inceputul lui septembrie soseste la Tiflis.
Rusia era in razboi cu Iranul. Fiind in serviciul generalului comandant Paskevici, Griboedov conducea cabinetul diplomatic al acestuia. Cind ostile rusesti au cucerit Tavrizul si au inceput sa ameninte Teheranul, sahul a cerut pace. Griboedov a jucat un mare rol in tratativele de pace si a primit sarcina de a duce la Petersburg textul tratatului de pace incheiat la Turkmanceai.
Autorul piesei „Prea multa minte strica" a fost intimpinat cu mare bucurie de lumea literara si tea trala a Petersburgului. Griboedov se intilneste cu Puskin, cu Krilov, cu marele poet polonez Adam Mickiewicz si cu alti literati. La Petersburg Griboedov s-a intilnit si cu marele compozitor rus M. i. Glinka, care a remarcat ca Griboedov era un foarte bun muzician (valsurile lui Griboedov isi pastreaza valoarea pina in zilele noastre).


La Petersburg, Griboedov a adus fragmente din tragedia romantica „O noapte gruzina", pe care intentiona sa o scrie.
Planul si fragmentele pastrate din aceasta tragedie care dezvaluia grozaviile iobagiei dovedesc ca Griboedov a ramas credincios ideilor decembriste si ca el era atras, ca si in trecut, spre generalizarile profunde asupra vietii, spre marile probleme sociale. Prin atentia sa neclintita fata de contradictiile realitatii feudale iobagiste, Griboedov a depasit considerabil pe cei mai multi dintre scriitorii timpului sau, devenind tovaras de idei cu Puskin. „O noapte gruzina" oglindeste de asemenea interesul adinc al lui Griboedov fata de viata Gruziei, pe care o iubea foarte mult.
In iunie 1828, Griboedov se reintoarce in Orient.
incheierea tratatului de la Turkmanceai cu sahul nu era suficienta : trebuia obtinuta indeplinirea conditiilor tratatului. Acest lucru devenea insa tot mai complicat, atit din cauza politicii Angliei, care se temea de cresterea influentei Rusiei in Orientul A-propiat, cit si din cauza politicii Turciei, care se pregatea in acel timp de razboi cu Rusia si cauta prin orice mijloc sa atraga de partea sa Iranul. Situatia cerea ca in Iran sa fie numit un diplomat cu experienta si cu talent. De aceea, cu toate ca in Ministerul de Externe tarist Griboedov nu era iubit citusi de putin, cu toate ca el facea parte dintre functionarii inferiori ai ministerului, tocmai pe el au fost nevoiti sa-L trimita in postul de raspundere de ministru plenipotentiar al Rusiei in Iran.
Dotat cu o inteligenta patrunzatoare, avind o vointa puternica, o tarie si o perseverenta exceptionale, Griboedov a fost o personalitate reprezentativa pe tarimul activitatii diplomatice. Cultura sa enciclopedica, cunoasterea vasta' si amanuntita a situatiei din Orientul Apropiat si a problemelor politice generale din acel timp faceau din Griboedov unul din cei mai mari diplomati. Aparind neobosit si cu fermitate demnitatea diplomatului si a numelui rus, Griboedov spunea : „Multumesc lui dumnezeu... eu m-ani situat aici pe o astfel de pozitie, incit sint temut si respectat... respect fata de Rusia si fata de interesele ei — iata de ce am nevoie".
Totusi Griboedov nu intentiona sa-si limiteze activitatea la diplomatie. Folosindu-se de influenta pe care o avea asupra lui Paskevici, Griboedov a incercat sa usureze viata popoarelor din Transcauca-zia. El nu era deloc de acord cu politica reactionara de asuprire dusa de tarism in Transcaucazia. In „Memoriu asupra infiintarii companiei ruse transcaucaziene", Griboedov schiteaza un vast plan de dezvoltare a comertului, cculturii si invatamintului, pentru popoarele transcaucaziene. „Numai in felul a-cesta, afiirma el, vor dispare prejudecatile care traseaza un hotar adinc intre noi si popoarele de sub stapinirea noastra. Nimic nu va intari atit de puternic si de nezdruncinat legaturile ce-i unesc pe rusi cu noii concetateni in aceasta parte a Caucazului, ca respectarea intereselor reciproce si generale" si „elaborarea unor legi adaptate obiceiurilor locale". E drept ca in acest proiect Griboedov nu a izbutit sa se elibereze cu totul de felul marginit de a gindi al nobililor : el considera necesara o colonizare fortata a taranilor iobagi in Transcaucazia, ou scopul de a largi activitatea acestei companii. Totusi, in multe probleme, il calauzeau idei progresiste. Griboedov a cerut cu curaj guvernului sa fie la fel de drept „fata de toti supusii sai, de orice nationalitate ar fi ei. Prin ei s-a creat si s-a inaltat Rusia" — conchide Griboedov.
Vizitind Erevanul si Ecimiadzin, Griboedov a studiat situatia Armeniei, s-a interesat de istoria poporului armean si a urmarit dezvoltarea artei armene. Subiectul tragediei sale „Rodamist si Zenobia" i-a fost inspirat lui Griboedov din istoria antica a Armeniei. In Erevan, in luna decembrie a anului 1827, Griboedov a asistat pentru prima si ultima oara in viata sa la reprezentarea piesei „Prea multa minte strica", jucata de o trupa de amatori de acolo. Griboedov a fost si in Azerbaidjan, unde L-a cunoscut pe poetul si savantul azerbaidjan A. Bakihanov.
Numele lui Griboedov este strins legat insa mai ales de insorita Gruzie. Griboedov depune o activitate plina de elan pentru dezvoltarea culturii gruzine. E! se ingrijeste de organizarea unei biblioteci publice la Tiflis, de aparitia ziarului „Tiflisskie vedomosti", (Curierul din Tiflis — n. t.) contribuie la infiintarea in Gruzia a unei scoli de limbi orientale, scrie „Memoriul despre cele mai bune metode de reconstruire a orasului Tiflis" distrus de navalirea sahului iranian in anul 1795. Griboedov era un perfect cunoscator al istoriei, obiceiurilor si artei Gruziei. El era prieten cu numerosi oameni inaintati din rindurile poporului gruzin.
Tn Caucaz Griboedov se casatoreste cu Nina Ceav-ceavadze, fiica prietenului sau, poetul gruzin Alex-andr Ceavceavadze. Pe la mijlocul lui septembrie Griboedov pleca impreuna cu sotia sa, din Tiflis la Tavriz. Pe tot parcursul calatoriei, ministrul rus a fost intimpinat sarbatoreste.
La 22 decembrie, Griboedov pleca din Tavriz la Teheran, unde il astepta un sfirsit tragic.
La inceputul lunii ianuarie din anul urmator, Griboedov este primit si decorat de sah. Toate pareau ca sint in ordine. Dar agentii diplomatici englezi, temindu-se de cresterea influentei lui Griboedov in Iran, precum si cercurile reactionare locale, nemul tumite de pacea cu Rusia, atitau in secret pe locuitorii Teheranului impotriva misiunii ruse. Ura puterilor dusmane era atitata si de politica hotarita a lui Griboedov in problema intoarcerii in Rusia a prizonierilor, precum si a supusilor rusi ce traiau in Iran si care vroiau sa se repatrieze. „imi risc viata pentru nefericitii mei compatrioti" — spunea Griboedov. Si cind un anume Mirza Iakub, de origina armean, fost slujitor la haremul sahului, i se adresa cu rugamintea de a fi lasat sa se intoarca in patrie, Griboedov ii oferi azil la misiune. De acest lucru s-au folosit dusmanii lui Griboedov din Iran. Cu consimtamintul guvernului sahului, ei au atitat paturile fanatice ale populatiei Teheranului impotriva misiunii ruse si la 11 februarie 1829, s-a produs catastrofa.
Fara teama, cu singe rece ca intotdeauna, Griboedov insusi a luptat pina in ultimul moment in fruntea misiunii impotriva navalitorilor, cazind la postul sau. Moartea lui, asa cum a spus Puskin, „a fost fulgeratoare si mareata". )
Griboedov a fost inmormintat la Tiflis. Pe monumentul ridicat la mormintul sau sinl scrise minunatele cuvinte :
Gindul si faptele-ti sint nemuritoare.
In amintirea Rusiei
Examinind rolul diferitelor paturi si clase in dezvoltarea miscarii de eliberare din Rusia, V. I. Lenin scria: „Epoca iobagista (1827—1846) este epoca deplinei predominari a nobilimii. Aceasta este epoca de la decembristi pina la Gherten. Rusia iobagista este abrutizata si inerta. Protesteaza o minoritate infima de nobili, care neavind sprijinul poporului sint neputinciosi. Dar oamenii cei mai buni din rindurile nobililor au contribuit la trezirea poporului." )
Ca si Puskin si decembristii, Griboedov a facut parte dintre acesti oameni. Comedia sa „Prea multa minte strica" a jucat un rol important in dezvoltarea miscarii de eliberare din Rusia, in propagarea i-deilor decembriste; ea a atras de partea decembristilor simpatia cititorilor inaintati. In acest sens, comedia lui Griboedov reprezinta o remarcabila opera politica a literaturii ruse din secolul al X'IX-lea. Contemporanii insisi si-au dat seama de ascutita actualitate a ideilor politice ale comediei, care a rasunat ca o chemare la lupta impotriva inrobirii iobage si a privilegiilor nobilimii. Nici o opera literara pina la „Prea multa minte strica" nu a patruns in aceeasi masura in adincurile societatii ruse, in cercurile largi ale cititorilor de atunci. ,,Dindu-si i-mediat seama de frumusetea ei si gasind-o fara cusururi — spunea Goncearov despre comedia „Prea multa minte strica" in renumitul sau studiu critic „Un milion de chinuri" — masa culta... a impartit manuscrisul in bucatele, in versuri, in jumatati de versuri, a raspindit toata esenta si toata intelepciunea piesei in vorbirea curenta, ca si cum ar fi transformat-o intr-un milion de banuti de argint").
Larga raspindire a comediei a facut ridicola si fara sens interzicerea ei de catre cenzura, iar guvernul tarist a fost nevoit sa anuleze decizia cenzurii. In anul 1831 „Prea multa minte strica" s-a jucat pentru prima oara pe scena rusa la Moscova, si acest eveniment a insemnat un triumf al artei ruse.
«Griboedov a facut ceea ce trebuia sa faca. El a scris : „Prea multa minte strica"» — a spus Puskin. Ideile de libertate din comedia lui Griboedov au e-ducat si generatiile urmatoare ale oamenilor inaintati din Rusia. Tinarul democrat Dobroliubov dorea sa-i semene lui Ceatki, in care vedea „un vesnic denuntator al minciunii". Cernisevski vorbea despre piesa „Prea multa minte strica" ca despre „una din cele mai iubite carti ale noastre". Pisarev a subliniat uriasa insemnatate istorica a tabloului pe care L-a zugravit Griboedov in comedia sa. Personajele come- diei au fost larg folosite de marele satiric rus Sal-tikov-Sccdrin, care, transpunind aceste chipuri devenite tipuri din viata de toate zilele, s-a folosit de ele in noua situatie politico-sociaia, pentru demascarea reactiunii liberale burghezo-nobiliare din deceniile al VIII-lea si al IX-lea ale secolului trecut.
Vladimir Ilici Lenin a folosit pe larg in lucrarile sale personajele lui Griboedov si citate din „Prea multa minte strica". in ceea ce priveste frecventa citatelor literare intilnite in operele lui V. I. Lenin, Griboedov sta alaturi de Scedrin si Gogol.
Comedia „Prea multa minte strica" a avut o mare insemnatate pentru dezvoltarea literaturii ruse. Valoarea ei in istoria literaturii a fost relevata la timpul sau inca de Bielinski. Marele critic scria : «...impreuna cu „Oneghin" al lui Puskin.....Prea multa minte strica" a fost prima incercare de a prezenta artistic actualitatea rusa in sensul larg al cuvintu-lui. In acest sens, ambele aceste opere au pus bazele literaturii viitoare, constituind scoala din care au iesit si Lermontov si Gogol. Fara „Oneghin" nu ar fi fost posibil „Un erou al timpurilor noastre", asa dupa cum fara „Oneghin" si „Prea multa minte strica" Gogol nu s-ar fi simtit in stare sa infatiseze atit de profund si de realist viata rusa)». Prin zugravirea realista a vietii de toate zilele si a moravurilor, „Prea multa minte strica" a lui Griboedov apare ca o opera premergatoare „Revizorului" lui Gogol. Multe din temele comediei lui Griboedov se intilnesc si in „Mascarada" lui Lermontov si in piesa „Un post rentabil" a lui Ostrovski. Tradusa aproape in toate limbile straine, comedia „Prea multa minte strica" a intrat in fondul de aur al dramaturgiei mondiale.
Comedia lui Griboedov a avut o mare insemnatate si in dezvoltarea teatrului rus. „Prea multa minte strica" a contribuit la victoria realismului pe scena rusa. Interpretarea scenica a personajelor din „Prea multa minte strica" a facut sa creasca si puterea creatoare a numerosi actori vestiti ca Scepkin si Sosnitki, Sumski si Samarin, Lenski si Stanislav-ski. Marele actor rus M. S. Scepkin vorbea despre Griboedov si Gogol ca despre „doi mari scriitori comici", fata de care el se simte „mai indatorat decit fata de oricine". Comedia lui Griboedov este si astazi una din piesele cele mai iubite de catre spectatorul sovietic.
„Prea multa minte strica" a influentat si dezvoltarea culturii popoarelor fratesti din U.R.S.S. Comedia a dus parca mai departe nobila activitate a lui Griboedov care urmarea dezvoltarea culturii popoarelor din Transcaucazia, atit de dragi lui.
„Griboedov reprezinta una dintre cele mai puternice manifestari ale spiritului rus" — scria Bielins-ski. Dramaturg genial, poet si muzician talentat, diplomat eminent, Griboedov este unul din acei creatori inaintati ai natiunii ruse, care sint gloria si min-dria patriei noastre.



Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)




Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910



 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta