e2x2xc
Metodele didactice/de invatamant reprezinta un ansamblu de procedee
si mijloace integrate la nivelul unor actiuni implicate in realizarea obiectivelor
pedagogice
concrete ale activitatii de instruire/educatie proiectata de educatoare, invatator,
profesor.
Conceptul pedagogic de metoda didactica/de invatamant defineste
o actiune cu functie (auto)reglatorie proiectata conform "unui program
care anticipeaza o suita de o-peratii care trebuie indeplinite in
vederea atingerii unui rezultat determinat" ( De Landsheere, Gilbert, ,
. ).
Etimologia cuvantului delimiteaza semnificatia termenului: metoda, in
limba greaca, inseamna cale spre (odos=cale; metha=spre).
in stiinta, in general, metoda este definita ca "o cale de
cunoastere" care produce informatii, strategii, principii, legi, paradigme.
in pedagogie, metoda devine "o cale" necesara pentru dobandirea
cunostintelor si capacitatilor proiectate la nivelul obiectivelor procesului
de invatamant, prin valorificarea principiilor specifice de proiectare
si de realizare a activitatii didactice, in termeni de comunicare-cunoastere-creativitate.
Calitatea pedagogica a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o
cale de cunoastere propusa de profesor intr-o cale de invatare realizata
efectiv de prescolar, elev, student, in cadrul instruirii formale si nonfonnale,
cu deschideri spre educatia permanenta.
Relatia dintre metodele didactice-procedeele didactice-mijloacele didactice
implica "un plan de actiune care permite atingerea unor obiective"
prin valorificarea u-nor tehnici din ce in ce mai diverse si mai diversificate.
Evolutia tehnicilor de invatare poate genera chiar aparitia unor noi metode
didactice ( instruirea programata, instruirea asistata pe calculator). Ele pot
fi integrate insa. in structura de functionare a oricarei metode
didactice, in calitate de mijloace didactice, actionand in
asemenea circumstante "doar ca un procedeu sau un ansamblu de procedee
particulare" (De Landsheere, Gilbert, , . ).
Functiile pedagogice ale metodei didactice vizeaza interdependenta actiunilor
de comunicare-cunoastere-creativitate pedagogica necesare la nivelul oricarei
activitati de instruire/educatie eficienta. Ele asigura unitatea informativ-formativ
a acesteia, care reflecta corespondentele curriculare (auto)perfectibiie
continuu la nivelul raportului dintre obiectivele pedagogice - continuturile
instruirii - metodologia activitatii de pre-dare-invatare-evaluare.
Functiile metodelor didactice evidentiaza valoarea acestora de "modele
pedagogice", situate la diferite "poluri" de referinta ( Dictionnaire
encyclopedique de l'edu-cation et de la formation, , .-; si Cerghit, Ioan. .
. -). a) Functia normativa a metodelor didactice corespunde "polului axiologic"
al activitatii de predare-invatare-evaluare.
Aceasta functie evidentiaza resursele generale ale metodelor didactice, interne
(calitatile definitorii) si externe (calitatile rezultate din relatiile micro
si macrostructurale) care asigura premisa optimizarii permanente a activitatii
didactice prin: respectarea principiilor de proiectare si de realizare a procesului
de invatamant; adoptarea valorilor curriculare, dependente de pozitia
centrala a obiectivelor si de flexibilitatea articulatiilor pedagogice proiectate
la nivelul corelatiilor dintre elementele componente ale activitatii didactice;
corelarea strategica a metodelor, in concordanta cu evolutiile inregistrate
sau pe cale de realizare ia nivelul metodologiei procesului de invatamant. b) Functia cognitiva a metodelor didactice corespunde "polului stiintific
al activitatii de predare-invatare-evaluare".
Aceasta functie evidentiaza rolul specific al metodelor didactice angajate in
activitatea de predare-invatare-evaluare prin: raportarea la obiectivele
specifice si concrete
proiectate in termeni de continut (informatii logice-deprindeh intelectuale
si psihomo-torii-strategii cognitive-atitudini cognitive); transformarea actiunii
externe (metoda -cale de predare a profesorului) intr-o actiune interna
(metoda - cale de invatare a elevului); dirijarea proceselor cognitive
de la stadiul dobandirii de "cunostinte-pricepen-deprinderi"
la etapa elaborarii de noi "unitati de continut", prin valorificarea
acumularilor anterioare: atitudini cognitive-strategii cognitive-informatii
logice /savoir etre-savoir faire-savoir. c) Functia formativa a metodelor didactice, corespunde "polului psihologic"
al activitatii de predare-invatare-evaluare.
Aceasta functie evidentiaza contributia metodelor didactice la dezvoltarea capacitatilor
de invatare ale elevului. Calitatea sa rezulta din faptul ca, in
mod obiectiv, "calea pe care se face transmiterea cunostintelor este totodata
si un proces educativ" (Geissler, Erich, , .).
Realizarea efectiva a functiei formative a metodelor didactice implica: raportarea
la obiectivele specifice si concrete de ordin psihologic ( obiectivele: cognitive-afective-psihomotorii/actionale);
mobilizarea energiilor motivafionale superioare, necesare pentru eficientizarea
invatarii, in sens calitativ si pe termen mediu si lung; modelarea
obiectivelor cognitive din perspectiva efectelor socio-morale imediate si de
termen lung: convingeri morale-atitudini morale-conduita morala: valorificarea
metodelor in directia individualizarii activitatii de predare-invatare-evaluare. d) Funcpa operationala a metodelor didactice corespunde "polului praxiologic"
al activitatii de predare-invatare-evaluare.
Aceasta functie evidentiaza valoarea instrumentala a metodelor didactice care
sunt proiectate ca"intermediar" intre subiectul si obiectul
procesului de invatamant, intre obiectivele initiale si rezultatele
finale. Realizarea sa implica valorificarea integrala a oricarei metode ca "tehnica
de executie", care "mijloceste atingerea obiectivelor, obtinerea transformarilor
dorite" (Cerghit, Ioan, , . ).
Structura metodei didactice reflecta functiile pedagogice evocate, angajate
la nivelul unor actiuni organizate conform obiectivelor activitatii de instruire/educatie.
In calitatea sa de actiune, metoda didactica propune "un plan care permite
atingerea acestor obiective prin valorificarea unor tehnici operationale - cu
valoare de "procedee particulare" - si a unor mijloace de stimulare
a invatarii - cu valoare instrumentala.
Relatia activitate didactica-metoda didactica-procedeu didactic-mijloc didactic
probeaza coerenta psihologica a procesului de instruire, in general, a
proiectarii pedagogice in mod special. in cadrul acesteia, metoda
reprezinta o actiune flexibila subordonata functional activitatii didactice,
obiectivelor pedagogice asumate in mod explicit. Pe de alta parte, ea
include "un ansamblu organizat de operatii", respectiv de procedee
didactice, sustinut de mijloace instrumentele, respectiv de mijloace didactice,
care faciliteaza desfasurarea procesului de instruire.
Relatia dintre metodele didactice si celelealte elemente ale activitatii de
instruire/educatie permite educatoarei, invatatorului, profesorului adaptari
creative multiple - strategice, tactice, operationale - la obiectivele, continutul
si evaluarea procesului de invatamant.
Metoda didactica stimuleaza realizarea cat mai deplina a obiectivelor
pedagogice propuse in contextul interventiei teleologice a acestora la
nivelul procesului de invatamant. Semnificative sunt corelatiile
posibile dintre obiectivele de continut - tipurile de actiuni realizate de elev
- metodele disponibile, sugerate in tabelul alaturat ( Cerghit, Ioan,
, .).
Obiective de continut Tipuri de actiuni/verbe realizate de elev Metode didactice
adecvate, disponibile
invatarea conceptelor a defini, a distinge, a asimila, a recunoaste Lectura,
Observatia directa, Expunerea, Instruirea programata
invatarea regulilor a sintetiza, a deduce, a formula, a modifica, a demonstra,
a defini, a clasifica Convorbirea euristica; Dezbaterea; Studiul de caz; Exercitiul.
Formarea de deprinderi a exersa, a executa, a efectua, a rezolva, a construi
Exercitiul, Experimentul de laborator; Exercitii aplicative; Elaborarea de proiecte;
Practica in productie
Metoda didactica stabileste "o relatie biunivoca", de "interactiune
continua" cu continutul instruirii, care impune "un tratament special
materialului de studiu". La randul sau, continutul instruirii solicita
anumite metode de invatare, apte sa stimuleze capacitatea de interiorizare
a actiunii realizata de elev (idem, .-).
Metoda didactica depinde de evaluarea activitatii de instruire, care o poate
confirma sau infirma, pe diferite circuite de conexiune inversa externa si interna.
in acest cadru structural, metoda contribuie la perfectionarea continua
a corelatiei subiect-o-biect, in termenii unor resurse de creativitate
care vizeaza ameliorarea ajustarea sau chiar reformarea proiectului pedagogic
angajat de educatoare, invatator, profesor.
Clasificarea metodelor didactice devine o necesitate primordiala in conditiile
multiplicarii "cailor de invatare", urmare a progreselor inregistrate
la nivelul proiectarii pedagogice de tip curricular si in planul tehnologiilor
(post)moderne de instruire.
Problema criteriului de clasificare a metodelor didactice presupune intelegerea
caracterului de sistem al acestora, angajat in plan operational, la nivelul
activitatilor de predare-invatare-evaluare proiectate si realizate in
cadrul procesului de invatamant.
Avansarea unui criteriu de clasificare implica, pe de alta parte, angajarea
unui e-fort conceptual indispensabil pentru eliminarea confuziilor intretinute
prin interferenta metodelor cu: principiile didactice ("metoda intuitiva");
formele alternative de organizare a procesului de invatamant ("metoda
Montessori", "metoda Dalton", "metoda De-croly"...);
formele specifice de activitate didactica ("metoda muncii independente",
"metoda muncii in grup"...); tipurile de invatare ("metoda
invatarii euristice", "metoda invatarii prin cercetare"...)
- Palmade, Guy, ; Mialaret. Gaston, , .
Sistemul metodelor didactice solicita un criteriu de clasificare, semnificativ
din punct de vedere pedagogic. Unele variante avansate nu au insa consistenta
specifica domeniului, operand la nivelul unor aprecieri comune sau exterioare:
- criteriul vechimii: metode traditionale/clasice - metode moderne/noi;
- criteriul gradului de generalitate exprimat: metode generale/aplicabile la
toate disciplinele si treptele de invatamant; metode particulare/aplicabile
doar la unele discipline si trepte de invatamant;
- criteriul formei de organizare: metode individuale-metode de microgrup - metode
frontale;
- criteriul psihologic: metode de rationament (inductiv-deductiv-analogic).
metode de: analiza, sinteza, abstractizare, generalizare, comparatie, concretizare
logica; metode algoritmice-euristice (...).
in alte situatii, criteriile specifice propuse destrama structura unitara
a actiunii didactice, avansand ideea existentei disparate a unor: metode
de predare, metode de invatare, metode de evaluare; metode de transmitere
a cunostintelor, metode de formare a priceperilor si deprinderilor, metode de
consolidare a cunostintelor, metode de aplicare a cunostintelor etc. Aceasta
modalitate de clasificare nu respecta cerintele abordarii sistemice a activitatii
de predare-invapre-evaluare, tipice didacticii postmoder-ne/curriculare.
Elaborarea unei taxonomii a metodelor didactice solicita avansarea unui criteriu
specific pedagogic, care vizeaza simultan:
- unitatea dintre dimensiunea teoretica si dimensiunea practica a metodologiei
didactice;
- unitatea activitatii de instruire, in calitatea sa de activitate de
predare-invatare-evaluare:
- unitatea existenta la nivelul relatiilor dintre metodele de instruire, care
trebuie raportata la activitatea didactica in ansamblul sau si "nu
la orice actiune concreta, manuala, exterioara" ( Palmade, Guy, , .lll).
Criteriul care poate fi degajat, are in vedere varianta de clasificare
propusa in termenii invatamantului programat: metode bazate
pe observare; metode bazate pe cuvant; metode bazate pe activitate practica,
metode bazate pe instruire programata ( Okon. Vicenty, , . -).
Aceasta varianta a fost valorificata si in didactica noastra moderna care,
plecand de la "principalul izvor al invatarii", distinge
trei mari grupe de metode: metode de comunicare si dobandire a valorilor
social-culturale; metode de explorare sistemica a realitatii obiective; metode
fundamentate pe actiunea practica (la care se adauga si "instruirea programata")
- Cerghit, Ioan, , .-; -.
Taxonomia pe care o avansam este orientata pedagogic in functie de principala
modalitate de structurare a metodei, evidenta la nivelul actiunii didactice.
Din aceasta perspectiva avem in vedere urmatoarele patru categorii de
metode, integrate/integrabile la nivel de sistem:
A) Metode didactice in care predomina actiunea de comunicare: orala expozitiva
(expunerea, naratiunea, explicatia, prelegerea); orala interogativa (conversatia
euristica, dezbaterea, problematizarea, asaltul de idei/"brainstorming").
scrisa (lectura explicativa, dirijata; activitatea cu manualul); la nivelul
limbajului intern (reflectia personala, introspectia).
B) Metode didactice in care predomina actiunea de cercetare a realitatii
in mod direct (observatia sistematica si independenta; experimentul, cercetarea
documentelor istorice); indirect (demonstratia, modelarea).
O Metode didactice in care predomina actiunea practica, operationala:
reala (exercitiul, algoritmizarea, lucrarile practice, studiul de caz); simulata
(jocul didactic, jocul de roluri /dramatizarea).
D) Metode didactice in care predomina actiunea de programare speciala
a instruirii initial comunicare initial comunicare (instruirea programata; instruirea
asistata pe calculator).
Fiecare categorie de metode, prin capacitatea sa integratoare si sinergica,
poate dezvolta un anumit tip de strategie didactica superioara ca sfera de aplicabilitate
si de eficacitate pedagogica: strategia instruirii prin comunicare problematizata;
strategia instruirii prin cercetare; strategia instruirii prin activitatea practica,
strategia instruirii prin tehnologii de programare speciala.
Calitatile fundamentale ale metodelor didactice sunt evidente Ia nivelul proiectarii
pedagogice. Ele marcheaza coerenta metodelor, rezultata din concordanta acestora
cu obiectivele generale-specifice-operationaJe ale activitatii didactice si
eficienta metodelor, rezultata din capacitatea acestora de raportare la conditiile
concrete ale mediului (extra)scolar si ale clasei de elevi.
Perfectionarea metodelor didactice/de invatamant presupune abordarea
urmatoarelor probleme, rezolvabile din perspectiva proiectarii curriculare prin:
) integrarea metodelor la nivelul unor strategii pedagogice bazate prioritar
pe actiuni didactice de comunicare-cercetare-aplicare, apte sa asigure diferentierea
si autoreglarea instruirii;
) valorificarea tehnologiilor de varf ( instruirea asistata pe calculator:
softul pedagogic) la nivelul structurii de functionare a tuturor strategiilor
pedagogice/didactice;
) angajarea problematizarii la nivelul oricarei strategii pedagogice/didactice
(in calitate de metoda didactica) si la nivelul oricarei metode didactice
(in calitate de procedeu didactic);
) adaptarea strategiilor/metodelor didactice la specificul fiecarui nivel de
invatamant (primar-secundar-superior) si domeniu de cunoastere (stiinte,
socio-uman, tehnologic) si al fiecarei trepte si discipline de invatamant.
- Metodologia procesului de invatamant, Mijloacele didactice. Principiile
pedagogice, Procedeele didactice, Strategia pedagogica.