Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
POPULISMUL - IN NUMELE POPORULUI
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
m4r22ri
Scurt\ analiz\ a populismului, ieri ai azi
Peste un deceniu sau dou\, c`nd oieritul va fi disp\rut ca tradiiie romaneasc\, vom regreta c\ ne-am dat l`na pe m`na str\inilor.
(Editorialist roman `n cotidian central, 1997)
Nu este clar dac\ populismul constituie o doctrin\ politic\ de sine st\t\toare, deai exist\ c`teva argumente, precum ai o anume tradiiie `n analiza politic\, `n a-l privi `n acest fel. Ideea central\ a studiului de fai\ este c\ populismul e mai cur`nd o meta-doctrin\, un soi de structur\ ideologic\ foarte general\, recurent\, care poate parazita alte doctrine mai bine definite, `mping`ndu-le c\tre poziiii excentrice. Pentru a oferi totuai un portret acceptabil acestei categorii politice evanescente, subiectul va fi atacat din dou\ direciii. In primul r`nd, `ncep prin a puncta noiiunea cu exemple clasice de populisme, pe care majoritatea cercet\ torilor competenii ai de bun\ credini\ le accept\ ca atare cu alte cuvinte,
`ncerc s\ schiiez portretul paradigmei sale instituiionale. In al doilea r`nd, voi desprinde c`teva tr\s\turi care ar putea caracteriza `n general categoria popu lismelor cu observaiia c\ acestea nu s`nt strict definitorii, ci seam\n\ mai degrab\ tr\s\turilor fizice pe care le au `n comun membrii unei familii, mai accentuate `n cazul unora ai mai aterse `n cazul altora. Aceast\ viziune flexibil\ poate avea dezavantajele ei, `n special din cauza renuni\rii la criterii clare de delimitare. Pe de alt\ parte, ea e util\ pentru analizarea noilor forme pe care le ia populismul `n lumea contemporan\, cu deosebire `n Europa, zona interesului nostru predilect, forme care ar putea sc\pa din vedere `n cazul folosirii unui instrument mai rigid.
Cum poate fi privit populismul? In ce fel se poate vorbi despre el? Exist\ mai multe r\spunsuri clasice la aceste `ntreb\ri (Ionescu ai Gellner, 1969) ai fiecare din cei care se angajeaz\ `n acest demers trebuie s\ adopte o poziiie, cel puiin implicit.



I. Populismul poate fi privit ca o ideologie aparte, cu propria sa istorie, propria ortodoxie ai inerentele sale erezii.
II. Populismul poate fi privit ca un tip mai general de discurs produs de o structur\ mental\ general-uman\, combin`nd mania persecuiiei, teama de necunoscut ai schimbare sau nostalgia dup\ v`rsta de aur, discurs care revine periodic, `n diverse forme, pe scena politic\ (Pollack, 1967). In acest sens, el e mai degrab\ un tip de atitudine, un frison social ce poate `mbr\ca veaminte diverse.
III. Nu lipsit de leg\tur\ cu accepiiunea anterioar\, populismul poate fi privit ca un tip de discurs politic ce caracterizeaz\ anume condiiii social-economice
(Pollack, 1962; Barrington Moore jr., 1967). Cel mai adesea este invocat\ tensiunea `napoiere/modernizare, cu varianta tradiiionalism/schimbare, ce se poate suprapune unor clivaje sociale deja existente precum cele etnice sau religioase.
IV. In fine, populismul poate fi privit, pur descriptiv, ca o sum\ de fenomene istorice, miac\ri politice, sociale sau culturale, f\r\ a urm\ri scopul ambiiios de la punctul (I), acela de a le pune sub umbrela comun\ a unei ideologii cu logic\ proprie.
Dup\ cum am spus, varianta (I) mi se pare posibil\, dar puiin productiv\ ai prea constr`ng\toare, `n special atunci c`nd e vorba de fenomene politice contemporane. Pentru c\ primele momente de glorie ale populismului ca miacare de idei ai practic\ politic\ s`nt plasate `n secolul XIX, tentaiia este de a construi o ortodoxie ideologic\ pe baza acestor experienie, care s\ funciioneze apoi ca un canon de interpretare. Contra acestui eseniialism conceptual, propun o viziune de inspiraiie wittgensteinian\. Exist\ noiiuni ce nu pot fi definite prin criterii stricte, `n termeni de eseni\ comun\ plus difereni\ specific\, pe care noi le dob`ndim `n urma unei sume finite de experienie concrete1. Intersubiectivitatea e asigurat\ de similitudinea relativ\ a experienielor umane, precum ai de comunicare. Aaa se face c\ ajungem s\ folosim cu toiii (sau aproape cu toiii) anumiii termeni prinai din zbor ai s\ ne `nielegem `ntre noi, deai ne-ar fi greu s\ le d\m o definiiie clar\.
Propun s\ privim `n acest fel categoria politic\ de populism2. De peste un secol ai jum\tate, ea a fost utilizat\ `n diverse contexte ai aplicat\ ca o etichet\ multor miac\ri ai fenomene sociale ce aveau atingere cu politica. In m\sura `n care comunitatea academic\, sau o mare parte a ei, a validat anumite ocurenie3, cred c\ nu trebuie solicitate criterii suplimentare. Imping`nd ambiiia analitic\ puiin mai departe, se pot extrage totuai din aceast\ mas\ de experienie istorice anumite tr\s\turi recurente cu condiiia de a nu le transforma `n elemente sine qua non. Cu alte cuvinte, e posibil ca teme, imagini sau moduri de aciiune s\ caracterizeze `n general categoria populismelor, chiar dac\ una sau alta lipsesc
`n anumite instanie particulare. Se `nt`mpl\ `n viziunea ai practica de tip populist ceva similar evoluiiilor din folclor: au loc compuneri ai recompuneri ale discursului, are loc circulaiia de motive pe baza unui repertoriu relativ limitat
ai coerent. Pe scurt, cu ajutorul unui excurs istoric de tip (IV) putem `ncerca s\ extragem anumite caracteristici de familie ale populismelor ce ar corespunde unei viziuni de tip (II) sau (III). Vom constata c\ aceste tr\s\turi contureaz\ un anume gen de atitudine politic\ ce poate fi reg\sit\ peste timp ai spaiiu, ca o excresceni\, `n interiorul aproape tuturor doctrinelor politice standard de la st`nga spectrului politic ai p`n\ la dreapta, de la liberalismul ai conservatorismul clasic, p`n\ la orient\rile post-moderne deai e drept c\ unele dintre acestea au o afinitate sporit\ fai\ de populism.
I. Paradigma istoric\ a populismului
F\r\ a avea nici pe departe preteniii de exhaustivitate ai `ncerc`nd s\ p\strez axarea pe zona european\ ai pe perioada apropiat\ de noi, exist\ c`teva momente istorice importante care trebuie amintite.
1. Populismele secolului XIX. Simplific`nd mult lucrurile ai urm`nd sugestia lui Peter Worsley (Worsley, 1969), putem spune c\ exist\ dou\ mari tradiiii populiste a c\ror influeni\ se simte p`n\ `n ziua de azi ai care, `n ciuda diferenielor dintre ele, apariin legitim acestei categorii. Este vorba de populismul american ai de cel rus, comparate sintetic `n tabelul de mai jos.
SUA Rusia
1. Miacare de mas\

2. Inteligheniia ca lider
3. Susiine proprietatea individual\


(sursa: Worsley, 1969)
In filiaiie american\, populismul este o miacare/ideologie de mas\ a fermi erilor independenii ai a altor categorii sociale modeste, care porneate de jos ai exprim\ niate interese reale ale adereniilor s\i, chiar dac\ de multe ori acestea s`nt definite `n chip nebulos. In principiu, acest populism este pro-capitalist ai reticent `n privinia statului; `n realitate, relaiia e mai complex\, pentru c\ adesea strig\tul populist combin\ anti-etatismul de principiu cu apelurile la interveniie guvernamental\ (proteciionism, bani ieftini etc.). El se `ntemeiaz\ pe ideea democratic\ jeffersonian\: o societate patriarhal\ de fermieri-cet\ieni
ai un stat minimal care s\ nu se fac\ simiit dec`t, eventual, prin subveniii.
In varianta ruseasc\, populismul este `n eseni\ un produs al inteligheniiei urbane hr\nite cu romantism german ai marginalizate `n ce priveate decizia politic\. El predic\ anti-capitalismul pe care ai l-a `nsuait din surse occidentale.
Lucr`nd cu o imagine a poporului de construciie proprie, populismul rus nu are o baz\ de mas\ ai nici revendic\ri precise care ar putea antrena poporul real la aciiune. Profes`nd ideea de import c\ importul de idei altereaz\ spiritul autentic al neamului, populismul rus aplic\ propria gril\ asupra tradiiiei i\r\neati ai extrage de acolo forme specifice de organizare social-economic\, de regul\ colectiviste, pe care le propune ca alternativ\ de dezvoltare. Relaiia cu statul nu e nici aici foarte clar\: `n special prin componenta sa anarhist\, miacarea narodnic\ este un inamic de principiu al instituiiilor statale existente. Pe de alt\ parte, exist\ `n subtextul discursului o nostalgie puternic\ pentru (ipotetica) unitate mistic\ a poporului grupat `n obati s\teati, deci pentru o form\ oarecare de stat deai una de alt gen, reconstruit dup\ un presupus tipic medieval.
2. Populism-i\r\nismul est-european. Inflorind `n secolul XIX, populismul a constituit o surs\ rodnic\ de imagerie politic\ pentru statele nou-ap\rute `n estul Europei, iar moatenirea sa a marcat `n mod consistent perioada interbelic\.
Deai mai apropiat la origine de tradiiia rus\, din care s-au ai inspirat `n mod declarat numeroai doctrinari, populismul din statele est-europene s-a `ndep\rtat treptat de aceasta, ajung`nd s\ capete tr\s\turi distincte `n perioada interbelic\.
Ghii\ Ionescu sintetizeaz\ foarte bine aceast\ miacare centrifug\, disting`nd trei stadii `n istoria ideilor populist-i\r\niste `n aceast\ parte de lume (Ionescu, 1969): narodnicismul propriu-zis; tranziiia populismului c\tre i\r\nism `n afara spaiiului politic rus; abandonarea atitudinilor populiste de c\tre i\r\nismul est-european evoluat , atitudini care s`nt preluate de extremele politice st`ng\ ai dreapt\ `n perioada interbelic\.
Chiar `n versiunile sale radicale, cum a fost cea practicat\ de regimul
Stamboliiski `n Bulgaria, i\r\nismul est-european se distinge `n c`teva puncte importante de cel rusesc: are un poteniial mobilizator real, converge cu proiectul naiional ai se afl\ `n relaiii mai bune cu statul. Moatenind niate societ\ii predominant rurale4, elitele est-europene care au pornit `n secolul trecut construciia naiional\ au fost nevoite s\ utilizeze masiv tradiiia ai valorile i\r\neati. Aaa se face c\ i\r\nismele au fost mai cur`nd etatiste, pentru c\ statul fusese conceput pornind de la i\rani. In ciuda diverselor proiecte originale de reform\ social -economic\ pe care le avansau, ele nu au pus sub semnul `ntreb\rii legitimitatea organismului statal ce abia fusese creat, dup\ zeci de ani de eforturi. Dimpotriv\,
`ncercau s\ se foloseasc\ de stat ca de un instrument util reformelor propuse.
In plus, o `ntreag\ categorie de oameni de cultur\, `n special scriitori, au
`mbr\iiaat cu convingere ideile populist-i\r\niste, d`nd la iveal\ nenum\rate lucr\ri de m`na a doua care exaltau ruralitatea dar ai capodopere. Acestea au devenit `n timp parte a patrimoniului cultural naiional, ca rezultat al eforturilor de c\utare/inventare a unor r\d\cini solide pentru tinerele societ\ii ai state.


3. Populismul extremelor interbelice. Dup\ cum am mai spus, pe m\sur\ ce i\r\nismul est-european se maturiza ai vira c\tre Realpolitik, schimbare produs\ `n parte ai ca urmare a accederii partidelor respective la poziiii de r\spundere `n stat5, populismul devenea atitudinea predilect\ a extremelor politice. S-a glosat extrem de mult `n literatura de specialitate pe marginea asem\n\rilor ai deosebirilor dintre fascism ai comunism, fiecare cu nenum\ratele sale disidenie ai specificit\ii locale, ai nu e aici locul pentru o analiz\ de detaliu.
R\d\cina populist\ a am`ndurora se impune `ns\ cu puterea evideniei: at`t comunismul, c`t ai fascismul au avut ambiiia s\ construiasc\ largi miac\ri de mas\ ai s\ realizeze o leg\tur\ de tip mistic, imediat\, `ntre elita legitim\ ai popor. Ele au `ncercat s\ scape de disconfortul societ\iii eterogene elimin`nd categorii sociale, respectiv minorit\ii, indezirabile. Ambele vehiculau ca axiome variante ale aceloraai cliaee economice (vezi seciiunea urm\toare) ai, `n ciuda faptului c\ unul era cu prec\dere progresist iar cel\lalt naiionalist, se luptau de multe ori pentru acelaai segment de electorat radical. Ambele au privit cu o ostilitate de principiu interesele segmentare ai modul lor de agregare `n cadrul instituiiilor democratice, propun`nd scurt\turi c\tre presupusul bine colectiv.
Trebuie `ns\ remarcat faptul c\ aceast\ coereni\ doctrinar\ e greu de reg\sit `n planul aciiunii politice. In special fascismul a avut `n practic\ numeroase grade
ai nuanie: ateu la origine, el a folosit de multe ori o retoric\ religioas\6; radical prin definiiie, el a dat naatere ai unor regimuri conservator-autoritare aflate doar la jum\tatea drumului c\tre fascism7. Sf`raitul celui de-al doilea r\zboi mondial a adus cu sine dispariiia fascismului de tip interbelic. In Europa de Est, ocupaiia militar\ sau insureciiile domestice au impus pe cale armat\ regimul de tip sovietic, f\c`nd inutil efortul de a mai construi partide comuniste de mas\ care s\-ai dezvolte retorica populist\ pentru a acapara electorat8 .
4. Populismul postbelic clasic . Dup\ r\zboi, o dat\ cu delegitimarea fascismului ai ieairea i\rilor est-europene din scena politic\ a continentului, populismul a redevenit o afacere a dreptei tradiiionale. Av`nd `n vedere c\ societ\iile occidentale erau la acea dat\ `n plin proces de de-ruralizare ai industrializare, parcurg`nd boom-ul economic al anilor 50, miac\rile populiste au g\sit o nia\ electoral\ `n fermierii ai micii meseriaai care se simieau excluai de la beneficiile aduse de modernizare. In mare, noua ideologie ap\ra valorile tradiiionale, familia, mica proprietate rural\ sau mica afacere, asaltate de produciia de mas\ ai liberalismul social. Lu`nd chipul ai asem\narea electoratului lor, noile miac\ri aveau o retoric\ viguroas\ ai simplist\, erau uaor autoritare
ai xenofobe. Populismul european `mbr\ca tot mai mult tr\s\turi nord-americane, cu tot cu suspiciunea sa fai\ de str\ini, aversiunea fai\ de comeriul internaiional
ai solicit\rile explicite de subveniii (de obicei agricole), care `l f\ceau s\ fie etatist.
Exist\ dou\ variante importante `n care a funciionat acest populism postbelic.
Cea moderat\, caracteristic\ partidelor agrariene scandinave, aflate la marginea categoriei, este populist\ numai datorit\ unor excese `n aceast\ direciie. In fapt, aceste partide nu erau nou-venite pe scena politic\, ele fiind create spre sf`raitul secolului trecut. Ins\ `n special `n contextul schimb\rilor accelerate de dup\ r\zboi au devenit evidente impulsurile lor conservatoare `n plan cultural, `mbinate cu anti-industrialismul, promovarea egalit\iii sociale, a cooperatismului ai a interveniiei statului `n economie. Aaa se face c\ ele s-au aliat cel mai adesea cu social-democraiii. Paradoxal, tocmai dizolvarea bazei lor rurale `n anii
50- 60, silindu-le s\ se orienteze c\tre electoratul urban, a f\cut ca discursul lor s\ se `nt\reasc\ ai s\ capete note stridente. Varianta a doua de populism, cea radical\, este cel mai bine reprezentat\ de poujadism. In prima parte a anilor
50, miacarea francezului Pierre Poujade a pedalat cu mult succes pe sentimentul de insecuritate ai alienare al grupurilor tradiiionale (`n special fermieri), reuaind s\ p\trund\ `n Adunarea Naiional\ `n 1956. Triumful s\u nu a fost durabil, `ns\ a inaugurat un stil de aciiune de mare succes `n deceniile ce vor urma.
5. Populismul globalist . At`t `nainte, c`t ai dup\ cel de-al doilea r\zboi mondial, lupta de emancipare a popoarelor din colonii a dat naatere, dup\ cum era de aateptat, unor miac\ri politice construite pe baz\ naiional\/etnic\/regio nal\/religioas\. Ele s-au legitimat astfel `n ochii concet\ienilor ai au devenit `n majoritatea cazurilor foria politic\ dominant\ dup\ dob`ndirea independeniei.
Cum succesul economic `nt`rzia s\ apar\, noile state r\m`n`nd s\ alc\tuiasc\ ceea ce s-a numit ulterior lumea a treia, marginalizarea perpetu\ trebuia explicat\ cumva. Mare parte din aversiunea fai\ de vechile puteri coloniale s-a transferat atunci asupra i\rilor bogate (lumea `nt`i) sau a sistemului mondial `n ansamblul s\u, lu`nd astfel naatere un soi de populism inter-statal. El a alimentat diverse teorii, dintre care unele au ajuns chiar s\ `mbrace hain\ academic\ (neocolo nialism, teoriile dependeniei centru-periferie) ai s\ capete un statut de respecta bilitate prin anii 60- 70, c\z`nd `n desuetudine mai apoi. Aceste teorii s-au completat bine cu cele ale neo-marxiatilor europeni preocupaii de ordinea inter naiional\9. Ideea de baz\ ar fi c\ actualul sistem economic capitalist s-a n\scut exploat`nd `n beneficiul lumii `nt`i un dezechilibru de forie pe plan mondial pe care are tot interesul s\ `l `ntreiin\. Lumea a treia este iinut\ dependent\ prin asimetria fluxurilor de materii prime ai produse finite iar mai nou, dup\ invalidarea empiric\ a acestei ipoteze, prin inechitatea de pe pieiele de capital.
Noul tip de colonialism este r\spunz\tor de majoritatea racilelor de pe glob, de la subdezvoltare p`n\ la suprapopulare, poluare ai alienarea individului1 0 .
Aceast\ retoric\ globalizant\ a devenit parte integrant\ a discursului public
`n lumea a treia ai ideologia preferat\ a Miac\rii de nealiniere, `nt\rind tendiniele populiste existente deja `n politica domestic\ de acolo11 . Capitalismul mondial,
ai `n special SUA, a constituit duamanul s\u `nveraunat. Ea a fost `ns\ adoptat\
`n diverse momente ai de regimurile comuniste sau de st`nga radical\ occidental\
ai servit\ propriilor ascult\tori.
Dup\ cum spuneam, teoriile neocolonialiste p\reau s\ fi pierdut din vigoare
`n anii 80- 9012. Ins\ ele revin `n actualitate, `n form\ uaor modificat\, `n
Europa de Est dup\ 1989, cu deosebire `n fosta URSS ai `n i\rile balcanice. Sub eticheta de geopolitic\, geostrategie sau teorii ale frontierei se practic\ `n continuare un realism schematic ce reduce totul la asaltul Vestului asupra Estului
ai `nt\reate pornirile anti-occidentale deja existente.
Cele cinci tipuri de populism prezentate mai sus corespund unei perioade moderne a politicii europene. Ins\ deceniile aapte ai opt ale secolului nostru marchez\ intrarea `n etapa post-modern\ `n lumea occidental\ ai este `n special meritul lui Ronald Inglehart de a fi teoretizat aceast\ schimbare
(Inglehart, 1977; Inglehart, 1990). In eseni\, e vorba de faptul c\ `n numai dou\ decenii, de prin 1960 ai p`n\ prin 1980, societatea occidental\ s-a schimbat radical. Diversificarea economic\, ascensiunea f\r\ precedent a sectorului servicii ai mobilitatea social\ au produs declinul claselor, baza partidelor tradiiionale. Createrea nivelului general de educaiie a permis oamenilor s\ nu mai voteze pe baz\ de identitate social\, ci mai degrab\ pe probleme , strategic. Succesul statului bun\st\rii ai createrea nivelului de viai\ au f\cut ca grijile materiale s\ treac\ `n plan secund, importante devenind acum valorile post-materiale. Consecinia politic\ a acestor transform\ri a reprezentat-o deali nierea: spargerea capsulelor electorale clasice ai sl\birea afilierii politice de-a lungul variabilelor demografice. A devenit mai greu de prezis cum va vota cineva atiindu-i v`rsta, sexul, nivelul de instruciie ai ocupaiia. Aceast\ volati lizare electoral\ a dus la proliferarea partidelor ai `n special a Noilor Miac\ri


Sociale (NSM), care se definesc mai cur`nd `n termeni de stil de viai\ dec`t `n cei tradiiionali de st`nga-dreapta: pacifiati, ecologiati, feminiati, automobiliati
(anti-ecologiati), pensionari. Ea a dat un nou av`nt forielor regionaliste, cu at`t mai mult cu c`t aceasta venea `n concordani\ cu noua tendini\ european\ de transfer al puterii la nivel local. Nici partidele mari nu au traversat neschimbate aceast\ perioad\. Dac\ se vorbeate ast\zi de o Nou\ St`ng\13 ce ar fi `nlocuit vechiul socialism muncitoresc, la aripa dreapt\ a spectrului politic populismul cap\t\ ai el forme originale.
6. Noua Dreapt\. Exist\ la ora actual\ `n Europa nenum\rate grup\ri ce pot fi puse `n mod `ndrept\iit sub aceast\ etichet\, `ntre care puiine s`nt cu adev\rat nou ap\rute. Ins\, deai originea lor este divers\ grup\ri neo-fasciste, ca
Republicanii `n Germania, Miacarea Social\ Italian\ sau Liberalii Austrieci; naiionaliste, precum Frontul Naiional `n Frania, Aciiunea Naiional\ `n Elveiia sau Centrul Democrat `n Olanda; etnice, ca Blocul Flamand `n Belgia, regionale precum Liga Nordului `n Italia sau Sinn Fein `n Irlanda exprimarea lor politic\ a fost marcat\ decisiv de transform\rile social-politice descrise mai `nainte.
Aceste grup\ri nu au o baz\ social\ masiv\14, iar electoratul lor e destul de pestrii ai imprevizibil (`n cazul miac\rilor etnice sau regionale, `n interiorul respectivelor segmente). Ceea ce le uneate este virulenia limbajului, ideologia anti-sistem pe care o practic\ ai faptul c\ s`nt conduse de personalit\ii zgomo toase ai charismatice. Plec`nd uneori de la disfunciionalit\ii reale ale mecanis melor democratice, liderii Noii Drepte `ai mobilizeaz\ susiin\torii contest`nd `n ansamblul lor instituiiile statului ai elita conduc\toare `n special partidele tradiiionale ai parlamentele. Ei `ncurajeaz\ o cultur\ a ne`ncrederii demasc`nd conspiraiia politicienilor `mpotriva omului simplu, conspiraiie `n care nu de puiine ori s`nt amestecate ai forie str\ine (UE, guvernul american, companiile multinaiionale, FMI). Temele predilecte de campanie s`nt cele de fric\ social\
ai protest corupiia, criminalitatea, imigraniii, federalizarea european\ iar soluiiile propuse s`nt de natur\ autoritar-ierarhic\, bazate pe valori colectiviste.
Aceste partide critic\ `n egal\ m\sur\ capitalismul ai socialismul ai accept\ jocul electoral democratic doar provizoriu, din motive instrumentale, p\str`nd rezerve `n privinia valorii sale intrinseci (Ignazi, 1992).
7. Anarho-libertarienii. Privite la `nceput ca o curiozitate nordic\, deoarece capul lor de pod `n Europa l-a reprezentat Scandinavia, partidele liberal-radicale au ajuns s\ constituie `n ultimele decenii o realitate notabil\, deai marginal\.
Doctrina lor a existat permanent `n stare poteniial\ `n filosofia politic\, iar modelul de aciiune l-a reprezentat libertarianismul american ce revine periodic
`n prim-plan cu diverse proiecte politice punctuale. Aceste grup\ri fac parte din categoria mai larg\ a partidelor pe o singur\ problem\ 15 ai ai-au luat cel mai adesea numele de Partidul Progresului (Danemarca, Norvegia, Islanda) sau pur
ai simplu Dreapta (Olanda). Orientarea lor este hot\r`t individualist\ ai anti -etatist\, venind cu soluiii-miracol la problemele economice ale momentului: reintroducerea etalonului-aur (sau argint) pentru combaterea inflaiiei, reducerea drastic\ a fiscalit\iii `n paralel cu aplatizarea curbei impozitelor. In special aceast\ din urm\ chestiune a prins pe continentul european, iar faptul c\ libertarienii au fost at`t de activi `n i\rile scandinave se explic\ ai prin fiscalitatea mare de aici. Marca populist\ a aciiunii libertarienilor o dau `n special anti -etatismul lor vehement ai discursul maximalist ai catastrofic, uaor deplasate `n contextul democraiiilor solide, bazate pe participare real\, din nordul Europei.
Reprezentativ este cazul Partidului danez al Progresului (Glistrup). Liderul s\u a atacat violent statul, instituiiile sale ai birocraiia `n general, chem`nd la nesupunere civic\ `n privinia pl\iii impozitelor. Performania electoral\ a PP `n anii 80 a oscilat `ntre 3,5 ai 9% din voturi, iar conflictele cu autorit\iile l-au dus `n dou\ r`nduri pe Glistrup la `nchisoare.
8. Noua St`ng\ nealiniat\. La fel ca ai cea veche, Noua St`ng\ predic\ valorile egalit\iii sociale ai suspiciunea fai\ de piai\ (`n forme mai moderate, totuai). Ceea ce e nou este respingerea ideii c\ birocraiia de stat ar putea realiza o redistribuire echitabil\. Idealul NSM este participarea direct\ a cet\ienilor, iar forma lor predilect\ de organizare este una lax\, descentralizat\, bazat\ pe activism civic ai stimulente morale. De obicei, proporiia `ntre membri ai simpatizanii este foarte mic\. Din cauza ne`ncrederii `n structurile organizate ai birocraiii, aceste NSM se disipeaz\ ai devin neguvernabile din momentul `n care ating o anume mas\ critic\, ajung`nd s\ fie conduse practic de un cerc restr`ns de activiati conectaii prin leg\turi informale sau de micul grup parlamentar, c`nd acesta exist\. Contactul lor cu electoratul, el `nsuai instabil, t`n\r, educat, vot`nd strategic, este slab ai, datorit\ tensiunilor interne constitutive (pragmatism electoral vs. idealuri anti-sistem), NSM au viai\ scurt\, fiind predispuse c\tre fragmentare (Kitschelt, 1990). Aceste grup\ri pacifiste, feministe, ecologiste, pro-referendum etc. nu s`nt populiste prin definiiie, promov`nd adesea niate principii absolut onorabile; `ns\ fac adesea paai serioai `n aceast\ direciie, `n special prin aripile lor radicale, care `mp\rt\aesc cu Noua Dreapt\ idei anti -business, precum ai convingerea c\ starea actual\ de lucruri este rezultatul unei conspiraiii a celor puiini `n defavoarea celor mulii (complexul militaro-industrial, patriarhatul, firmele multinaiionale, casta politic\ tradiiional\). De aici, necesi tatea unei reforme din temelii a `ntregului aaez\m`nt social-politic, respingerea intermedierii instituiiilor ai chemarea la aciiune direct\.
9. Populismul extremist est-european dup\ 1989. Pe acest fundal miac\tor al politicii europene post-moderne, `n 1989 intr\ din nou `n scen\ i\rile foste comuniste. Av`nd `n vedere unicitatea experieniei totalitare ai traumele sociale majore survenite `n aceast\ parte a continentului dup\ r\zboi, este mai degrab\ surprinz\toare rapiditatea cu care spectrul lor politic se aliniaz\ la cel european.
Deai nivelul general de bun\stare e departe de cel vestic, deci nu s-ar putea spune c\ valorile materiale tradiiionale ai-ar fi pierdut actualitatea, multe grup\ri politice adopt\ un stil de organizare ai o retoric\ de tip NSM, post-moderne.
Acest lucru este cu at`t mai evident `n cazul partidelor populiste.
La extrema dreapt\, `ncerc\rile de a resuscita miac\rile interbelice au eauat.
Noile partide naiional-populiste de succes1 6 copiaz\ mai degrab\ Frontul Naiional al lui Le Pen, filiaiie pe care acesta o recunoaate de altfel cu satisfaciie ai face totul s-o consolideze. Reg\sim deci ai la emulii est-europeni cam aceleaai teme virulente anti-sistem, xenofobia adaptat\ la ceriniele locale, autoritarismul, electoratul de extraciie divers\ ai cam aceleaai procente la urne. Dac\ aceasta este `n general situaiia `n Europa central-estic\, `n schimb `n fosta URSS,
Romania, Bulgaria ai Iugoslavia, grup\rile naiionalist-populiste nou ap\rute pe calapod NSM au un concurent puternic `n populismul naiionalist promovat de partidele socialiste foatii comuniati nereformaii. In aceste i\ri, `n care regimul comunist a surprins `ntr-un stadiu incipient procesul de modernizare social\, el a reuait, `n mod paradoxal, s\-ai anexeze complexul cultural tradiiional ai instinctele naiionaliste. Aaa c\ ast\zi `nt`lnim aici o singur\ extrem\ politic\, roau-brun\, care monopolizeaz\ `n bun\ parte utilajul populist radical.
10. Populismul civic. Deai nu are nici pe departe virulenia ai valeniele distructive ale celui precedent, deci `ncadrarea sa `n aceeaai categorie ar putea fi socotit\ ciudat\, nu se poate nega c\ exist\ `n Europa de Est un populism mai special, civic , care se inspir\ conatient sau nu din Noua St`ng\ vestic\. El nu e foarte consistent `n practic\, `ns\ e plin de prestigiu ai de poteniial ideologic mobilizator. Acest populism este prin exceleni\ moralist, democratic ai inteniio neaz\ s\ reformeze temeinic modul de aciiune public\, avans`nd ideea de politic\ a anti-politicii . Iniiiatorii s\i se num\r\ printre cei mai renumiii disidenii sub vechiul regim, iar catalizatorul l-a constituit infirmarea marilor aatept\ri legate de pr\buairea comunismului: revoluiia moral\ nu s-a produs iar politica de partid nu era deloc ceea ce aateptaser\ teoreticienii ai practicienii anti-comunismului. Pe acest fond de av`nt bine inteniionat au luat fiini\ miac\ri ample ai nestructurate Fronturi, Forumuri, Alianie Civice. Ele respingeau ideea politicii tradiiionale de partid17 ai doreau s\ implice activ ai direct pe fiecare cet\iean `n luarea deciziilor, acord`nd puterea celor f\r\ de putere , dup\ expresia lui Havel. Miac\rile civice aduceau `n ateniie teme urgente ai necesare, precum participarea democratic\, descentralizarea, lupta anti-corupiie,


`ns\ de multe ori propunerile avansate aveau un aer utopic sau chiar cvasi -religios, dup\ cum au susiinut criticii lor (Havel & Klaus, 1996) pled`nd nu doar pentru reformarea sistemului politic, ci chiar a naturii umane. Ca ai omo loagele lor din Vest, nici aceste miac\ri moderat-anti-sistem nu au putut dep\ai disfunciionalit\iile generate de nestructurare ai de distribuiia vicioas\ a stimu lentelor pentru participare, `mp\rt\aind aceeaai soart\ efemer\. Fragmente ale miac\rilor civice au abandonat retorica ampl\ a `nceputurilor, s-au transformat
`n partide propriu-zise ai s-au aliniat taberelor de pe scena politic\ cu mai mult
(Cehia, Ungaria, Slovacia) sau mai puiin (Bulgaria, Slovenia, Romania) succes.
II. Tr\s\turi ale populismelor
11. Putem trece acum la identificarea unor tr\s\turi ale familiei ideologice populiste, insist`nd asupra observaiiei impotante din preambul: nu fiecare dintre ele caracterizeaz\ toate instaniele concrete de manifestare ale acesteia.
Ceea ce nu spulber\ aerul de `nrudire dintre exemplele enumerate `n seciiunea precedent\.
Populismul uzez\ de un limbaj generalizator ai av`ntat, cu dese puseuri milenariste. El nu se risipeate `n am\nunte, ci construieate amplu `n timp ai spaiiu, proiect`nd un trecut sau un viitor ideal v`rsta de aur, ce trebuie reg\sit\. Populismul este moralist, face apel la inteniii ai sentimente, dispreiuind pragmatismul ai instrumentalitatea.
Populismul propune o viziune politic\ viguroas\, bazat\ pe imagini simple, geometrice ale societ\iii, izvor`nd dintr-o cultur\ politic\ parohial\. Comunitatea este conceput\ fie ca un organism biologic, fie ca o mic\ gospod\rie familial\
(de regul\, rural\), ceea ce are consecinie importante `n planul soluiiilor politice pe care le propune. Acestea se bazeaz\ pe proiectarea rezolv\rilor domestice la scar\ naiional\ ai internaiional\, inclusiv atunci c`nd e vorba de relaiii economice.
De asemenea, populismul uzeaz\ frecvent de imagerie antropomorf\ ai de termeni de rudenie transpuai politic pentru a descrie funciionarea instituiiilor statului sau pentru a-ai mobiliza susiin\torii.
Critica instituiiilor fiind radical\, soluiiile propuse s`nt asemenea ai vizeaz\ schimbarea din temelii . Populismul are numai disprei pentru gradualism ai compromisuri.
Populismul este xenofob `n diverse grade, aaa cum s`nt de obicei ai masele c\rora li se adreseaz\. El respinge din instinct str\inul, schimbarea, noutatea, av`nd puiine resurse de a le asimila. Teama de schimbare nu atenueaz\ radica lismul revendic\rilor, pentru c\ de regul\ acestea vizez\ recuperarea unei st\ri originare fericite.
In afar\ de str\ini, nimeni nu e dispreiuit mai mult `n populism dec`t intermediarii, de orice natur\ ar fi ei. De unde ne`ncrederea funciar\ `n insti tuiiile economice sau politice ai proiectul leg\turii directe, aproape mistice,
`ntre lideri ai popor.
Populismul este anti-elitist, chiar atunci c`nd e o miacare dominat\ de elite
(precum cel rusesc). Omul simplu este exaltat din convingerea cvasi-religioas\ c\ el e din fire cinstit, bun ai are `ntotdeauna dreptate. Multe lucruri s-ar rezolva dac\ decizia politic\ ar `nc\pea pe m`na oamenilor simpli. Prin contrast, elita e corupt\, lenea\ ai r\u-inteniionat\, intermediind `n mod inutil `ntre liderul charismatic ai mase.
Teoriile conspiraiionale joac\ un rol crucial `n demersul populist, ele oferindu-i o viziune asupra lumii simpl\, coerent\ ai cuprinz\toare. Adres`ndu-se unor segmente de public frustrate prin marginalizare ai lipsite de resursele intelectuale necesare pentru a `nielege modul de funciionare a societ\iii moderne complexe, populismul aduce exact acel rudiment de explicaiie care se cere: de obicei, variaiiuni pe tema cineva pl\nuieate s\ ne exclud\ . Intr-o formulare foarte nimerit\, teoria conspiraiiei este pentru politic\ ceea ce e animismul pentru atiini\
(Minogue, 1969, p. 207) o cale de a elimina anxietatea prin raiionalizare.
Populismul este `nclinat `n mod natural c\tre monolitism politic. El postuleaz\ existenia unui interes general, acela al poporului , ai demonizeaz\ interesele segmentare care i se opun. Coabitarea sa cu sistemul democratic e una plin\ de peripeiii. Atunci c`nd poporul e majoritar, precum `n democraiia american\ la `nceputurile sale sau `n America Latin\ ast\zi, populismul este hiper-democrat, plebiscitar. Ins\ c`nd poporul e `n minoritate, el se orienteaz\ spre soluiii autoritare.
O sub-clas\ important\ de caracteristici ale categoriei populismelor are la baz\ cliaeele economice pe care acesta le vehiculeaz\.
Populismul este opac fai\ de principiile economice anti-intuitive, cum ar fi cele ale avantajului comparativ (de unde rezervele fai\ de comeriul inter naiional liber) sau cel al auto-limit\rii preiului prin jocul pieiei. El supra -apreciaz\ capacitatea guvernului de a influenia preiurile, `n sus sau `n jos, ai consider\ dob`nda o form\ de exploatare a celor ce muncesc (mici meseriaai, fermieri etc.).
Activitatea productiv\ autentic\, singura onorabil\, este cea fizic\ (agricol\ sau manufacturier\). Populismul opereaz\ de preferini\ cu indici globali ai produciiei fizice ai nu e interesat de eficienia economic\.
Populismul ignor\ legile ai constr`ngerile aciiunii colective a ageniilor raiionali, explic`nd totul prin sentimente ai inteniii (bune sau rele). Dac\ ceva nu merge, este pentru c\ cineva saboteaz\, oamenii s-au tic\loait, s`nt egoiati sau, mai de cur`nd, st\p`niii de sechele comuniste . Soluiia iine `ntotdeauna de acea inginerie moral\ misterioas\ care se cheam\ schimbarea mentalit\iii .
Suspiciunea fai\ de intermediari atinge un maxim pe t\r`mul economic.
Aceatia, fie ei comercianii, finaniiati, economiati, bancheri sau transportatori au un nume consacrat speculanii. Fiziocratismul economic spontan al popu lismului se cupleaz\ cu viziunea sa politic\ rigid\ pentru a proiecta o societate corporatist\ `n avantajul omului simplu, muncitor.
In Europa de Est, populismul are ai un anume specific. In cadrul societ\iii autarhice a produc\torilor fizici , exist\ loc pentru `nc\ dou\ categorii impor tante. Instituiiile aparatului de stat, `n primul r`nd armata, s`nt acceptate, ultima fiind chiar popular\. Ele moatenesc legitimitatea conferit\ de lupta de eliberare naiional\. Apoi exist\ intelectualii naiionali18 , cei care f\uresc cultura `n primul r`nd ca marc\ a identit\iii comunitare, se revendic\ de la popor, `ai asum\ misiunea de a-i c\l\uzi destinul ai de a-l lumina, folosind `n acest scop mijloacele vremii ( cobor`nd `n popor `n secolul trecut, promov`nd cultura naiional\ prin scris sau la TV ast\zi). Aceast\ miacare de du-te-vino, de urcare din ai cobor`re `n popor, legitimeaz\ ca un contract social demersul intelectualului ce se pune `n fruntea neamului s\u, elogiindu-l. In aceste condiiii, modelul societ\iii ideale se rotunjeate la triada produc\tori aparat de stat intelectuali.



Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)




Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910



 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta