x8k13kl

Unii autori96 considera jurnalul (emisiunea de stiri) de televiziune ca un fenomen extrem de complex care pune in r elatie discursuri orale si scrise, sisteme gestuale, culori si imagini, adesea pe un fond muzical semnificativ.
Jurnalul de televiziune se articuleaza la mai multe niveluri comunicationale.
Unor categorii diverse si specializate de emitatori (prezentatori, mediatori, moderatori, intervievati, actori politici, analisti politici, martori, multime nediferentiata sau cu optiuni clare etc.), le corespund categorii de destinatari care se pot, mai mult sau mai putin, delimita cu usurinta (publicul retelei sau al postului, electori potentiali, adeversari sau sustinatori etc.).
Strategiile comunicationale sunt compexe si cuprind intr-o mare masura (dar fara a le putea disocia clar) strategiile actorilor politici si ale (conducerii si orientarii) postului respectiv de televiziune.
O importanta deosebita o au in aceste strategii mesajele directe sau documentare care se
“intersecteaza” in diferite moduri.
Din perspectiva limbii si a registrelor semiotice, jurnalul televizat poate fi privit ca un caleidoscop care configureaza, intr-o succesiune rapid a sau in simultaneitate, cuvinte, simboluri, imagini, sunete etc. ale unui sistem referential al lumii si culturii politice.
O problema aparte a jurnalului televizat o reprezinta “pozitionarea actorului politic”, care este o “prezenta” prin figu ra, iar prin discursul politic, este, in acelasi timp, o “reprezentare politica” pe micul ecran. In acest context, sunt foarte importante strategiile de comunicare ale discursului politic in televiziune, care trebuie sa indeplineasca criterii cum ar fi: adecvare conceptuala si terminologica, concizie, inteligibilitate, structurare pe teme, subteme, formule introductive si finale etc.

In cadrul interviurilor televizate luate actorilor politici romani tinde sa se generalizeze ca formula finala “de politete” constructia “(si) eu va multumesc” cu accent frastic si contrastant pe pronume. Aceasta poate fi considerata pe langa o marca a politetii si o ex presie a
“modestiei ” actorului politic intervievat, care este doar aparenta deoarece produce, de fapt, o inversare a raportului intervievator- intervievat, o remanenta a figurii politice si a discu rsului sau in memoria telespectatorului, prin avantajul ultimei replici.
Folosirea unor formule ale stilului jurnalismului sportiv care face placere publicului reprezinta o forma aparte de apropiere a discursului politic de discursul sportiv care apartine
“entertainment”-ului si se bucura, in consecinta, de audiente record):
X termina in apoteoza; X bate recorduri; “X revine in forta”; “Ion Iliescu “ev adeaza” din pluton” aA 2753,1999,1i
In viziunea autoarei, folosirea excesiva a limbajului sportiv duce in cele din urma la o diluare a analizei in cadrul domeniului politic.

STUDIU DE CAZ
Limbajul emisiunilor televizate de analiza politica

“Constientizarea este primul pas catre emancipare”
Norman Fairclough, Limbaj si putere *

0. Studiul isi propune sa descrie cateva particularitati ale limbajului folosit in emisiunile de televiziune dedicate analizei fenomenului politic romanesc actual.


Analiza va urmari textul emisiunii “Profetii despre trecut”1 din 16 aprilie 2000, si va incerca,
in masura in care va fi posibil, sa incadreze anumite aspecte lingvistice selectate in tendintele mai generale de evolutie a variantei limbii literare standard folosite de mass media.
Difuzarea acestei emisiuni se inscrie in tendinta generala a televiziunilor de a avea
“ cel putin o data pe saptamana un program de analiza politica interna si externa, in care se explica sensul mai adanc al evenimentelor” 2.

1. Ar fi de asteptat ca o limbajul unei emisiuni de televiziune dedicate analizei fenomenului politic romanesc actual sa contina numeroase elemente ale terminologiei3 specifice.
Ex tinderea sferei de utilizare a unor termeni dincolo de un domeniu strict specializat reprezinta un fenomen care determina un nou mod de abordare a granitei dintre cunoasterea stiintifica si cunoasterea obisnuita. In contextul “erei informationale”, tendinta de migrare a terminologiilor spre lexicul comun reprezinta o forma de manifestare a ceea ce Lerat numea
“laicizarea pro gresiva a cunoasterii” .

Discursul politologic analizat contine relativ putine elemente terminologice specifice, cele mai multe accesibile pu blicului larg, ceea ce poate constitui o caracteristica a acestui tip de emisiune de televiziune (clasa politica, opozitie, lider, afiliere politica, extremist, interese de clasa politica, opinia publica, principiul apolitismului).

Se remarca, de asemenea, aparitia unor termeni ce apartin lexicului specializat din alte domenii, in special din cel economic. Folosirea acestora s-ar putea datora faptului ca un discurs politic de analiza a fenomenului politic nu poate sa ignore realitatea extralingvistica a legaturilor dintre politic si economic (reesalonare, crestere economica). Unii termeni din aceasta categorie circula si in limba comuna cu sens economic larg (comision, afacere).

Discursul analizat contine numeroase referiri la organizatii politice, redate prin formele terminologice care sunt aferente siglelor - PDSR, PRM, PUNR, UFD rostite, acolo unde este cazul,cu vocale de sprijin PeDeSeRe, PeReMe, PeUNeRe, UfeDe). Nu lipsesc nici elementele terminologice care ii desemneaza pe adeptii acestora (taranist, democrat) . O anumita ambiguitate a discursului mediatic este legata de folosirea termenului democrat pentru desemnarea membrilor Partidului Democrat. Acesta ilustreaza un sens special,
“autohton” al notiunii si impunerea sa in acest context poate “beneficia” de valorile puternic pozitive cu care este creditat termenul in acceptiunea sa universala.

Alte elemente ale terminologiei folosite desemneaza, metonimic, in maniera “economica” si internationala a stilului politic si jurnalistic, anumite stadii ale fenomenelor analizate (etapa post-Helsinki).
Din perspectiva captarii audientei printr-un limbaj expresiv, anumite denumiri ale unor organisme internationale se afla adesea in contexte inedite (declaratia de dragoste pentru
Uniunea Europeana).

Discursul politologic analizat contine numeroase referiri la nume de institutii nationale, formularile fiind adesea eliptice, ca reflex al tendintei mai generale spre economie lingvistica
: Camera (pentru Camera Deputatilor), Agricultura (pentru Ministerul Agriculturii) . Uneori termenii se afla in contexte stilistic-discordante a Peste 26000 au fost vaduvite de Ministerul
Finantelor, ofera munitie adversarilor in campania pentru Cotroceni (metonimie pentru
Presedintie) i sau in vecinatatea unei aluzii intertextuale la un slogan al postului gazda a emisiunii (Pe frontispiciul Parlamentului roman ar trebui sa stea scris : Noua nu ne pasa).

2. Transmiterea explicatiilor fenomenelor politice se face intr-un cod lingvistic in care depasirea limitelor dintre variantele stilistico-functionale ale limbii si dinamica sensurilor (in cazul unor termeni apartinand unor alte domenii) reprezinta o tendinta frecv enta a carei justificare, in limba romana actuala4 o constituie imbinarea functiei de comunicare cu cea ex presiva a limbii.
Astfel, termenii folositi in discursul politologic de televiziune capata sensuri noi prin devierea fata de statutul lor semantic si contextual strict.

Limbajul folosit in analiza fenomenului politic este dominat de termeni specifici domeniului militar, utilizati cu alte sensuri decat cele specializate. Interpretarea noilor sensuri ca figurate pare a fi justificata de incalcarea restrictiilor contextual-stilistice prin care se definesc in dictionar a…partidele si-au consumat munitiile in comisii…( adica argumentelei; el ofera munitie adversarilor in campania pentru Cotroceni…(cu sensul de argumente, motive, dovezi)i.
In general, discursul politologic mediatic apeleaza la elemente ale terminologiei militare specifice pentru redarea unor comportamente agresive in relatiile politice, sociale, economice
(strategii politice, conflict politic, aparare legitima a intereselor etc.). Folosirea generalizata a lexicului militar in diferite discursuri, este considerata de unii specialisti 5 ca “o manifestare a optiunilor autoritare si adesea ca o garantie a eficacitatii acestui tip de comunicare”.
Unele formulari au un sens relativ stabil si sunt destul de frecvente in limba curenta, cotidiana a …batalie electorala… ;…s-au unit in front comun…;…Corneliu Vadim Tudor a lansat un atac violent la adresa lui Ion Iliescu si Adrian Nastase…i, altele sunt, probabil, expresia unei intentii zeflemiste sau minimalizatoare a…figura martiala…;…luptand vitejeste sa recupereze ceva din fabulosul patrimoniu …; …se bate la baioneta pentru fiecare post…i.

Discursul analizat contine numeroase elemente care tin de sfera semantica a afectivitatii , de la cele ingenue (…declaratia de dragoste pentru Uniunea Europeana…), la cele socante
(“El a calcat asic!i principiul apolitismului, incheind niste protocoale d e colaborare atat cu
PD, cat si cu PDSR. Despre primul se spune ca ar fi iubirea platonica a lui Todoran, pe cand al doilea include si sex”). Vocabularul “afectivitatii “ recurge si la asocieri insolite6 cu elemente specifice pentru lexicul cunoasterii rationale: Basescu a lansat ideea scumpa lui
Iliescu…
O intentie zeflemista si moralizatoare se ascunde si in spatele folosirii expresiei a face avansuri7 : ( …Stoica a facut avansuri destul de stravezii PDSR, avansuri care n-au ramas
in gol…) .

Uneori, tonul profetic contine un avertisment pentru cunoscatori. Fo rmularea expresiva “Si
Partidul Democrat a facut primii pasi de cadril in directia viitorului partener” poate fi interpretata ca o metafora a “jocului politic” si a “instabilitatii” prin raportare la unele trasaturi ale definitiei cuvintului-cheie8.

Intentia ironica este evidenta atat in formulari vag poetice :(liderii sindicali) dadeau impresia unor calugari straini de toate pacatele lumesti , cat mai ales in asocieri insolite in care termeni specializati sau date statistice se afla langa expresii din registrul popular (“El stie ca daca trece la toamna de cele 15% detinute acum, va deveni indispensabil oricarui guvern de coalitie si de aceea trebuie sa-si pastreze fecioria cu mare grija”).


3. Unii termeni specializati din diferite domenii stiintifice sau practice au o anumita frecventa si in limba comuna ceea ce ar constitui o justificare a folosirii lor in discursul mediatic analizat.
Astfel, in afara lexicului militar si economic, limbajul nuantat al analistului politic cuprinde termeni, formulari si sensuri specifice urmatoarelor domenii: a) tehnic aideea polului social-democrati; b) medical aiesire nervoasa, …va negocia la sange…; nu putem intelege amnezia domnului
Iliescu -;subliniaza ironic Vadim Tudor; cele 7% care i-ar putea fi fatale la primul turi; c) juridic: adevalizare ; …imaginea de incoruptibili…;din cauza …gravelor acte de coruptie..i; f) stiintele naturii: aCe se poate conchide din aceasta eruptie furioasa?; …revenir ea stangii la putere ar fi calamitate…i; g) sport9 abugetul pe ultima suta de metri; …Pavel Todoran s-a calificat pentru viata politica…;Stoica nu se multumeste cu atat, asa incat a pasat o minge si ApRi; h) divertisment, “entertainment”-circ a…parlamentarii nostri se reped la tribuna sa-si faca numarul electoral…i.

4. Discursul politologic analizat contine unii termeni afectati, in limba romana actuala, de modificari ale raporturilor denotatie/conotatie, precum si de reorganizarea semnificatiei prin neutralizare10 .
Asa sunt, de exemplu, plenara (Abia in plenara, unde camerele TV le arata limbutia…), activist (…Ion Iliescu a fost un activist care a scris candva “Fericirea de a trai in URSS”) etc. sau unitati frazeologice specifice limbii de lemn: ascutirea luptei de clasa, lumea muncitoare (o varianta atenuata pentru clasa muncitoare), binele poporului si multe altele, care au dezvoltat in etapa actuala o conotatie negativa in locul celei (puternic marcate) pozitiv
in perioada anterioara lui 1989.
In unele situatii, se remarca tendinta de delimitare ironica de unele cuvinte frecvente in limba de lemn11 prin folosirea unor termeni arhaici a…in teritoriu12, exista apropieri, chiar
ingemanari, intre organizatiile locale, iar in exterior fratietatea cu PRM alimenteaza temeri si suspiciuni in Occident…i .

5. Stilul jurnalistic al analizei politice reflecta evenimentele recurgand adesea la formule stereotipe cu o frecventa considerabila intr-un anumit moment din evolutia limbii. Formele stereotipiei lingvistice sunt preferate atat pentru expresivitatea lor, cat si pentru avantajul pe care-l au in comunicare - relatarea evenimentelor noi facandu-se prin raportare sistematica la un tipar familiar audientei. Limbajul analistului politic a “inregistrat” si retransmite, la rindul sau, cel mai recent “produs” al unui tipar extrem de productiv in limba romana13.
Astfel, numeroaselor “liste” din limbajul politic romanesc actual li s-a adaugat recent “asa numita lista a Smarandei Dorescu”.

5. Situatiile de criza politica impun, periodic, in absenta unei definiri de principiu initiale, o analiza serioasa si coerenta a sensului unor termeni.
Necesitatea definirii conceptelor politice la nivelul societatii romanesti este analizata prin formulari familiare si ironice : “au gasit insa o smecherie semantica -; cica nu tin sa ramana
aproprietate n.n.i de stat, ci sa devina proprietate publica, adica aceeasi Marie cu alta palarie.
Numai privata sa nu fie, ca atunci intra in functie legile pietii”.

Uneori, analiza politologului surprinde modul in care limbajul de definire poate oferi elementele unei strategii politice : “Adrian Nastase, maestru al nuantelor subtile, a declarat la

Timisoara ca PNL este “un partid interesant”, formula care poate spune orice, dar nu angajeaza cu nimic”.

6. Din dorinta de a soca, a speria, a incita si a determina vanzarea/vizionarea produselor mediatice, realizatorii emisiunilor de televiziune recurg la “creaturi lingvistice preluate din alte registre, prin definitie neliterare (limbajul familiar si cel popular)”14 .
Ignorarea limitelor dintre registrele lingvistice reprezinta si o incalcare a principiului conform caruia “Comunicarea presupune adecvare : la subiect, la normele limbii, la normele sociale si, nu in ultimul rand, la public” 15.

Presa functioneaza ca un releu de transmitere a limbajului politic si furnizeaza modele lingvistice pe care cea mai mare parte a publicului le urmeaza fara o analiza critica. Aceste modele lingvistice ar trebui sa fie in conformitate cu sistemul de norme al limbii romane 16.

Textul emisiunii analizate contine numerose forme de depasire a limitei literar-neliterar .
Unele ilustreaza limbajul politicienilor a“ …liderul taranist Muresan a urlat pe holul Camerei dupa ministrul Remes : “Traiane, pentru toate porcariile pe care le-ai facut, nu-ti votez bugetul!”i, altele apartin vocii analistului politic : a…au votat joi pe sest o surprinzatoare dublare a salariilor…;…a produs o gaura de trei milioanei.

7. Discursul politologic analizat se remarca prin folosirea frecventa a unor expresii populare sau familiare cu sensuri relativ stabile in stilul jurnalistic care reflecta domeniul politic.
Astfel, unele expresii se caracterizeaza prin “actualizare” : a…ma aliez si cu dracul pana trec puntea…i, altele apar in contex te discordante a…iar pentru ca le-a iesit vorba ca la Snagov s-au opus si cererii Uniunii Europene de privatizare a utilitatilor…; dar tocmai pentru ca e la spartul targului…i.

8. Pentru a-i desemna pe reprezentantii Puterii, limbajul discursului de analiza face apel la termeni diferiti , de la neologisme17 recente cum ar fi lider, tehnocrat, premier (…liderul liberal Valeriu Stoica… liderul PRM…liderul taranist Muresan…; vocea tehnocratului
Mugur Isarescu a rasunat in pustiu;…premierul Isarescu…) la aprecieri aparent neutre care capata in context sensuri ironic-afective (…parlamentarii nostri…) sau la etichete lingvistice folosite in contexte socante (…demagogii si populistii si-au dat drumul sa-i vada alegatorii).

Limbajul de analiza este extrem de nuantat la nivelul cuvintelor si al expresiilor cu conotatii ironice (Cand colo, a iesit la iveala ca marele Pavel Todoran, “el lider maximo” al puternicei
CNSLR-“Fratia”…; Nici stimatul domn Costin, liderul Blocului National Sindical,…;
…impartit frateste intre cei trei mari ai vremii…; Bosilor sindicali nu pe place nici demascarea marilor salarii din regii…).

Concluzii:

Daca controversele in televiziune se axeaza pe proportia ce trebuie acordata in programe celor trei categorii : 1) divertisment, distractie(entertainment), 2) informatie sau stiri si 3) orientare, implicit Analiza si Educatie18, atunci se poate considera ca emisunea analizata “Profetii despre trecut” - incearca o apropiere intre acestea p rintr-un discurs de tip special.
Acest tip de discurs mediatic se afla la intersectia acestor categorii si manifesta o tendinta clara de a imbina informatia si orientarea intr-un cadru mai putin rigid (in special, la nivelul limbajului de analiza).