Recunoasterea puterii imaginilor de televiziune ar putea duce usor la subevaluarea importantei cuvintelor. Necesitatea scrisului bun pentru televiziune este mai mare ca niciodata inainte. Audienta are nevoie sa inteleaga problemele politice, sociale, economice si de mediu care le afecteaza viata.

PASTREAZA STILUL SIMPLU

In ciuda dezvoltarii binevenite a programelor de informatii cu subiecte specializate, cele mai multe programe de jurnalism de televiziune se adreseaza unei audiente generale. Spre deosebire de ziare, capabile sa se adreseze unei audiente specializate, televiziunile trebuie intelese de toti, deci nu trebuie sa fie prea intelectuale, fara insa a insulta inteligenta. Ca recomandare generala, scrieti-va scenariile intr-un limbaj caracterizat de: y6n3nd
• acuratete,
• claritate,
• simplitate,
• stil direct,
• neutralitate.

SCRIETI ASA CUM VORBITI

Ceva straniu se intampla cu multi jurnalisti buni care incep sa scrie pentru televiziune.
Gandurile clare devin invalmasite si confuze, propozitii simple sunt contorsionate in
"formulare". Limbajul direct se transforma in “oficial”.
Regula este: gandeste inainte de a scrie. Sau mai bine: gandeste cu voce joasa inainte de a scrie. Cu cat suna mai putin natural, cu atat mai mult exista posibilitatea sa fie gresit.

FITI LOGICI

• cand este posibil, povestiti subiectul in mod cronologic,
• ca o regula generala, incercati sa exprimati fiecare idee intr-o propozitie scurta,
• intelegeti mai intai dumneavoastra ce ati scris; daca nu intelegeti dumneavoastra, nimeni nu va intelege,
• nu cadeti in capcana limbajului utilizat in documentele oficiale. Uneori cei care le redacteaza urmaresc sa creeze confuzie, dar cel mai adesea cel care le-a redactat nu are simtul cuvintelor,
• intrebati-va intotdeauna: Ce doresc sa spun? si apoi spuneti.

FERITI-VA DE STUPIDITATI

Greselile sunt facute de reporterii care sunt orbi la contextul in care isi scriu textul. Cuvinte cu dublu sens utilizate involuntar, superficialitatea sau lipsa de sensibilitate razbat de multe ori din materialele difuzate.

LIMBAJUL ADECVAT PENTRU TELEVIZIUNE

Recomandarea facuta reporterilor sa foloseasca stilul direct conversational nu inseamna ca stilul neglijent devine acceptabil. Ceea ce se urmareste este utilizarea celor mai potrivite cuvinte.
Din pacate, oricine se aventureaza sa ofere sfaturi altora cum sa foloseasca limbajul in televiziune se va afla in incurcatura. Dar merita sa risti, pentru a puncta ceea ce nu trebuie sa faca jurnalistul, pentru a-i improspata memoria din cand in cand.

ARGOU

Limita de demarcatie intre limbajul colocvial si argou este una foarte subtire, usor de depasit.
Delimitarea devine si mai dificila pentru ca expresii sau cuvinte respinse ieri sunt utilizate in mod normal astazi, iar maine se transforma in cuvinte gasite doar in dictionar. Sfatul nostru este sa fiti precauti; lasati-i in pace pe lexicografi.

EPONIME

Ce ne-am face fara (al patrulea conte de) Sandwich, (Anders) Celsius? Altfel spus, cum trebuie sa utilizam numele proprii care s-au transformat in substantive comune?

CLISEE

Jurnalistii au intotdeauna o lista lunga cu fraze pastrate in birouri, insa nu este necesar sa le foloseasca. Ei fac de multe ori glume pe seama lor insisi, avand ca subiect povestiri compuse in intregime din aceste clisee. Va recomandam sa gasiti alternative elegante la aceste clisee.

ACRONIME

Acestea constituie o forma de jargon. Unele acronime au trecut in limbajul obisnuit ca entitati de dictionar. Exemplele clasice sunt NATO si UE. Dar acestea trebuie intelese de scriitor. In limbajul militar, acronimul SAM, de exemplu, este o prescurtare pentru “racheta sol-aer”. A descrie o astfel de racheta ca “racheta SAM” inseamna sa spui “racheta racheta sol-aer”.
In concluzie, evitati acronimele care nu sunt intelese de public si constructiile gramaticale dubioase care se obtin folosind acronime.

EVITAREA OFENSELOR INUTILE

SEXISM

Cuvintele prin care incercati sa impuneti recunoasterea locului femeilor in societate sunt de obicei ofensive. Limbajul “sexist” este adesea inadecvat. S-au facut progrese pentru eliminarea acestuia, in special in SUA si in Europa occidentala, insa este un drum lung pana la eliminarea definitiva a acestui limbaj. Ca reporter, ar fi bine sa luati decizia de a folosi cuvinte care se refera la “gen” in deplina cunostinta de cauza, fara a merge prea departe, astfel riscati sa indepartati restul audientei.

RASISM

In democratiile multiculturale dupa 1990, neglijenta in a folosi un limbaj rasist este de neacceptat. Nu este uzual sa te referi la culoarea, religia sau originea rasiala a unei persoane. De asemenea, este uimitor cat sunt de ignoranti unii jurnalisti in privinta cuvintelor care se refera la credintele religioase (inclusiv a lor, daca au vreuna). Erorile clasice includ referiri la bisericile evreiesti, la sarbatorile crestine, la subestimarea importantei islamului si a budismului si confuzia in legatura cu titulatura liderilor religiosi. Multi dintre acestia au experti in relatii publice care va pot ajuta in a realiza acuratetea materialului.

OBSESIA VARSTEI

Obsesia unor ziaristi de a nota mereu varsta celor despre care scriu nu este raspandita in jurnalismul audio-vizual. Varsta se mentioneaza in reportaj daca prin acesta audienta va intelege mai bine povestea.

ETICHETE POLITICE

Etichetele pot fi extrem de folositoare. “Dreapta” si “stanga” spre exemplu pot fi indicatii scurte referitoare la personalitatile politice si este o tentativa de a le aseza in context. Nu intotdeauna este de ajutor sa folosim astfel de etichete, pentru ca acestea nu reflecta pozitia reala pe esichierul politic a persoanei respective. Cineva ar putea fi descris ca apartinand “aripii stangi” a Partidului National Liberal. In aceasta situatie trebuie sa retinem faptul ca pozitionarea este doar in comparatie cu colegii de partid care au adoptat pozitii “mai de dreapta”. Deci, fiti precauti inainte de a utiliza o eticheta politica, aceasta putand sa provoace un litigiu. Sau utilizati cateva cuvinte in plus, pentru a reda sensul corect al contextului.

ATRACTIA PENTRU INTELIGENTA, CAPACITATE DE INTELEGERE

Studiile sociologice au aratat ca nivelul audientei care urmareste stirile la televiziune este scazut. Multi telespectatori au dificultati in a povesti continutul programelor pe care le-au urmarit, confunda personalitatile pe care le-au vazut in stiri.

REGULI DE AUR IN SCRISUL PENTRU TELEVIZIUNE

• Alegeti imaginile si sunetul cat mai apropiate de povestea pe care aveti de gand sa o scrieti.
Fiti atenti la orice detaliu care ar putea sa fie util naratiunii. Nu fiti tentati sa acceptati includerea unor cadre sau a unor secvente care sunt amuzante, dar care nu contribuie la fondul povestirii. Daca povestea dumneavoastra are alocata o anumita durata de timp, ocupati tot timpul acordat, altfel veti putea fi obligat sa reeditati materialul.
• Lasati editorul de imagine sa-si faca datoria.
• Intocmiti o lista cu cadre pentru versiunea finala. Aceasta este ca importanta a doua lege dupa prima, care se refera la vizionarea materialului brut si ascultarea sunetelor. Lista cu imagini este o masura de a asigura acuratetea corespondentei intre imagini si text. Procedura consta in consemnarea detaliilor legate de lungimea cadrelor, a continutului imaginilor si de natura textului. In conformitate cu principiul “imagini inaintea cuvintelor”, lista cu descrierea imaginilor ar putea parea demodata, dar fiti siguri ca va va garanta o productie mai buna.
• Scrieti textul cu lista de imagini in fata dumneavoastra.
• Inregistrati comentariul. Daca este timp, reascultati cuvintele inregistrate. Daca este nevoie de vreo ajustare, este mult mai usor sa modifici textul dacat imaginile.

UTILIZAREA LISTEI CU CADRE

Incepeti sa scrieti imediat ce aveti lista completa, inainte ca imaginea mentala a reportajului sa dispara. Asezati cate trei cuvinte pe fiecare rand, in dreapta foii. Este surprinzator cat de usor va veti lansa dupa ce ati scris textul pentru 30 sau 40 de secunde.
Nu pierdeti timpul cu “lustruirea” prozei scrise pe masura ce inaintati. Completati textul cat de repede puteti. Primele exprimari care va vin in minte sunt, de regula, si cele mai bune.
Nu este intotdeauna necesar sa incepeti comentariul cu primele imagini ale evenimentului, mai ales daca sunteti obligati sa scrieti “pe genunchi”. Selectati scena cea mai importanta si incepeti sa scrieti in jurul ei. Odata ce ati depasit primele cuvinte, restul textului va veni de la sine.

GRESELI CLASICE

• Prima greseala este aceea de a inregistra mai multe cuvinte decat durata imaginilor montate.
Recomandarea este in acest caz: “lasati imaginile sa respire”. Cel mai bun text este adesea cel care utilizeaza cele mai putine cuvinte.

• A doua greseala este sa scrieti fara sa tineti cont de propriile notite, de continutul imaginilor.
In acesta situatie, enervarea privitorului este garantata, pentru ca telespectatorul se asteapta sa vada ceea ce este descris in vorbe. Aceeasi observatie este valabila si in cazul sunetului.
Daca este necesar sa va referiti la “ceva” pentru care nu aveti imagini, faceti acest lucru indirect, fara sa atrageti atentia ca nu aveti imagini adecvate. O alta rezolvare editoriala a lipsei de imagini pentru o situatie data este aparitia reporterului in “stand up” (aparitia video a acestuia).
• A treia greseala este aceea de a ajunge la o suita de explicatii pentru ceea ce se vede pe ecran. Acest lucru nu este necesar intrucat audienta este capabila singura sa vada ceea ce se intampla in imagini. Daca veti incerca sa “explicati” imaginile, veti obtine fraze lungi, plicticoase.
• A patra greseala consta in lipsa de grija pentru precizie, corectitudine. Exemplu: daca scrieti despre numarul automobilelor pe sosea, imaginile trebuie sa arate automobile si nu sa predomine camioanele sau autobuzele. Daca nu sunteti siguri, folositi termeni generali. In acest caz, “trafic” ar putea acoperi tot ce circula pe sosea, de la biciclete la bolizi ai soselelor.

ECHIPA DE FILMARE

In cele ce urmeaza vom prezenta fiecare functie dintr-o echipa de filmare, cu mentiunea ca numarul nu este obligatoriu si variaza de la caz la caz. Tendinta impusa de dezvoltarea echipamentelor digitale este de a reduce numarul la maximum, adica la o persoana. Aceasta trebuie sa fie in acelasi timp jurnalist, cameraman, sunetist si specialist in lumini-electrician.
Unele posturi private regionale in tarile europene au inceput sa foloseasca acest tip de jurnalist.
Desigur, calitatea materialelor nu este aceeasi cu cea a reportajelor realizate de o echipa de filmare mai comlpexa. Totusi, presiunea financiara este atat de mare, incat aceasta practica va continua sa se raspandesca.

OPERATOR CAMERA

In cazul echipei formate din doua persoane, operatorul este considerat o persoana foarte importanta. Reporterul este obligat sa tina seama de sfaturile sale. Reporterul este seful echipei in orice situatie.

SUNETISTUL

Este responsabil cu asigurarea nivelului inregistrarii, a balansului. In timp, activitatea sunetistului s-a extins, acesta devenind si responsabil cu intretinerea echipamentelor pe teren.
Acum el este si asistentul operatorului, utilizand camera sub supravegherea acestuia. In cazurile dificile, sunetistul se poate transforma si in sofer.

INGINERUL

In anumite televiziuni, sunetistul a fost inlocuit cu un inginer abil, care asigura asistenta tehnica, insa mai asigura si transmiterea prin satelit a imaginilor ( in cazul echipelor aflate in conditii vitrege de lucru).

ELECTRICIANUL

Asistentul de lumini tinde sa lucreze independent de restul echipei. Uzual, echipamentul asistentului de lumini consta intr-o trusa portabila cu lampi de iluminare, filtre si umbrele de dispersie a luminii. Datorita cresterii calitatii echipamentului video si a iluminarii artificiale generoase, ocaziile in care se utilizeaza lumini suplimentare s unt din ce in ce mai rare.
Cand un ziarist de televiziune va solicita un interviu, este important sa stiti cate persoane vor veni. Acest lucru este important si in cazul in care invitati un reporter de televiziune la o plimbare cu elicopterul.