Notiunea si tipurile liberarii de raspundere penala.
Atingerea scopurilor generale si speciale ale pedepsei penale, prevazute de
art. 20 Cod penal (C.P.), de multe ori e posibila si fara tragerea persoanei
vinovate la raspundere penala. h7t5tk
In anumite conditii scopurile corectarii si reeducarii, preventiei generale
si speciale sunt realizabile si fara aplicarea raspunderii penale sau a pedepsei
penale, ceea ca se poate face, de exemplu, cu ajutorul masurilor de constrangere
cu caracter educativ.
Pentru rezolvarea efectiva a acestor probleme, legislatorul, conducandu-se
de principiul umanismului si folosind adeseori metoda increderii, prevede
diverse categorii de liberare de raspundere penala.
Insasi notiunea ”liberare de raspundere penala” a aparut in
dreptul penal al tarii noastre in anul 1961, cand Codul penal al
Republicii Moldova in vigoare a folosit aceasta notiune in denumirea
si textul articolelor 10, 48, 49, 50.
Analiza art. 46 din Codul penal al Republicii Moldova demonstreaza ca, desi
legislatorul nu foloseste termenul ”liberare de raspundere penala”,
este vorba de liberarea de raspundere penala.
In legea penala definitia raspunderii penale lipseste. Ea este expusa
in teoria dreptului penal. Raspunderea penala trebuie interpretata ca
o condamnare publica de stat a faptelor social periculoase si a persoanelor
ce le savarsesc, exprimata in sentinta de condamnare.
Din aceasta notiune reese ca raspunderea penala poate fi aplicata numai persoanelor
ce au savarsit o fapta socialmente periculoasa, iar liberarea de raspundere
penala va insemna renuntarea organelor oficiale, pe baza unor cauze obiective
si subiective, de a mustra, condamna public aceste persoane si faptele lor.
Primul indiciu ce caracterizeaza natura juridica a liberarii de raspundere penala
consta in faptul ca orice modalitate a acestei institutii se aplica numai
persoanelor ale caror actiuni contin o componenta de infractiune. Aceasta demonstreaza
faptul ca institutia liberarii de raspundere penala se deosebeste esential de
cazurile cand fapta desi intruneste trasaturile unei infractiuni,
dar fiind lipsita de importanta nu prezinta pericol social (alin.2, art.7 C.P.),
deasemenea, si in cazul legitimei aparari, extremei necesitati, renuntarii
benevole ce in dreptul penal exclud penalitatea faptei.
Al doilea indiciu ce caracterizeaza natura juridica a liberarii de raspundere
penala consta in faptul ca orice modalitate a sa se aplica la aprecierea
organelor de anchetare si judiciare. Acest fapt e confirmat prin dispozitiile
articolelor C.P. al R.M., care prevad modalitati aparte ale liberarii de raspundere
penala.
Liberarea de raspundere penala se caracterizeaza prin faptul ca ea se infaptuieste
dupa regula generala numai cand infractiunea nu prezinta un mare pericol
social; de raspunderea penala poate fi liberat banuitul, invinuitul, inculpatul
si condamnatul; de raspundere penala poate fi liberata persoana nu numai de
instanta de judecata, ci si de catre procuror, anchetator si de catre organul
de cercetare penala cu consimtamantul procurorului prin intermediul incetarii
cauzei penale la etapa anchetei prealabile sau refuzul de a intenta un proces
penal.
Actele de amnistie si gratiere reprezinta temei al liberarii de raspundere penala
daca ele sunt in vigoare si sunt aplicate pana la momentul condamnarii
persoanei conform sentintei instantei de judecata si pot fi ca temei al liberarii
de raspundere penala daca actiunea acestora se rasfrange asupra persoanei
condamnate pentru infractiunea savarsita.
Tipurile liberarii de raspundere penala se clasifica in doua grupe:
1. din ea face parte prescriptia atragerii la raspundere penala si actul amnistiei.
In prezenta acestor temeiuri organul de cercetare penala, anchetatorul,
procurorul, instanta de judecata unde se examineaza dosarul sunt obligate sa
libereze persoana de raspundere penala, iar procesul trebuie incetat;
2. temei pentru clasificarea celei de-a doua grupe serveste gradul scazut de
pericol social al infractiunii savarsite si absenta pericolului social
al persoanei infractorului sau prezenta gradului neinsemnat al acestuia.
Daca sunt prezente prevederele articolelor 48/1, 50, alin.3 si 4 ale art.10,
atunci persoana poate, nu insa in mod obligator, fi absolvita de
raspundere penala. In aceste cazuri procurorul, anchetatorul si instanta
de judecata urmeaza, pentru ca sunt in drept (dar nu sunt obligate), avand
in vedere circumstantele obiective si subiective ale cauzei, sa inceteze
cauza penala.
Liberarea de raspundere penala in prezenta temeiurilor din prima grupa
nu depinde de gradul de pericol social, pe cand liberarea de raspundere
penala in prezenta temeiurilor din a doua grupa e posibila conform legii
numai cand avem savarsirea unei infractiuni ce nu prezinta un grad
sporit de pericol social.
Legea penala in vigoare prevede urmatoarele modalitati de liberare de
raspundere penala:
1) liberarea de raspundere penala datorita expirarii unor anumite termene din
momentul savarsirii infractiunii (art.46 C.P. al R.M.);
2) liberarea de raspundere datorita schimbarii situatiei (alin.1 al art.48 C.P.
al R.M.);
3) inlocuirea pedepsei penale cu tragerea la raspundere administrativa
(art.48/1 C.P. al R.M.);
4) liberarea de raspundere penala cu incredintarea celui nevinovat pe
chezasie (art.50 C.P. al R.M.);
5) liberarea minorilor de raspundere penala (alin.4 al art.10 C.P. al R.M.);
6) absolvirea de raspundere penala ca rezultat al actului de amnistie (art.53/1
C.P. al R.M.).
In afara de aceste modalitati, partea speciala a legislatiei penale stabileste
unele cazuri ale liberarii de raspundere penala pentru savarsirea unor
infractiuni concrete. Astfel, alin.2 al art.61 C.P. al R.M. prevede liberarea
de raspundere penala a cetatenilor R.M., recrutati de serviciul de spionaj strain
pentru activitate dusmanoasa contra R.M., daca ei n-au comis nici un fel de
actiuni pentru a indeplini sarcina criminala primita si au declarat autoritatilor
despre legatura lor cu serviciul de spionaj strain. In alin.3 al art.188
se indica ca persoana ce a dat mita e liberata de raspundere penala, daca mita
i-a fost estorcata sau daca, dupa darea mitei, aceasta persoana a declarat benevol
cele intamplate.
Persoana vinovata poate fi liberata de raspundere penala la etapa intentarii
procesului penal, in procesul examinarii cauzei si dezbaterilor judiciare,
insa pana ce judecata se va izola in camera de consiliu pentru
a determina sentinta de condamnare.
Dupa continutul juridic, prin liberarea de raspundere penala se intelege
liberarea vinovatului de toate consecintele juridice ale infractiunii, direct
de pedeapsa si antecedentele penale. Liberarea de raspundere penala nu inseamna
declararea persoanei nevinovate si nu o absolva pe aceasta de raspunderea materiala pentru savarsirea faptei si de sanctiunile administrative
si disciplinare. Forma procesuala de liberare de raspundere penala consta in
incetarea procesului penal. Persoanei i se reintorc toate obiectele,
documentele si lucrurile confiscate.
Liberarea de raspundere penala poate consta in renuntarea instantei de
judecata de a intenta dosarul penal, in clasarea cauzei sau in renuntarea
de a pronunta sentinta.
Prin liberarea de raspundere penala se intelege actul organelor justitiei,
la latitudinea carora, pe baza stabilirii gradului socialmente periculos nu
prea mare, atat al infractiunii savarsite, cat si al persoanei
vinovate, libereaza persoana respectiva de aprecierea negativa data de stat
faptei infractionale, care urma sa fie exprimata in sentinta de condamnare.
Proiectul noului Cod penal in art. 54 prevede liberarea de raspundere
penala :
Persoana care a savarsit o fapta ce contine semnele componentei de infractiune
poate fi liberata de raspundere penala de catre instantele judecatoresti in
cazurile:
· minorilor (art. 55) ;
· atragerii la raspundere administrativa (art. 56) ;
· renuntarii de bunavoie la savarsirea infractiunii (art. 57) ;
· caintei active a infractorului (art. 58) ;
· impacarii cu victima (art.59) ;
· schimbarii situatiei (art. 60) ;
· prescriptiei atragerii le raspundere penala (art. 61).
Deci, in proiectul noului Cod penal sunt prevazute alte conditii de liberare
de raspundere penala, ceea ce demonstreaza ca se merge pe alte cai mai progresive
in ce priveste liberarea de raspundere penala.
2. Prescriptia tragerii la raspundere penala.
Prin prescriptia tragerii la raspundere penala se intelege liberarea
de raspundere penala a persoanei vinovate de savarsirea infractiunii,
daca din momentul savarsirii ei au expirat termenele indicate in
lege si daca curgerea prescriptiei n-a fost intrerupta de savarsirea
unei noi infractiuni sau de incalcarea altor conditii indicate in
legea penala.
Prescriptia consta in situatia cand se inlatura raspunderea
penala prin stingerea dreptului statului de a pedepsi si a obliga infractorul
de a suporta consecintele faptei sale dupa trecerea unui interval de timp de
la data savarsirii infractiunii, indiferent daca fapta a fost ori nu descoperita
ori infractorul identificat.
Cu cat mai putin timp trece din ziua savarsirii infractiunii pana
la aplicarea pedepsei penale, cu atat este mai mare eficacitatea aplicarii
pedepsei. Si invers, pedepsirea persoanei dupa un termen indelungat de
la savarsirea infractiunii este, de regula, irationala din punct de vedere
al atingerii scopurilor pedepsei penale, prevazute de art. 20 C.P. al R.M.
Temeiul liberarii de raspundere penala, conform art. 46 C.P. al R.M., consta
in faptul ca, datorita expirarii unor anumite termene din momentul savarsirii
infractiunii, pericolul social sau isi pierde complet valoarea, sau se
micsoreaza in asa masura ca devine irational de tras la raspundere penala
persoana respectiva.
Legea penala prevede diferite termene ale prescriptiei raspunderii penale, a
caror durata e deteminata de gravitatea infractiunii, ce se reflecta in
natura pedepsei si limitele de aplicare ale acesteia, prevazute in normele
de incriminare.
Legislatia penala a Republicii Moldova prevede doua modalitati de prescriptie
ale tragerii la raspundere penala:
1. termene diferentiate, ale caror durata depinde de gravitatea infractiunii
savarsite ;
2. termen general, stabilit in marime de 15 ani pentru toate infractiunile.
Prescriptia diferentiata. Daca persoana ce a savarsit infractiunea nu
se sustrage de la anchetarea penala si judecata, atunci ea nu poate fi trasa
la raspundere penala, cand din ziua savarsirii infractiunii au trecut,
conform articolului 46 C.P. al R.M., urmatoarele termene de prescriptie :
1. 1 an din ziua savarsirii infractiunii pentru care, conform C.P., nu
poate fi aplicata o pedeapsa mai severa decat amenda ;
2. 3 ani din ziua savarsirii infractiuni pentru care, conform C.P., poate
fi aplicata privatiunea de libertate pe un termen de pana la 2 ani ;
3. 5 ani din ziua savarsirii infractiunii pentru care, conform C.P., poate
fi aplicata privatiunea de libertate pana la 5 ani ;
4. 10 ani din ziua savarsirii infractiunii pentru care, conform C.P.,
poate fi aplicata o pedeapsa mai severa decat privatiunea de libertate
pana la 5 ani ;
5. 15 ani din ziua savarsirii infractiunii pentru care, conform C.P.,
poate fi aplicata o pedeapsa mai severa decat privatiunea de libertate
pana la 10 ani sau detentiunea pe viata.
Prescriptia nediferentiata. Daca persoana ce a savarsit infractiunea se
sustrage de la ancheta si judecata, atunci ea poate fi trasa la raspundere penala,
cand din timpul savarsirii infractiunii au trecut 15 ani si prescriptia
nu a fost intrerupta prin savarsirea unei noi infractiuni.
Exceptia de la regulile generale ale prescriptiei consta in faptul ca,
conform dreptului international, criminalistii fascisti ce au savarsit
infractiuni militare sau contra pacii si omenirii, trebuie judecati si pedepsiti
indiferent cat timp a trecut de la data savarsirii crimei.
La calcularea prescriptiei instanta de judecata trebuie sa se calauzeasca in
primul rand de limita maxima a sanctiunii aricolului corespunzator al
Codului penal.
Termenele de prescriptie legala incep sa decurga de la data savarsirii
infractiunii, din cadrul acesta facand parte si ziua savarsirii
faptei. In cazul infractiunilor continuate sau prelungite, termenul de
prescriptie incepe sa fie calculat de la data incetarii actiunii
sau inactiunii, a epuizarii acesteia, care marcheaza ziua savarsirii faptei
ca si in cazul infractiunilor de obicei. In situatia complicitatii,
termenele de prescriptie decurge pentru toti participantii de la data savarsirii
faptei de catre autor, indiferent de data prestarii contributiei de catre ceilalti
participanti.
Potrivit punctului 2 al art. 46 C.P. al R.M., curgerea prescriptiei se intrerupe,
daca pana la expirarea termenelor de prescriptie indicate in alin.1
al art. 46 C.P. persoana va savarsi asa o infractiune, pentru care, conform
Codului penal, poate fi stabilita privatiunea de libertate pe un termen mai
mare de doi ani. Calcularea prescriptiei in acest caz incepe din
momentul savarsirii infractiunii noi.
Prin suspendarea curgerii prescriptiei se intelege ca timpul care a expirat
de la savarsirea primei infractiuni pana la momentul savarsirii
noii infractiuni isi pierde importanta sa juridica si prescriptiile pentru
prima si a doua infractiune incep a curge concomitent din momentul savarsirii
infractiunii a doua.
Alin. 3 al art. 46 C.P. stabileste ca prescriptia se considera suspendata, daca
persoana ce a savarsit infractiunea, se sustrage de la ancheta sau judecata.
In aceste cazuri prescriptia intra in vigoare din nou din momentul
retinerii persoanei sau din momentul autodenuntarii. Sustragerea persoanei de
la ancheta sau judecata este o proba convingatoare a faptului ca pericolul social
al persoanei se mentine si, prin urmare, ea trebuie trasa la raspundere penala.
Daca curgerea prescriptiei a fost intrerupta de savarsirea unei
noi infractiuni, durata termenului, in cursul caruia persoana s-a sustras
de la ancheta sau judecata, nu se include in termenele prescriptiei, inclusiv
pana la momentul retinerii ei sau pana la momentul autodenuntarii.
Dupa aceasta curgerea prescriptiei reincepe, si in termenul prescriptiei
se include si durata termenului, in cursul caruia persoana s-a sustras
de la ancheta sau judecata.
Insa in conformitate cu dispozitiile art. 46 C.P., persoana nu poate
fi trasa la raspundere penala, daca din momentul savarsirii infractiunii
au trecut 15 ani si prescriptia nu a fost intrerupta prin savarsirea
unei noi infractiuni, chiar daca persoana s-a sustras de la ancheta sau judecata.
Liberarea de raspundere penala in urma expirarii termenului de prescriptie
se infaptuieste :
1. la etapa anchetei prealabile printr-o hotarare a organului de cercetare
penala, a anchetatorului, procurorului despre incetarea procesului penal
;
2. la etapa transmiterii materialelor in judecata prin intermediul deciziei
instantei de judecata despre incetarea pedepsei penale .
Daca termenul de prescriptie a expirat si este descoperit la etapa dezbaterilor
judiciare, atunci procesul continua pana la sfarsit, instanta de
judecata da o sentinta de condamnare cu mentiunea ca condamnatul este liberat
de raspundere penala. Nu se admite incetarea procesului daca invinuitul
se opune acestui lucru, in cazul dat procesul continua in mod obisnuit.
3. Liberarea de raspundere penala datorita schimbarii situatiei.
Conform alin.1 al art. 48 C.P., persoana ce a savarsit o fapta, ce contine
indicii de infractiune, poate fi liberata de raspundere penala daca se va constata
ca la data cercetarii sau judecarii cauzei, datorita schimbarii situatiei, fapta
savarsita de catre persoana si-a pierdut caracterul social periculos sau
ca aceasta persoana a incetat a mai fi social periculoasa.
Acest pericol prevede doua cazuri independente, dar foarte asemanatoare dupa
sens si continut, de liberare de raspundere penala :
1. datorita schimbarii situatiei fapta savarsita si-a pierdut caracterul
social periculos. In cazul dat se produc unele schimbari de ordin obiectiv,
in urma carora fapta social periculoasa savarsita anterior, in
noile conditii obiective pierde caracterul social periculos. In conditiile
noi fapta pate fi considerata ca delict administrativ sau disciplinar ;
2. aceasta persoana a incetat a mai fi social periculoasa. Acest caz,
de asemenea, se caracterizeaza prin modificari reale survenite in conditiile
obiective exterioare, insa aceste modificari se refera numai la circumstantele
ce-l caracterizeaza pe infractor in momentul savarsirii infractiunii.
De exemplu, cand persoana ce a savarsit o infractiune a fost recrutata
in serviciul militar activ, astfel ea nefiind social periculoasa pentru
societate.
Comun pentru aceste doua cazuri este faptul ca modificarile date caracterizeaza
si se refera la o persoana concreta. Ambele cazuri de liberare de raspundere
penala sunt luate in consideratie daca schimbarea situatiei s-a petrecut
ori la momentul anchetei prealabile sau a dezbaterilor judiciare, sau mai tarziu
in timpul procedurii in fata instantei de judecata.
Una din cele mai raspandite greseli in aplicarea acestei modalitati
de liberare de raspundere penala in practica organelor de anchetare si
judiciare se comite atunci cand de la data comiterii infractiunii adesea
survin unele schimbari de situatie si de care nu se tine cont la examinarea
definitiva a cauzei. Deseori temeiul liberarii de raspundere penala prevazut
de alin.1 al art.48 C.P. este formulat ca "irationalitatea tragerii la
raspundere penala". Aceasta practica a fost sustinuta si de teoreticienii
dreptului penal. D. O. Han-Magomedov sustine: "Drept schimbare a situatiei
poate fi considerata repararea totala a pagubei cauzate sau inlaturarea
daunei pricinuite de infractiunea savarsita, sau existenta a mai multor
cauze atenuante". Dar aceste cauze nu schimba prin nimic caracterul periculos
al infractiunii savarsite.
Trasatura generala a schimbarilor de situatie sus-mentionate consta in
faptul ca ele au loc independent de dorinta si vointa persoanei vinovate si
se refera nu numai la o persoana concreta, dar se extinde, in aceeasi
masura, si asupra tuturor cetatenilor tarii sau locuitorilor unui judet anumit,
sau asupra tuturor locuitorilor unei intreprinderi sau organizatii.
Restituirea pagubei cauzei, cererea de scuze sau alte forme de cainta nu se
refera la art.48 C.P. si nu prezinta temeiuri de liberare de raspundere penala.
Cu toate ca legea nu prevede cercul de infractiuni pentru care e posibila liberarea
de raspundere penala datorita schimbarii situatiei, practica judiciara demonstreaza
ca aceasta e posibila numai in cazul savarsirii infractiunii ce
nu prezinta un grad sporit de pericol social. Liberarea de raspundere penala
conform alin.1 al art.48 C.P. este incontestabila. Ea nu necesita stabilirea
anumitor cerinte pentru comportamentul ulterior al persoanei si nu prevede aplicarea
unor masuri de inraurire obsteasca fata de persoana data.
Problema privind liberarea de raspundere penala in urma schimbarii situatiei
poate fi examinata la etapa cercetarii penale si in timpul examinarii
dosarului in instanta de judecata. Anchetatorul penal, procurorul, instanta
de judecata, organul de cercetare penala cu consimtamantul procurorului
au dreptul sa inceteze procesul penal in urma schimbarii situatiei.
Alin.2 al art.5 Cod de procedura penala (C.P.P.) al R.M. precizeaza ca clasarea
proceselor penale, in temeiurile mentionate in prezentul articol,
nu se admite daca persoana ce a savarsit o fapta, ce are indicii de infractiune,
obiecteaza impotriva acestui lucru. Aici cercetarea cauzei continua in
mod obisnuit.
Conform alin.3 al art.48 C.P., persoana, ce a savarsit o fapta ce contine
indicii de infractiune fara a prezenta un mare pericol social, poate fi liberata
de raspundere penala daca se va gasi ca corectarea si reeducarea ei e posibila
fara aplicarea pedepsei penale. In cazul dat, conform legislatiei penale
a Republicii Moldova poate fi primita una din hotararile:
1. atragerea persoanei la raspundere administrativa (art.48/1 C.P. al R.M.);
2. trimiterea materialelor dosarului spre examinare comisiei pentru minori (art.10
C.P. al R.M.) ;
3. incredintarea persoanei pe chezasie (art.50 C.P. al R.M.).
4.Liberarea de raspundere penala cu atragerea la raspundere administrativa.
Art. 48/1 C.P. prevede ca persoana, ce a savarsit o fapra ce contine indicii
de infractiune, fara a prezenta un mare pericol social si pentru care legea
prevede o pedeapsa privativa de libertate pe un termen nu mai mare de un an
sau o alta pedeapsa mai usoara, poate fi absolvita de raspundere penala cu tragerea
la raspundere administrativa, daca se va gasi ca corectarea si reeducarea ei
e posibila fara aplicarea unei pedepse penale.
Deci, cerinta de baza la liberarea de raspundere penala cu atragerea la raspundere
administrativa este savarsirea unei infractiuni ce nu prezinta grad sporit
de pericol social si pentru care legea prevede privatiunea de libertate nu mai
mare de 1 an de zile sau o alta pedeapsa mai usoara. Persoanele liberate de
raspundere penala in cazul dat pot fi supuse aplicarii sanctiunii administrative
:
1. amenda de pana la 25 salarii minime ;
2. arest de pana la 30 zile.
Aceste modalitati de liberare de raspundere penala pot fi aplicate numai in
urmatoarele cazuri:
1. cand persoana a savarsit o fapta ce contine indicii de infractiune,
dar nu prezinta un mare pericol social ;
2. numai persoanelor pentru care se va gasi ca corectarea si reeducarea lor
este posibila fara aplicarea unei pedepse penale.
Aceasta modalitate de liberare de raspundere penala poate fi stabilita persoanei
de catre organul de ancheta, anchetatorul penal sau de catre procuror. In
aceste cazuri ancheta penala sau cercetarea preliminara trebuie sa fie terminata
printr-o hotarare motivata cu privire la incetarea procesului penal
si transmiterea materialelor in instanta de judecata pentru aplicarea
unei sanctiuni administrative. In asemenea mod poate proceda si instanta
de judecata, care in baza acelorasi temeiuri are dreptul sa intrerupa
dosarul penal intrat in judecata, aratand in mod obligatoriu
in hotarare motivele intreruperii.
Dosarul penal poate fi suspendat conform art.48/1 C.P. numai cand persoana
recunoaste singura vinovatia sa. In caz contrar nu vor fi atinse scopurile
de baza ale pedepsei: corectarea si reeducarea persoanei ce a savarsit
infractiunea.
Instanta de judecata are dreptul de a inceta procesul penal cu atragerea
persoanei la raspundere administrativa, acest fapt este adus la cunostinta persoanei
in privinta careia a incetat procesul, si partii vatamate, si reprezentantului
ei. Aceste persoane au dreptul timp de 7 zile de a ataca incheerea instantei
de judecata la instanta ierarhic superioara. Inainte de clasarea procesului
penal, trebuie sa i se lamureasca persoanei esenta faptei ce are indicii de
infractiune, temeiul liberarii de raspundere penala si dreptul de a obiecta
contra clasarii procesului pe acest temei. Clasarea procesului penal in
baza temeiului aratat nu se admite daca persoana, ce a savarsit o fapta
ce are indicii de infractiune, obiecteaza impotriva acestui lucru. In
cazul dat, examinarea cauzei continua intr-un mod obisnuit.
5.Liberarea de raspundere penala cu incredintarea celui vinovat pe chezasie.
Liberarea de raspundere penala cu incredintarea celui vinovat pe chezasie
organizatiei obstesti sau colectivului de munca este una dintre cele mai efective
forme de participare a organizatiilor obstesti la reeducarea si corijarea infractorilor.
Art.50 C.P. al R.M. prescrie ca, daca potrivit circumstantelor cauzelor, fapta
ce contine indicii de infractiune savarsita de o persoana si insasi
persoana nu prezinta un mare pericol social, atunci in urma demersului
din partea unei organizatii obstesti sau a colectivului de munca, aceasta persoana
poate fi liberata de raspundere penala si incredintata pe chezasie spre
corectare si reeducare organizatiei obstesti sau colectivului de munca ce a
facut demersul. Vinovatul incredintat pe chezasie poate fi liberat de
raspundere penala numai cand instanta de judecata ajunge la concluzia
ca realizarea scopurilor penale sunt posibile fara aplicarea pedepsei penale.
Persoana poate fi incredintata pe chezasie numai daca ea a savarsit
o fapta ce nu prezinta un grad sporit de pericol social si daca persoana nu
a fost declarata social periculoasa. Pentru determinarea gradului de pericol
social al infractiunii o importanta mare o are obiectul atentarii, consecintele
survenite, metoda, locul, timpul, motivul si scopul infractiunii. Este necesar
ca persoana vinovata sa-si recunoasca vinovatia sa si ca sa nu insiste asupra
cercetarii dosarului in instanta de judecata.
Conform alin.2 al art.50 C.P., nu poate fi incredintata pe chezasie persoana
ce a savarsit pentru a doua oara o infractiune intentionata, si persoana
ce in trecut a mai fost luata pe chezasie in legatura cu savarsirea
infractiunilor, si persoana ce nu se considera vinovata sau din aceleasi motive
insista asupra examinarii cauzei de catre instanta de judecata.
Incredintarea pe chezasie a persoanei, anterior condamnata pentru infractiuni
imprudente, este legitima. Se permite si incredintarea pe chezasie a persoanei
ce anterior a savarsit o infractiune, daca au expirat termenii de prescriptie
de atragere la raspundere penala stabiliti de Codul penal pentru fapta data
si persoana anterior condamnata pentru o infractiune intentionata, daca au fost
stinse sau ridicate antecedentele penale.
O conditie obligatorie pentru aceasta forma a liberarii de raspundere penala
este prezenta cererii organizatiei obstesti sau a colectivului de munca cu rugamintea
de a i se incredinta persoana vinovata pe chezasie. Aceasta trebuie sa
fie luata la adunarea generala a organizatiei, intreprinderii, institutiei
si sa fie primita cu majoritatea de voturi. Nu se admite cazul cand cererea
despre transmiterea persoanei pe chezasie este primita de administratia organizatiei,
intreprinderii, institutiei. Instanta de judecata are dreptul sa inceteze
procesul penal cu incredintarea persoanei pe chezasie, despre aceasta
fiind instiintata persoana vinovata si persoana vatamata si reprezentantii
lor, care, timp de 7 zile, au dreptul sa atace decizia instantei de judecata.
Daca timp de 1 an persoana incredintata pe chezasie nu a indreptatit
increderea colectivului, nu a respectat promisiunea de a se corecta sau
a parasit locul de munca in scopul de a se sustrage de la inraurirea
obsteasca, atunci intreprinderea, organizatia sau institutia data adopta
o hotarare prin care renunta la chezasie si este transmisa instantei de
judecata, care urmeaza sa examineze problema privind raspunderea penala a persoanei.
In cazul dat, procesul penal poate fi redeschis printr-o incheere
a instantei de judecata. Daca persoana luata pe chezasie in perioada termenului
acestuia sau timp de un an de zile dupa trecerea acestui termen va savarsi
o infractiune, atunci faptul dat va fi considerat ca o circumstanta agravanta
conform punctului 13 al art. 38 C.P. al R.M. si va purta raspundere penala pentru
cumul de infractiuni conform art.39 C.P. al R.M.
6.Liberarea de raspundere penala a minorilor.
Conform art.10 C.P. al R.M., persoana in varsta de sub 18 ani,
care a savarsit o infractiune ce nu prezinta un mare pericol social, poate
fi liberata de raspundere penala daca corectarea ei este posibila fara aplicarea
pedepsei penale.
Liberarea de raspundere penala poate fi aplicata numai fata de persoanele ce
au savarsit infractiuni fiind in varsta de la 16 la 18 ani
sau in varsta de la 14 la 16 ani, care au savarsit infractiuni
din cadrul celor enumerate in alin.2 al art.10 C.P. Cand persoana
nu are varsta raspunderii penale, procesul nu poate fi pornit, iar cel
pornit trebuie sa inceteze.
Temeiuri ale liberarii de raspundere penala a minorilor sunt:
1. savarsirea unei fapte ce nu prezinta un grad sporit de pericol social
;
2. prezenta pericolului social redus al infractorului, astfel ca sa poata fi
corectat fara aplicarea pedepsei penale.
Organele de anchetare si judiciare pot stabili ca infractiunea nu prezinta un
mare pericol social numai pe baza cercetarii multiaspectuale a tuturor circumstantelor
cauzei. Pentru aprecierea gravitatii faptei ilicite trebuie de luat in
considerare nu numai caracterul infractiunii si al consecintelor infractionale,
dar si natura actiunilor concrete savarsite de faptuitor.
La aprecierea personalitatii infractorului o importanta hotaratoare il
are rolul si gradul participarii lui la savarsirea de catre un grup de
persoane, atitudinea lui fata de invatatura, munca, comportarea in
societate, la locul de trai, in familie, atitudinea lui fata de infractiunea
savarsita, recunoaste sau nu vinovatia sa etc.
Daca instanta de judecata va considera ca corectarea persoanei in varsta
de pana la 18 ani e posibila fara aplicarea pedepsei penale cand
aceasta a savarsit o infractiune ce nu prezinta un grad sporit de pericol
social, ea poate aplica in aceasta situatie masuri de constrangere
cu caracter educativ, care de fapt nu reprezinta o pedeapsa penala. Daca sunt
prezente conditiile de mai sus, atunci minorul trebuie liberat de raspundere
penala cu trimiterea materialului dosarului comisiei pentru minori, care va
examina problema aplicarii masurii de constrangere cu caracter educativ.
Invinuitul si reprezentantul legal al acestuia, victima si reprezentantul
ei sunt instiintati despre incetarea procesului inainte de
trimiterea lui spre examinare comisiei pentru minori. Timp de 7 zile aceste
persoane au dreptul de a ataca incheerea instantei de judecata in
instanta ierarhic superioara.
Art. 60 C.P. al R.M. contine masurile de constrangere cu caracter educativ
ce se aplica fata de minori in cazul liberarii lor de raspundere penala
:
1. obligatia persoanei de a cere scuze partii vatamate in mod public sau
sub o alta forma stabilita de catre instanta de judecata ;
2. mustrarea sau mustrarea severa ;
3. avertismentul ;
4. incredintarea minorului pentru supravegherea severa parintilor sau
persoanelor ce-i inlocuiesc ;
5. incredintarea minorului pentru supraveghere unui colectiv de munca,
organizatii obstesti cu consimtamantul acestora sau unor cetateni la cererea
lor ;
6. interimarea minorului intr-o institutie speciala de invatamant
si de educatie ;
7. obligatia minorului ce a implinit varsta de 16 ani sa repare
dauna cauzata daca el are un castig propriu si daca dauna nu depaseste
un salariu minim sau obligatia sa repare prin munca sa dauna materiala cauzata
daca ea nu de paseste suma de un salariu minim. In cazul cand aceasta
depaseste suma de un salariu minim, repararea daunei se infaptuieste pe
calea unei actiuni civile.
Clasarea procesului penal nu se admite daca persoana ce a savarsit o fapta
ce contine indicii de infractiune se opune acestui lucru. In cazul dat,
procesul penal continua in mod obisnuit.
7.Liberarea de raspundere penala ca rezultat al actului de amnistie.
Amnistia este o modalitate de liberare de raspundere si pedeapsa penala. Termenul
de amnistie din greceasca "amnestia", inseamna "a da uitarii",
"a uita".
Conform art. 66, punctul p) al Constitutiei Republicii Moldova, actele de amnistie
pot fi emise de Parlamentul R.M. Amnistia este actul organului suprem al puterii
de stat prin care se inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii
pentru infractiunile ce se incadreaza in dispozitiile sale, fiind
savarsite inainte de aparitia sa. Prin actul de amnistie nu se abroga
o norma oarecare din partea speciala a Codului penal, faptele continua sa fie
prevazute de lege urmand a fi sanctionate daca ele nu cad sub incidenta
amnistiei. Amnistia, neanuland sentinta instantei de judecata, absolva
persoana de pedeapsa stabilita de instanta de judecata sau o inlocuieste
cu alta mai blanda. Amnistia este o cauza legala ce inlatura raspunderea
penala si consecintele condamnarii. Amnistia opereaza asupra faptelor, inlaturand
raspunderea penala pentru acestea si nu asupra persoanei infractor ca in
cazul gratierii.
Amnistia reflecta imperatismele umanismului si increderea statului fata
de persoanele ce au savarsit infractiuni.
Art. 53 al C.P. al R.M. prevede amnistia. Alin.1 al art.53 prevede ca amnistia
este actul ce are ca efect absolvirea de raspundere penala sau de pedeapsa penala,
fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei intr-o pedeapsa mai blanda.
Alin.2 al art.53 spune ca amnistia poate fi de asemenea aplicata si pedepselor
complementare, dar nu produce efecte asupra amenzilor incasate si asupra
masurilor de constrangere cu caracter medical.
Alin.3 al art.53 prevede ca amnistia se acorda de catre Parlament unui cerc
nedeterminat individual de persoane. Acest alineat a fost introdus prin Legea
din 18 noiembrie 1999, fiind publicata in Monitorul Oficial din 6 ianuarie
2000.
De obicei, amnistiile sunt emise in legatura cu anumite evenimente, date
remarcabile din istoria social-politica a tarii.
Actul de amnistie se extinde asupra unei anumite categorii de criminali, care
nu sunt desemnati individual, dar care au savarsit o anumita categorie
de infractiuni pentru care se acorda amnistia sau carora le-au fost aplicate
modalitati asemanatoare de pedeapsa penala.
Potrivit regulii generale, amnistia se refera numai la categoria de infractiuni care nu prezinta un mare pericol social, precum si la o anumita
categorie de persoane ce au savarsit infractiuni (invalizi, minori etc.).
Amnistia se extinde numai asupra acelor persoane ce au savarsit infractiuni
strict concretizate in actul de amnistie si numai asupra faptelor comise
pana la emiterea actului de amnistie. Amnistia nu libereaza de raspundere
penala persoanele ce au savarsit infractiuni dupa emiterea actului de
amnistie sau care la aceasta data nu au terminat savarsirea infractiunilor
in cazul infractiunilor continui si prelungite. In cazul infractiunilor
continui si prelungite a caror activitate se prelungeste in timp, momentul
epuizarii ce marcheaza data lor de savarsire trebuie sa aiba loc inainte
de aparitia actului de amnistie. Persoanele ce cad sub incidenta amnistiei sunt
liberate de pedeapsa principala si complementara daca ultima n-a fost executata
pana la intrarea in vigoare a legii privind amnistia. Materialele
in privinta persoanelor ce urmeaza sa fie amnistiate, fata de care in
modul stabilit le-a fost prescris tratamentul antialcoolic, narcomanic, privind
bolile venerice se examineaza dupa terminarea cursului de tratament la cel mult
peste 5 luni de la data publicarii legii despre amnistie.
Persoanele, asupra carora se extinde actiunea amnistiei, sunt eliberate indiferent
de etapa la care se afla dosarul penal. Daca dosarul penal privind infractiunea
concreta inca nu a fost intentat pana la emiterea actului de amnistie
prin care se decide liberarea de pedeapsa penala pentru asemenea infractiuni,
atunci este inadmisibila lansarea lui, iar unele categorii de cauze penale aflate
deja in instantele de judecata, dar care inca nu au fost examinate,
urmeaza a fi clasate. Daca cauza penala se afla in stadiul dezbaterilor
judiciare, instanta de judecata duce pana la capat procesul penal, pronunta
sentinta de liberare sau de condamnare, insa libereaza complet persoana
de executarea pedepsei prevazuta de lege.
Amnistia poate sa absolve de raspundere si de pedeapsa penala atat totala,
cat si partiala. Ea poate libera persoana de pedepsele complementare,
precum si sa decida absolvirea consecintelor penale ale condamnarii.
Insa, luand in consideratie ca emiterea actului de amnistie
nu inseamna recunoasterea persoanei ca fiind nevinovata de savarsirea
infractiunii cu toate urmarile ce deriva din aceasta, ci o liberare de executarea
ulterioara a raspunderii penale de catre aceasta, legea procesual-penala prevede
o anumita procedura de suspendare a dosarului penal in baza actului de
amnistie. In special, dosarul penal nu poate fi suspendat daca persoana
nu recunoaste ca este vinovata de savarsirea infractiunii si face o contestatie.
In acest caz procesul se desfasoara in mod obisnuit, anchetatorul
examineaza dosarul pana la formularea rechizitoriului de invinuire
si-l transmite in judecata, care examineaza cauza ca de obicei si in
timpul dezbaterilor judiciare inculpatul poate sa obtina achitarea publica,
daca, insa el este declarat vinovat va fi liberat conform actului de amnistie
-; instanta de judecata va pronunta o sentinta de condamnare cu liberarea
condamnatului de pedeapsa penala conform punctului 4, alin.1 al art.5 Cod de
procedura penala al R.M.
Parlamentul Republicii Moldova a adoptat urmatoarele legi cu privire la amnistie:
· Legea Republicii Moldova privind amnistia in legatura cu adoptarea
Constitutiei Republicii Moldova, din 29 iulie 1994, publicata in Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 5 din 15 septembrie 1994;
· Legea Republicii Moldova privind amnistia in legatura cu aniversarea
a cincea de la proclamarea independentei Republicii Moldova, din 24 iulie 1996,
publicata in Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 56 din 22 august
1996 ;
· Legea Republicii Moldova privind amnistia unor categorii de persoane,
din 20 noiembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr. 70 din25 iulie 1998 ;
· Legea Republicii Moldova privind amnistia in legatura cu aniversarea
a cincea de la adoptarea Constitutiei Republicii Moldova, nr. 561 din 29 iulie
1999, publicata in Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.93 din 20
august 1999.
Prin toate aceste legi cu privire la amnistie au fost amnistiati urmatorii condamnati:
- participantii la cel de-al doilea razboi mondial si la actiunile de lupta
pentru apararea independentei si integritatii teritoriale a Republicii Moldova;
- fostii ostasi-internationalisti participanti la actiunile de lupta in
Afganistan, participantii la lichidarea consecintelor avariei de la Cernobil,
persoanele din randurile victimelor represiunilor politice ;
- persoanele decorate cu ordine si medalii ale R.M. si cu alte distinctii echivalente
cu acestea ;
- persoanele in varsta de pana la 18 ani ce au savarsit
infractiuni si care anterior nu au fost detinute in colonii de reeducare
prin munca ;
- invalizii de gradele unu, doi si trei;
- persoanele a caror parte neexecutata din termenul pedepsei nu depaseste un
an ;
- barbatii ce au depasit virsta de 60 ani ;
- femeile : - care au depasit varsta de 55 ani;
- care au copii sub 18 ani sau sot invalid de gradul unu sau doi ;
- gravide ;
- vaduve ale celor cazuti in al doilea razboi mondial sau in actiunile
de lupta pentru apararea independentei si integritatii teritoriale a R.M., ale
fostilor ostasi-internationalisti ce au participat la actiunile de lupta din
Afganistan sau pe teritoriul altor tari, ale participantilor la lichidarea consecintelor
avariei de la Cernobil, ale victimelor represiunilor politice si ale persoanelor
ce si-au pierdut viata in timpul exercitarii functiei de mentinere a ordinii
publice si de aparare a altor interese ale statului.
Prin legea din 15 septembrie 1994 s-au mai amnistiat persoanele condamnate la
privatiune de libertate pe un termen de pana la 5 ani, la pedeapsa non-privativa
de libertate pentru persoanele ce n-au fost detinute in institutii de
reeducare prin munca ; s-a redus partea ramasa a termenului privatiunii de libertate
: privatiune de libertate pe un termen de 10 ani si pedeapsa non-privativa de
libertate -; cu o treime ; privatiune de libertate de peste 10 ani -;
cu o patrime.
Prin legea din 22 august 1996 sau mai amnistiat persoanele condamnate la privatiune
de libertate de pana la 6 ani, de pedeapsa non-privativa de libertate
a persoanelor ce anterior n-au fost detinute in penitenciare ; s-a redus
cu o treime restul termenului neexecutat persoanelor condamnate la privatiune
de libertate de pana la 10 ani si persoanelor condamnate la pedeapsa non-privativa
de libertate ; s-a redus cu o patrime restul termenului neexecutat persoanelor
condamnate la privatiune de libertate pe un termen de peste 10 ani.
Prin legea din 25 iulie 1998 s-au mai amnistiat persoanele condamnate la privatiune
de libertate pe un termen de 5 ani, privatiune de libertate pe un termen de
7 ani cu minimum jumatate de termen executat ; s-au transferat din coloniile
de corectare cu regim comun, inasprit si riguros in colonii-asezari
persoanele condamnate la privatiune de libertate pe un termen de pana
la 10 ani ce au executat o treime din pedeapsa.
Prin legea din 20 august 1999 au mai fost amnistiate persoanele condamnate la
privatiune de libertate pe un termen de 5 ani, la privatiune de libertate pe
un termen de pana la 7 ani ce au executat minimum o doime din termen ;
s-au absolvit de pedeapsa penala persoanele ce au savarsit infractiuni
din imprudenta si sunt condamnati la privatiune de libertate de pana la
10 ani si persoanele carora le ramasese de executat nu mai mult de un an ; termenul
privativ de libertate de peste 10 ani s-e redus la jumatate persoanelor condamnate
pentru infractiuni imprudente ; s-a redus cu o treime termenul privativ de libertate
persoanelor condamnate pe un termen de pana la 10 ani.