Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Referat stiinte-politice - DOCTRINA SOCIAL-DEMOCRATA
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

g7q24qj
I. Fundamentele doctrinei social-democrate
Doctrinele ai miacarea socialist\ ap\rute `n prima jum\tate a secolului XIX `n
Europa Occidental\ s`nt un produs al modernit\iii. N\scut\ printr-o revoluiie dual\ politic\ ai industrial\ lumea modern\ se caracterizeaz\ printr-un anumit grad de createre autosusiinut\ `n economie, o createre suficient\, capabil\ s\ m\reasc\ regulat produciia ai consumul; o anumit\ participare public\ `n comunitatea politic\, deci o reprezentare democratic\ `n definirea ai alegerea alternativelor politice; o difuziune a normelor secular-raiionale `n cultur\...; o createre a mobilit\iii `n societate, `nieleas\ ca libertate personal\ de miacare fizic\, social\ ai psihic\; o transformare corespunz\toare `n persona litatea indivizilor, astfel `nc`t aceatia s\ fie capabili s\ funciioneze efectiv `ntr-o ordine social\ ce opereaz\ conform caracteristicilor anterioare 1. Acumularea
ai circulaiia capitalurilor `n cadrele economiei de piai\ naiionale ai inter naiionale, apariiia ai dezvoltarea marii produciii industriale de m\rfuri dau un contur tot mai pregnant peisajului social al civilizaiiei moderne occidentale: burghezia ai proletariatul industrial ocup\, `n prima jum\tate a secolului XIX, poziiii antagonice `n structura social\ a capitalismului antreprenorial.
Plec`nd de aici, apreciem c\ diferitele idei ai experienie socialiste ce se vor derula pe parcursul secolului XIX de la cele utopice la cele autointitulate
atiiniifice ai de la acestea la cele revizionist social democrate , desemneaz\
`ncerc\rile de a concepe ai apoi de a aplica, impune sau remodela o organizare social\ ce se dorea mai dreapt\ ai mai echitabil\. Dincolo de caracterul difuz al noiiunii, datorat, `n special, ulterioarelor avataruri ideologico-politice ale acesteia, consider\m c\, `n sensul s\u de baz\, generic, socialismul este reaciia social\ fai\ de ordinea social\ modern\, eseniialmente polarizat\, n\scut\ prin acumularea primitiv\ a capitalurilor. Din aceast\ perspectiv\, dincolo de evolu iiile sale utopic-premarxist\, revoluiionar-marxist\, reformist-antimarxist\ , socialismul apare ca o expresie ideologic\ emancipatoare a miac\rii muncitoreati, form\ politic\ de opoziiie fai\ de capitalismul antreprenorial ai liberalismul clasic, proces de socializare a valorilor lansate lumii moderne de ideile revoluiiei de la 1789.


Analiza socialismului ridic\ o serie de `ntreb\ri ai probleme de importani\ teoretic\ ai practic\. Iat\ c`teva din acestea: a reprezentat socialismul viitorul necesar al umanit\iii sau doar un viitor posibil al acesteia? Este socialismul o
atiini\ a societ\iii sau o alegere etic\? Socialismul este doctrina unei singure clase sau o doctrin\ de mai larg\ respiraiie social\? Care este metoda cea mai adecvat\ a socialismului: revoluiia sau reforma? Care este cea mai convenabil\ raportare a socialismului la capitalism ai marea burghezie, proprietatea privat\
ai mica burghezie, clasa mijlocie ai societatea civil\? Ce raporturi se pot institui `ntre socialism ai democraiie? Sau, `n formularea lui George Lichtheim:
Putem avea democraiie f\r\ socialism ai socialism f\r\ democraiie. Dac\ cele dou\ pot fi efectiv combinate, aceasta este prima problem\ a epocii noastre 2. La aceste `ntreb\ri vom `ncerca s\ r\spundem `n continuare, din perspectiva analizei social-democrate, a evoluiiei capitalismului ai a socialismului reformist.
Ideile doctrinei social-democrate au ap\rut `n miacarea socialist\ european\ spre sf`raitul secolului XIX, `n condiiiile disputelor ideologice din cadrul Inter naiionalei a II-a (1889-1914) dintre marxiati susiin\torii socialismului revolu iionar comunizant ai revizioniati adepiii socialismului democratic reformist.
La r\scrucea secolelor XIX-XX, Internaiionala a II-a a fost placa turnant\ a miac\rii muncitoreati ai ideologiei socialiste. Din dezbaterile ai fr\m`nt\rile
Internaiionalei a II-a s-au n\scut curente ideologice, strategii politice ai lideri ai miac\rii socialiste care au ocupat un loc important `n viaia politic\ a seco lului XX. In acest context, se pot distinge `n evoluiia Internaiionalei a II-a urm\toarele confrunt\ri ideologice majore: lupta marxismului contra anarhismului; disputa dintre ortodoxia revoluiionar\ ai erezia reformist\ 3; ciocnirea marxismului clasic cu leninismul, dup\ apariiia bolaevismului ai, mai ales, dup\ revoluiia rus\ din 1905.
Deai diferit ca pondere `n diversele partide socialiste din i\rile Europei
Occidentale, marxismul a fost `n perioada Internaiionalei a II-a o doctrin\ politic\ care a jucat un rol important `n trezirea conatiiniei de clas\ ai organizarea politic\ naiional\ ai internaiional\ a proletariatului industrial. In calitate de ideologie a miac\rii muncitoreati, marxismul cunoaate o serie de tr\s\turi caracteristice. Le vom prezenta, reiter`nd postulatele generale, aaa cum le-a concentrat Leszek Kolakowski `ntr-o celebr\ analiz\ dedicat\ marxismului: A fi marxist `nsemna, aaadar, a fi convins: c\ tr\s\turile evoluiiei societ\iii capitaliste ai, `n special, concentrarea capitalului provocaser\ deja o tendini\ istoric\ natural\ spre socialism. Socialismul era fie consecinia inevitabil\ a proceselor de acumulare, fie, cel puiin, rezultatul cel mai probabil al acestora; c\ socialismul implic\ proprietatea social\ asupra mijloacelor de produciie
ai, prin aceasta, abolirea exploat\rii, a tuturor veniturilor `n afara celor dob`ndite prin munc\, a privilegiilor ai inegalit\iilor bazate pe discrimin\ri rasiale, naiionale, sexuale ai religioase; c\ socialismul presupune accesul tuturor la educaiie, existenia libert\iilor democratice (libertatea de expresie, de reuniune, sistem reprezentativ la toate eaaloanele organiz\rii sociale), un sistem evoluat de proteciie social\
ai suprimarea armatelor permanente; c\ socialismul este `n serviciul umanit\iii `n `ntregime ai permite accesul tuturor la bun\stare ai la dezvoltare cultural\ nelimitat\, dar c\ lupta pentru socialism se bazeaz\ pe clasa muncitoare. Deoarece este produc\torul imediat, proletariatul este cel mai direct interesat `n dispariiia muncii salariate; c\ `naintarea spre socialism are drept condiiie lupta economic\ ai politic\ a proletariatului, dar ai lupta pentru ameliorarea situaiiei `n interiorul ordinii capitaliste ai utilizarea, `n mod egal, a tuturor formelor politice, `n particular parlamentarismul lupta pentru socialism cere, de fapt, ca proletariatul s\ se organizeze mai `nt`i `n partide politice autonome; c\ sistemul capitalist n-ar putea fi modificat radical doar prin reforme, oric`t de numeroase ar fi acestea, ai c\ defectele sistemului pe plan social (crize,
aomaj, mizerie) s`nt iremediabile: cu toate acestea, lupta pentru reforme legislaiia muncii, democratizarea instituiiilor politice, ameliorarea salariilor este indispensabil\ deoarece preg\teate proletariatul pentru luptele viitoare,
`l antreneaz\ `n solidaritate ai `i permite s\ suporte condiiiile de viai\ existente; c\ sistemul capitalist va fi, `n cele din urm\, eliminat pe cale revoluiionar\, atunci c`nd condiiiile economice ale capitalismului precum ai conatiinia de clas\ a proletariatului vor ajunge la maturitate; revoluiia, totuai, nu este o lovitur\ de stat, ea nu poate fi opera unui grup de conjuraii, ci numai a imensei majorit\ii a populaiiei muncitoare; c\ interesele proletariatului s`nt aceleaai `n lumea `ntreag\ ai c\ revoluiia va trebui s\ se `ndeplineasc\ la nivel internaiional, sau cel puiin la naiiunile cele mai industrializate; c\, `n istoria umanit\iii, progresul tehnic determin\ `n manier\ decisiv\ modific\rile structurii de clas\ care, la r`ndul lor, determin\ principalele caracteristici ale instituiiilor politice ai ale ideologiilor dominante; c\, `n sf`rait, socialismul nu este numai un program politic, ci, de asemenea, o concepiie asupra lumii, conform c\reia realitatea este accesibil\ analizei
atiiniifice; c\ numai o investigaiie raiional\ ne poate ar\ta natura universului
ai a istoriei umanit\iii; c\ doctrinele religioase ai spiritualiste s`nt expresii ale unei conatiinie mistificate ai c\ ele vor trebui s\ dispar\ o dat\ cu abolirea exploat\rii ai a antagonismelor de clas\; c\ lumea este supus\ legilor naturii
ai provideniei, c\ omul este un produs al naturii ai, ca atare, ai el trebuie s\ fie un obiect al investigaiiei... 4 .
Generale, vagi, cu o tent\ profetic\, ideile politice existente `n lucr\rile lui
Marx ai Engels au l\sat un larg c`mp de manifestare diferitelor viziuni inter pretative. Aceast\ situaiie a favorizat confruntarea ideologic\ din miacarea socialist\, cu at`t mai mult cu c`t, spre sf`raitul secolului XIX ai `nceputul secolului XX, dezvoltarea capitalismului `n Europa Occidental\ nu confirma scenariul catastrofic marxist al pauperiz\rii absolute a proletariatului, ascuiirii luptei de clas\, declana\rii revoluiiei comuniste ai instaur\rii dictaturii proleta riatului.
Cum se explic\ aceast\ transformare istoric\ a capitalismului? Ce procese economice ai tendinie sociale au fost at`t de puternice ai semnificative `nc`t au reuait s\ impun\ auto-reformarea economic\ ai politic\ a capitalismului? Ce inovaiie politico-ideologic\ ai ce iniiiative legislative au fost at`t de relevante
`nc`t, contrazic`nd profeiia lui Marx, au reuait s\ neutralizeze poteniialul revolu iionar comunist `n Europa Occidental\?
O analiz\ pertinent\ a acestei adev\rate mutaiii a capitalismului evideniiaz\
`mpletirea factorilor economici, politici, ideologici. Spre sf`raitul secolului XIX are loc `n Europa Occidental\ ai SUA un proces de maturizare a capitalismului.
Acumularea primitiv\ a capitalului susiinut\ ideologic prin individualismul concureniial modelat de doctrina liberalismului clasic, analizat\ critic `ns\ ai denuniat\ de socialismul revoluiionar marxist se `ncheie, practic, ca proces istoric. O eventual\ continuare a acumul\rii primitive `nsoiit\ de permanen tizarea polariz\rii sociale ar fi `nsemnat, din punct de vedere social-economic, negarea rentabilit\iii ai a eficacit\iii sociale a capitalului, contrazicerea raiiunii productivist-consumatoriste a capitalismului ai, implicit, contrazicerea raiiunii de a fi a capitalismului dezvoltat. Din punct de vedere social-politic, o eventual\ continuare a acumul\rii primitive a capitalului `n contextul permanentiz\rii polariz\rii sociale, ar fi `nsemnat instalarea subdezvolt\rii ai, probabil, dezagre garea sistemului. In aceste condiiii, s-ar fi confirmat scenariul catastrofic al marxismului comunizant.
Trecerea de la capitalismul individualist-antreprenorial centrat pe acumularea primitiv\ a capitalului la capitalismul managerial cu funciii sociale s-a realizat
`ntr-o serie de i\ri occidentale `n condiiiile ascensiunii principiilor democratice
ai ale implement\rii acestora `n regimuri politice pluripartidiste, parlamentare.
In acest context `n care are loc trecerea de la individualismul concureniial a-etatic la liberalismul clasic, rolul instituiiilor statale se reducea la garantarea libert\iii individuale ai a securit\iii propiet\iii private; problemele economice
ai ale raporturilor de munc\ dintre patroni ai salariaii r\m`neau `n afara compe tenielor statului, regl`ndu-se concureniial prin jocul cererii ai ofertei pe piaia liber\. C\tre sf`raitul secolului XIX, `n contextul democratiz\rii i\rilor occiden tale, `ncepe s\ se impun\ principiul interveniiei instituiiilor statului `n reglarea unor procese sociale prin aplicarea politicilor sociale viz`nd redistribuirea veniturilor ai finalizarea echitabil\ a contractelor de munc\ dintre organizaiiile patronale ai sindicate. Aaadar, o inovaiie social\ capitalismul managerial cu deschidere social\ susiinut prin reformismul etatic neoliberal a deschis calea producerii unor importante modific\ri democratice `n structura social\, `n sensul depolariz\rii acesteia prin iniiierea procesului de deproletarizare a clasei munci toare ai createre numeric\ a clasei mijlocii, `nsoiite de `nt\rirea poziiiilor ai influeniei acesteia.
La o concluzie asem\n\toare ajunge ai Gary P. Steeson `n urma unei remarcabile analize a marxismului ai a partidelor socialiste ale clasei muncitoare din patru
i\ri europene Austria, Frania, Germania, Italia `n perioada 1884-1914.
Intr-o lucrare semnificativ intitulat\ After Marx, Before Lenin, autorul conchide:
In cele patru cazuri naiionale avute `n vedere `n acest studiu, cele trei sl\biciuni majore ale analizei marxiste a societ\iii moderne `n apariiie au fost: (1) absenia consimi\m`ntului muncitorilor de a vedea partidul marxist drept autosalvator sigur; (2) flexibilitatea ai sensibilitatea guvern\rilor existente fai\ de problemele muncitorilor ai (3) abilitatea unei puternice economii industriale de a supravieiui
ai chiar de a prospera f\r\ un guvern republican burghez, sau chiar `ntr-un sistem `n care burghezia a exercitat direct ai semnificativ puterea 5. De ce a ales autorul cele patru i\ri europene, ai nu Marea Britanie sau SUA? Deoarece `n primul r`nd, aceste i\ri au produs (`mpreun\ cu Belgia, care confirm\ obser vaiiile autorului n.n.) cele mai mari ai mai influente partide socialiste ale muncitorilor din lume la acea epoc\. In al doilea r`nd, deoarece `n aceste i\ri au existat miac\rile `n care susiin\torii marxismului au fost cei mai proeminenii
(relativa sl\biciune a marxiatilor britanici `n epoc\ este raiiunea major\ de a nu considera miacarea britanic\ aici). Ai, `n al treilea r`nd, i\rile acestor partide reprezint\ locurile `n care Marx a considerat c\ va avea loc, `n primul r`nd, trecerea de la capitalism la comunism. Fiecare din aceste i\ri a avut ca dominant\ o rapid\ createre a sectorului industrial ai, `n consecini\, o burghezie semnifi cativ\ ( ) ai o relativ mare ai `n createre clas\ muncitoare industrial\. Fiecare din aceste naiiuni a beneficiat de guvern\ri liberale care au favorizat aducerea muncitorilor `n aren\, loc de unde aceatia `ai puteau exprima conatiinia politic\
`n createre. In cele din urm\, fiecare a putut s\ vad\ direct c\ partidele socialiste muncitoreati s`nt expresia major\ a acestei conatiinie ( ) 6.
Dar, dup\ cum a ar\tat ai Leszek Kolakowski, recunoaaterea principiului interveniiei statului `n relaiiile dintre muncitori ai patroni ai posibilitatea de a influenia instaniele legislative prin intermediul alegerilor libere plasar\ partidele socialiste ale Europei Occidentale `n faia unei situaiii la care strategia marxist\ nu avea un r\spuns clar. A sta `n parlamentul burghez ai a face, de aici, s\ se adopte legi `n interesul muncitorilor, nu `nsemna a contribui la «ameliorarea capitalismului»? 7. Ortodoxia revoluiionar\ marxist\ ap\rea, astfel, `ntr-o situaiie ideologic\ precar\. Pe de o parte, ea era atacat\ de anarhiati care considerau c\ sistemul capitalist nu poate fi ameliorat, c\ parlamentarismul diminueaz\ antagonismul funciar dintre proletariat ai burghezie, demoralizeaz\ astfel clasa muncitoare, neutraliz`nd poteniialul aciiunii directe ai spontane al acesteia contra statului capitalist ai ordinii sociale burgheze. Pe de alt\ parte, ortodoxia revolu iionar\ marxist\ era subminat\ din interior, dup\ dispariiia lui Engels (1895), de revizionismul reformist iniiiat de Eduard Bernstein (1850-1932), secretarul personal al lui Engels ai legatarul operei acestuia.


Dac\ prin realizarea socialismului `nielegem instituirea unei societ\ii organizate `n toate priviniele `n strict\ concordani\ cu tezele ai orientarea comunismului scria Eduard Bernstein `ntr-un articol publicat `n revista Neue
Zeit din 19 ianuarie 1898 atunci, `ntr-adev\r, nu voi ezita s\ spun c\ aceasta mi se pare a fi o cale lung\, departe de a fi realizat\. Pe de alt\ parte, ferma mea convingere este c\ `ns\ai actuala generaiie va vedea realizarea unei forme pozitive a socialismului, dar nu `ntr-o form\ brevetat\, ci `ntr-una real\, efectiv\.
Expansiunea permanent\ a sferei obligaiiilor sociale ( ), extinderea dreptului societ\iii organizate ca naiiune ai stat de a coordona viaia economic\; createrea autoconducerii democratice `n municipalitate, district ai provincie precum ai extinderea responsabilit\iilor tuturor acestor corpuri sociale toate acestea
`nseamn\ pentru mine o evoluiie spre socialism ori, dac\ vreii, realizarea treptat\ a socialismului Este, de asemenea, adev\rat c\, ori de c`te ori comunitatea foloseate propriile drepturi pentru a controla condiiiile economice, transferul real al `ntreprinderilor c\tre managementul public `nceteaz\ s\ mai aib\ impor tania fundamental\ ce i se atribuie `n mod obianuit. Poate s\ fie mai mult socialism `ntr-o uzin\ care funciioneaz\ bine, dec`t `n naiionalizarea unui grup de fabrici. Admit cu francheie c\ am simiit ai am fost foarte puiin interesat de ceea ce `n mod obianuit a fost denumit «scopul final al socialismului». Acest scop, oricare ar putea fi, nu `nseamn\ nimic pentru mine, miacarea este totul
Conform acestei concepiii, social-democraiia nu trebuie s\ aatepte sau s\ doreasc\ un colaps iminent al sistemului economic existent, dac\ acesta este conceput ca rezultatul unei mari ai catastrofice crize economice. Ceea ce social-democraiia trebuie s\ fac\, ai aceasta pentru o lung\ perioad\ de timp ce urmeaz\ de acum `ncolo, este s\ organizeze politic clasa muncitoare, s\ o preg\teasc\ pentru democraiie, s\ lupte pentru fiecare ai pentru toate reformele menite s\ emancipeze clasa muncitoare ai s\ fac\ statul mai democratic 8.
Ap\rut `n cadrul marxismului, revizionismul reformist iniiiat de Eduard
Bernstein vizeaz\ dou\ planuri corelate: moral ai social-prospectiv. Sesiz`nd reduciionismul determinismului economic din analiza marxist\, Bernstein subli niaz\, prin contrast, importania aspectelor psihologice ai etice ale socialismului.
De aceea, socialismul democratic bernsteinian pledeaz\ pentru o societate democratic\ ai un om liber, nesupus constr`ngerilor disciplinei partidului comunist
ai intransigeniei ideologiei revoluiionare. In ceea ce priveate prospectiva strategiei
ai tacticii social-democraiiei, cucerirea puterii politice de c\tre clasele muncitoare, exproprierea capitaliatilor afirm\ Bernstein nu s`nt scopuri prin ele `nsele, ci doar mijloacele pentru `ndeplinirea anumitor scopuri ai n\zuinie Dar cucerirea puterii politice presupunea posedarea drepturilor politice; ai cea mai important\ problem\ de tactic\ pe care social-democraiia german\ o are de rezolvat acum mi se pare a fi g\sirea celor mai bune c\i pentru extinderea drepturilor politice ai economice ale claselor muncitoare germane 9. In opoziiie cu viziunea revoluiionar\ marxist\, socialismul reformist bernsteinian accen tueaz\ asupra importaniei ai oportunit\iii c\ii paanice, graduale, parlamentare spre socialism.
Desigur, reformismul bernsteinian a fost o revizuire ai o provocare a marxismului dintr-o perspectiv\ practic\. In acelaai timp `ns\, reformismul bernsteinian subliniaz\ Anthony Wright a fost mai mult dec`t at`t, a fost un alt mod de a concepe realitatea social\ ai de a teoretiza cu mai mult\ acurateie dec`t marxismul.
Este vorba de o teorie mai deschis\ ai mai flexibil\. De aceea, este incomplet s\ vedem social-democraiia modern\ doar ca pe o simpl\ versiune revizuit\ a marxismului ortodox ( ). Ceea ce a f\cut Eduard Bernstein ai ceea ce a devenit social-democraiia nu a fost doar un exerciiiu de revizuire a marxismului, ci dezvoltarea unui alt fel de ideologie. Este o ideologie care nu se bazeaz\ pe materialism, ci pe moral\. Bernstein recurge la Kant pentru a defini calea c\tre o politic\ a alegerilor etice In general, socialismul nu mai este v\zut acum, nici din punct de vedere teoretic, nici din punct de vedere practic, ca separat de societatea «burghez\», ci ca parte integrant\ a unui proces comun de dezvol tare, expresie a ceea ce are el mai bun, deriv`nd din rezervorul umanismului occidental 10 .
Pe aceleaai poziiii reformiste, democratice se plaseaz\ ai socialiatii indepen denii francezi, grupaii `n jurul lui Jean Jaurès, Bendot Malon ai Alexandre
Millerand. Aciion`nd sub lozinca s\ fim revoluiionari c`nd circumstaniele o cer
ai reformiati mereu! , socialiatii francezi au susiinut cucerirea puterii pe calea democratic\ a alegerilor libere, substituirea necesar\ ai progresiv\ a propriet\iii capitaliste cu proprietatea social\. Opun`ndu-se internaiionalismului marxist, socialiatii francezi au ap\rat ideea naiional\. Fondat pe baze morale, republicane
ai naiionale, `n lupt\ cu grup\rile anarhiste, dar ai cu cele marxiste, socialismul francez a reuait s\ concentreze foriele politice ale st`ngii `n Partidul Socialist al c\rui principal teoretician a fost Jean Jaurès (1859-1914). Am servit cu fide litate socialismul ai republica, acestea fiind inseparabile, c\ci f\r\ republic\ socialismul este neputincios, iar f\r\ socialism, republica este vid\ declara
Jaurès `ntr-o adev\rat\ profesiune de credini\ `n 1906. Apariin acestui mare partid socialist care ai-a unit toate foriele pentru a realiza emanciparea complet\ a proletarilor ai ascensiunea unei societ\ii mai armonioase ai mai juste `n care munca trebuie s\ fie suveran\ Societatea de ast\zi, care pune munca deoparte, capitalul de alta, genereaz\ dezordinea ai agitaiia. Ea nu-ai va g\si echilibrul dec`t `n suveranitatea muncii organizate Atentatele contra propriet\iii ai persoanelor s`nt crime contra socialismului, mai mult dec`t contra codului burghez, deoarece provoac\ manifest\ri ale reaciiunii sub care proletariatul risc\ s\ piar\. Socialismul nu `nseamn\ distrugere, ci organizare ai creaiie. El nu va marca dezl\niuirea s\lb\ticiei ci, dimpotriv\, victoria definitiv\ a civili zaiiei asupra vechilor instincte s\lbatice de dominaiie, furt ai ucidere 11 .
Socialismul englez nu a suferit influenia marxismului. Fundamentele intelec tuale din Fabian Society nu s`nt revoluiionar-marxiste, ci socialist-reformiste.
Leg\tura dintre revizioniati ai socialiatii fabieni se baza pe credinia `n inevita bilitatea gradualit\iii , pe un optimism privind eficacitatea proiectelor reformei socialiste. Prezent`nd socialismul ca rezultatul schimb\rii graduale a g`ndirii
`n economie, etic\ ai politic\ , Sidney Webb (1859-1947) a conturat o direciie
`n istoria contemporan\ `n care societatea se autoreformeaz\ nu pe baza principiilor individualiste, ci pe cea a principiilor colectiviste, iar rezultatul este o createre a momentului social `n aceeaai direciie general\ 12. Fabian
Essays in Socialism (1889) referinia intelectual\ principal\ a socialismului englez se constituie, de asemenea, ca un program de reforme graduale `n net\ contradiciie cu teoria marxist\. Egalitatea social\ ai planificarea raiional\ a economiei susiin reprezentaniii socialismului englez pot fi atinse printr-o presiune democratic\ cresc`nd\ exercitat\ `n cadrele instituiionale existente.
Spre deosebire de socialismul fabian din Anglia, miacarea socialist\ belgian\ era mult mai marcat\ de marxism; principalul teoretician al partidului munci toresc belgian, Emile Vandervelde (1866-1938), totodat\ secretar al Inter naiionalei a II-a `ntre 1900 ai 1914, se considera marxist. Cu toate acestea, `n eseul s\u L idéalisme dans le marxisme (1905), el interpreteaz\ `ntr-o manier\ personal\ materialismul istoric, conserv`nd din acesta doar ideea influeniei reciproce a tuturor factorilor tehnici, economici, politici, intelectuali ai istoriei umanit\iii. In felul acesta, monismul materialist marxist este relativizat, dizolvat `ntr-o teorie a multicondiiion\rilor reciproce. Nu exist\ un singur ai acelaai factor determinant, fiecare poate avea, la r`ndul s\u, un rol important `n anumite contexte social-istorice. De asemenea, nu se poate afirma c\ fenomenele intelectuale s`nt un simplu rezultat al modific\rilor structurilor economice.
Resping`nd determinismul economic, Vandervelde accept\ doar ideea c\ tendinia general\ a economiei capitaliste este socializarea industriei. Aceasta nu implic\
`ns\ arat\ socialistul belgian acceptarea teoriei pauperiz\rii ai nici aceea privind caracterul ineluctabil al revoluiiei comuniste. Totul indic\, dimpotriv\, c\ socialismul se poate realiza pas cu pas, pe c\i multiple ai `n nici un caz sub o form\ unic\.
Marxismul nu a putut s\ prevad\ evoluiia pragmatic-reformist\ a miac\rii muncitoreati ai socialiste `n condiiiile dezvolt\rii economice ai democratiz\rii vieiii politice occidentale. In pofida geniului s\u arat\ socialistul belgian
Henri de Man , Marx nu putea prevedea ceea ce avea s\ se `nt`mple dup\ moartea sa `n miacarea muncitoreasc\ prin evoluiia acesteia spre reformism ai
`mburghezire Baz`ndu-se pe mobiluri de interes ai putere, miacarea a favorizat o dezvoltare diametral opus\, `n punctele eseniiale, fai\ de scopul dorit de el 13.
Trebuie s\ ne eliber\m de marxism, nu pentru c\ acesta nu ar fi fost necesar la timpul s\u, ci tocmai pentru c\ el ai-a `ndeplinit de mult sarcina. Cunoaaterea realit\iii capitaliste `n faza acumul\rii primitive a capitalului a fost necesar\, dar ast\zi ea nu mai ajut\ la fundamentarea raiiunii socialismului deoarece,
`ntre timp, societatea capitalist\ s-a schimbat radical, dar nu `n sens marxist.
Din acest motiv, socialismul revoluiionar marxist a devenit inoperant pentru degajarea c\ilor spre socialism `n i\rile capitalismului dezvoltat. Se `nielege, astfel, c\ valoarea pe care doctrina marxist\ poate s\ o aib\ `nc\ pentru noi ast\zi const\ mai mult `n contribuiia sa la atiinia capitalismului, dec`t `n aportul ei la doctrina mobilurilor ai la dezvoltarea psihologic\ a socialismului 1 4 . Pentru
Henri de Man, socialismul constructiv nu mai este socialismul marxist, doctrina pozitivist\ a cauzelor, analiza economico-sociologic\ a capitalismului, ci o doctrin\ mult mai profund\, filosofic\ ai moral\ a scopurilor eliberatoare ai justiiiare ale omului `n genere. Socialismul este o tendini\ a voiniei spre o ordine social\ echitabil\ 15, motivat\ printr-o raiiune de un gen superior moral, spiritual, religios. Aceast\ raiiune reclam\ norme morale de o validitate universal\.
Tocmai validitatea general\ a principiilor socialismului dreptul la o viai\ demn\ ai la autonomia persoanei `n contextul securit\iii colective fac din ideea socialist\ raportat\ la o etic\ universal\ o revendicare ce se adreseaz\ tuturor fiinielor umane. Socialismul trebuie s\ fie opera celor interesaii `n echitatea social\, nu rezultatul urii sociale ai al luptei de clas\. Nu lupta de clas\ a unei p\rii a societ\iii este calea spre socialism demonstreaz\ Henri de Man , ci revendic\rile legale dirijate spre realizarea normelor universal valabile: dreptul cet\ieanului, indiferent de statusul social, de participarea la viaia politic\; dreptul fiiniei umane la munc\; dreptul lucr\torului la negocierea condiiiilor de munc\; dreptul produc\torului la produsul muncii sale; dreptul minorilor la educaiie ai al celor slabi la proteciie social\. Socialismul nu este o doctrin\ a avangardei organizate a proletariatului. Socialismul democratic este o etic\ ai o convingere ce nu presupune altceva dec`t conduita moral\ recunoscut\ de toii.
Sau, `n termenii lui Henri de Man: socialismul trebuie s\ cear\ adereniilor s\i s\ tr\iasc\ dup\ legile morale, nu pentru c\ s`nt membri ai partidului, ci pentru c\ s`nt oameni 16.
Conchiz`nd asupra fundamentelor intelectuale ale doctrinei social-democrate, trebuie s\ subliniem c\ aceasta s-a cl\dit pe temelia epistemic\ a evoluiio nismului sociologic ai pe cea moral\ a umanismului. Axat pe perceperea traiecto riilor devenirii societ\iilor umane, evoluiionismul sociologic a oferit social-demo craiiei paradigma dinamicii universului social ca parte component\ a universului



`n general, ai metoda comparativ\ de analiz\ ai explicare. Teorie a imaneniei schimb\rii sociale, evoluiionismul sociologic susiine continuitatea ai graduali tatea acestei schimb\ri. Concepiia asupra continuit\iii ai gradualit\iii schimb\rii alimenteaz\ reformismul social-democrat deoarece imanenia schimb\rii sociale st\ la baza strategiei social-democrate privind posibilitatea schimb\rii ordinii sociale prin reforme declanaate `n interiorul aceleiaai ordini sociale 17.
II. Definiri contemporane ale social-democraiiei.
Teorie ai aciiune, sintez\ ai compromis
In general, termenul de social-democraiie desemneaz\ ideea ai practica politic\ conform c\rora reformele economice ai sociale `n beneficiul populaiiei mai puiin privilegiate pot fi realizate `n cadrul democraiiei, libert\iii ai sistemului parlamentar. Cele mai importante definiiii accentueaz\ asupra coniinutului mixt, compozit al doctrinei social-democrate care urm\reate realizarea unor scopuri social-economice redistributive prin utilizarea mijloacelor politice reformiste acceptate de regimurile democratice.
Astfel, o definiiie concis\ ofer\ Leszek Kolakowski, atunci c`nd scrie c\ social-democraiia este un compromis `ntre liberalism ai socialismul marxist sau, chiar mai mult, o versiune social\ a liberalismului 18 . Intr-o definiiie mai cuprinz\toare ai, dup\ p\rerea noastr\, mai exact\ din punct de vedere ideologic deoarece este subliniat\ ruptura de marxism, social-democraiia este v\zut\ de
Stephen Padgett ai William E. Patterson ca un hibrid al tradiiiei politice compus din socialism ai liberalism produsul unei diviziuni `n tradiiia socialist\
`ntre aceia care `ncearc\ realizarea idealurilor socialiste `n cadrul instituiiilor societ\iii capitaliste liberale (social-democraiii) ai aceia care r\m`n `n afara acestor instituiii, cu obiectivul de a o `nl\tura prin foria revoluiionar\ comunist\.
In particular, social-democraiii s`nt complet angajaii `n participarea la procesul electoral ai `n democraiia parlamentar\. Intr-adev\r, social-democraiia este deseori caracterizat\ ca «socialism parlamentar». Social-democraiia s-a inspirat din idealurile socialiste, dar r\m`ne profund condiiionat\ de mediul politic `n care evolueaz\ ai de aceea `ncorporeaz\ valori liberale. Proiectul social-democrat poate fi definit ca o tentativ\ de a reconcilia socialismul cu politica liberal\ ai societatea capitalist\ 19 .
O preocupare susiinut\ `n definirea contemporan\ a social-democraiiei este argumentarea conjunciiei `ntre socialism ai democraiie, `ntre scopul realiz\rii echit\iii sociale ai mijloacele politice democratice de atingere a acestuia. In acest context, arat\ William E. Patterson ai Alastair H. Thomas, social-demo craiie `nseamn\, pur ai simplu, socialism democratic incluz`nd toate partidele st`ngii necomuniste Criteriul operaiional ar fi calitatea de membru al Inter naiionalei Socialiste 2 0 . Pentru Lawrence Crocker, socialismul democratic `nseamn\ coexistenia democraiiei planific\rii ai a democraiiei particip\rii. Cel mai bun mecanism pentru implementarea socialismului democratic scrie el , s-ar putea realiza prin experimentare ai dezbatere `n procesul cre\rii bunei societ\ii.
Problema cea mai dificil\ ce se ridic\ aici este, `ns\, g\sirea combinaiiei c`t mai exacte `ntre centralizarea produs\ de democraiia planific\rii ai descentralizarea cerut\ de democraiia particip\rii 2 1 . Prin democraiia planific\rii , autorul
`nielege r\spunsul afirmativ la `ntrebarea: ar putea fi o preocupare pentru decizia social-democrat\ modul `n care resursele naiionale (ori internaiionale) s`nt alocate ai, de asemenea, modul `n care este organizat\ viaia economic\ a societ\iii? 22. Prin democraiia particip\rii , el `nielege r\spunsul afirmativ la
`ntrebarea: ar putea fi o preocupare pentru decizia social-democrat\ modul cum s`nt organizate ai particip\ la diverse activit\ii instituiiile mai mici ale vieiii cotidiene? 23 . Definirea socialismului arat\, la r`ndul s\u, Carol Gould presupune acceptarea democraiiei. Conceptele de democraiie ai socialism spune el se presupun unul pe altul. Principiul democraiiei afirm\ c\ fiecare individ are dreptul egal de a participa la co-determinarea tuturor activit\iilor sociale `n care el sau ea s`nt angajaii Aceasta presupune, de asemenea, co-determinarea sau controlul comun asupra condiiiilor acestei activit\ii Dar, controlul comun asupra condiiiilor efectuat de c\tre cei angajaii `n activitate
`nseamn\ tocmai ceea ce eu am desemnat ca proprietate social\ care este unul din aspectele fundamentale ale socialismului 2 4.
Ai exegeiii francezi ai social-democraiiei subliniaz\ importania conjunciiei
`ntre socialism ai democraiie. In momentul naaterii Internaiionalei I, `n 1864 arat\ A. Bergounioux ai B. Manin , toate marile tendinie care o compun, sindicaliste, anarhiste, proudhoniste, marxiste, condamn\ democraiia reprezen tativ\. Dar unanimitatea acestei condamn\ri nu a rezistat probei timpului: `nc\ de la sf`raitul secolului XIX ai, mai mult `nc\ dup\ 1917, reconstituirea partidelor muncitoreati s-a f\cut `n jurul problemei democraiiei 25 . Intr-adev\r, problema democraiiei este aceea care separ\ socialismul reformist de socialismul revoluiionar marxist. Asupra acestui punct subliniaz\ cu accente polemice F. Chatelet ai
É. Pisier , confruntarea cu doctrina marxist-leninist\ este decisiv\; pretutindeni social-democraiia secolului XX ai-a afirmat autonomia fai\ de partidele comu niste `n aceast\ problem\. Nu este vorba de nici o judecat\ de valoare, de altfel lipsit\ de interes pentru demonstraiie, ci de simpla constatare a unei situaiii `n mod ciudat bruiat\ de cenzuri ai autocenzuri. Ins\, dac\ admitem c\ pluralismul electoral este principala linie de demarcaiie `ntre concepiiile politice, oricare ar fi practicile ai contradiciiile sale, vom `nceta s\ vedem `n social-democraiie un subprodus ruainos al organizaiiilor leniniste. Adeseori specificitatea sa este
`ntunecat\ de faptul c\ ea pare s\ provin\ dintr-o ruptur\. Ruptura nu are o valoare doctrinal\ pozitiv\ mai mic\: sprijin al statului administrator, social -democraiia nu `nceteaz\ s\ denunie fascismul ai bolaevismul, denuniare probat\ concret de ataaamentul s\u fai\ de pluralismul politic 26 .
Toate aceste definiri `ncearc\ s\ surprind\ diversitatea ai plasticitatea ideo logic\ a social-democraiiei, eforturile teoretice ai practice ale acesteia de a corela doctrina, programele partidelor ai aciiunea politic\ `n diferite contexte social istorice. O serie de situaiii ai experienie de-a lungul secolului XX, printre care trebuie s\ amintim: dificult\iile social-democrate `n timpul Republicii de la Weimar, precum ai din alte i\ri europene `n perioada marii depresiuni
(1929-1933); lupta ideologic\ ai politic\ cu dictaturile fasciste, naziste, comu niste; coabitarea concureniial-parlamentar\ ai guvernamental\ cu partidele de factur\ reformist-neoliberal\ ai democrat-creatin\; asimilarea teoriei economice keynesiene ai edificarea unei strategii a createrii economice ai a asigur\rilor sociale pe baza interveniionismului statal au contribuit la maturizarea ideologic\
ai verificarea politic\ a doctrinei social-democrate `ntr-o serie de i\ri europene dezvoltate. Toate aceste situaiii ai experienie ne permit, credem noi, s\ afirm\m c\ social democraiia `ncearc\ s\ fie o sintez\ a teoriei ai aciiunii, a scopului socialist ai a mijloacelor politice democratice, un compromis rezonabil `ntre ideea echit\iii sociale ai realitatea difereniierilor individuale, reformismul redistributiv operat prin statul de drept ai concurenia intereselor particulare ai de grup.
Desigur, realizarea sintezei social-democrate nu este scutit\ de asumarea unor dileme ai `ntreiinerea unor ambiguit\ii ce persist\ `n teoria ai practica sa politic\2 7: oscilarea `ntre naiionalizarea ai privatizarea mijloacelor de produciie, planificarea etatic\ ai economia de piai\, controlul politic al economiei ai libera iniiiativ\. Primatul interesului naiional ai aranjamentele internaiionale ofer\ teoriei ai practicii social-democrate un spaiiu de refleciie ai inovaiie politic\ ce verific\ flexibilitatea intrinsec\ a doctrinei social-democrate. In acelaai timp
`ns\, flexibilitatea, dilemele ai ambiguit\iile social-democraiiei constituie iinta predilect\ a atacurilor din direciia discursurilor ideologice radicale, revolu iionare, fundamentaliste etc.
Evoluiia ideologic\ a partidelor social-democrate ai socialiste din i\rile
Europei Occidentale dup\ 1950 se caracterizeaz\ prin respingerea socialismului revoluiionar marxist ai accentuarea strategiei reformist-pragmatice confirmat\
`n praxisul politic. Declaraiia primului Congres al Internaiionalei Socialiste de la Frankfurt pe Main (1951), intitulat\: Cu privire la scopurile ai sarcinile socialismului democratic, marcheaz\ o nou\ `ndep\rtare ideologic\ de marxism
ai o internaiionalizare cresc`nd\ a social-democraiiei. O serie de partide socialiste europene Partidul Social-Democrat din Republica Federal\ a Germaniei
(Sozialdemokratische Partei Deutschlands SPD), Partidul Socialist din Austria
(Sozialistische Partei Österreichs SPO), Partidul Britanic al Muncii (British
Labour Party BLP), Partidul Socialist Belgian (Parti Socialiste Belge PSB),
Partidul Muncii din Olanda (Partij van der Arbeid PvdA), Partidul Socialist al Muncii din Suedia (Socialistik Arbeiderparti SAP), Seciiunea Francez\ a
Internaiionalei Muncitoreati, devenit\ dup\ 1969 Partidul Socialist Francez
(Section Française de l Internationale Ouvrière SFIO, le Parti Socialiste
Française PSF), Partidul Socialist Italian (Partita Socialista Italiano PSI),
Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (Partido Socialista Obrero Espanol
PSOE), Partidul Socialist Portughez (Partido Socialista Portugues PSP) adopt\ ai dezvolt\ linia nemarxist\ a socialismului democratic ai reformist `n spiritul Declaraiiei de la Frankfurt pe Main.
O caracterstic\ important\ a acestei orient\ri este dep\airea caracterului de clas\ ai l\rgirea reprezentativit\iii sociale a social-democraiiei. Partidele social -democrate ai socialiste europene nu se mai consider\, `n mod auto-restrictiv, partide ale clasei muncitoare. Dorindu-ai o baz\ social\ ai electoral\ larg\ ai cuprinz\toare, aceste partide se auto-definesc ca partide populare , ale muncii , ale tuturor salariaiilor , ale majorit\iii naiionale etc. Definirea partidelor social-democrate ca partide populare este rezultatul adapt\rii ideologice a acestora la transform\rile social-istorice pe care le cunosc i\rile capitalismului dezvoltat: createrea numeric\ ai calitativ\ a clasei mijlocii; ascensiunea profesiunilor liberale; implicaiiile sociale ai culturale ale revoluiiei atiiniific-tehnologice ai ale proceselor de informatizare a societ\iii asupra structurii ai mobilit\iii profe sional-ocupaiionale. In condiiiile existeniei societ\iilor informaiionale , clasa muncitoare sufer\ profunde transform\ri `n plan socio-profesional ai cultural, devenind un real partener economic ai politic al corporaiiilor ai instituiiilor statului.
Relaiiile partidelor social-democrate cu miacarea muncitoreasc\ ai sindical\ r\m`n, `ns\, complexe, ambigue ai dilematice . Partidele social-democrate depind, pe de o parte, de sprijinul sindicatelor ai, deseori, servesc ca arm\ politic\ pentru foria muncitoreasc\ organizat\, iar pe de alt\ parte se prezint\ ca reprezentantele unor interese trans-clasiale. Adam Przeworski vede aceast\ dilem\ ca pe o tr\s\tur\ non-accidental\, decurg`nd din natura eseniialmente reformist\ a social-democraiiei. Conform teoriei sale, social-democraiia este complet integrat\ `n sistemul democraiiei capitaliste , `n care muncitorii pot urm\ri obiinerea c`atigurilor economice limitate prin sistemul electoral. At`t timp c`t urm\reau s\-i reprezinte exclusiv pe muncitori, partidele socialiste concurau cu alte sectoare ale populaiiei pentru f\r`miturile care r\m`neau din
`mp\riirea valorilor `ntre capitaliati, dar, pe m\sur\ ce particip\ la jocul politic democratic obiin`nd c`atiguri electorale, partidele social-democrate trebuie s\ se prezinte ca fiind mult mai mult dec`t niate partide muncitoreati. Ideea central\


`n analiza lui Przeworski este urm\toarea: comportamentul politic al indivizilor este modelat de comportamentul clasial at`t timp c`t organizarea politic\ respect\ apartenenia lor clasial\; de pild\, muncitorii organizaii politic ca muncitori ai nu ca indivizi, persoane sau cet\ieni, vor avea comportamentul politic al clasei muncitoare. Dac\ partidele politice nu mobilizeaz\ oamenii ca muncitori, ci `n calitatea lor de «popor», de «consumatori», «contribuabili» sau simpli «cet\ieni», atunci muncitorii vor fi mult mai puiin tentaii s\ voteze ca muncitori. L\rgind apelul c\tre populaiie, social-democraiii au sl\bit preeminenia general\ a clasei ca determinant al comportamentului politic al indivizilor 28 . Concluzia este aceea c\ orice partid cu baz\ social\ `n clasa muncitoare, funciion`nd `n sistemul democraiiei capitaliste , se va confrunta cu aceast\ dilem\. Socialiatii revolu iionari reclam\ ruptura de democraiia capitalist\ deoarece partidele revolu iionare mobilizeaz\ muncitorii `n calitatea lor de muncitori pentru a juca rolul conduc\tor `n c`atigarea de c\tre clasa muncitoare a puterii politice. O separare de aceast\ opiiune revoluiionar-muncitoreasc\ este una revizionist\, de factur\ reformist\ ai, implicit, o form\ a social-democraiiei.
O alt\ caracteristic\ a social-democraiiei, expresie a sintezei teoriei ai aciiunii politice, este promovarea ai susiinerea economiei mixte, bazat\ pe coexistenia sectorului public ai a celui privat. Proiectele de socializare ai naiionalizare a unor sectoare din economie, de pild\ cele lansate dup\ primul r\zboi mondial
`n cadrul austro-marxismului de Otto Bauer29 sau de Programul de la Linz al social-democraiiei austriece (1926), codificau ...o noiiune de tranziiie ce stabilea o coexisteni\ conflictual\ ai provizorie `ntre un sector public ai un sector privat. Austro-marxismul `nscria aceste proiecte `ntr-o perspectiv\ revolu iionar\, dar alte partide aveau o viziune mai reformist\. Oricum `ns\, `n anii 1920, raportul de forie era prea nefavorabil partidelor de st`nga pentru ca ele s\ poat\
`ncepe realizarea unei asemenea politici 30. Valorificarea raporturilor pozitive dintre capitalismul organizat ai democraiia politic\ a preocupat ai pe doctrinarii social-democraiiei germane `n perioada extrem de dificil\ a Republicii de la Weimar.
In Raport asupra sarcinilor social-democraiiei din republic\ (Congresul de la
Kiel, 1927), Rudolf Hilferding analiza trecerea de la capitalismul industrial fondat pe libera concureni\ la capitalismul organizat, ca pe o posibilitate de interveniie etatic\ `n gestiunea economiei prin instrumentul planific\rii. Organi zarea monopolist\ a marelui capital putea fi contracarat\, considerau social -democraiii, printr-o combinaiie de democraiie politic\ ai economic\ sau, mai precis, prin transpunerea principiilor democraiiei politice `n domeniul economic.
Aceast\ transpunere nu putea fi realizat\, `ns\, `n afara influeniei statului ai particip\rii sindicatelor la gestiunea economic\, at`t la nivelul `ntreprinderii, c`t
ai la nivel naiional. Ameniniat\ tot mai mult de propaganda populist\ ai aciiunea agresiv\ a partidului nazist antren`nd milioane de aomeri, social-democraiia german\ nu a g\sit, din p\cate, soluiii practice pentru a ieai din criz\. Ca ai `n cazul altor i\ri europene din epoc\, cu excepiia Suediei3 1 , guvern\rile social -democrate nu au descoperit procedurile concrete `n plan financiar ai monetar pentru a umple pr\pastia dintre politica economic\ ai politica social\ ai pentru a rezolva astfel problemele specifice pe care, prin natura ai finalitatea lor doctrinar\, trebuiau s\ le rezolve.
Aansa istoric\ a relans\rii social-democraiiei dup\ al doilea r\zboi mondial a fost `nt`lnirea cu teoria economic\ a lui John Maynard Keynes32. Sintetiz`nd, elementele programului keynesian ar fi urm\toarele: `n materie de cheltuieli publice ridicarea nivelului cererii efective ca detonator al interveniiei statului
`n economie; `n problema economisirii descurajarea risipei `ntreiinute prin sistemul parazitar al rentelor viagere ai `ncurajarea createrii consumului social ca stimulent al createrii ofertei ai al relans\rii produciiei; `n ceea ce priveate folosirea foriei de munc\ favorizarea contractului salarial pentru a face previzibil costul muncii; `n problema redistribuirii veniturilor solvabilizarea unei p\rii c`t mai mari a populaiiei; `n materie de investiiii sc\derea costului creditului pentru favorizarea cererii `n domeniul investiiiilor; `n materie de comeri exterior asumarea riscului proteciionismului vamal, atunci c`nd situaiia de sub-competiti vitate a economiei naiionale o cere.
Ap\rut\ ca o strategie auto-corectiv\ a capitalismului `n perioada marii depresiuni (1929-1933), keynesismul a conturat direciiile unei politici economice interveniioniste etatice favorabile capitalismului managerial cu funciii sociale.
In acest context, el a argumentat funciionarea economiei mixte, propice at`t reformismului neoliberal, c`t ai celui social-democrat. In ceea ce priveate, `ns\, jonciiunea keynesismului cu social-democraiia, se consider\ c\ aceasta a fost posibil\ deoarece:
1. keynesismul a oferit un fundament teoretic ai ideologic credibil pentru plasarea economiei sub controlul politic al statului de drept; statul inter veniionist ai accesul `n structurile instituiionale etatice au permis social -democraiilor reconcilierea efectiv\ a obiectivelor redistribuiiei sociale cu realit\iile concureniiale ale pieiei;
2. demonstr`nd c\ expansiunea economic\ depinde de l\rgirea bazei de consum
ai de createrea ariei sociale a distribuiiei veniturilor ai bog\iiei, keynesismul a legitimat din punct de vedere economic doctrina echit\iii sociale;
3. keynesismul a furnizat o formul\ pentru economia mixt\ de `nalt\ performani\
`n care exigeniele capitalului ai ceriniele muncii coexist\ prin co-interesare;
4. keynesismul este strategia capitalismului bun\st\rii sociale , singurul sistem social-economic cunoscut p`n\ acum `n istoria umanit\iii care a putut s\ preg\teasc\ condiiiile necesare aplic\rii politicii social-democrate de redistri buiie a veniturilor ai securitatea social\.
Doctrina social-democrat\ de factur\ keynesian\ s-a impus `n programele ideologice ai, de asemenea, `n practica politic\ a partidelor ai guvern\rii social -democrate vest-europene dup\ al doilea r\zboi mondial. Se apreciaz\ `ns\ c\ expunerea sistematic\ a acestei orient\ri doctrinare a fost realizat\ `n dou\ texte clasice ale literaturii social-democrate a secolului XX. Este vorba de lucrarea de referini\ a lui Anthony Crosland, The Future of Socialism, ap\rut\ `n 1956
ai de istoricul Program al Partidului Social-Democrat din Republica Federal\ a
Germaniei prezentat la Congresul de la Bad Godesberg din anul 1959.
Anthony Crosland susiine c\ transformarea `n sens pozitiv a capitalismului presupune modernizarea socialismului. Anti-capitalismul afiaat de miacarea socialist\ a `nceputurilor a devenit inoportun `ntr-o societate `n care structura de proprietate este diversificat\, difuz\, pluralist\, eterogen\, `n care exist\ un stat activ, `ntreprinderi naiionalizate, cooperative, sindicate, instituiii financiare guvernamentale, fonduri de pensii, fundaiii, milioane de propriet\ii particulare.
In aceste noi condiiii sociale c\rora le prevede o dezvoltare viitoare, e nevoie de o social-democraiie caracterizat\ de autorul englez pe urm\toarele principii: liberalism politic, economie mixt\, stat al bun\st\rii, strategie economic\ keynesian\, credini\ `n egalitate 33. Aceste principii au stat la baza articul\rii programelor partidelor ai guvern\rilor social-democrate din Austria, Germania
Occidental\, Olanda, i\rile scandinave, mai mult chiar dec`t `n Marea Britanie.
Astfel, dup\ ce afirm\ c\ socialismul democratic din Europa se inspir\ din etica creatin\, din umanism ai din filosofia clasic\ , Programul de la Bad
Godesberg declar\ c\ social-democraiia german\, adept\ a competiiiei egale cu celelalte partide democratice, este totodat\ ap\r\toarea principiilor separ\rii puterilor, autonomiei comunale, respect\rii drepturilor minorit\iilor. In ceea ce priveate politica economic\ ai social\, se afirm\: Prin deciziile sale `n materie de impozite ai finanie, de politic\ monetar\ ai de credite, statul modern influen ieaz\ `n mod constant viaia economic\. El este r\spunz\tor de o politic\ anti-ciclic\ pe termen lung ai, `n eseni\, trebuie s\ se limiteze la metode de aciiune indirect\ asupra economiei. Libera opiiune a consumatorilor ai libera opiiune `n privinia locului de munc\ s`nt fundamente decisive, `n timp ce libera concureni\ ai libera iniiiativ\ a `ntreprinz\torilor s`nt elemente importante ale politicii economice social-democrate Concureni\ `n m\sura posibilului, plani ficare at`t c`t este necesar 34.
O problem\ important\ `n definirea social-democraiiei contemporane este delimitarea reformismului, cristalizarea unei strategii realiste a reformelor sociale menite s\ optimizeze, din interior, funciionarea capitalismului dezvoltat.
Social-democraiia a opus programelor revoluiionare comuniste, activit\iii desta bilizatoare a grupurilor anarhiste, soluiii reformist-constructive de angajare ai responsabilizare a diferitelor categorii socio-profesionale `n procese de auto conducere ai co-gestiune. Acest obiectiv `l avea, desigur, `n vedere liderul social-democrat suedez Olof Palme atunci c`nd afirma: pare mai dificil s\ se
`nieleag\ c\ trebuie date societ\iii `nseai mijloacele ce-i permit `ndeplinirea obligaiiilor sale. Este sarcina democraiiei ai a socialismului s\ fac\ s\ coincid\ aceste exigenie diverse ai, `n parte, contradictorii Democraiia, organizarea popular\ larg dezvoltat\, reformismul s`nt solidare ai se condiiioneaz\ reciproc
Fidelitatea fai\ de democraiie, respectul unei ordini fondate pe legalitate, respingerea violeniei ca mijloc al luptei politice, teza dup\ care politica trebuie elaborat\ dup\ ce a f\cut obiectul unei largi discuiii, toate acestea suedezii le-au experimentat, o experieni\ ce le-a conferit securitatea Noi nu avem timp s\ ne ded\m la acrobaiii revoluiionare, deoarece avem mai mult de f\cut pentru ameliorarea societ\iii Noi nu ne putem permite, din oportunism, s\ ne juc\m cu violenia `n vorbe sau aciiune. Pe noi ne preocup\, `n mod eseniial, ap\rarea securit\iii oamenilor, `ncrederea acestora `n coexistenia paanic\, `n deciziile elaborate democratic. Dac\ democraiia `nseamn\ securitate, atunci ea este, `n sine, o fori\ capabil\ s\ `mbun\t\ieasc\ sistemul 35. In replic\, disting`nd `ntre reformele apte s\ modifice starea sistemului ai cele tinz`nd s\ conserve sistemul, liderul social-democrat austriac Bruno Kreisky, scria: De vreme ce s-a ajuns la convingerea c\ reformele dep\aind cadrul obianuit al politicii sociale s`nt necesare, ai social-democraiia are datoria s\ ajung\ la ele. Aceasta `nseamn\ c\ ea trebuie s\ tind\, `n principiu, la aplicarea reformelor de natur\ s\ modifice sistemul, `n toate cazurile `n care le estimeaz\ necesare din raiiuni politico -sociale 36.
Parcurgerea c\ii reformist-evoluiioniste preconizat\ de doctrina social-demo craiiei presupune referinia la anumite valori centrale: libertatea, solidaritatea, justiiia social\. Aceasta ni se pare a fi triada axiologic\ definitorie a social -democraiiei. Social-democraiia urm\reate ameliorarea societ\iii prin modelarea unei personalit\ii libere, cooperante `n calitate de membru al unei colectivit\ii.
De aceea, libertatea individual\ `mpletit\ cu libertatea colectiv\ presupun solida ritatea ai justiiia social\. In ultim\ instani\, social-democraiia `ncearc\ s\ ofere un model socio-cultural. Opun`ndu-se individualismului exacerbat preconizat de liberalismul clasic, dar cooper`nd politic cu reformismul neoliberal, social -democraiia schiieaz\ un proiect comunitar realist ai echitabil de eliberare colec tiv\ fai\ de servituiile egoismului concureniial, dar ai fai\ de cele ale puterii totale. Evolu`nd `ntr-un asemenea cadru ideologic, doctrina social-democraiiei nu poate fi dec`t una a sintezelor conciliatoare ai a compromisurilor rezonabile.





Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite